La concluzia din titlu a ajuns Avocatul General al Curtii Europene de Justitie (CEJ) in cazul C-70/10 Scarlet vs Sabam.

Desi Opinia Avocatului General nu este obligatorie pentru CEJ, el propune o solutie juridica in deplina independenta. De multe ori, opiniile sale sunt urmate.

Insa indiferent de decizia finala, concluziile din acest caz sunt extrem de interesante (disponibile doar in franceza la acest moment) cu atit mai mult cu cit privesc problema extrem de detaliat dpdv al conflictului intre implementarea legislatiei pentru protectia proprietatii intelectuale si drepturile omului, in noile circumstante ale economiei digitale.

Un scurt istoric al cazului

Un organism de gestiune colectiva din Belgia (numit Sabam, reprezentind compozitorii si editorii)a dat in judecata un furnizor de servicii Internet (ISP - cel numit Scarlet) pentru a-i cere sa blocheze utilizatorii ca sa mai faca schimb de fisiere prin peer-to-peer (p2p). Intr-o decizie din 2007 instanta belgiana a decis ca Scarlet trebuie sa impuna filtre traficului sau pentru a opri abonatii sa foloseasca programe de tip p2p, sau va plati 2500 euro/zi daune.

Decizia a fost contestata de Scarlet la Curtea de Apel din Bruxelles, care a intrebat Curtea Europeana de Justitie daca o astfel de masura de blocare si filtrare a traficului nu afecteaza Carta drepturilor fundamentale a UE.

Concluziile Avocatului General

Avocatul General a constatat ca o astfel de masura ar fi in practica o obligatie cu caracter general ce s-ar putea extinde catre toti ISP-istii, si catre abonati care nu sunt ai lui Scarlet si chiar si dincolo de granitele belgiene. Aceasta ar fi o masura abstracta, cu titlu universal si preventiv, in conditiile in care nu a fost afectat un drept de proprietate intelectuala precizat.

Plecind de la aceste premise, se constata ca punerea in practica a unui sistem de filtrare si blocare se prezinta ca o limitare a secretului corespondentei si a protectiei datelor personale, ca si o limitare a libertatii de informare, toate aceste drepturi fiind mentionate in Carta drepturilor fundamentale.

Mai mult, aceasta limitare ar fi disproportionata fata de rezultatele preconizate.

O astfel de limitare a drepturilor si libertatilor ar putea sa fie teoretic admisibila doar daca ar avea la baza un act normativ accesibil, clar si previzibil (si deci nu o decizie a unei instante) care sa prevada obligatia ISP-istilor sa puna in functiune, pe propria cheltuiala, un astfel de sistem de blocare.

Concluzionind, dreptul UE (Carta) s-ar opuna ca o instanta nationala sa ia o asemenea decizie de blocare sau filtrare de catre un ISP a intregului trafic.

Trei scurte concluzii

Prima ar fi ca CEJ are in fata un caz extrem de interesant si o decizia potential decisiva in a lamuri conflictul dintre cele 2 drepturi mai sus mentionat.

A doua este ca, daca se pastreaza argumentatia, hotarari ale instantelor de blocare prin ISP fara un fundament legislativ extrem de precis ar fi ilegale la nivelul UE. La fel ar fi si tentativele de “impunere a auto-reglementarii“.

A treia (si care decurge din cea de mai sus) este ca batalia se va muta cu toate armele pe tarimul legislativ pentru a impune astfel de obligatie ISP-istilor. Pina acum nu exista nicio dispozitie legislativa expresa pentru blocare sau filtrare (in sensul mentionat de avocatul CEJ), dar se incearca crearea de brese pentru diverse interese.

In acest context, conteaza din ce in ce mai mult neutralitatea Internetului.