(Imi propun ca in primele doua articole ale anului sa fac o scurta analiza a celor mai importante decizii legislative si jurisprudentiale de anul trecut in domeniului dreptului ITC. Desigur, in opinia mea subiectiva…)
Adoptarea pachetului telecom de catre Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al UE in 18 Decembrie 2009) a reprezentat sfarsitul unui lung complicat si controversat proces legislativ care modifica regulile legislative de la nivelul Uniunii Europene in ceea ce priveste domeniul telecomunicatiilor. Dar cum astazi Internet-ul este parte din acest domeniu prin inglobarea sa in conceptul de comunicatii electronice, iata cum avem de a face cu o reglementare care are efect in UE asupra Internetului. (dar mai mult asupra ISP-istilor si indirect doar asupra continutului).
Pachetul telecom cuprinde in practica trei acte normative:
Nu vreau sa va plictisesc cu privire la ceea ce se schimba, mai ales ca domeniul telecom este unul destul de criptic uneori, dar o sa ma opresc la doua subiecte pe care le-am mai abordat si care, cred eu, au o importanta deosebita in noile dezvoltari din domeniul IT&C: Obligatia de notificare a pierderii datelor personale si Rolul ISP in lupta importiva copyright (sau Amendamentul 138).
1. Obligatia de notificare a pierderii datelor personale. Noul text adoptat de UE pune o obligatie mai clara in asigurarea securitatii procesarii datelor cu caracter personal. Noul text zice:
„(3) În cazul unei încălcări a securităţii datelor cu caracter personal, furnizorul serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului notifică, fără întârzieri nejustificate, autoritatea naţională competentă cu privire la respectiva încălcare.
Atunci când încălcarea securităţii datelor cu caracter personal ar putea aduce atingere datelor cu caracter personal și vieţii private ale unui abonat sau ale unei persoane, furnizorul notifică respectiva încălcare, fără întârzieri nejustificate, abonatului sau persoanei.”
Daca obligatia actuala se va aplica prin acest act normativ doar de catre furnizorii de comunicatii electronice (adica operatori telecom, cablu, ISP, etc.), este clar ca tendinta este aceea unei largiri a acestei obligatii si pentru alte categorii de subiecti, dupa cum sublinieaza punctul 59 din preambulul Directivei 2009/136/CE:
Este clar că interesul cetăţenilor de a fi informaţi nu se limitează la sectorul comunicaţiilor electronice și prin urmare ar trebui introduse cu prioritate la nivel comunitar cerinţe obligatorii explicite de notificare aplicabile în toate sectoarele. Până la realizarea unei reexaminări de către Comisie a întregii legislaţii comunitare din domeniu, Comisia, în consultare cu Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, ar trebui să ia fără întârziere măsurile potrivite pentru a încuraja aplicarea în întreaga Comunitate a principiilor care stau la baza normelor referitoare la anunţarea cazurilor de încălcare a securităţii datelor din Directiva 2002/58/CE (directiva asupra confidenţialităţii și comunicaţiilor electronice), indiferent de sector sau de tipul datelor.
De altfel proxima actualizare a Directivei privind protectia datelor cu caracter personal probabil va face din aceasta notificare o obligatie pentru toti cei ce colecteaza date cu caracter personal.
2. Amendamentul 138
Ceea ce a ramas din mult-promovatul Amendament 138, este acum cuprins in cadrul noului articol 1 alin 3 al Directivei privind Serviciul Universal. Textul tradus in romana zice:
(3)Prezenta directivă nu dispune și nu interzice existenţa unor condiţii impuse de furnizorii de servicii publice de comunicaţii electronice pentru limitarea accesului utilizatorilor finali la servicii și aplicaţii și/sau a utilizării acestora, în cazul că sunt permise de legislaţia naţională și respectă legislaţia comunitară, dar stabilește o obligaţie de a furniza informaţii cu privire la limitările respective. Măsurile luate la nivel naţional cu privire la accesul utilizatorilor finali la servicii și aplicaţii și la utilizarea acestora prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice respectă drepturile și libertăţile fundamentale ale persoanelor fizice, inclusiv în ceea ce privește confidenţialitatea și dreptul la un proces echitabil, astfel cum este definit la articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.
Unii dintre comentatorii textului initial al Am. 138 dat de mine in engleza au considerat acest text suficient pentru a impiedica orice lege ce ar permite deconectarea abonatilor de la Internet, pe motive legate de presupusa incalcare a dreptului de autor. (asa cum face legea franceza HADOPI)
Cred ca fraza cheie in aceasta forumula este “dreptul la un proces echitabil", asa cum e definit prin juridprudenta CEDO. Din pacate, nu sunt expert in domeniul acesta, asa ca o sa arunc manusa celor experti din domeniu.
In acelasi timp, mai importanta mi se pare pozitia din ce in ce mai clara a unor oficiali europeni impotriva Spaniei pe acest subiect. (dar nu impotriva Frantei sau Marii Britanii (sic!) si intr-un moment in care dna Reding se afla in campanie pentru un nou post de comisar in cadrul Comisiei), dar si faptul ca insasi industria muzicala pare sa inteleaga ca nu deconectarea utilizatorilor de la Internet este solutia (vezi un articol interesant de la EUoberver pe tema aceasta).
Cu toate ca nu sunt nici Brucan si nici Mircea Badea :D , convingerea mea este ca cele 2 subiecte cheie mai sus detaliate vor ajunge sa influenteze modul in care accesam Internetul, daca nu de maine, atunci de poimaine. Chiar daca privim doar din punctul de vedere al faptului ca Romania trebuie sa implementeze cele 2 directive mentionate mai sus. Si sper ca sa fie un real proces consultativ, nu unul pe fuga, descoperit in luna mai 2011.
Salut,
uite ultima gaselnita franceza
http://www.lemonde.fr/technologies/article/2010/01/07/google-dans-le-colimateur-de-nicolas-sarkozy_1288901_651865.html#ens_id=1280818