Digital si Analog

Nu-s mare fan MJ, nu stiu cine-s organizatorii celor 3 de mai jos - dar astia de au pus la cale asa ceva merita Jos Palaria ! :>>

(gasit de la Cabral si Piticu)

Piata Romana (cel mai bun,IMHO)

Gara de Nord

City Plaza Mall

Am prins ieri pe TVR Cultural un documentar extrem de interesant (da, imi plac mult documentarele bine realizate) intitulat Sclavii Internetului. Documentarul e fratuzesc si pare a avea titlul original Les Esclaves Du Cyber-Monde.

Promo-ul oficial este: “Odată cu apariţia Internetului s-a creat o nouă delocalizare fără drept de muncă. Un univers în care se clădesc averi uriaşe, dar în care apar şi noi nenorociri…
În China, tineri adolescenţi muncesc zi şi noapte pentru a elabora jocuri video pentru mari companii americane. Internetul are şi propriul său infern: în faţa camerelor, un salariat chinez înarmat cu un revolver a luat ostatic un alt salariat pentru a-i obţine salariul.”

Dar documentarul este extraordinar de bine realizat. Pentru cine a lucrat pe rentacoder sau alte site-uri unde iti vinzi serviciile, prima parte nu aduce ceva nou, ba chiar poate avea o tenta socialista.
Dar a doua parte care discuta despre modul cum sunt angajati “gold farmers” in China tineri care 12 ore pe zi stau in fata calculatorului si se joaca pentru a produce bunuri virtuale.

Documentarul devine absolut socant spre final, cind arata negru pe alb, cum practic seful IGE ajunge sa cistige miliarde pe exploatarea altora.

Extrem de bine realizat si merita vazut ! O adevarata proba de jurnalism forte.
Daca nu il gasiti, puteti afla pe scurt ideea intr-un articol din Liberation.

Sper ca cei de la TVR Cultural il vor relua. Din pacate, nici la inceput si nici la final nu au aratat cine este autorul sau data productiei. O sa le trimit un email sa vad daca aflu datele.

Dupa ce Washington Post l-a pus pe violinistul Joshua Bell sa cinte in statia de metrou L’Enfant Plaza din DC la ora de varf si au descoperit cu uimire ca abia a strans 30 de USD, iata ca cei de la Romania Libera au replicat ideea in Piata Victoriei din Bucuresti cu Alexandru Tomescu si un Stradivarius.
Cele 2 videoclipuri (cel romanesc facut in colaborare cu HappyFish) vorbesc de la sine.

Alexandru Tomescu -16 Aprilie 2009 - Metrou Piata Victoriei, Bucuresti, Romania

Joshua Bell - Ianuarie 2007 - Metrou L’Enfant Plaza - Washington DC, SUA

Baiatul asta - Remi Gaillard - este fenomenal, un adevarat comendian de web 2.0. Atit in idei, cit si in realizare. Vezi mai jos o mostra de comedie Remi.

Iar aici mai multe videoclipuri si linkul catre site-ul sau oficial (in franceza).

Ia 2 minute si 22 de secunde din viata ta si uita-te la filmul asta.

Ia inca 10 secunde, pune mina pe telefonul mobil de linga tine si trimite un sms gol la 848.

Felicitari - tocmai te-ai alaturat altor 300 000 de oameni care vor sa ajute alte 100 de persoane !

Vazuta la Doru, actualizata la Dragos. Iar mesajul original la Ihtis.

PS: Nu-mi plac mesajele de acest tip care doar circula fwd. Deci eu am testat - trimis SMS, primit multumiri, pierdut 3 minute din viata, cistigat un zimbet, back to work…

Cit de multa intelepciune iti trebuie sa poti rezuma in 3 cuvinte succesul in profesia ta, dupa 70 de ani de munca.

Sa nu pierzi niciodata starea de elev este expresia cheie pe care Radu Beligan, la 90 de ani ne-o transmite ca fiind chintesenta succesului sau.

Am fost bucuros sa particip, acum citeva saptamani, la o poveste de 2 ore, spusa de insusi Beligan despre cariere sa si oamenii care l-au marcat in viata. In multiudinea de atotstiutori si de “calare pe informatie” este o lectie din care cu totii ar trebui sa stam un moment si sa cugetam mai adinc.

