Utilizarea Internetului de catre copii si masurile de siguranta
Tocmai am primit pe email de la Monica Barbovschi, persoana de contact pentru Romania a proiectului EU Kids Online II, comunicatul de presa al ultimului raport din acest proiect. (mai jos reprodus integral)
Intr-o dezbatere publica unde subiectul “copii pe Internet” naste reactii exacerbate si, uneori, dorinti de reglementare de multe ori stupide si inaplicabile, raportul Eu Kids Online II vine cu o analiza stiintifica serioasa, bazata pe o investigatie riguroasa in 25 de state membre ale UE si cu recomandari bazate pe realitate si mult bun simt.
Un “must read” pentru cei interesati de subiectul accesului copiilor la Internet, pentru decidentii politici si pentru orice parinte. Raportul final cu recomandarile este disponibil pe site-ul proiectului si este in engleza.
Citeva pasaje recomandate de mine:
De asemenea relevant, copiii români declară în medie mai puţine competenţe legate de utilizarea internetului sau de siguranţă pe internet (de exemplu cum sa salvezi o pagină la favorite sau să blochezi un utilizator), 3,4 versus 4,2 media europeană. Acest aspect este extrem de relevant pentru formularea de strategii legate de educaţia media şi de folosire în siguranţă a internetului. Accesul din dormitorul propriu, adesea departe de supravegherea părinţilor, completat cu accesul privat, nesupravegheat de pe telefoane mobile constitute factori de risc.
Ca o consecinţă directă a nivelului scăzut de competenţe digitale, copiii români declară în mare măsură agresiuni online şi expunere nedorită la mesaje cu conţinut sexual, fiind de asemenea şi printre cei mai afectaţi în cazul acestor experienţe neplăcute pe internet. De asemenea, părinţii români sunt printre cei mai neinformaţi în legătură cu experienţele neplăcute ale copiilor lor pe internet.
Centrele de siguranţă pe internet trebuie să facă mai vizibile informaţiile despre riscuri şi să indice metode eficiente de control şi mediere parentală, iar în acelaşi timp să le facă uşor accesibile şi utilizabile.
Deci daca nu investim in educatie, in special cu privire la siguranta online, putem avea si 100 de legi cu privire la protectia copiilor pe net - tot apa de ploaie raman.
Iar din recomandari speculez citeva remarcate de mine:
1. Copiii au dreptul la protecţie şi siguranţă online, dar trebuie să îşi asume şi ei responsabilitatea pentru păstrarea siguranţei şi respectarea drepturilor celorlalţi pe internet.
2. E important ca cei care formulează recomandări legate de siguranţă să pună accent pe oportunităţile şi beneficiile legate de utilizarea internetului de către copii.
7. Competenţele legate de siguranţă online sunt necesare pentru dezvoltarea rezilienţei online.
10. Informarea părinţilor despre riscuri şi siguranţă online trebuie intensificată.
Mai jos si intregul comunicat de presa.
Comunicat: Utilizarea privată şi “mobilă” a internetului de către copii necesită noi măsuri de siguranţă online
La data de 17 octombrie 2011, EU Kids Online a publicat ultimele recomandări de siguranţă pe internet, bazate pe cercetarea amplă legată de utilizarea internetului de către copiii europeni.
În urma faptului că, în toate cele 25 de ţări investigate, copiii intră pe internet la vârste tot mai mici şi că accesul la internet se face din ce în ce mai mult prin dispozitive mobile, departe de supraveghere adultă, sunt necesare noi răspunsuri din partea celor care trasează politicile de siguranţă pe internet. Acest raport doreşte să ofere politicienilor şi departamentelor guvernamentale relevante sfaturi despre cum să educe şi să protejeze copiii împotriva riscurilor online, cum ar fi agresiunea (cyber-bullying), pornografia şi stabilirea de contacte online cu persoane nepotrivite/ periculoase.
Copii români se situează în grupul de ţări clasificate drept „nouă utilizare, nou risc”. Alături de Bulgaria, ei sunt cei care petrec cel mai mult timp pe internet (119 minute zilnic, în comparaţie cu media europeană, 88 de minute), deşi activităţile lor sunt mai puţin variate decât în cazul copiilor din alte ţări (7,3 activităţi, aproape de media europeană). De asemenea relevant, copiii români declară în medie mai puţine competenţe legate de utilizarea internetului sau de siguranţă pe internet (de exemplu cum sa salvezi o pagină la favorite sau să blochezi un utilizator), 3,4 versus 4,2 media europeană. Acest aspect este extrem de relevant pentru formularea de strategii legate de educaţia media şi de folosire în siguranţă a internetului. Accesul din dormitorul propriu, adesea departe de supravegherea părinţilor, completat cu accesul privat, nesupravegheat de pe telefoane mobile constitute factori de risc.
Ca o consecinţă directă a nivelului scăzut de competenţe digitale, copiii români declară în mare măsură agresiuni online şi expunere nedorită la mesaje cu conţinut sexual, fiind de asemenea şi printre cei mai afectaţi în cazul acestor experienţe neplăcute pe internet. De asemenea, părinţii români sunt printre cei mai neinformaţi în legătură cu experienţele neplăcute ale copiilor lor pe internet.
