EU Observer publica aici (si in franceza, aici ) o stire legata de intrarea in vigoare a unei noi directive care permite cetatenilor Uniunii migrarea interna intre statele Uniunii tot atit de usor pe cit este prezent migrarea in interiorul unui stat. Potrivit lui Franco Frattini, comisarul european pe probleme de justitie, "intrarea in vigoare a noii directive... va imbunatati substantial abilitatea cetatenilor Uniunii si a familiilor lor de a se misca libera si a rezida liber in orice tara a Uniunii doresc" Directiva inseamna ca cetatenii UE nu vor mai fi obligati sa solicite un permis de rezidenta de la autoritatile statului membru in care doresc sa locuiasca, desi cerera de a se inregistra doar cu autoritatile locale poate ramine inca in vigoare. De asemea, membrilor familiilor cetatenilor Europeni care doresc calatoresc impreuna cu acestia intr-o tara care nu este membra a acordului Schengen nu li se va mai cere o viza de intrare in aceste tari, chiar daca ei insisi nu sint cetetateni ai unei tari a UE. Principala inovatie a directivei, potrivit EU Observer, este insa aceea a introducerii unui drept de rezidenta permanenta in statul gazda. Astfel, dupa 5 ani de rezidenta continuacetatenii EU si familiile lor, chiar in cazul in care sint formate din cetateni ai unui stat care nu e membru al Uniunii, vor obtine dreptul de rezidenta permanenta in statul ales. In prezent, se estimeaza ca circa 7 milioane de cetateni ai Uniunii traiesc in alta tara a Uniunii decit cea a caror cetateni sint. 30 Aprilie a fost data limita pina la care state membre ale Uniunii trebuiau sa introduca directiva in dreptul intern (by the way, nu arde, dar noi cum stam la acest capitol). Desi numai 3 tari au indeplinit cerinta (Austria, Slovenia si Slovacia) directiva isi va produce oricum efectele, intrucit se aplica indivizilor si nu statelor, ceea ce inseamna , potrivit EUObs ca cetatenii Uniunii au dreptul de a utiliza prevederile directivei chiar daca statul lor de origine nu a transpus-o inca in dreptul sau intern. In sfrsit, cei interesati de subiect pot gasi aici intreaga lista a documentelor Europene in domeniu, un ghid aici, aceiasi stire in EUPolitix aici (cu o recapitulare analitica a inovatiilor directivei) , L'Echo are un comentariu (in franceza)aici .
Am postat aici un link catre situl primei conferinte on line de filozofie (OPC). Ideea conferintei si participarea sint impresionante, situl lor merita o privire!
Conform stirii acesteia din Jurist, Asociatia Barourilor din Turcia face ceva ce Asociatia noastra a barourilor nu am auzit inca sa fi facut (dar la noi statul nu a dat inca in cap nimanui sub pretextul terorii,nu?) si anume cere guvernului turc sa retraga legislatia "anti-terorista"promovata la cerere fortelor de securitate(acestea avind nevoie de mijloace suplimentare si covirsitoare, desigur, pentru a lupta impotriva unor organizatii precum partidul muncitorilor din Kurdistan) avertizind ca aceasta propunere legislativa, desi nu adauga nimic codului penal turc, poate aduce o atingere serioasa in schimb drepturilor si libertatilor fundamentale, rezultind in pedepse grele pentru ziaristi, sau "infractiuni" cum ar fi "scrierea cu grafitti" (vezi si stirea din New Anatolian citata de Jurist). Pentru cei care au citit diversele spete legate de Turcia de pe rolul CEDO, si rapoarte ale diverselor ONG pentru protectia drepturilor omului despre abuzurile intimplate sub vechile legi anti-teroriste ale acestei tari, perspectiva unei noi legislatii de acest tip e chilling, si sint de acord cu afirmatia ca aceasta lege poate face si mai dificile negocierile Turciei cu UE.
In caz ca v-a scapat stire lui Silviu Alupei din Ziua, aici, vineri a avut loc in aula INM o intilnire intre presedintele Inaltei Curti Europene, Luzius Wildhaber,si judecatorul roman la CEDO, Corneliu Barsan cu sefii tuturor instantelor din tara.
Personal, mi se pare interesant ca "aproape 8.000 de dosare cu cereri din Romania sunt inregistrate la CEDO, dar peste 90% din plangerile transmise la Strasbourg au fost respinse ca inacceptabile", lucru de fapt posibil de cunoscut de oricine citeste statisticile curtii (presupun ca nu multa lume are timp de asa ceva oricum,nu?). Now, numarul asta urias de cereri poate rezulta din:
1) cereri facute pur si simplu de oameni, fara ajutorul unui avocat (vezi discutia lordului Wolfe despre genul acesta de cereri);
2) cereri facute prin avocati.
Din cite stiu la momentul acesta CEDO considera cerere atit 1)(cu indeplinirea citorva conditii de forma) cit si 2), cum e si normal, desi orice fel de corespondenta e catalogata drept "cerere", chiar daca e respinsa ulterior.
