as mai adauga si faptul ca tot transferul (a=a b=b) se face prin fibra STS, institutie in care avem cu totii extrem de multa incredere :D

Bancile au dezvoltat (sau cumparat) aplicatii de internet banking, cu grad de scuritate arhisuficient.

Cand vine vorba de vot electronic insa, ni se spune ca “nu se poate".

Sunt suficiente solutii tehnice pentru a rezolva partea de securitate. Doar sa existe vointa politica.

Asa ca as zice ca sunteti manipulator in postarea asta…

Momentan nu este nicio solutie de e-voting care sa ofere ceva mai bun decat solutiile clasice existente (pot avea un avantaj la o numarare mai rapida dar au lipsuri la transparenta, corectitudine, posibilitate de frauda).

Dar oricum articolul precizeaza de la inceput ca nu e vorba de e-voting ci de o alta tampenie si puncteaza foarte clar problemele.

Pai sunt manipulator - manipulez ca oamenii sa gindeasca. Ca au alta opinie decit mine - asta e ! :-)

Nu cred ca putem compara sistemele de ibanking cu evoting. In primul rind ca cele de evoting trebuie sa indeplineasca principii pe care votul trebuie sa le aiba: secret si anonim, dar sa fie un sistem usor de folosit si mai ales transparent (verificabil).

Un sistem de ibanking trebuie sa fie doar suficient de sigur si suficient de usor utilizabil (uzability).

Mai degraba as face comparatie intre sistemele de ebanking si lipsa unor sisteme sanatoase si usoare de plata online a tuturor taxelor. Acolo, da - e lipsa de vointa politica !

Ideea de a actualiza listele de alegători am emis-o şi eu. Iată ce îi scriam secretarului cu reforma din MAI la 28 iunie 2009:
Stimate domnule Secretar de Stat pentru Reforma Administratiei Publice Marius-Tiberiu Martinescu

Doresc să vă aduc la cunoştinţă cîteva considerente ce nu pot fi ignorate în viitorul foarte apropiat, fără ca statul român să nu se pună în situaţia ingrată, de a da socoteală pentru încălcarea din cauze, numai şi numai administrative, a unor drepturi fundamentale garantate prin Constituţie. Concret, este vorba despre infrastructura şi procedura necesare exercitării, conform art. 17 din Constituţie, coroborat cu art. 25. în relaţie cu art.36, a dreptului de vot.

Domnule secretar de stat Martinescu, vă rog să constataţi următoarea realitate. Dreptul de vot, drept fundamental, garantat prin Constituţie, ce, la rîndul ei, internalizează DUDO, este, prin definiţie, un drept continuu, repartizat egal pentru fiecare şi pentru toţi. Distanţa dincolo de limita rezonabilului pînă la proxima urnă de vot, reprezintă o îngrădire obiectivă, de natură geografică. Însă, fiind vorba despre o îngrădire neinclusă în lista din art. 53 (CR), ea trebuie neapărat depăşită pe cale administrativă.

Există două soluţii: 1) Votul la distanţă, şi 2) (solutia actuala) prezenţa în carne şi oase la scrutin.
Prin condiţionarea exercitării votului de prezenţa în carne şi oase la secţia de votare, caracterul de vot universal se pierde, el devenind astfel, în mod formal, “vot cenzitar", în sensul că, numai cine îşi permite cheltuiala de timp şi de bani, poate vota, lucru ce contravine caracterului de stat democratic atribuit prin Constituţie, României, şi reprezintă un act de proastă administrare. Vă reamintesc, proasta administrare pune România în situaţia de a fi sancţionată, conform tratatului de aderare la UE. În ipoteza 2), reconstituirea caracterului de vot universal nu se poate realiza decît prin decontarea de către stat, a cheltuielilor aferente exercitării dreptului de vot. Eu însumi vă anunţ de pe acum, la alegerile prezidenţiale din noiembrie, intenţionez să merg în carne şi oase pînă la proxima secţie de votare, situată la 902Km, dacă folosesc calea ferată, sau la 814Km dacă o folosesc pe cea rutieră. În cazul în care statul român nu îmi va deconta cheltuielie, dupa o formula de calcul pe care am intocmit-o tinind seama de toate costurile, îmi rezerv dreptul de a acţiona în judecată statul român, cu şanse reale de a cîştiga procesul, chiar de va fi să ajung la CEDO. Personal, aştept de 16 ani, cel puţin introducerea procedurii de vot prin corespondenţă, dacă nu se simte nicio autoritate a statului român în stare să pună în funcţiune cea mai ieftină soluţie tehnică, anume, votul online. Vă rog să-mi iertaţi tonul ultimativ, dar, vă anunţ pe această cale, că răbdarea mea a luat sfîrşit. În lipsa unui suport minimal din partea statului român, deja am început o campanie de convingere a cetăţenilor români aflaţi în străinătate, să procedeze ca mine. Prin presiunea creată, autorităţile române, mai devreme sau mai tîrziu, vor fi nevoite să pună la punct procedura de vot la distanţă. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Şi mai ieftin.