Sau dupa cum zice Radu Beligan:
“Marea mea izbândă este că mi-am păstrat până astăzi starea de elev (…) Într-o lună fac 90 de ani şi mă pregătesc de un rol nou",

E usor a-ti face un idol la virsta adolescentei din prea-mult-televizatele figuri care imi aduc aminte de expresia forma fara fond. Norocul meu a fost sa imi gasesc un idol cu fond, mult fond.

A inceput sa-mi placa de scriitura lui Ioan Chirila, Nea Vanea pentru prieteni, citind Gazeta Sporturilor, pe vremea aia singurul ziar de sport din Romania - transformat din stramosul Sportul. Apoi am descoperit cartile - intai cele mai noi, apoi cele mai vechi (de ex. Nadia) deja existente in biblioteca alor mei.

Si intr-o buna zi mi-am dat seama ca am devenit dependent de articolele lui scrise cu har. Ca nu cautam Gazeta doar pentru rezultatele sportive, ci pentru articolele pigmentate ale lui Chirila. Pigmentate nu cu lume mondena, ci cu metafore. De altfel nu aveam cum sa-mi caut un idol intre cei ce stiu cu mingea, dar nu stiu cu vorba folosind niste clisee demne de clasa a 5-a.

In schimb, mi-am dat seama ca un idol trebuie sa te inspire. Iar Ioan Chirila ma inspira. Nu neaparat sa scriu, ci sa am talentul lui in orice as fi decis sa fac mai departe (era perioada de liceu-facultate).
De aceea l-am facut pe Nea Vanea idolul meu si am inceput sa-i colectionez articolele (franjurind Gazeta Sporturilor si ulterior Pro Sportul pentru a pastra cuvintele sale).

Cine nu a citit un articol de-al lui Chirila ii e greu sa intelega de ce sportul (si mai ales fotbalul) trebuie vazut,inteles si mai ales simtit dincolo de M..e!, si Sa moara…!. Chirila vedea metafore, comparatii, muzica, talent si arta. Sa vezi o metafora intr-un dribling e cumplit de greu uneori, dar sa o transmiti altora este cu adevarat o munca titanica, pe care doar cineva cu har poate sa o transmita. Iar Ioan Chirila a fost cel menit sa o faca.

Sa ai un idol fara sa vrei sa ajungi exact ca el (ca era deja in varsta, cu parul alb - dar pastrind zimbetul sagalnic) nu e deloc o utopie. Dar vazind harul iti este suficient sa-l admiri.

Cum as putea sa uit comentariul savuros al finalei din 90, cind un
arbitru “cu nume de aspirina", cum l-a pozat succint Chirila, a decis o partida pe muchie.

Cum se poate uita fabulosul articol din urma unui meci la fel de fabulos din campionat Rapid- Craiova 2-5, in care Gica Craioveanu iesea la rampa in mod magistral, iar Chirila il zugravea intr-o comparatie geniala cu virtuozul din cadrul unei orchestre. Atunci am inteles mai bine muzica clasica. :-)

Si cum ai putea sa nu inveti din cartile sale ca sportul si oamenii din el sunt de fapt parte integranta dintr-o viata care ar putea fi ca a ta. Daca vrei si daca muncesti. Povestile cu Nastase care dupa un meci de tenis a mers la nunta unui adversar de-al sau, cu realizarea unei cronici a unui meci de fotbal unde ziaristul a uitat sa mearga (cu ajutorul antrenorilor), cu prietenul grec care se reintilnea doar la campionatele mondiale, sunt toate niste lectii din care trebuie sa invatam, nu doar din esenta lor dar si din modul cum sunt transmise.

Sa va povestesc singura mea intalnire cu cronicarul nea Vanea (Chirila sustinea tot timpul - el e cronicar, nu jurnalist). Eram la Cluj la un patrulater organizat de U Cluj, la care venise si Brescia, condusa pe atunci de Lucescu cu 2-3 jucatori romani in lot (cred ca era prin 94-95). Dupa meciuri stateam deasupra intrarii de la vestiare de pe stadionul Ion Moina cu inca vreo 40-50 de oameni cascind gura si asteptind sa treaca Lucescu sau vreaun alt jucator roman. Deodata se vede venind hotarit, dar nu foarte repede un batrinel cu parul alb si cu cu burtica, dar inca activ.
Unul din tribuna striga la ca o revelatie:
- Asta-i Chirila, mai !
Toti cei care ramasi in tribuna au inceput sa aplaude la unison si sa-i strige numele. Chrila, care cred ca nu se astepta la asa ceva, si-a afisat zimbetul lui sagalnic si a aplaudat si el, in stilul fotbalistilor, cu maine deasupra capului. Acesta faza, banala poate, a ramas in memoria mea caun filmulet de 30 de secunde pe Youtube.
Ce jurnalist din ziua de astazi se poate lauda cineva cu asa ceva? :-)

