Drept & Internet - noutati si opinii

Acestea sunt primele rezultate anuntate de DIICOT a actiunii de azi importiva a trei grupari infractionale care se ocupau de licitatii frauduloase pe Internet. Probabil avem de-a face cu una din cele mai complexe actiuni ale Politiei Romane, implicind si elemente internationale, deci colaborarea cu forte de politie din alte state. Citeva comentarii merita insa sa fie facute:

1. Asa cum rezulta si din raportul Politiei de pe anul trecut avem de a face cu organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora; Deci actiunea de astazi nu trebuie sa ne ia prin suprindere. In acest context trebuie insa subliniat efortul si cooperarea extraodinara intre forte de politie si procuratura din diverse judete si din afara tarii. Este cu adevarat de aplaudat.

2. Daca avem de a face insa cu 250 de persoane in adevarate retele infractionale, mai multe intrebari trebuie sa fie adresate:

a. Avem de a face cu un fenomen ? Raspunsul ar trebui sa fie pozitiv, in special in anumite zone ale tarii. (Bucuresti, Vâlcea - Drăgăşani şi Teleorman – Alexandria)

b. Dar cum s-au putut ele dezvolta in libertate pina la un asemenea numar? Din punctul meu de vedere sunt doua explicatii majore:

- prima o reprezinta fractura intre actiunile politiei/procuraturii si numarul de decizii definitive si irevocabil ale instantelor. Dupa cum spuneam anul trecut ” Degeaba ne laudam cu 77 grupari infractionale, cind date de la MJ (prezentate intr-un seminar la Constanta), ne spun ca pe legea 161/2003 au existat doar 12 dosare in 2007 si 7 in 2008 - la Tribunale.”

- a doua este lipsa oricarei strategii unitare in domeniul acesta. Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale nu mai are nici macar o directie in domeniul securitatii informatiei, iar marele portal de raportare a criminalitatii informatice in Romania - www.efrauda.ro e decedat de citeva luni. (fara explicatii). Includerea subiectului pe agenda CSAT nu rezolva problema daca se opreste doar acolo si nu continua la o reala colaborare intre institutii. Sa mai vorbim si de educatie ?

3. In schimb remarc cu placere ca majoritatea presei (dar nu toata) a abandonat termenul pompos si gresit de hacker, in favoare unor termeni corecti: grupuri organizate, fraude informatice, inselaciuni, suspecţi de comiterea de infracţiuni informatice.

Raportul pe 2009 al Internet Crime Complaint Center (parte a FBI, SUA) aparut in urma cu putina vreme ne da o veste buna, indirecta: Romania nu mai este in top 10 al sursei infractiunilor pe Internet (cel putin relativ la plingerile primite de IC3) (apropo, in 2008 era pe 10, iar in 2007 pe 5)

Deci pina la urma actiunile Politiei si Procuratorii dau roade :-) (sau baietii s-au reorientat catre UE)

In rest, ce era de asteptat - sumele pierdute s-au dublat (600 mil USD) fata de 2008, iar primele 4 tipuri de fraude din plingeri sunt cele la care ne-am astepta: (ne-livrarea, furt de identitate, frauda cu carduri, frauda in licitatii online)

Vad ca cei de la Autoritatea pentru Protectia Datelor din Romania au din ce in ce mai multa treaba cu Internet-ul:

- Max comenta de mai mult pe blog referitor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Imobiliare, care contine date personale, inclusiv CNP, numele angajatorului sau a conturilor bancare. Un raspuns recent primit de la Autoritate si publicat de Max pe site-ul sau e-crime.ro releva ca exista o recomandare din 2008 catre MJ pe aceasta problema si ca va fi facuta o investigatie in acest sens (tocmai pentru ca se pare ca recomandare nu a fost urmata). Continui sa cred ca toata recomandarile Autoritatii ar trebui facute publice pe site-ul lor. (s-ar scapa de multe probleme astfel)

- Un al blogger - aghiuta - s-a plictisit de spam-ul de la rol.ro, asa ca le-a facut o sesizare la Autoritate, care l-au anuntat ca inainte de plingerea catre ei, trebuie sa ceara direct acelasi lucru operatorului de date personale (adica site-ului). Totusi, au demarat un control, tocmai pentru ca se pare ca sunt mai multe plingeri in acelasi sens.

