Azi mi-au picat ochii pe o stire din Adevarul care noteaza ca o persoana a primit despagubiri din partea Tribunalului Bucuresti daune record: 10 000 de euro pentru ca Primaria Sectorului 1 a postat pe site-ul sau “numele, adresele şi CNP-urile unor cazuri sociale, printre care şi cele ale unor persoane infectate cu HIV/SIDA.”

Stirea provine probabil de la Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA) (si ei merita felicitari pentru succesul din acest dosar, deloc usor - mai ales ca instantele romanesti sunt destul de zgarcite in acordarea de daune morale) si chiar este o informatie importanta in conditiile in care spatiul nostru Internet abunda, fara jena de date persoanale aruncate peste tot.

Update 19.02.2010 - Conform comentariului lui Urban, el este autorul minunii. Asa o fi.

Sigur, in cazul de fata a contat foarte mult si afectiunea persoanei, si autorul actiunii, dar si efectele avute, dar principiul este cel care mi se pare important de subliniat si nu neaparat cuantumul daunelor acordate: se pot obtine daune pentru publicarea de date persoanale pe Internet. (din reactia Primariei inteleg care recunoaste ca a fost “o gresala", presupun ca nu vor apela decizia - altfel chiar se fac de rusine).

Din pacate nu pot sa nu notez cu tristete titlul absolut de scandal(Chiliman va plăti 10.000 de euro unui bolnav de SIDA) al unui ziar care se anunta “quality". Mai ales in conditiile in care numele primarului nu are absolut nicio importanta in cauza, el fiind chemat in instanta pentru ca reprezinta unitatea administrativ teritoriala (sectorul 1) si conduce Primaria si nu pentru ca primarul a dat un ordin in acest caz. Iar a pune faptul ca e important ca era un bolnav incurabil in titlu este la fel de inutil in contextul stirii.

Mai raminea sa ii dea din nou numele omului…

PS later update 23.01: A aparut si decizia care de fapt e a unei Judecatoriei sectorului 1 (la Tribunalul Bucuresti s-a judecat doar recursul, care a fost respins)
O public mai jos cu mare placere, pentru ca este de departe cea mai bine redactata hotarire a unei instante romanesti pe care am vazut-o pina acum.
De asemenea extrem de bine precizata corelarea intre raspunderea civila delictuala (998-999 Cod civil) cu dispozitiile articolului 8 ECHR, a legii 677/2001 si celorlalte dispozitii incidente.

Si omul nu are SIDA, ci e infectat cu HIV. (exista o diferenta intre cele 2 notiuni, din cite inteleg)

Dosarul nr. […]

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ nr. […]

Şedinţa publică de la: 16.03.2009

Instanţa constituită din:

Preşedinte: Ana-Maria PUIU

Grefier: Alexandra Ioana MARINIDE

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii având ca obiect pretenţii-daune morale, iar ca părţi: reclamantul […], cu domiciliul în […] cu domiciliul procesual […] şi pârâta PRIMĂRIA SECTOR 1, PRIN PRIMAR CHILIMAN ANDREI IOAN, cu sediul în Bucureşti, Sector 1, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 9-13.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul, prin doamna avocat Dumitrescu Andreea-Daniela, cu împuternicire la fila 3, lipsă fiind pârâta.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că dosarul erste la al patrulea termen de judecată, termen pentru administrarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială, reclamantul nu a indicat numele martorului, după care:

Reprezentantul reclamantului depune un set de înscrisuri şi învederează că în sală este martorul […].

Instanţa procedează la audierea martorului […] după o prealabilă identificare şi după depunerea jurământului, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei.

Reprezentantul reclamantului afirmă că nu mai are alte probe de administrat, toate cele de care înţelesese să se folosească, fiind administrate în dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cerereri de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, instanţa acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamantul, prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale în suma indicată în acţiune, ca despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i-a fost provocat, fiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale.

În temeiul art. 150 C.pr.civ., analizând înscrisurile din dosar, instanţa reţine cauza spre soluţionare.

