CEJ declara ilegale sanctiunile penale ale Italiei pentru pariuri sportive
O decizie extrem de interesanta a fost luata de Curtea Europeana de Justitie (CEJ) in cazul Italiei, care a luat masuri (si penale) extrem de dure impotriva caselor de pariuri si a agentilor acestora - inclusiv a celor de pe Internet.
CEJ nu este la prima decizie negativa la adresa Italiei pe acest domeniu, dar noua decizie clarifica Decizia Gambelli din 2003, despre
care am mai vorbit, inclusiv asupra efectelor ei in Romania. Daca prin decizia respectiva CEJ a mai lasat o portita deschisa autoritatilor italiene in a alege calea corecta, noua decizie este mult mai transanta.
Decizia actuala stipuleaza clar :
" Legislatia nationala care interzice activitatile de colectare, plasare si trimitere de oferte de pariuri, in speta pariuri sportive, fara o licenta sau autorizatie de la Politie emisa de Statul Membru, reprezinta o restrictie a libertatii de stabilire si de libertate de a furniza servicii conform Articolelor 34 si 49 din Tratatul Comunitatii Europene.
Mai precis, se spune si ca " Un stat membru nu poate aplica o pedeapsa penala pentru ne-completarea unei formalitati administrative, in cazul un care acea completare a fost refuzata sau facuta imposibila de Statul Membru, aceasta fiind o incalcare a dreptului comunitar"
(Sunt traducerile mele, recomand citirea deciziei in original - inca nu exista o traducere in romana)
Mai prozaic spus, un stat membru nu poate impune o interdictie unor case de pariuri din alt stat membru numai pentru ca nu au o licenta in acel stat, daca nu le-a dat posibilitatea sa obtina una.
Decizia da un baros in cap noului proiect de lege propus de Ministerul Finantelor roman si care doreste sa interzica total toate "jocurile de noroc organizat prin intermediul sistemelor de comunicaţii de tip internet sau intranet, precum şi cele organizate prin intermediul altor sisteme de comunicaţii (sisteme de telefonie fixă sau mobila) sau asimilate acestora", organizarea acestora fiind infractiune.
Practic o asemenea lege ar fi considerata contrara normelor UE si practicii CEJ, care este obligatorie si pentru instantele si autoritatile romanesti.
Si ghici cine Marea Britianie va cistiga bani din sistemul de licentiere bine pus la punct pentru casele de pariuri ?
Profitam de faptul ca site-ul CEJ are comunicatele de presa si in romana, reproducem mai jos comunicatul Curtii pe aceasta tema :
CURTEA DE JUSTIŢIE APRECIAZĂ SANCŢIUNILE PENALE ITALIENE PENTRU COLECTAREA DE PARIURI PRIN INTERMEDIARI CARE ACŢIONEAZĂ ÎN CONTUL SOCIETĂŢILOR STRĂINE CA FIIND CONTRARE DREPTULUI COMUNITAR
Un stat membru nu poate aplica o sancţiune penală pentru neîndeplinirea unei formalităţi administrative pe care o refuză sau o face imposibilă prin încălcarea dreptului comunitar
Potrivit legii italiene, organizarea jocurilor de noroc sau a colectării
de pariuri necesită, în prealabil, atribuirea unei concesiuni şi a unei autorizaţii a poliţiei. Orice infracţiune împotriva acestor reguli este pasibilă de sancţiuni penale până la pedeapsa cu închisoare de trei ani.
În 1999, autorităţile italiene competente au atribuit, ca urmare a cererii de ofertă, 1000 de concesiuni de pariuri sportive şi 671 de noi concesiuni pentru competiţiile hipice (329 de concesiuni existente au fost prelungite automat). Aceste concesiuni erau valabile pentru şase ani, cu posibilitate de prelungire pentru aceeaşi durată. Cererile de ofertă excludeau în special operatorii constituiţi sub formă de societăţi ale căror acţiuni erau cotate pe pieţele reglementate.
Printre aceştia din urmă se număra societatea de drept englez Stanley International Betting Ltd, titulara unei licenţe emise de către municipalitatea din Liverpool şi care face parte din grupul Stanley Leisure plc, societate engleză cotată la bursa din Londra, la momentul acela al patrulea cel mai mare bookmaker şi primul administrator de agenţii de jocuri în Regatul Unit. Stanley operează în Italia prin intermediul unor „centre de transmitere a datelor“ („CTD“), administrate de operatori independenţi legaţi contractual de Stanley, care oferă participanţilor la pariuri un sistem telematic care le permite accesul la serverul lui Stanley situat în Regatul Unit.
Domnii Placanica, Palazzese şi Sorricchio sunt toţi trei administratori ai CTD-urilor legate de Stanley. În 2004, au fot inculpaţi în faţa Tribunale di Larino şi Tribunale di Teramo pentru exercitarea unei activităţi organizate de colectare de pariuri fără autorizaţia solicitată a poliţiei. Aceste instanţe au întrebat Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene dacă legislaţia italiană referitoare la jocurile de noroc este conformă cu principiul comunitar al libertăţii de stabilire şi cu principiul comunitar al libertăţii de a presta servicii.
Curtea de Justiţie aminteşte, în primul rând, că o lege care interzice – sub ameninţarea cu sancţiuni penale – exercitarea de activităţi în sectorul jocurilor de noroc în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizaţii a poliţiei eliberată de către stat instituie restricţii la libertatea de stabilire, precum şi la libertatea de a presta servicii. Or, particularităţile de ordin moral, religios sau cultural, precum şi consecinţele prejudiciabile din punct de vedere moral şi financiar pentru individ şi societate, care sunt corelate cu jocurile de noroc şi pariurile, pot fi de natură a justifica existenţa unor astfel de restricţii. Acestea din urmă trebuie, totuşi, să respecte condiţiile de proporţionalitate. Curtea examinează, în continuare, diferitele condiţii impuse de legea italiană.
