Poate fi invocat la Google dreptul la uitare daca o persoana este inclusa ilegitim in lista care apare in internet?

Argumente de bun simț: radical transparency. Existența bazelor de date birocratice creează un dezechilibru între stat și societate. „Ei” știu lucruri pe care „noi” nu le știm. De exemplu, în cazul de față, politicienii Predoiu, Negoiță etc. sunt sau erau șantajabili/manevrabili pe tema plății datoriilor.
Și, sincer, nu văd ce rău mi s-ar face dacă ar ști vecinii că am datorii la stat. Nu mă mai salută în lift?

Probleme juridice: decizia CCR la care faci trimitere se referă la locul publicității în procesul de notificare, nu la problema noastră.
Legat de legislația europeană, desigur, trebuie să existe proceduri clare, dar în Norvegia baza de date privind veniturile tuturor cetățenilor este publică.
Pentru mine, publicarea listei datornicilor respectă lejer principiul proporționalității și sunt de acord și cu abordarea norvegiană mai radicală.

@CAZACIOC - probabil ca da.

@Filip - Bun Simt. Nu pun problema politicienilor, de accea am zis la final ca sunt argumente pt interes public - dar acelea sunt cateva cazuri care nu justifica publicarea intregii baze de date. (poate cautarea in ea, da)

Cu privire la ce se poate face cu ea - dumnezeu stie ce poate face mintea oamenilor. De la discriminare pe acest motiv pina la a-ti aparea numele pe diverse site-uri. Facuse unul divort.ro cu toate numele persoanelor care au divortat… wtf?

Transparenta extrema? Ok, fa-o pentru tine, nu o impune tuturor. Dreptul la viata privata e in CEDO, nu dreptul la transparenta.

Juridice - Da, decizia CCR nu este exact despre aceasta speta si nu este despre viata privata, dar este despre cand trebuie sa publici numele unui datornic pe Internet si de ce trebuie sa treci prin ceilalti pasi inainte. Si este si despre insistenta fiscului de a continua cu aceiasi argumentatie de 3 ori, desi a fost declarata neconstuitutionala.

Legat de norvegia - e vorba de optiune. Pina una alta nu suntem acolo.

Chiar daca am fi, solutia ar fi intai sa anunti cetateanul ca toate veniturile si datoriile sunt publice - si sa fii siguri ca sunt corecte - nu ca apar morti in lista sau e vorba de sume contestate sau unde chiar ANAF a pierdut in prima instanta. Dar nici macar acolo nu suntem….

Toti cei de pe lista ar trebui sa ceara macar cateva mii de euro despagubiri ministerului finantelor. Eu zic ca se castiga 100%. Total cateva sute de milioane de platit. Poate asa invata si functionarii statului roman ca datele personale nu sunt o gluma.

@Filip: Informatiile despre Norvegia pe care le-ati prezentat nu sunt tocmai corecte. Persoanele care detin cod numeric personal norvegian pot interoga o baza de date dupa nume, anul nasterii si localitatea de domiciliu si pot vedea venitul, cuantumul de taxe platite si averea unei persoane. Numarul interogarilor e limitat (cred ca cateva sute pe zi, de persoana) iar persoana careia ii vezi detaliile e notificata si informata exact cine a accesat informatiile respective.
Undeva in luna septembrie (dupa ce se termina si contestatiile la deciziile de impunere) se publica datele pe anul fiscal anterior, iar informatiile disponibile pentru anii anteriori sunt scoase.

Intr-adevar, in anii anteriori (pana acum vreo 4-5 ani) aceste informatii se publicau fara restrictii, dar au fost nevoiti sa modifice legile/regulile.