Alte stiri care mi-au sarit in ochi azi-dimineata (toate legate de crminalitate informatica):

- Trei spanioli au fost retinuti dupa ce se pare ca infectasera 13 milioane de calculatoare pe care le foloseau in activitati de DoS. Dar chiar mai mult, pentru ca se pare ca aveau date personale de la peste 800 000 de utilizatori.
Astea sunt din categoria cazuri complicate, dar se pare ca erau sub urmarire de ceva vreme…

- In Romania DIICOT Iasi a reusit sa opreasca un alt grup infractional care se ocupa cu ce se ocupa romanii - jocul cu bancomatele. Ceea ce mi se pare cel mai periculos este dimensiunea transnationala a activitatii:
Gruparea a acţionat în perioada 2009 – martie 2010, atât în ţară, pe raza judeţelor Iaşi, Vaslui, Galaţi, Brăila şi a Municipiului Bucureşti, cât şi în străinătate în Noua Zeelandă, Republica Moldova, Italia, Marea Britanie şi Spania.

- Tot un roman (se pare) si tot legat de carduri. (via Hotnews) In SUA un tip, investigat tot pentru skimming, care a fost retinut de Secret Service a inghitit un flash drive ce e era in posesia sa.
Adio probe (daca acidul gastric e suficient de puternic), bine ai venit infractiune de obstructionarea justitiei ! :-)

Masura pare ingenioasa, dar cred ca trebuie sa se antreneze din tara. Propun trecerea memory strick-urilor in supermarketurile romanesti din categoria electronice in categoria Alimente - sectiunea PopCorn :D

Una dintre intrebarile destul de frecvente de la persoanele specializate pe diverse segmente de tehnologia informatiei (IT) (dar mai ales din zona securitatii informatiei) cu care discut in diverse contexte este: cum poate deveni un expert recunoscut de o instanta. In majoritatea cazurilor cei care intreaba nu urmaresc in primul rind un avantaj financiar, ci cred ca unul de imagine.

Iata ca niste noi acte normative (vezi finalul articolului daca vrei sa le vezi direct) emise de Ministerul de Justitie (MJ) incearca sa faca lumina. Dar nu reusesc.

A. Premise

Exista o carenta grava si majora a expertilor judiciari IT (se pare ca sunt si in alte domenii, dar la alte domenii nu ma pricep) in cazul unor procese ce implica elemente legate de calculatoare, Internet sau telecomunicatii. Pe “lista oficiala” a expertilor tehnici autorizati de MJ in domeniul IT sunt doar citeva persoane, dintre care majoritatea peste 50 de ani. N-am nimic cu cei cu experienta, dar nu stiu citi dintre ei sa stie ultimele noutati in domeniu (de ex. sa faca reverse engeneering la un virus, sa explice ce inseamna SEO sau publicitate contextuala).

De asemenea, din datele mele, un examen pentru aceasta “specializare” nu s-a mai facut din 2000 de catre MJ.

In fapt, intreg sistemul expertilor judiciari IT este invechit si pus pe baze gresite, cita vreme in Vest un expert este o persoana specializata in domeniul sau de activitate si recunoscuta ca un “bun tehnician” fara a fi nevoie de vreo tidula rezultata in urma unui concurs a unui Minister.

Colac peste pupaza, si CEDO in numeroase decizii (inclusiv impotriva Romaniei) cere acelasi lucru si anume ca „este libertatea judecătorului să decidă cu privire la competenţa unui expert desemnat de parte”, si nu este competenţa vreunui organ de stat să stabilească cine este competent sau nu. ” (vezi CEDO Mirilashvili vs. Rusia 2008)

(am mai scris alegoric de aceasta probleme in insemnarea - Accesul la Internet in instanta - proba practica)

B. Cum poti deveni expert tehnic judiciar

Noul ordin al MJ (Ordin nr. 203/2010 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului de stat, ministrul justitiei, nr. 1.322/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si procedura de desfasurare a examenelor de atribuire a calitatii de expert tehnic judiciar si de testare a specialistilor) publicat in Monitorul Oficial in 8 Februarie mentioneaza 3 solutii:

a) examen (vezi articolul 3)din Ordin - stringi vreo 10 acte, inclusiv “copia documentului prin care se face dovada, conform legislatiei tarii emitente, ca indeplineste conditia privind stagiul de cel putin 3 ani in specialitatea in care a obtinut diploma.” si te prezinti la examen in fata a 2 reprezentanti ai MJ si “doua cadre didactice de specialitate de la institutiile de invatamant superior de profil". Adica daca te-ai certat cu profu in facultate, nu e de bine :-)