După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., instanţa a adoptat următoarea hotărâre:

I. PROCEDURA

A. Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de […] (f. 1) sub număr de dosar […], repartizat aleatoriu în modalitatea informatică prezentului complet (civil nr. 2) reclamantul […] a chemat în judecată pârâta Primăria Sectorului 1 Bucureşti, prin Primar Chiliman Andrei Ioan, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 378.690 lei, echivalentul a 100.000 Euro, reprezentând repararea prejudiciului moral cauzat şi scuze publice.

2. În fapt, reclamantul a arătat că în data de 05.06.2008, ziarul Gardianul a publicat articolul Primăria Sectorului 1 a publicat CNP-ul şi adresele bolnavilor de SIDA, semnat de domnul Eduard Pascu, prin intermediul acestui articol aducându-se în atenţia opiniei publice gravele încălcări ale dispoziţiilor legale făcute de către funcţionarii publici de la Primăria Sectorului 1. Acest articol a apărut în contextul în care pe site-ul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti au fost postate hotărârile consiliului local nr. 471/22.12.2005 şi nr. 12/26.01.2006 în care erau prevăzute listele nominale cu beneficiarii cartelelor magnetice pentru transportul în comun, liste pe care se afla şi reclamantul. Pe aceste liste erau trecute toate datele de identificare a persoanelor cu handicap grav şi accentuat respectiv numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi numărul de buletin, adresa şi gradul de handicap. Reclamantul a precizat că din punctul său de vedere, pentru a beneficia de respectivele facilităţi de a călători cu metroul era mult mai util şi eficient ca aceste liste să fie comunicate Metrorex şi nu pe site-ul primăriei.

3. Prin fapta descrisă reclamantul consideră că i s-au încălcat drepturile şi i s-a produs un prejudiciu moral, fiind încălcate prevederile Legii nr. 677/2001, 584/2002, 46/2003, fiind nerespectată confidenţialitatea ce trebuia păstrată cu referire la aceste date. Pentru a dovedi gravitatea faptelor săvârşite de funcţionarii publici din cadrul Primăriei Sectorului 1, reclamantul a citat dispoziţii din Ordinul nr. 912/1992, 889/1998, 990/1998, dispoziţii stricte şi protecţioniste pentru persoanele infestate cu virusul HIV pentru sprijinirea acestora în demersurile efectuate n vederea integrării sociale şi profesionale în contextul în care în foarte multe cazuri acestea sunt victime ale marginalizării, stigmatizării şi discriminării.

4. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999.

5. Acţiunea a fost constatată scutită de taxă judiciară, prin admiterea cererii de reexaminare a taxei stabilite iniţial (f. 37).

6. În temeiul art. 112 C.pr.civ., reclamantul a ataşat copii de pe certificat de încadrare în grad de handicap, program individual de recuperare, readaptare şi integrare socială, liste de date cu caracter personal, nr. 471/22.12.2005, nr. 12/26.01.2006.

B. Apărări

7. Pârâta a depus întâmpinare (f. 39) prin care a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 1 nr. 471/22.12.2005 şi nr. 12/26.01.2006 au fost aprobate listele nominale cu beneficiarii cartelelor magnetice pentru transportul în comun cu metroul pe luna ianuarie respectiv februarie a anului 2006, liste ce fac parte integrantă din cele două hotărâri.

8. Afişarea pe site-ul instituţiei pârâte a anexelor celor două hotărâri ce cuprind datele cu privire la tipul handicapului, respectiv deficienţa cu care au fost diagnosticate persoanele ce beneficiază de dispoziţiile acestor hotărâri s-a datorat unei erori tehnice, neurmărindu-se niciun moment discriminarea acestora.

9. Toate hotărârile adoptate de către consiliul Local sunt aduse la cunoştinţa publică inclusiv prin afişare pe site-ul Primăriei Sectorului 1, având în vedere dispoziţiile legii nr. 215/2001 coroborate cu cele ale Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

10. Raportat la susţinerile reclamantului, respectiv faptul că odată cu afişarea celor două hotărâri au fost afişate şi tabelele anexe, pârâta a afirmat că sunt neîntemeiate. Astfel, pârâta a învederat că, după cum reiese cu certitudine din notele de serviciu nr. 292/10.02.2006, respectiv 012/06.01.2006 Serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Sectorului 1 a transmis spre afişare pe site doar Hotărârile nu şi tabelele anexă ce fac parte integrantă având în vedere tocmai datele cuprinse în acestea. Pârâta a învederat că cele două hotărâri ataşate cererii de chemare în judecată nu provin de pe site-ul instituţiei pârâte, neprezentând bara de identificare „http://www.primariasector1.ro”.