Concesiunea
Italia urmează o politică de expansiune în domeniul jocurilor de noroc, prin care vizează atragerea jucătorilor care exercită activităţi de jocuri şi de pariuri clandestine, interzise ca atare, către activităţi autorizate şi reglementate. Curtea recunoaşte că, pentru a atinge acest obiectiv, operatorii autorizaţi trebuie să constituie o alternativă fiabilă, dar în acelaşi timp atrăgătoare, la o activitate interzisă, ceea ce poate implica, în sine, oferirea unei game vaste de jocuri, publicitate de o anumită anvergură şi recurgerea la noi tehnici de distribuţie.
Obiectivul invocat de Italia pentru a justifica necesitatea unei concesiuni este acela de a preveni exploatarea activităţilor în domeniul jocurilor de noroc în scopuri criminale. Curtea recunoaşte că un sistem de concesiuni poate constitui un mecanism eficient care să permită controlarea operatorilor activi în acest domeniu.
În schimb, Curtea nu dispune de elemente de fapt suficiente pentru a aprecia conformitatea limitării numărului global de concesiuni cu dreptul comunitar. Faptul că numărul de concesiuni a fost considerat ca fiind „suficient“ pentru întregul teritoriu naţional pe baza unei estimări specifice nu poate justifica, în sine, obstacolele la libertatea de stabilire, precum şi la libertatea de a presta servicii, care rezultă din această limitare. În legătură cu acest aspect, în consecinţă, Curtea lasă în sarcina instanţelor de trimitere să verifice dacă prin limitarea numărului de operatori care îşi desfăşoară activitatea în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naţională răspunde cu adevărat obiectivului invocat, şi anume cel care vizează prevenirea exploatării activităţilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase.
În plus, Curtea hotărăşte că excluderea totală a societăţilor de capitaluri de la cererile de ofertă pentru atribuirea concesiunilor excede ceea ce este necesar pentru a se atinge obiectivul care vizează să se evite ca operatorii din sectorul jocurilor de noroc să fie implicaţi în activităţi criminale sau frauduloase. Într-adevăr, există alte mijloace pentru controlarea conturilor şi a activităţilor operatorilor, în acelaşi timp restrângând în cea mai redusă măsură libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii (de exemplu, strângerea de informaţii despre reprezentanţii lor sau despre principalii acţionari). Curtea adaugă că ilegalitatea excluderii anumitor operatori de la cererile de ofertă obligă statul membru să prevadă modalităţile procedurale care asigură protejarea drepturilor care revin operatorilor din efectul direct al dreptului comunitar (de exemplu, revocarea şi redistribuirea vechilor concesiuni). Între timp, lipsa concesiunii nu poate face obiectul sancţiunilor împotriva unor astfel de operatori.
Autorizaţia poliţiei
Procedura de acordare a unei autorizaţii a poliţiei presupunea o concesiune şi este, în consecinţă, atinsă de aceleaşi vicii care afectează atribuirea concesiunilor. Lipsa autorizaţiei poliţiei nu va putea fi reproşată, deci, persoanelor care nu ar fi putut să le obţină din cauza faptului că fuseseră excluse de la acordarea unei concesiuni, prin încălcarea dreptului comunitar.
Sancţiunile penale
În principiu, legislaţia penală este de competenţa statelor membre, dar dreptul comunitar impune limite acestei competenţe: legislaţia penală nu poate, într-adevăr, să restrângă libertăţile fundamentale garantate de dreptul comunitar. Curtea reafirmă că un stat membru nu poate aplica o sancţiune penală pentru o formalitate administrativă neîndeplinită, atunci când îndeplinirea acestei formalităţi este refuzată sau făcută imposibilă de către statul membru vizat prin încălcarea dreptului comunitar. Republica Italiană nu ar putea aplica, deci, unor persoane precum inculpaţii din acțiunile principale, sancţiuni penale pentru exercitarea unei activităţi organizate de colectare de pariuri fără concesiune sau fără autorizaţia poliţiei.
3 comments
Comment from: Adrian
Comment from: bogdan
Corect, nu observasem acest lucru !
Articolul in speta este :
ART.23
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la … la …. ani sau cu amendă, fapta oricarei persoane care organizează, desfăşoară, înlesneşte sau participă la desfăşurarea următoarele activităţi:
a) jocurile de noroc organizat prin intermediul sistemelor de comunicaţii de tip internet sau intranet, precum şi cele organizate prin intermediul altor sisteme de comunicaţii (sisteme de telefonie fixă sau mobilă) sau asimilate acestora;
b) jocurile de noroc organizate prin intermediul reţelelor de televiziune sau radio ori prin intermediul altor mijloace de transmisie asimilate;
foarte interesant
Decizia da un baros in cap noului proiect de lege propus de Ministerul Finantelor roman si care doreste sa interzica total toate “jocurile de noroc organizat prin intermediul sistemelor de comunicaţii de tip internet sau intranet, precum şi cele organizate prin intermediul altor sisteme de comunicaţii (sisteme de telefonie fixă sau mobila) sau asimilate acestora", organizarea acestora fiind infractiune.
Din proiect pare ca nu numai organizarea ci si PARTICIPAREA este infractiune. Deci practic pariorii pe internet si cei care suna la emisiunile TV cu jocuri sunt infractori si risca puscaria