b) interviu (vezi articolul 9^1) Daca ai dobindit calitatea de expert extrajudiciar (nu prea exista in IT), daca exista o lege speciala pentru anumite profesii si trebuie obtinuta specializarea (iarasi nu cred ca se aplica in IT) sau daca esti doctor, doctor docent, conf univ sau prof univ. in acel domeniu. Strangi iarasi vreo 10 documente si astepti. Aici se fac 2 comisii ca e mai complicat: o comisie pentru verificarea actelor si una pentru….interviu formata din 3 reprezentanti ai MJ din “directiei de specialitate din Ministerul Justitiei.” (probabil din directia de experti).
Personal nu imi e clar la ce se refera interviul…. - pentru ca e clar ca personalul MJ nu are atitea cunostiinte tehnice cit are doctorul docent. Probabil o sa discute “calitatea morala” a candidatului sau in ce masura a invatat Codul de procedura penala ca sa stie rolul expertului.

Pentru primele 2 solutii, stati cu ochii pe siteul MJ si asteptati sa se anunte examenul sau interviul.
Update - deja s-a anuntat un interviu la MJ (deci punctul b care l-am explicat mai sus) pentru experti tehnici pentru 19 Aprilie 2010 (data limita pentru aplicatii este 19 Martie 2010)

c) Mai exista si a treia solutie pentru expertii judiciari acreditati in alte state ale UE si unde poti obtine patalamaua direct de la MJ, daca depui actele doveditoare ca in alta tara ai fost expert.
Problema este ca in acest caz se cere sa stii limba romana (copia legalizata a atestatului de cunoastere a limbii romane de catre cetateanul statului membru UE sau SEE, altul decat Romania) si copia legalizata a documentului care atesta dobandirea calitatii de expert tehnic judiciar in statul de origine;

Doar ca un asemenea document nu exista in multe state ale UE.ut din Scotia spunea ca el a fost chemat de citeva ori in fata instantelor in calitate de expert si singurul document pe care l-a depus a fost CV-ul. Deci ce document va depune - un nou cv ? (apropo, cred ca nu ar fi trecut niciodata de interviul cu MJ - omul avea parul lung, strins intr-o coada, jumatate pictat intr-un rosu inchis si imbracat ceva intre un gentelman perfect si Highlander - un personal spectaculos).

Deci practic varianta cea mai buna este pentru expertii romani care sunt recunoscuti in strainatate si apoi abia sa fie recunoscuti si aici. :)

C. Lista de profesii acreditate

Daca cele de sus mai pot avea un sens si doar un cinic ca mine poate ridica intrebari lamuritoare, iata ca se poate si mai rau. Lista (actualizata!) de specializari (vezi Ordin MJ 199/2010 ) n-are nicio noima in domeniul tehnologiilor, parind rupta din anii ‘90.

Deci daca vreti sa va luati patalamua de la MJ, veti deveni experti tehnici judiciari in
a) nr.14 Calculatoare (nota mea - software, hardware, de buzunar - ce conteaza diferenta ?)
b) Nr.87 - Retele si Software de telecomunicatii (adica expert in Internet si/sau in Skype ?!)
c) Nr. 10. Arte plastice (4) Fotografie — videoprocesarea computerizata a imaginii (n-am inteles ce e asta ?)
Update: Un amic mi-a explicat ca e vorba de stabilirea falsurilor de fotografii digitale, se pare ca exisat o specializare specifica la Facultatea de Arte Plastice.
Doar ca specializarea de la Arte Plastice are o virgula in plus si 2 cuvinte despartite - ceea ce da un cu totul alt sens: Foto,Video, Procesare computerizata a imaginii Asa e cind nu dai cu copy&paste, e ca la telefonul fara fir. :D

Si…. atit….

Ce conteaza ca Romania are o legislatie speciala in domeniul ITC (preluata cu fason de la tanti UE) care are termeni consacrati concisi cum ar fi ” comunicatii electronice” sau “servicii ale societatii informationale” care pot sa cuprinda toate serviciile de ITC legate de comunicatii si Internet ?

In schimb putem avea experti tehnici (si mai zic inca o data tehnici) in domeniul (Proprietate industriala (1) — Brevete de inventie) Dar un brevet poate fi de la chimie aplicata la metoda de bombardare cu neutroni ? Este in stare un expert sa le stie pe toate acestea ?

Concluzie

Nici una, concluzionati voi daca reusiti. Eu sunt in ceatza.