11. Concluzionând, afirmând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, subliniind că ziarul Cotidianul este cel care a adus la cunoştinţa opiniei publice listele anexă la hotărâri în 2008, contrar celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lingens contra Austria.

C. Răspuns la întâmpinare

12. La 09.02.2009, printr-o cerere intitulată „răspuns la întâmpinare”, reclmantul a răspuns apărărilor formulate de pârâtă, subliniind că însăşi pârâta a recunoscut că au fost publicate pe site-ul său anexele hotărârilor, că CNCD a constatat că publicarea pe site-ul Primăriei şi a listelor de persoane reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 şi 4 şi art. 10 lit. h din OG nr. 137/2000, dispunând amendarea contravenţională a Primarului Sector 1 Bucureşti. Reclamantul şi-a exprimat convingerea că din întâmpinarea pârâtei reiese că aceasta nu a înţeles consecinţele grave produse în plan social şi uman.

13. Reclamantul a afirmat şi argumentat că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, că fapta pârâtei a avut un impact puternic în viaţa reclamantului, majoritatea persoanelor care îl cunoşteau respingându-l după această publicare a datelor medicale privind persoana sa, părinţii reclamntului fiind puşi în situaţii jenante şi penibile, suferind probleme de sănătate din cauza stresului şi situaţiei delicate, reclamantul fiind nevoit chiar să se mute dinn locuinţa în care locuia din cauza întrebărilor cu care era agasat şi a discuţiilor ce aveau loc pe seama persoanei sale, discuţii purtate de vecini care îl considerau un pericol, imperios necesar a fi evitat.

D. Probe

14. În prezenta cauză au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul propus de reclamant, […] (f. 56).

E. Scrisori de susţinere

15. În cursul desfăşurării procedurii au fost depuse la dosar scrisori de susţinere (f. 38, 39, 40, 41, 42, 58) din partea Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC), Asociaţiei Accept, Fundaţiei Romanian Angel Appeal, Asociaţiei Noi şi Ceilalţi, Asociaţiei Române Anti Sida (ARAS), Asociaţiei Sens Pozitiv. A fost depus şi punctul de vedere al Federaţiei UNOPA (Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HVI/SIDA), punct de vedere înaintat CNCD (f. 34).

16. Instanţa a luat act de această formă de solidaritate şi a avut în vedere în deliberare punctele de vedere exprimate în scrisorile de susţinere, amicus curiae fiind formă de intervenţie în procesele în curs acceptată şi de instanţele internaţionale (a se vedea în acest sens art. 44 din Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului).

II. ÎN FAPT

17. În urma analizării probelor, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

18. Prin Hotărârile nr. 471din 22.12.2005 şi nr. 12 din 26.01.2006, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti a aprobat listele nominale cu beneficiarii cartelelor magnetice pentru transportul în comun cu metrolul pentru luna ianuarie şi februarie 2006 (f. 42 – 46). Aceste hotărâri, împreună cu listele anexă (f. 8-30) au fost publicate pe pagina de internet a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti. Acest lucru reiese din scrisorile de susţinere, din articolul publicat în ziarul Gardianul, din Hotărârea nr. 518/17.09.2008 (f. 24) a CNCD, dar nu în ultimul rând, din mărturisirea pârâtei care în întâmpinare a declarat: „Afişarea pe site-ul instituţiei noastre a anexelor celor două hotărâri ce cuprind datele cu privire la tipul handicapului respectiv deficienţa cu care au fost diagnosticate persoanele ce beneficiază de dispoziţiile acestor Hotărâri s-a datorat unei erori tehnice, neurmărindu-se în niciun moment discriminarea acestora.”