In zilele noastra se organizeaza premiile Ioan Chirila de catre fiul Tudor si sotia Iarina. Dar cronicarii nu mai sunt de mult ce au fost odata. (adica acum 10 ani) Nu mai cumpar ziare sportive (iar ultima oara cind am cumparat am fost socat de lipsa de fond a 99% din articole), si nici site-urile nu par mai bine documentate pe fond. Avem mult mai multa informatie, dar, paradoxal, este din ce in ce mai proasta si dezlinata.

Cred ca uneori avem nevoie sa ne intoarcem sa invatam din trecut ceea ce a fost bun. Tocmai de aceea cred ca ar fi util ca unul din ziarele sportive sa gazduiasca- macar o data pe luna- ca o lectie de har - unul din articolele lui nea Vanea. Poate cineva va invata ceva.

Eu as vrea mai mult - un site cu toate articolele sale, care nu au fost publicate in carti si care, daca nu, zac obosite si necitite in niste file de ziar ponosite. Poate mai multi vor invata ceva.

Scriam pe votezi.ro ca sigur voi vota, dar nu stiu cu cine.

Azi m-am decis: Pentru deputati o sa-l votez pe Varujan Pambuccian.
Pe linga avantajul ca poate fi votat in orice circumscriptie, deci si in a mea, o sa enumar mai joc elementele subiective luate in calcul.

In primul rind trebuie sa spun din start ca nu sunt de acord cu tot ce zice dnul Pambuccian. Cred ca greseste in etichetele puse pentru proiecte open source sau patente software, cred ca unele proiecte de legi promovate (cum e cel cu factura electronica) mai rau incurca si cred ca i-ar prinde bine uneori sa fie mai diplomat in a da sentinte despre cum va evolua lumea IT.

Dar am invatat ca oamenii nu poti fi perfecti, iar in multitudinea de non-solutii electorale si mai ales de lipsa de promisiuni electorale pentru Internet site-ul dnului Pambuccian este singurul care se abate de la regula. (chiar daca proiectul cu “o lege coerenta pentru comertul electronic” nu prea ma incinta - dar cita vreme nu stiu ce e in ea, nu pot discuta).

Dar domnul Pambuccian are 3 atuuri esentiale:
- Intelege Internet-ul ca tehnologie si intelege ca orice masura legislativa cu privire la Internet trebuie sa tina seama de structura descentralizata a Internetului. L-am auzit de multe ori si in diverse contexte sustinind libertatea de exprimare pe Internet si respigind ab inition orice tentativa de reglementare subiectiva si inutil a continutului online
- sustine trecerea ANC sub control parlamentar, iar asta este singura metoda prin care bulibaselile politice la nivelul conducerii unei asemenea autoritati pot fi stopate.
- este unul dintre putinii deputati care chiar se pricepe la tehnologie si avem nevoie de astfel de oameni in fata unor posibili alti deputati afoni in domeniu.

In plus, mai sunt 2 elemente subiective pe care nu pot sa le trec cu vedere:
- desi are blog, nu il foloseste in scopuri electorale, dar in schimb scrie haiku-uri
- desi ne cunoastem, nu mi-a cerut nici sa scriu pe blog despre candidatura, nici sa pun banner si nici sa fac altceva. Si daca ar fi facut-o normal ca nu i-as fi dat curs.

Asa - are sens sa pun si banner, dar si sa va indemn sa va uitati pe site-ul lui si, daca va place, sa faceti ce credeti ca trebuie facut.

Si pentru ca la senatori nu-s decis, astept cu interes promisiuni despre Internet.
Va urez tuturor o alegere usoara !

PS: Insemnarea asta isi are locul in blogul personal pentru ca este vorba de o optiune personala, subiectiva, neplatita si mai ales de optiunea mea politica.