:)

Vezi documente
Ordin MJ 1332/2000
Ordin MJ 199/2010
Ordin MJ 203/2010

Apropo - astazi 28 Ianuarie este Ziua Europeana a protectiei datelor cu caracter personal.

Doi cercetatori in securitate IT de la Univ din Cambridge, Marea Britanie - Steven J. Murdoch si Ross Anderson au publicat recent (adica acum 2 zile) un articol interesant despre problemele sistemului de autentificare din 3D secure -
Verified by Visa and MasterCard SecureCode: or, How Not to Design Authentication

Ceea ce este interesant in cazul acestui sistem promovat cu multa emfaza si cu succes de catre Visa si Mastercard, devenit acum cea mai utilizat sistem de single sign-on cu peste 200 de milioane de carduri inregistrate, este ca sistemul este realmente folosit, fiind implementat din ce in ce mai multe siteuri care accepta plata online.

De ce ? Pentru ca dpdv economic a fost impus un argument extrem de util pentru participantii la tranzactiile online - liability shift (adica regula transferului de responsabilitate care protejeaza orice actor inrolat in sistem si care indeplineste cerintele standardului - vezi aici o mai veche discutie pe acest subiect).

Deci sistemul a prins pentru ca a fost bine promovat pe piata dpdv economic. Ceea ce explica cei 2 cercetatori englezi este insa ca dpdv al securitatii, sistemul este un abecedar de “cum sa nu faci un protocol de autentificare", ignorind principiile pentru un bun design si avind vulnerabilitati semnificative, unele fiind deja exploatate.

Deci practic avem o noua “tinta grasa pentru phishing".

Va recomand sa cititi intreg articolul - care nu este prea lung si nici extrem de tehnic - dupa care sunt interesat de parerile celor mai implicati decit mine in sistem.

Cum nu am niciun card inrolat in 3D Secure, desi platesc pe net destul de des, nu imi dau seama daca toate sistemele romanesti sufera de aceiasi probleme, dar fiind standard .. ar trebui sa fie la fel.
Chiar acum uitindu-ma pe site-ul Romcard observ ca din decembrie (care ? 2009? 2008?) s-a implementat si la noi sistemul de activare in timpul cumparaturilor: Activation During Shopping (ADS), care mie mi se parea ca ridica cele mai multe probleme in cursul studiului.

Deci: deschidem noi usa phiserilor ?

Am avut o discutie cu amicul Max de la e-crime.ro care imi atrage atentia asupra infractiunilor informatice , asa cum apar ele in Noul Cod Penal adoptat pe 25 Iunie de Parlament si care va intra in vigoare nu se stie cind. (conform textului adoptat trebuie ca Guvernul sa propuna o lege speciala in acest sens).

Aveti la finalul acestei insemnari intreaga lista de infractiuni identificata de Max (mersi!) ca avind legatura cu domeniul informatic/electronic.

Din partea mea, continui sa sustin ca a fost o prostie sa se treaca codurile ca rata prin apa, fara o dezbatere publica serioasa. Si va dau doua exemple din articolele de mai jos ref la infractiuni informatice. (plus un bonus)

1. A fost inserat un nou articol 230, care face infractiune folosirea fără drept a unui terminal de comunicații al altuia sau folosirea unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea, dacă s-a produs o pagubă.

Asta imi aduce aminte de o prezentarea de-a lui Max la seminariile de la Constanta si Timisoara.
Presupun ca si noul articol ar fi legat de acte ca wardriving sau piggybacking. (poate ar fi si pentru altele care imi scapa).
Dar e un subiect discutabil si sensibil in situatia in care ne referim la un mod de conectare la Internet din ce in ce mai raspandit.

Adica daca folosesti WiFi-ul altuia si ii produci o paguba - ar fi infractiune. Dar este un punct de acces WiFi un terminal de comunicatii ? As zice ca mai degraba ca nu…, terminalul fiind calculatorul sau telefonul care se conecteaza la Internet.
Poate fi racordat fara drept daca e un WiFi neprotejat ? Eu as zice ca nu.

Daca nu se refera la asta, atunci la ce actiuni se refera articolul ?

2. Articolul 374 privind pornografia infantila preia fostul articol 51 din legea 161., dar adauga un nou segment, care pina la 27 Mai 2009, a fost intr-un fel de consultare publica ce ar fi trebuit sa continue in septembrie.

(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicații electronice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Adica am avut o discutie si gata, ce mai vreti ?

