Curtea Europeana de Justitie (Marea Camera) a publicat pe 16 Mai decizia in cazul
C-372/04 Watts (Decizia integrala si opinia avocatului General Geelhoed, aici ;comentarii aici, aici, aici, aici, aici si aici. Un bun raport al reglementarilor europene in domeniu, aici, si unul aici .Titlul integral al deciziei ar suna cam asa- Libertatea de a furniza servicii. Interpretarea Articolelor 48, 49, 50, 55 si 152(5) EC si a Articolului 22 al Reglementarii Cosiliului (EEC) No 1408/71 privitoare la aplicarea schemelor de securitate sociala persoanelor angajate, a celor care lucreaza pe cont propriu, si a membrilor familiilor lor care se deplaseaza in interiorul Comunitatii Europene-Conditii pentru rambursarea costurilor legate de tratamente efectuate in spitale effectuate de persoanel de mai sus in alt stat membru al Comunitatii, fara aprobare prealabila a Autoritatii Nationale de securitate sociala competente

Dar despre ce este vorba, pe scurt, in cazul respectiv?

Yvonne Watts, o britanica in virsta de 74 de ani, suferind de o artrita a soldulului care ii provoca dureri constante, a incercat in 2002 sa obtina tratament chirurgical din partea unui spital din Marea Britanie. In ciuda raportului unui medic care arata ca mobilitatea ei era sever afectata de aceasta boala, spitalul britanic la care a fost consultata a considerat cazul sau ca fiind unul de rutina, si a plasat-o intr-o lista de asteptare de 1 an pentru efecturarea tratamentului chirurgical. Subsecvent, societatea sa de asigurari medicale a refuzat sa ii puna la dispozitie formularele administrative necesare, care sa ii permita efectuarea tratamentului in alta tara a Uniunii Europene, motivind decizia prin aceea ca lista de asteptare a spitalului de 12 luni era in accord cu obiectivele guvernului, care stabilea o limita superioara de asteptare de circa 15 luni. Citeva luni mai tirziu, situatia dnei. Watts s-a inrautatit, si a fost mutata in fata pe lista de asteptare, la circa 3 sau 4 luni, refuzindu-I-se in continuare permisiunea de a efectua tratamentul chirurgical in afara Marii Britanii. In final, dna Watts a plecat in Franta pentru tratament, unde a platit £3,900 pentru o operatie de inlocuire a soldului in Martie 2003. Dna Watts a dat in judecata guvernul Marii Britanii pentru rambursarea acestor costuri.
In Octombrie 2003 High Court of Justice of England and Wales, Queen’s Bench Division (Administrative Court), a decis ca respectivul caz cade sub incidenta articolului 49 EU, respingind totusi cazul dnei. Watts, pe considerentul ca asteptarea de 3-4 luni, la care a fost supusa in urma celui de al doilea control nu poate fi considerate excesiva. Atit dna. Watts, cit si Secrearul de Stat britanic pentru probleme de sanatate(acesta pentru a revizui decizia primei instante, ca asemenea cazuri cad sub incidenta art 49 EU) au apelat decizia la “Court of Appeal (England and Wales) (Civil Division)” , care, dupa ce a gasit ca respectivul caz cade sub incidenta art 49, confirmind decizia primei instante in aceasta privinta, a decis suspendarea cazului si referirea unui set de intrebari spre solutionare Curtii Europene.

In decizia sa, Curtea Europena a statuat ca pacientii care suporta o “ asteptare exagerata” in raport cu conditia lor medicala pentru prestarea unui serviciu chirurgical sint indrituiti, conform dreptului UE sa primeasca reimbursarea cheltuielilor effectuate pentru tratament in alt stat al Uniunii. Cazul dnei Watts se va intoarce la Curtea de Apel britanica pentru o decizie in acord cu cea a curtii europene.

Sincer sa fiu, anticipez o aplicare a acestui caz si in Romania, odata cu intrarea in UE. Mai interesanta insa in perioada imediat urmatoare(aderarii), mi se pare situatia in care tratamentul nu poate fi furnizat in Romania, si pacientul va trebui sa se deplaseze pentru a-si salva viata intr-o alta tara a Uniunii, dorind mai apoi, cum e si firesc, sa isi recupereze banii cheltuiti de la sistemul falit de asigurari sociale ori medicale romanesc. Putem astepta discutii furtunoase pe marginea unor asemenea cazuri.