8 comments
Vorbind strict din punct de vedere tehnic, un asemenea sistem, bazat pe Web, este perfect realizabil. Atîta vreme cît există o bază de date exhaustivă cu toţi cetăţenii cu drept de vot şi acel sistem de identificare unică a persoanelor, un asemenea sistem poate fi realizat de orice dezvoltator Web, în 2-3 luni, folosind unelte la îndemîna oricui, cum ar fi PHP şi PostgreSQL.
Restul problemelor au caracteristici conexe: organizare, mentenanţă, securizarea datelor şi comunicaţiilor, audit.
Aşa că întreb: de ce e atît de complicat votul electronic?
Comment from: bogdan
Exact premisele pe care le spui :
- bază de date exhaustivă cu toţi cetăţenii cu drept de vot, ridica probleme majore din punct de vedere al procesarii datelor cu caracter personal .. dar si in modul in care ar putea fi folosita.
- sistem de identificare unică a persoanelor - din nou extrem de discutabil dpdv al protectiei datelor. Un asemenea sistem desi tehnic fezabil, ar putea fara probleme sa spuna si cine cu cine a votat.
De altfel unde s-a putut face sistemul de identificare unica - vezi Estonia .. s-a facut si vot pe Internet.
Am vorbit insa de vot electronic nu neaparat de vot pe Internet.
Problemele mai sunt si de :
- lipsa transparentei softului pe motive de “securitate” - deci nimeni nu stie ce e in codul sursa ca e secret de stat
- factorul uman de intelegere si administrare a sistemului
-probleme de accesibilitate, in cazul generalizarii
Am pomenit de suficientă bunăvoinţă, prin asta înţelegînd problemele de genul datelor personale. Adică bun simţ şi nu abuz din partea tuturor părţilor implicate.
Accesibilitatea şi folosirea sînt foarte simple, dacă te gîndeşti că cetăţeanul vede o pagină web simplă, unde introduce un cod text şi bifează nişte opţiuni, apoi dă click şi gata.
Lipsa transparenţei e o problemă de retardare tehnologică a factorilor de decizie. De ce să fie softul secret de stat? Înţeleg să nu se facă public, dar să fie disponibil la cerere pentru inspecţie, într-o incintă bine controlată, eventual după semnarea unui acord de confidenţialitate.
Votul prin internet este cea mai fezabilă variantă de vot electronic, atîta vreme cît există infrastructura şi se poate conecta la Internet măcar un singur calculator per circumscripţie electorală. În condiţii de lipsă acută de infrastructură s-a dovedit că există soluţii, în India.
http://slate.com/id/2107388/
Referitor la abandonarea proiectelor la schimbarea guvernului, e un mare păcat. A existat un întreg program denumit “e-Government", care a produs zeci de aplicaţii Web pentru diverse scopuri. Nu cred că am văzut vreuna dată în folosinţă (poate doar soluţia de CMS a site-ului MCTI). Dar s-au făcut şi s-au plătit.
Am cerut şi părerea altor dezvoltatori Web, pe Learn@Reflex, să vedem ce părere au.
http://learn.reflex.ro/viewtopic.php?t=5977
Comment from: bogdan
Am impresia ca vb despre 2 lucruri diferite : eu vorbesc despre esecul experientei umane ref la implementarii unor astfel de metode, iar tu sustii ca un asemenea sistem este usor de creat dpdv tehnic (lucru pe care nici nu l-am contestat, pentru ca nu am competentele necesare).
Ref la accesibilitate, ma referea la utilizarea acestui sistem de toti cetatenii. Aici nu e vorba de cite de simplu mi se pare mie, tie sau unuia care utilizeaza calculatorui, ci de faptul ca, repet in conditiile generalizarii, sistemul trebuie sa fie accesibil pentru 100% din populatie, nu pentru 99%. Si cati din Romania stiu sa foloseasca un calculator ?
Maşini de votat precum cele indiene, sau votare la circumscripţie, cu asistenţă. Oricît de nepriceput ar fi un om tot ar putea apăsa un touchscreen de cîteva ori dacă are alături un reprezentant al comisiei de votare. În esenţa procesul nu e chiar atît de diferit de apăsatul cu ştampila pe o foaie.
Comment from: bogdan
Cf legii asistenta nu e voie sa “intre” cu tine in cabina.
Permite-mi sa te contrazic: La sistemul francez (cu masini de votat)un studiu facut la Univ din Metz arata ca pina la 25% din populatie ar putea avea probleme cu technologia
Vezi detalii la http://www.labpsylor-etic.univ-metz.fr/Membres-Gabriel/VoteObjectifs.htm
Comment from: Je
Via un website folosind semnaturi digitale si derivari ale tehnicilor de “share secret” se poate transmite votul si ascunde cu cine a votat.
Codul sursa ar putea fi facut public, in mod similar cu algoritmii criptografici consacrati. Problema reala este data de identificarea unica a votantului: varianta token nu imi suna fezabila: e scump plus ca trebuie distribuit individual la fiecare individ in parte. Nu imi dau seama de toate implicatiile care le-ar presupune un sistem de genul: se elibereaza un cod de bare de catre un membru al comisiei pe baza buletinului. Acel cod de bare se elibereaza o singura data si indentifica unic o persoana (CNP, cel mai probabil).
Plus ca, in calitate de persoana care voteaza, nu vad cum mi s-ar putea demonstra ca softul facut public(si care imi garanteaza secretul alegerii mele) este acelasi cu cel pe care il folosesc eu in acel moment. In timp insa, cred ca se va putea vota si cu un astfel de sistem.
Poate că sînt prea optimist, dar nu văd probleme care să nu poată fi rezolvate cu suficientă bunăvoinţă.
Îmi imaginez un sistem de votare de oriunde, prin Internet. Nu văd de ce dificultăţile de implementare ar fi mai mari decît cele deja depăşite de sistemele de online banking, de exemplu.
Se asigură accesul electoratului prin intermediul unui site Web. Se asigura autentificarea cu metode care garantează (în limite rezonabile) identitatea persoanei. Cardurile electronice individualizate sînt o bună idee, sau dispozitive gen token care generează spontan coduri unice. Centralizarea şi auditul sistemului de colectare şi numărare se pot face.
Varianta cu instalarea unui program pe calculatorul fiecărui cetăţean ridică mult mai multe probleme decît rezolvă. Trebuie făcute disponibile versiuni pentru platforme şi sisteme de operare multiple. Există dilema deschiderii sau nu a codului sursă; dacă nu, apare suspiciune că programul face ce trebuie; dacă da, apare suspiciune că omul îl poate modifica.