Mai mult - in legea 161, era definita sintagma “fara drept”, ceea ce mai aducea putina lumina.
Acum prezentul text e schiop de-a dreptul. Ce inseamna accesarea cu drept a materialelor pornografice cu minori ? Adica doar cei ce investigheaza asta? Oare accesarea unei coperti a unui album al lui Scorpions e infractiune au ba ? (ca oricum se face un cache al paginii) - Vezi scandalul din Marea Britanie din decembrie 2009.

Bonus Sa ne arucam o privire si asupra art. 226 - Violarea vieții private. Eu l-as citi ca adio camera ascunsa sau investigatii jurnalistice in sensul asta. Altfel, ajungi in instanta sa masoare un judecator daca ce ai descoperit tu e mai important pentru comunitate sau e mai importanta viata lui privata. Care vrea sa riste ?

(1) Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârșirii faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Read more »

Politia Romana a dat publicitatii ieri un raport privind criminalitatea informatica din ultima perioada.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu fenomenul, mi se pare un document bine redactat, care ofera o privire corecta asupra dezvoltarilor din ultima perioada (inclusiv o harta cu conexiunile in straintate din diverse judete).

Citeva comentarii din partea mea:

1. Desi documentul e ok, el se rezuma doar la activitatea Politiei, fara a fi corelat cu altele din acelasi domeniu. Preferam sa vedem doar bucatica noastra de problema, ignorind faptul ca de fapt sunt parte a unui intreg care trebuie vazut complet. Vorbeam mai demult despre cum multidisciplinaritatea devine o regula in Vest, iar noua ne lipseste cu desavirsire.

Astfel raportul nu spune pentru cite cazuri au depuse plingeri pe partea de criminalitate informatica (si cite s-au primit prin efrauda.ro - care pare offline la ora asta), cite sunt in curs de solutionare si cite au fost trase pe linie moarta, cit de “utila” a fost legea privind pastrarea datelor de trafic si MAI ALES - pentru cite din cazurile din anii trecuti s-au obtinut condamnari definitive si irevocabile ?

Iar fara aceste informatii (chiar daca probabil cei care l-au scris vor spune ca nu ar fi fost treaba lor sa dea toate aceste date) vedem doar o bucatica a problemei.

2. Impresia mea (desi neverificata statistic ori stiintific) este ca aceste cazuri ajung sa fie in instanta (sau pina in instanta) vreme extreme de indelungata (motivul principal fiind probabil elementele de extraneitate care complica astfel de cazuri), iar cazurile care le putem arata de succes cu condamnari la puscarie cu executare sunt extrem de putine. Degeaba avem lege cu pedepse de pina la 15 ani de inchisoare, daca cei ce se ocupa de astfel de fapte stiu ca ele nu se aplica - sau ca dureaza 5 ani sa se ajunga la o decizie si ca nu pot fi tinuti in arest preventiv in acest timp.

Degeaba ne laudam cu 77 grupari infractionale, cind date de la MJ (prezentate intr-un seminar la Constanta), ne spun ca pe legea 161/2003 au existat doar 12 dosare in 2007 si 7 in 2008 - la Tribunale. Sper sa fi fost datele introduse gresit in sistem! Doar calculatoarele pot gresi! :-)

De asemenea, cred ca Poltia prefera sa se aplece asupra cazurilor de frauda sau phishing, unde deja cunosc modus operandi si tipul de infractiune (poate si pentru ca aici vorbim si de grupuri infractionale, mai periculoase), dar ignora in mare parte cazuri de acces fara drept la un sistem informatic (inclusiv adrese de email), de care eu aud din ce in ce mai des de la diverse surse. Intrebarea: “Mi s-a spart contul de email, ce sa fac?” imi e adresata din ce in ce mai des. Prietenii stiu de ce.

3. Desi Politia are deja mai multe persoane capabile sa rezolve astfel de cazuri (dar sunt suficiente?), la nivelurile ulterioare legate de actul de justitie si in special la nivelul judecatorilor, problemele de intelegere a unor astfel de cazuri sunt deseori uitate.
Cazurile de instruire ale judecatorilor sunt sporadice si fara a face parte dintr-un plan pe termen lung. Degeaba ajunge criminalitatea infromatica pe agenda CSAT, daca doar se creeaza doar un alt grup de lucru, iar nu sunt bani de la stat pentru instruire in acest domeniu.
La un seminar recent de la Tg. Jiu pe tema din titlu, am aflat ca se poate sa se faca (chiar si avind repartizarea aleatorie a dosarelor) o specializare pentru o parte dintre judecatorii din sectia penala (pentru toti ar fi prea mult). Deci se poate !

