Incepind de ieri, 17 Decembrie 2009, a intrat in vigoare Regulamentul Roma I care stabileste ce lege se aplica in cazul contractelor civile si comerciale in cazul in care exista un conflict de legi intre 2 state membre ale Uniunii Europene. Regulamentul este un instrument juridic de directa aplicare, deci este parte din legislatia nationala.

In cazul Internetului, unde raporturile juridice cu o persoana fizica sau juridica din afara tarii unde te afli sunt mult mai frecvente, Regulamentul devine mai important, in special pentru ca schimba unele din regulile de pina acum.

1. Contracte cu persoane juridice.

Principiul ramine stabilit de articolul 4 “Contractul este guvernat de legea aleasă de către părți.”
Daca legea aleasa nu reiese clar din contract, atunci articolul 5 stabileste regulile in acest sens: legea tarii in care isi are resedinta obisnuita vanzatorul, legea tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii, etc.

2. Contracte cu persoane fizice (consumatori)

Spre deosebire de regulile stabilite pina acum in domeniu, textul articolului 6 zice:

contractul încheiat de o persoană fizică într-un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională („consumatorul”) cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității sale profesionale („profesionistul”), este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul, cu condiția ca profesionistul:
(a) să-și desfășoare activitatea comercială sau profesională în
țara în care își are reședința obișnuită consumatorul; sau
(b) prin orice mijloace, să-și direcționeze activitățile către țara
în cauză sau către mai multe țări, printre care și țara în
cauză, (cunoscut sub denumirea de „activitate direcționată” - nota mea)
și ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților
respective.

Sa luam exemplul unui site de comert electronic - daca acesta are sediul in Romania, dar el vinde in Bulgaria catre consumatori, ce lege se aplica ?
- legea bulgara, daca firma isi desfasoara practic activitatea comerciala in Bulgaria
- legea bulgara, daca firma “isi directioneaza activitatile” catre Bulgaria(isi face reclama, de ex.)
- legea romana in celelalte conditii (sau alta lege care a fost stabilita prin contract).

Evident,exista si exceptii dintre care cea mai importanta mi se pare mie cea cu privire la prestarea de servicii unde aceasta regule nu se aplica “contractelor de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sunt prestate consumatorului exclusiv într-o altă țară decât
în cea în care acesta își are reședința obișnuită;”

Revenim un pic la conceptul de „activitate direcționată” (care se regaseste si in Regulamentul NR. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială articolul 15) a fost clarificata nitel printr-o declaratie comuna a Consiliului si Comisiei:

“nu este suficient ca întreprinderile să își direcționeze activitățile către statul membru în care se află reședința consumatorului sau către un număr de state membre în care este inclus acel stat membru; contractele trebuie de asemenea să fi fost încheiate în cadrul activităților acestora".

“simplul fapt că o pagină de internet este accesibilă nu este suficient pentru ca articolul să fie aplicabil, mai este necesar ca această pagină de internet să ofere posibilitatea încheierii de contracte la distanță și ca un contract să fi fost efectiv încheiat la distanță, indiferent prin ce mijloace. Limba sau moneda pe care le folosește o pagină de internet nu constituie un factor relevant în acest sens.”

Deci este clar ca atita vreme cit nu sunt actiuni din partea magazinelor online care sa doreasca sa vinda in afara granitelor, nu sunt probleme legea romana va fi in continuare aplicabila acestor contracte.

Pentru cei care insa directioneaza activitatea lor si pentru alte tari, este bine sa se uite mai in detaliu pe aceste modificari.