Perfect de acord cu argumentaţia, de altfel şi au am ridicat obiecţia pe articolul dlui Orăşanu.În primul rând, datele legate de starea financiară, de sănătate şi familială sunt considerate private. Art 162 contravine Art 26 din Constituţie, în care autorităţile publice sunt obligate să protejeze viaţa privată a cetăţenilor. Metoda normală de a acţiona a ANAF, trebuia să fie trimiterea notificărilor în cadru confidenţial şi apoi urmarea procedurilor de recuperare a unor presupuse prejudicii. Prin publicarea datelor, de fapt ANAF a produs prejudicii persoanelor respective
Exemple potenţiale
-limitarea la accesul pentru credite private.sau costuri suplimentare ale cetăţenilor legate de obţinerea unui credit. E o certitudine că ofiţerii de credite vor căuta printre aceste date. Problema e că sunt incomplete şi nu reflectă realitatea, iar apoi există diferenţe între primii de pe listă şi cei restanţi pentru o sumă minimă.
-vulnerabilizarea din punct de vedere a sănătăţii mentale a populaţiei. Printre cei 187 000 se găsesc destule cazuri care trăiesc situaţie de depresie şi anxietate personală. Odată publicate aceste liste, va fi şi mai greu pentru aceste persoane, presiunea socială le va agrava percepţia şi mări şansele că vor evalua că sinuciderea e singura soluţie posibilă , extremă desigur. E o chestiune de maximă importanţă. Deci în final pentru Stat costurile pot fi mai ridicate decât beneficiile. O sinucidere afectează nu numai suicidarul ci o parte mult mai mare a anturajului familial sau lărgit. Merită să fie incriminat şi împins spre acea cale, cineva care are datorii minore dar o percepţie deformată, fără şansa de a beneficia de servicii de consiliere…eu cred că nu. Vedeţi cazul poliţistului sinucis cu arma din dotare pentru că avea datorii financiare de la diferite persoane , datorii contractate din cauza problemelor de sănătate ale copilului..
-Însăşi dreptul la imagine şi demnitate e afectat. O persoană publică, care şi-a achitat deja datoriile dar a cărui nume a fost publicat aiurea din cauza tot a ANAF poate avea prejudicii inclusiv la nivel financiar(evitarea unor contracte de afaceri , oportunităţi personale)
-Costurile contestării măsurii sunt de asemeni ridicate pentru ANAF. Numărul de procese posibile sau deja intentate blochează activitatea departamentului juridic. Plus că e o situaţie în care se ajunge din nou la Curtea Europeeană a Drepturilor Omului în care România pare a avea un record de despăgubiri, funcţionarii neînţelegând complet mentalitatea democratică.

Buba cred ca este aici:

“Codul de Procedură Fiscală din 20/07/2015

Publicat in MOF nr. 547 – 23/07/2015
Versiune consolidata la data de 12/05/2016

Art. 162. – Publicarea listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante
(1) Organele fiscale au obligaţia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice şi juridice care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.
(2) Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare şi cuprinde obligaţiile fiscale restante la sfârşitul trimestrului şi neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabileşte astfel:
a) în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.;
___________
Pusă în aplicare prin Procedură din 29/01/2016 începând cu 12.04.2016.

b) în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local.
(3) Înainte de publicare, obligaţiile fiscale restante se notifică debitorilor.
………………….”

Asa ca pina la atacarea art. 162 la CCR o sa moara asa.

Si o sa-l bage intro alta lege si tot asa.
Vezi incercarile repetate ale S.R.I.-ului cu legilatia ciber.

Kafka a fost mic copil.

Traim intro tara condusa de nebuni!

E de neînţeles care e beneficiul potenţial al publicării listei datornicilor. Dacă e o formă asumată de şantaj, atunci de ce doar ANAF are dreptul să trâmbiţeze care-i sunt debitorii?

De ce n-ar publica şi băncile listele cu restanţieri? Companiile de telefonie, furnizorii de Internet şi cablu, cei de utilităţi? Ba chiar şi cămătarii persoane fizice, IFN-urile şi recuperatorii. Ce, ăştia n-au dreptul să uzeze de şantaj pentru recuperarea datoriilor?

Ne-am întors în vremea în care partidul unic te punea pe panoul codaşilor pe ramură, la rubrica “aşa nu".