Se pare că Facebook a început implementarea în România a unui algoritm de filtrare a știrilor false (fake news) din informațiile care apar pe paginile (wall) utilizatorilor de Facebook. De asemenea, se pare că cel puțin anumite publicații cu știri umoristice, care evident că nu sunt reale, au intrat în același filtru, din care teoretic ies doar știrile adevărate și perfecte.
Dacă Guvernul României (de oricine ar fi fost condus el) ar fi impus un filtru în care anumite publicații ar fi fost puse pe lista neagră a știrilor false, toată lumea ar fi strigat cenzură.
Dacă în anii ‘90, proprietarii chioșcurilor de ziare ar fi decis că anumite publicații nu pot fi vândute la chioșcuri, toată lumea ar fi strigat cenzură. (de fapt chiar s-a întâmplat)
Dacă același lucru se pare că este făcut de o firmă privată pentru aproape 10 milioane de conturi din România, pe criterii nepublice și neclare, fără o procedură de apel și fără vreun comunicat oficial, se pare că nu mai este problemă. Dar este tot o cenzură, privată de data aceasta, mult mai insidioasă prin lipsa oricărei urme de transparență, inclusiv a algoritmilor folosiți.
Pe aceleași considerente ar trebui să lăsăm cei câțiva giganți globali care asigură de facto porțile către informația online să stabilească ce avem voie și ce nu avem voie să citim. Sau să facem. De fapt, deja Germania își propune să facă o lege care exact asta să facă, în ciuda faptului ca oameni cu scaun la cap îi zic că nu este o idee prea buna.
La noi, e liniște și pace, ca oricum nu se ocupă nicio instituție publică cu susținerea libertății de exprimare. Ca sa fie tacâmul complet singura reacție publică este a unui domn care căștigă bani de pe urma lui Facebook care ne explică de ce decizia lui Facebook este "e o măsură logică și sănătoasă atât pentru rețeaua socială, cât și pentru societate, în general." LOL. Evident, asta nu ar putea fi niciodata un fake news, doar un Media advertising bias, pe care Facebook nu l-ar filtra niciodată.
Și oricum, e vorba de Mark care stabilește lista, nu de Dragnea, Tăriceanu sau Cioloș, nu? Deci e safe...
Am mai spus că problema nu sunt doar știrile false (și exemplul de mai sus e exemplul perfect), iar soluția nu este un algoritm miraculos (pe care oricum niciun politician nu il intelege, dar nici cei angajati sa vorbeasca in numele Facebook), ci mai degraba de educație media și receptare critică a informațiilor - indiferent de modul de transmitere - presă scrisă, TV, radio sau Internet. (ca să înțelegeți mai prozaic la ce ne referim aruncați-vă un ochi pe infograficul ăsta de la MediaWise și Factual despre cum depistezi dezinformarea.)
Dar deocamdata la clasa a V-a vrem să promovăm învățarea algoritmilor și nu gândirea critică a informațiilor primite... În rest, vorbe goale.
This entry was posted by Bogdan and filed under Anunturi, Stiri - Romania, Pareri personale, Libertate de exprimare. Tags: cenzură, educație media, facebook, fake news, libertate de exprimare, private censorship.
Succint: de regula, pe plan subiectiv, cand interdictia vine din partea unei autoritati formale (gen guverne), indiferent tipul de restrictie, ea este resimtita ca imperativa, mai frustrant, deci reactia devine automat critica, chiar daca sensul restrictiei este in fond corect si legitim. Cand insa restrictia vine din partea unei persoane/entitati private, aceasta este asociata cu optiunea si informalul. “Asa vrea el, e businessul lui, pot sa ma conformez sau sa renunt". Sigur, e de discutat….