4. Un articol din Gandul cu un titlul mai pompieristic decit articolul “Razie IGP zăngăne cătuşe virtuale - Poliţia descinde pe YouTube după filmuleţe cu sex” se apleaca asupra pornografiei infantile prin sisteme informatice subliniind concluzia raportului, dar si numeroasele cazuri publice care au fost in Romania in ultimii ani:

“În România până în prezent nu au fost semnalate cazuri de racolare de minori prin internet în vederea abuzării sexuale, însă Internetul ca important mijloc de comunicare, în special în rândul tinerilor, trebuie privit ca o posibilă sursă de racolare pentru viitor.
Se înregistreaza un număr crescut de cazuri în care tineri, elevi sau studenţi, se filmează în timpul unor partide sexuale după care le distribuie prin internet.”

In acest conditii apar si mai suprinzatoare noile propuneri de modificare ale legii 161/2003 care vor sa incrimineze simpla “accesare, fara drept” a acestui tip de materiale.

Cum acest fenomen nu este unul specific doar Romaniei, ar fi interesant un studiu sociologic cu privire la explicatiile faptei, nu incriminari penale mai dure. Poate fi mult mai util pentru a intelege ce se intampla.

5. As mai zice multe, dar deja m-am lungit prea mult. Pentru cei ce nu au chef sa citeasca si documentul Politiei, mi se pare interesant sa parcurga cel putin citeva din caracteristicile infractionalitatii informatice din Romania, asa cum sunt ele redate de raport:

- organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora;
- folosirea unor tineri cu abilitaţi în a utiliza computerele şi noile tehnologii, care sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri ai grupărilor infracţionale;
- trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în fraudare;
- caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
- permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificarea de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise;
- reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;

Aflam printr-un tip de la specialistii de pe e-crime.ro (care citesc site-ul Ministrului Justitiei mai des decit noi ;)) ca Minsiterul cu pricina a scos la dezbatere publica ieri un proiect de modificare a legii privind criminalitatea informatica (oficial proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea titlului III „Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice” al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare).

O scurta privire asupra textului ne arata ca se refera in principal la completarea infractiunilor cu cele legate de incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă comise prin intermediul sistemelor informatice. (ca urmare a semnarii si ratificarii protocolului aditional al Conventiei de la Budapesta).

Citeva observatii la prima vedere:

a) Intotdeauna gasesc ciudat cit efort se depunde in a avea reglementarea cit mai perfecte, si cit de putin efort se incearca sa se puna ca aceste reglementari sa fie aplicate. Un bun exemplu in acest sens este modificarea art. 40 care introduce noi institutii care sa faca cursuri pe tema. Nu asta era chiar extrem de important, ci chiar sa le faca. La fel cu alte articole care privesc “politici, practici, mãsuri, proceduri si standarde minime de securitate a sistemelor informatice.” ce sunt sublime, dar in majoritatea cazurilor lipsesc cu desavirsire. (mai ales in sistemul public).

b)Este pacat ca o astfel de modificare sa nu cuprinda si schimbarea articolelor care au fost criticate in literatura de specialitate si in practica. Cred ca un ochi aruncat pe materialele deja publicate (si nu de mine) poate aduce citeva idei utile.

c)In fine observ ca se va incrimina si simpla “accesare, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice.”
Constat ca in loc sa ne uitam la taierea fenomenului la radacina (adica cei care produc si pun online continutul de pornografie infantila), incercam sa vinam cai verzi pe pereti intr-un domeniu extrem de sensibil si nereglementat unitar. Sigur ca infractiunea nu se va aplica daca ai incarcat din greseala o pagina web si astfel de continut merge automat in Temporary Internet Files.
Dar este extrem de ciudat (mai ales cind vorbesti cu tinerii) sa le explici ca desi la 16 ani te poti casatori cu acte in regula, dar daca te pozezi in posturi indecente (cu orice aparat digital care este un sistem informatic) esti un infractor. Sa mai spun ca in alte tari minor inseamna sub 12 ani si in altele 21? si asta intr-un Internet ce ne globalizeaza.
Stiu ca e un domeniu super-sensibil, dar cred ca se poate face o limitare a textului astfel incit sa nu avem situatii paradoxale de tipul celor mai sus precizate.

Si cum documentul e doar in format .doc pe site-ul MJ, am preferat sa fac un copy&paste mai jos a intregului text propus. Data limita pentru comentarii e 28 mai 2009.

Read more »