Domnule secretar de stat Martinescu, ţinînd seama de cele expuse mai sus, vă rog să înaintaţi domnului Ministru, cît mai repede posibil, un proiect de adaptare a prevederilor legale ce se referă la exercitarea dreptului de vot, la condiţia de stat membru al UE, în tot ceea ce revine ca responsabilitate ministerului în care activaţi.

Profit de abilităţile domnului Ministru în ale tehnologiei informaţiei, consemnate generos în CV, pentru a sugera un mecanism simplu de întocmire a listelor de alegători din străinătate. Concret, este vorba despre o aplicaţie online, de înregistrare în lista de electori, mai exact, un script securizat, ce va trebui să cuprindă următoarele rubrici pentru identificarea persoanei:

Obligatoriu: numele, prenumele, CNP, (eventual şi data naşterii), adresa din străinătate.
Opţional: numărul de telefon, adresa de mail. Eventual, distanţa aproximativă pînă la cel mai apropat consulat.
Cheie de verificare: ultimul domiciliu stabil avut în ţară, exprimat minimal (judeţul+localitatea+strada, iar în mediul rural, judeţul+localitatea+numărul gospodăriei) sau, în cazul în care persoana în cauză nu-şi mai aminteşte ultimul domiciliu, se va recurge la cheia alternativă, prenumele părinţilor.

Întrucît aplicaţia nu cere o infrastructură grozav de sofisticată, consider că, pînă la 15 septmbrie 2009, ea poate trece chiar şi testele de securitate necesare, astfel încît să fie gata de incastrare în pagina Autorităţii Electorale Centrale, urmînd ca AEC, eventual, împreună cu consulatele, să preia partea de secretariat în exploatarea bazei de date.

Domnule secretar de stat Martinescu, vă rog să observaţi că propunerea mea nu angajează costuri mari de personal, cetăţenii înşişi vor contribui la întocmirea şi actualizarea bazei de date. Avantajul este dublat de sporul de cunoaştere rezultat din gestionarea statistică a datelor personale. Se pot face astfel proiecţii privind repartiţia cetăţenilor români în străinătate, cu certă valoare în orientarea politicilor guvernamentale. Nu mă îndoiesc, veţi găsi şi alte părţi bune.

Vă urez succes!

Cu stimă,

Aplicaţia este foarte utilă pentru persoanele cu actele de identitate expirate, nu puţine: circa 450.000 la fiecare scrutin, ca să nu mai zic de sutele de mii de electori din afara ţării, aflaţi în aceeaşi situaţie. Necesitatea aplicaţiei se justifică prin caracterul negativ al dreptului de vot. Cu alte cuvinte, nu cetăţeanul este obligat să dovedească ceva, ci statul e dator să-l contrazică numai acolo unde e cazul. Ţinînd seama că expirarea buletinului nu atrage sancţiuni penale, nicio autoritate a statului nu se poate prevala de neregulile în gestionarea actelor de identitate pentru a-i interzice cuiva să voteze.

Bogdan: nu cred ca problemele nu sunt rezovabile din pdv tehnic. Daca am putut gasi solutii pentru gestionarea banilor (ibankingul), nu cred ca nu se pot gasi solutii pentru votul la distanta. Mai ales in conjunctura actuala (nu doar romaneasca) in care increderea in politica si in politicieni e la cote scazute, o crestere a participarii la vot este de salutat.

Partea cu plata on line a taxelor (sau lipsa ei mai exact) e fara scuze. Ca si multe altele (din categoria mai larga a hartiilor mutate de cetatean de la o institutie a statului la alta).

E bine ca nu sunteti suparat… :)