19. Listele cu numele şi datele personale ale persoanelor beneficiare au fost scoase ulterior de pe pagina de internet a Primăriei, astfel încât în prezent sunt publicate doar cele două hotărâri, fără anexe (http://www.primariasector1.ro/Search.aspx).

20. În listele anexă la cele două hotărâri se afla, alături de datele referitoare la alte sute de persoane şi numele reclamantului, cu datele personale ale acestuia: domiciliu, CNP şi motivul pentru care beneficia de cartelă magnetică pentru transportul în comun cu metrolul: HIV (f. 39).

21. Faţă de această realitate, domnul […] solicită repararea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 Euro, în echivalent lei şi scuze publice.

22. Din declaraţia martorului audiat la 16.03.2009 (f. 56) reiese că ulterior dezvăluirii făcute de pârâtă reclamantul a devenit mai retras, a avut probleme cu mama sa din partea unui vecin, s-a creat un vid social, i s-a diminuat cercul de prieteni, spre sfârşitul anului 2006 reclamantul alegând să stea temporar într-o locuinţă închiriată, reclamantul simţindu-se marginalizat. Martorul, preşedintele Federaţiei UNOPA (Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA) a declarat că aceste persoane au nevoie de o îngrijire specială, stresul având efecte negative.

III. ÎN DREPT

A. Reglementări incidente

23. Articolul 998 din Codul civil, conform căruia orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

24. Articolul 999 C.civ., potrivit cu care omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

25. În soluţionarea cauzei instanţa a mai avut în vedere art. 26 din Constituţia României, potrivit căruia autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

26. Potrivit art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât î măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii şi moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

27. Articolul 3 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, defineşte datele cu caracter personal astfel: orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori speciici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale. Potrivit art. 5, orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare. Articolul 3 lit. b defineşte prelucrarea datelor cu caracter personal, printre altele, ca fiind dezvăluirea acestor date către terţi, prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod.

28. Conform art. 8 alin. 1din Legea nr. 584/2002, privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, păstrarea confidenţialităţii datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie, printre alţii, funcţionarilor publici care au acces la aceste date.

29. Potrivit art. 21 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. Aceste informaţii pot fi divulgate doar dacă pacientul şi-a dat acordul.

30. În virtutea art. 61 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

B. Soluţia instanţei

31. Raportând textele de lege mai sus enunţate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată. Soluţia instanţei se întemeiază pe următoarele argumente:

32. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei sub forma solicitată de reclamant, trebuie să se probeze îndeplinirea condiţiilor cumulative cerute în acest scop, anume: a) existenţa unei fapte ilicite, b) săvârşite cu vinovăţie, c) care să fi provocat reclamantului un prejudiciu, d) între faptă şi prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.

33. În privinţa faptei ilicite, instanţa constată că această condiţie este probată.

34. Informaţiile privitoare la sănătatea unei persoane intră în noţiunea de viaţă privată. De aceea Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că respectul caracterului confidenţial al informaţiilor privitoare la sănătatea persoanei constituie un principiu esenţial al sistemului juridic din statele semnatare ale Convenţiei. El este un capital nu numai pentru protejarea vieţii private a persoanelor bolnave, dar şi pentru a apăra încrederea lor în corpul medical şi în sericiile de sănătate în general. În lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. Din acest motiv, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, conform art. 8 din Convenţie. Nu este însă suficientă doar inserarea în dreptul intern a acestor standarde, ci este imperios necesar ca şi autorităţile statului să respecte aceste dispoziţii legale. Asemenea consideraţii capătă un aspect şi mai pronunţat atunci când este vorba despre protecţia confidenţialităţii informaţiilor privitoare la seropozitivitatea unei persoane.

35. Din situaţia de fapt reţinută, reiese că pe site-ul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti au fost expuse numele, domiciliul, CNP-ul şi denumirea bolii reclamantului […]. Prin acest act material săvârşit de un angajat al pârâtei au fost încălcate toate dispoziţiile legale citate în paragrafele 25-30 ale prezentei hotărâri. Au fost dezvăluite pe site-ul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti date cu caracter personal ale reclamantului, date personale, intime, medicale prin înfrângerea flagrantă a tuturor textelor de lege de mai sus.