Centrele de siguranţă pe internet trebuie să facă mai vizibile informaţiile despre riscuri şi să indice metode eficiente de control şi mediere parentală, iar în acelaşi timp să le facă uşor accesibile şi utilizabile.
Coordonatorul proiectului, Sonia Livingstone, profesor la London School of Economics, afirmă:
„Titluri de ştiri senzaţionaliste şi confuziile au contribuit la crearea unui climat de nelinişte ce domină discursul public despre felul în care copiii utilizează noile tehnologii. Panica şi frica au înecat adesea dovezile. Portretul care se conturează din datele EU Kids Online ar trebui să ghideze şcolile, părinţii, guvernele, societatea civilă, industria IT şi copiii înşişi în a conlucra pentru a stabili un echilibru între riscurile şi oportunităţile create de noile tehnologii. Cercetarea noastră indică priorităţile bazate pe dovezi pentru direcţionarea acestui efort înnoit”.
Mai multe informaţii: Mai jos puteţi găsi recomandările-cheie. Raportul complet se poate descărca de la adresa www.eukidsonline.net. Capitolul 5 prezintă comparaţii cross-naţionale şi recomandări pentru fiecare ţară în parte.
Recomandări cheie (sumar)
1. Copiii au dreptul la protecţie şi siguranţă online, dar trebuie să îşi asume şi ei responsabilitatea pentru păstrarea siguranţei şi respectarea drepturilor celorlalţi pe internet.
2. E important ca cei care formulează recomandări legate de siguranţă să pună accent pe oportunităţile şi beneficiile legate de utilizarea internetului de către copii.
3. O nouă atenţie trebuie îndreptată către cei mai mici utilizatori.
4. Mesajele de siguranţă trebuie adaptate noilor modalităţi de acces la internet.
5. Suportul educaţional şi competenţele digitale sunt necesare pentru cei care nu au progresat foarte mult pe „scara oportunităţilor”.
6. Materialele cu conţinut online pozitiv pentru copii trebuie să devină o prioritate în politicile naţionale.
7. Competenţele legate de siguranţă online sunt necesare pentru dezvoltarea rezilienţei online.
8. Provider-ii de reţele sociale trebuie să asigure maximă protecţie pentru conturile minorilor.
9. Campaniile de informare legate de riscuri online trebuie să fie proporţionale (evitarea mesajelor panicarde) şi direcţionate către copiii aflaţi în cel mai mare risc în ce priveşte consecinţele negative.
10. Informarea părinţilor despre riscuri şi siguranţă online trebuie intensificată.
11. Reacţiile legate de expunerea tinerilor la conţinut sexual online trebuie să fie adecvate şi direcţionate către copiii cu cea mai mare probabilitate de a fi supăraţi sau afectaţi negativ de aceste expuneri.
12. Reacţiile legate de agresivitate sunt necesare în egală măsură pentru agresivitatea online şi cea offline.
13. Părinţii trebuie să fie mai atenţi în legătură cu întîlnirile copiilor cu persoane contactate online.
14. Cei care traseaz politici de siguranţă trebuie să fie atenţi la noile riscuri, mai ales cele rezultate din contacte personale (peer-to-peer).
15. Campaniile de informare trebuie să evidenţieze în mesajele de siguranţă şi strategii de coping, de depăşire a experienţelor neplăcute, punând accent pe susţinerea din partea părinţilor, prietenilor şi profesorilor, dar şi pe utilizarea mecanismelor online (de ex. Butonul de raportare abuz).
16. Competenţele practice de mediere parentală trebuie să fie parte integrantă a procesului de informare a părinţilor.
17. Software-ul pentru control parental trebuie să ia în calcul nevoile, cunoştinţele şi interesele părinţilor pentru îmbunătăţire şi dezvoltare de soluţii tehnice mai practice şi mai eficiente.
18. Nivelurile de mediere profesorală sunt ridicate dar ar putea creşte, din moment ce o mare parte din copii nu primesc îndrumări din partea profesorilor. Din moment ce şcolile sunt cele care au resurse pentru a ajunge la toţi copiii, ele ar trebui să aibă cea mai mare responsabilitate în atingerea „celor greu de atins”.
19. Industria IT trebuie să fie activă în promovarea siguranţei pe internet şi a unei educaţii legată de siguranţă într-o manieră vizibilă şi eficientă.
20. Recomandări cross-naţionale: mai mult access prin broadband va duce la mai multe riscuri, dar nu la mai multe oportunităţi, în sensul că un acces mai bun va aduce mai multe riscuri decât se pot adresa eficient de către politicieni. În ţările în care copii au mai mulţi ani de educaţie şi unde sunt mai multe calculatoare în şcoli, competenţele digitale sunt mai ridicate, prin urmare educaţia are un rol pozitiv în promovarea competenţelor digitale şi a cetăţeniei active în sens larg.