Now, atita timp cit nu se spune cit din numarul asta urias de "cereri" este 1) ori 2) inclin sa cred ca majoritea covirsitoare a lui e format din cereri de tip 1), ceea ce denota a) o anumita nemultumire a romanilor cu sistemul (fireasca, de altfel); b) o totala ingnoranta a regulilor CEDO (fireasca,si aceasta,de altfel)si c) o oarecare incredere ca merge orice (cum merge in tara), fireasca si aceasta data fiind b). Tipul covirsitor de cereri de tip 1) mai poate insemna si ca nu sint destui avocati specializati pe asemenea cazuri, ceea ce face ca tarifele celor existenti sa fie mari si imposibil de platit de cei care ar vrea sa mearga acolo(sincer sa fiu, doar cvasi pregatirea intr-un dosar care nu a ajuns acolo, dar a fost pregatit cu un ochi pentru cedo-ma refer la lectura spetelor aplicabile, a citorva comentarii in diverse reviste de drept, si a altor materiale scoase de ong-uri din structura UN si nu numai, mi-a luat vreo 200-300 ore, faceti voi calculul ce inseamna asta, si adaugati orele de instanta, etc., dintr-un dosar) ori, poate insemna si ca oamenii aleg sa mearga direct si oricum acolo(la cedo) dupa ce un avocat le spune ca dosarul nu are sanse, ca doar nu costa mult sa faci o “cerere” si sa o trimiti.
Ar fi mai rau daca majoritatea “cererilor” ar fi de tip 2), asta ar insemna ca avocatii nu au habar ce sustin, ceea ce nu ar fi totusi inimaginabil
In sfirsit, din articolul lui Alupei mai mentionez urmatoarele cuvinte ale lui Barsan:
"Exista un numar de cauze CEDO comunicate Guvernului care va intereseaza in mod direct. Va recomand sa va luati rolul in serios, acela de primi judecatori ai Conventiei Europene. Exista o serie de cauze care pun serioase probleme legate de echitatea unui proces, de inconsecventa din practica judecatoreasca, de diferitele solutii pronuntate pentru situatii analoge. (...) Sa fiti curajosi, asa cum v-a cerut domnul Wildhaber, si sa aplicati legislatia UE si jurisprudenta CEDO".
Amin! Asa sa ii auda Dumnezeu!
EU Observer are o stire interesanta aici, potrivit careia ministrii de justitie comunitari au aprobat o propunere a Comisiei (cred ca este vorba de Roma II, pe care o gasiti aici [pdf]; vedeti si aici, aici, aici, aici-pt textul adoptat de Parlament, si aici- pt prop din 2006) care defineste dreptul national aplicabil (lex loci) in dispute transfrontaliere dintre indivizi sau companii.
Potrivit EU Observer, lex loci aplicabila in locul producerii evenimentului care naste raspunderea, va fi aplicabila acestor dispute.
[pentru mai mult context si implicatii ale diverselor reguli , a se vedea si o discutie despre Conflicts of Law & Choice of Law in dreptul american a profesorilor Ribstein si O'Hara , o alta explicatie a regulilor aplicabile in SUA, aici, o perspectiva canadiana, aici, un comentariu aici, inca unul aici, si o fisa excelenta despre Roma II aici,facuta de un parlamentar european implicat in proiect]
apartinind al Dvs. Neculai Constantin Munteanu (tilul e Adevaratele Victime ale Comunismului)in Ziua, aici.
Citam:
"In tara unde legile trebuie sa se invecheasca pentru a fi aplicate sau abrogate, aflata in dezbaterea Parlamentului, Legea lustratiei a inceput sa faca primele victime......
Nu cei care au suferit si au platit cu viata, ci activistii, securistii buni si cozile lor de topor au fost adevaratele si marile victime ale comunismului! Ei doar s-au implinit profesional, si-au iubit tara. Si, desigur, mama. In sensul ca decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa! Si poti sa mai zici ceva cand e vorba de mama? De mama lor!"
Cred ca NC Munteanu a redat mai sus esenta discutiei care se poarta in aceste zile in Romania pe marginea acestui subiect.
Desi discutia despre dreptul comunitar e poate inca prematura vreo 2-3 luni, pina stim sigur cind intram acolo (iar pe urma va fi "overdue")m-am gindit ca nu ar fi rau sa deschid subiecte de drept european pe blog.
Astzai, am tradus un comunicat de presa din 1 februarie 2006, care reda interesanta Opinie a Avocatului General in Cazurile C-94/04 si C-202/04
Cipolla v Portolese & Macrino si Capodarte v Meloni
AVOCATUL GENERAL POIARES MADURO SUGEREAZA CA STABILIREA UNEI RATE MINIME PRIVITOARE LA ONORARIUL AVOCATILOT ESTE O RESTRINGERE ADUSA LIBERTATII DE A FURNIZA SERVICII
Legislatia Italiana nu este justificata printr-o ratiune de interes public care sa inlature incalcarea libertatii de a presta servicii.
In Italia, rate obligatorii pentru onorariul avocatilor, minime si maxime, sint fixate prin legislatie.
