O decizie interesanta a ICCJ (Inalta Curtea de Casatie si Justitie) face ca ANRC-ul sa se cutremure serios.
Pe scurt povestea este urmatoarea: ANRC s-a infiintat in 2002 ca urmare a obligatiei implicite a adoptarii noului acquis comunitar prin care Romania trebuia sa aiba o autoritate independenta de reglementare in domeniul comunicatiilor. Independenta era asigurata, printre altele, de pastrarea in functie pentru 5 ani a presedintelui si vice-presedintelui numiti insa de primul ministru.
Domnul Ion Smeeianu a fost numit presedinte al ANRC (da, daca nu ma inseala memoria chiar era membru PSD in momentul respectiv).
La inceputul 2005, in viltoarea noului mandat al aliantei DA, cineva a cerut postul de presedinte al ANRC, chiar daca legea ii interzicea expres acest lucru. Insa cum ordonantele de urgenta sunt mai importante decit independenta fata de guvern, Tariceanu a numit un nou presedinte - pe domnul Dan Georgescu.
Probabil totul s-ar fi incheiat aici, insa Smeeianu a mers in instanta, unde, dupa 2 ani, a obtinut o decizie defintiva si irevocabila (chiar sunt curios de motivare) prin care in 30 de zile trebuie repus in functie si platit salariul restant.

O poveste cu un adinc iz poltic, dar care ne dovedeste ca si in Romania Justitia a inclinat balanta in favoarea independentei autoritatilor de reglementare si in defavoarea politicianismului.
In fine - o decizie care ne poate duce pe un drum bun.

Povestea am zarit-o acum 2 zile pe blogul lui Alex Radescu si acum pe fondul disputelor legate de tarifele de interconectare in Jurnalul National.
Remarc insa ca presa iara s-a indreptat catre subiectul fierbinte - tarifele de interconectare, si a pierdut esenta povestii, peste care, de fapt, a trecut in fuga si in momentul initial al schimbarii.