36. Chiar dacă listele anexă nu au fost publicate mult timp, deşi acest lucru nu a fost probat de pârâtă, publicarea pe internet a acestor date a făcut posibilă vizualizarea lor de un număr indefinit de potenţiali accesatori ai paginii de internet. Prin lansarea informaţiei în spaţiul virtual al internetului, chiar şi pentru un scurt moment, pârâta a făcut posibilă accesarea, vizualizarea datelor personale ale reclamantului de un număr indefinit, dar potenţial foarte mare de alte persoane (public). Prin această faptă, chiar de scurtă durată dacă ar fi fost, pârâta a expus public persoana reclamantului, prin datele sale personale, inclusiv date legate de sănătatea sa.

37. Fapta pârâtei constituie o ingerinţă în dreptul reclamantului la viaţa sa intimă, privată, iar pârâta nu a invocat şi nu a probat niciun motiv pentru care a săvârşit această ingerinţă.

38. Prin urmare, instanţa constată că ingerinţa pârâtei în dreptul reclamantului la viaţa sa intimă şi privată nu era prevăzută de lege (încălcând chiar toate dispoziţiile legale aplicabile în această materie), prin urmare nu urmărea un scop legitim şi constituie prin toate acestea o încălcare flagrantă (faptă ilicită) a dreptului reclamantului.

39. Faptul că divulgarea datelor privitoare la reclamant s-a realizat, aşa cum a susţinut pârâta, dintr-o eroare tehnică, neurmărindu-se prin aceasta un scop ilicit, nu are nicio consecinţă în calificarea faptei pârâtei drept ilicită.

40. În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtei, instanţa reţine scuza acesteia (eroare tehnică), dar constată că această cauză nu constituie un caz care înlătură vinovăţia sa. Operarea tehnică a datelor este realizată tot de un factor uman, angajat al pârâtei, pentru fapta căruia pârâta a fost chemată în judecată. Potrivit art. 998, 999 din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este suficientă constatarea celei mai mici neglijenţe. În cazul de faţă, fapta pârâtei este calificată de instanţă ca fiind o gravă neglijenţă. Activitatea pârâtei, autoritate publică locală, condusă de o persoană care, potrivit legii, are obligaţia de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, este analizată după exigenţe mai mari decât cele care reglează comportamentul unei persoane fizice. Pârâta trebuie să dea dovadă şi să manifeste o diligenţă sporită în relaţia cu cetăţenii, având obligaţia legală pozitivă de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, iar nu doar o obligaţie negativă de a nu aduce atingere acestora.

41. Faţă de toate acestea, instanţa constată că fapta petentei, consecinţă a unei grave neglijenţe, a fost săvârşită cu vinovăţie.

42. Reclamantul pretinde că pârâta i-a produs prin fapta sa ilicită doar un prejudiciu moral pe care îl vrea reparat prin plata unei sume de bani şi scuze publice. Instanţa constată probată existenţa şi a prejudiciului moral şi a legăturii de cauzalitate dintre dezvăluirea bolii de care suferă, alăturată numelui, adresei şi CNP-ului reclamantului şi prejudiciul moral, pentru următoarele motive:

43. Prejudiciul moral reprezintă consecinţele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conţinut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalităţii umane, definind-o. În cazul de faţă este vorba de un prejudiciul moral constând în suferinţa psihică ce a fost cauzată reclamantului de fapta pârâtei.

44. Este notoriu faptul că pe langa problemele cauzate de HIV/SIDA, persoanele infectate se confrunta zilnic cu intoleranta si lipsa de informare si educare a semenilor care genereaza manifestari, uneori primitive, de discriminare. In Romania cele mai frecvente cazuri de incalcari de drepturi sunt legate de accesul copiilor seropozitivi HIV in scolile publice, accesul persoanelor seropozitive la servicii medicale, altele decat cele legate de tratamentul bolii in spitalele si clinicile de boli infectioase, accesul persoanelor seropozitive la anumite servicii sociale, discriminarea in relatiile de munca, discriminarea si marginalizarea in comunitate.

45. În raport de această situaţie de fapt şi în temeiul art. 26 din Constituţia României, reclamantul era îndreptăţit să aleagă nedivulgarea stării sale de sănătate. Dispoziţiile legale citate mai sus îi garantau reclamantului confidenţialitatea stării sale de sănătate.