Intinderea lor este stabilita la fiecare 2 ani de catre un Consiliu National al Barourilor , si apoi aprobate de catre Ministerul Justitiei.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a luat in considerare deja maniera in care aceste onorarii sint fixate in cazul Arduino 1, si a decis ca aceastea sint compatibile cu dreptul comunitar al concurentei.
Curtea a retinut ca Statul Italian nu a delegat responsabilitatea reglementarii unei activitati unor actori economici privati, din moment ce "Consiliul Barourilor" supune doar proiectul onorariilor Ministerului Justitiei, care isi pastreaza puterea de a amenda propunerea, sau de a amina aplicarea scarii de onorarii propuse.
Ca urmarea a acelei decizii, doua curti italiene au trimis intrebarii Curtii Europene de Justitie, prin care au solicitat Curtii sa decida daca alte aspecte ale legislatiei italiene in domeniu sint compatibile cu regulile comunitare privitoare la concurenta , respectiv cu principiul libertatii de a furniza servicii.
In Macrino si Capodarte, Tribunalul din Roma solicita un raspuns la intrebarea daca stabilirea unor rate pentru servicii extrajudiciare prestate este in concordanta cu Dreptul Comunitar. Domnul Macrino si Dra. Capodarte sint in litigiu in cazul Cazul C-35/99( Vezi comunicatul de presa No 16/02) cu avocatul lor Dl Meloni, in legatura cu sumele cerute de acesta pentru servicii extra judiciare de catre acesta.
In cazul Cipolla, curtea de apel din Torino solicita un raspuns Curtii Europene daca legislatia italiana care interzice avocatilor si clientilor acestora sa deroge prin conventii individuale de la cuantumul minim al onorariilor stabilit de barou , este in concordanta cu legisltaia comunitara.
Aceasta intrebare a aparut in cursul procedurilor dintre Dra. Portolese si dl. Cipolla, avocatul sau, legate de onorariul acestuia din urma.
Avocatul General Miguel Poiares Maduro a depus opinia sa astazi.
In privinta aplicarii unei scale a onorariilor pentru servicii extrajudiciare.
Avocatul General sugereaza confirmarea deciziei Curtii in cazul Arduino in cazul unei scale a onorariilor pentru proceduri extrajudiciare. Opinia sa este intemeiata pe natura legislatiei italiene luata in intregime, in care reglementarea e facuta de catre Stat, si nu pe natura specifica a unor efecte anticompetitive ale unor anumite tipuri de servicii.
Avocatul General, este prin urmare de opinie ca o masura prin care se stabileste o scala a onorariilor avocatiale legate de proceduri extrajudiciare este compatibila cu legislatia comunitara antimonopol (libera competitie) in masura in care instituirea ei a fost supusa unei supervizari efective de catre Stat, si in masura in care exista puterea data unei curti de a deroga de la aceasta scala, atunci cind trebuie sa ia o decizie intro disputa legata de intinderea onorariilor, natura puterii acordate curtii fiind de a limita efectul anticompetitiv al unei scale fixe a onorariilor.
Legat de intrebarea prohibitiei derogarii de la scala onorariilor , Avocatul Genral este de aceiasi opinie.
Compatabilitatea unei scale fixe a onorariilor cu principiul libertatii de a furniza servicii
Avocatul General, arata in opinia sa, ca inainte de toate, desi scala onorariilor se aplica fara distinctie tuturor avocatilor care ar dori sa furnizeze servicii in Italia, ea este stabilita dupa luarea in considerare a situatiei si cheltuielilor pe care le suporta avocatii italieni in prestarea acestor servicii.
Minimul onorariilor fixat de aceasta scala impiedica avocatii stabiliti in afara Italiei sa presteze servicii legale in Italia la onorarii aflate sub aceste onorarii minime, chiar daca acestia ar avea oportunitatea sa faca acest lucru.
In plus, cetatenii italieni care ar dori sa apeleze la asemenea servicii ale unor avocati straini, nu sint capabili sa beneficieze pe deplin de avantajele pietei comune, intrucit acesul la aceste servicii sub costul celor fixate prin scala onorariilor italiene le este interzis, chiar daca acest gen de servicii sint disponibile in alte State Membre ale Uniunii.
Onorariul Minim constitutie prin urmare o restrictionare a libertatii de a furniza servicii, intrucit ea neutralizeaza avantajul competitiv al unor avocati stabiliti in afara Italiei.
Desi obiectivul asigurarii unei operari corespunzatoare a profesiei legale este unul justificat, Italia nu a demonstrat cum stabilirea unor onorarii minime fixe este cel mai apropiat mijloc pentru atingerea acestui obiectiv.
Disclaimer. Opinia Avocatului General nu este mandatorie pentru curte.
Nota Noastra.
Cei interesati de acest subiect pot consulta si acest raport (ori,pentru alte cazuri pe rolul curtii cu impact asupra profesiei de avocat, de exemplu aici)
Colegii americani de blogosfera publica aici o foarte interesanta ancheta despre cititorii blogurilor politice in 2006.(via Hellie& Wilson). Un comentariu pe marginea acestei anchete poate fi gasit aici.Probabil ca e inca prematur, dar pe cind o asemenea ancheta si pentru blogosfera romaneasca?