Am fost astazi la dezbaterea “Garantii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”.

Două chestiuni:

1. Prezentarea făcută la eveniment referitoare la garanții - în principal m-am referit la cele de transparență și tehnice - legate de activitatea de interceptări (mai multe detalii despre eveniment vezi aici). E doar o încercare rapidă, pentru că nu am avut prea mult timp pt cercetarea în detaliu a subiectului, dar sper să fie mai degrabă un input bun de discuție (evident, dacă se vrea…):

2. Am aflat la dezbatere de două cazuri șocante povestite de judecători legate de interceptări:

• In primul dintre ele un judecator a primit o inregistrare audio pe CD, ca rezultat al unei interceptari. Doar ca fisierul respectiv nu a putut sa fie redat pe niciun calculator al instantei. Motivatia - atat a organului care asigura “suportului tehnic", cat si a departamentului tehnic al instanței - “nu avem softul”. :-)
• In al doilea caz un alt judecator a povestit cum au decis sa nu se bazeze doar pe transcrierea interceptarii, ci sa si asculte fisierul audio. Au ascultat partea indicata - vrei 20 de minute - si au avut supriza ca este inregistrata … doar muzica populara.

Nu stiu cum sunt altii, dar cand aud povestile astea, ma gandesc ca niste oameni ar fi trebuit sa-si dea demisia. Cel putin.

Iar prezentarea mea e un SF din alta lumea fata de realitate…