46. Prin fapta pârâtei, prin dezvăluirea stării pe care reclamantul alesese a nu o divulga, în viaţa reclamantului au intervenit schimbări majore, probate de înscrisurile din dosar şi de declaraţia martorului: mama reclamantului a suferit internări, starea sa de sănătate fiind afectată, prietenii reclamantului s-au îndepăratat, întrebările indiscrete şi incomode s-au înteţit, marginalizarea reclamantului în mediul său producându-se inevitabil.

47. Instanţa consideră că momentul publicării acestor date au provocat reclamantului o angoasă greu de reparat, o frustare şi mai mare în faţa autorităţilor care, deşi chemate la a-l proteja, respecta şi apăra în faţa indiscreţiei altora, au produs ele însele a doua oară (reclamantul a contactat boala, potrivit celor afirmate de el, tot din eroarea unor funcţionari publici (f. 22) o gravă nedreptate. În lumina celor de mai sus, instanţa consideră că nu există niciun motiv de îndoială că reclamantul a suferit un prejudiciu moral produs de fapta pârâtei, şi că acest prejudiciu nu este suficient compensat prin simpla constatare a acestui fapt de către instanţa de judecată.

48. Faţă de toate acestea, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, motiv pentru care instanţa urmează să statueze cu privire la repararea prejudiciului cauzat.

49. Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii reprezintă însuşi scopul angajării acestui tip de răspundere. Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispoziţiile art. 998 Cod civil, în termeni precişi şi cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

50. Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

51. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

52. Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral prin obligarea pârâtei la plata sumei de 378.690 lei (echivalentul a 100.000 Euro) şi scuze publice.

53. Faţă de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanţa apreciază că suma solicitată de reclamant este disproporţionat de mare şi că prejudiciul moral suferit de domnul […] poate fi reparat cu suma de 42.767 lei (echivalentul a 10.000 Euro la data pronunţării).

54. În ceea ce priveşte cea de a doua modalitate prin care reclamantul a pretins repararea prejudiciului moral (scuzele publice), faţă de geneza acestei cauze (publicarea, afişarea, dezvăluirea publică a datelor personale şi a stării de sănătate a reclamantului), instanţa consideră inoportună ieşirea din nou în public cu această problemă, instanţa consideră că acesta nu ar fi un mod corespunzător de reparare a prejudiciului cauzat în condiţiile speţei de faţă.

55. Cu toate acestea, nimic nu împiedică reprezentantul instituţiei pârâte – în această calitate – a prezenta, în particular, scuze datorate moral reclamantului pentru situaţia creată de angajaţi ai instituţiei pârâte. Această apreciere a instanţei se justifică prin scopul educativ inerent procesului civil la realizarea căruia este chemat a-şi da concursul judecătorul cauzei.

56. Pentru toate motivele de fapt şi de drept mai sus enunţate, instanţa urmează să admită în parte acţiunea având ca obiect pretenţii-daune morale şi să oblige pârâta Primăria Sectorului 1 Bucureşti să plătească reclamantului […] suma de 42.767 lei (echivalentul a 10.000 Euro la data pronunţării), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral.

Asupra cheltuielilor de judecată

57. Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

JUDECĂTORIA

HOTĂRĂŞTE:

1. Admite în parte actiunea având ca obiect pretenţii-daune morale, formulată de reclamantul […], cu domiciliul în […], […], în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA SECTOR 1, PRIN PRIMAR CHILIMAN ANDREI IOAN, cu sediul în Bucureşti, Sector 1, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 9-13.

2. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 42.767 lei (echivalentul a 10.000 Euro la data pronunţării), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral.

3. Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

4. Definitivă, conform art. 377 alin. 1 C.pr.civ.

5. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 2821, 299 şi 301 C.pr.civ.

6. Prezenta hotărâre se va comunica părţilor, în copie, în temeiul art. 266 alin. 3 C.pr.civ.

7. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, […].03.2009.

PREŞEDINTE GREFIER

Redactat: Ana-Maria PUIU

Data: […].05.2009