Drept & Internet - noutati si opinii

Va recomand 2 articole de rumegat serios (i.e traducerea mea neinspirata pentru ‘food for thought’) :)

1. Una bucata articol “Copyright vs. file-sharing. Argumentul gogoseriei ” scris de av. Adalbert Gazdovici si publicat in AvocatNet:

” Argumentul “gogoseriei” este folosit pentru a explica moralitatea copyright-ului si imoralitatea file-sharing-ului.

Acest argument se rezumã, în general la urmãtoarele:
“A” are o gogoserie si vinde gogosi cu un leu bucata de la ora 9 la ora 17 in fiecare zi. Gogosile nevandute pana la ora 17 obisnuieste sa le arunce la cosul de gunoi. La ora 16:55 la gogoserie vine “B” care ii spune lui A: “Priveste! Nu mai e nimeni pe strada sa-ti cumpere gogosile. Da-mi mie gogosile. “A” refuza categoric si îi cere sa cumpere, iar “B” fura gogosile si fuge cu ele. A doua zi “B” vinde gogosi langa ghereta lui A la 1/2 din pret. Cand “A” protesteaza “B” îi spune ca îi face un bine pentru ca îi face reclama la gogosi, pentru ca unii consumatori ar vrea sa guste pentru inceput gogosile la 1/2 din pret.

Comportamentul lui B este evident imoral, insa argumentul gogoşeriei este gresit pentru cã nu contine o analogie cu situatiile de file-sharing ci doar o deformare grosierã a acestora.”

…..

“În loc de concluzie
14. In urma aparitiei unor tehnologii noi societatea trebuie sa se schimbe si sa se adapteze, pentru cã la fel s-a întâmplat când au apãrut piatra şlefuitã, agricultura, roata olarului, rãzboiul de ţesut, bronzul, fierul, etc. Întotdeauna însã interesul general al societãţii a primat, pentru cã interesul general trebuie pus inaintea oricarui interes particular, oricat de justificat ar parea acesta din urmã, pentru cã altfel n-am mai avea avioane (pentru cã încalcã dreptul de proprietate al celor peste a cãror terenuri zboarã) şi nici alte multe lucruri bune. Daca gogoseria lui “A", restaurantul lui “C” si croitoria lui “D” trebuie sa dispara in urma aparitiei noii tehnologii pentru ca gogosile, cafeaua cu frisca si costumele pot fi copiate cu costuri ridicol de mici, atunci aceaste disparitii sunt la fel de necesare pentru societate cum au fost şi dispariţiile plugului de lemn tras de boi ori a rãzboiului de ţesut manual. Aşadar nu file-sharing-ul trebuie sã disparã ci cei care încearcã sã-l împiedice şi sã ne convingã cã “file-sharing is steal”.”

Dar zau ca merita citit integral ! Mi-a adus aminte de articolul meu de anul trecut - “Creatorii din Copyristan faţă în faţă cu Reţeaua”
Update later: Mi-a picat fisa mai tarziu - ca de fapt si tanti Reding (comisarul pe IT si comunicatii al UE si care vrea un nou mandat) a zis cam acelasi lucru zilele trecuta (dar mai corect politic) - vezi Brussels claims failed business model is causing online piracy

Si mai interesant de vazut in ce moment Gogoseria va fi vinduta la alt patron care va face covrigi. (adica la fel ca vinzarea PirateBay)

2. Si daca va plac subiectele care va pun sa ginditi (chiar daca nu sunteti de acord cu ele), nu pot sa nu va recomand Cazul exploratorilor speologi (re)publicat si comentat de Dan Stoica pentru Juridice.ro sub titlul Cea mai controversata hotarare judecatoreasca a tuturor timpurilor

Consiliul Constitutional francez a declarat acum 2 zile neconstitutionale principalele articole din legea celor 3 lovituri pentru “rezolvarea problemei p2p.” Am scris destul de mult in ultima perioada de aceasta initiativa tocmai pentru ca este o initiativa care reuseste in Franta, are sanse mari sa fie adoptata si in restul Europei, deci si in Romania.

En bref - e vorba de o lege care va crea o autoritate “independenta", care atunci cind primeste o notificare ca cineva face file-sharing p2p cu opere protejate de drept de autor va primit 2 avertismente, iar la a 3-a sesizare va fi deconectat de la Internet.

Decizia Curtii franceze pune un hop serios (dar se pare ca nu o piedica insurmontabila pentru Sarkozy) in calea existentei unei asemenea legi.

De ce ?

Curtea constiutionala franceza a considerat ca “Internetul este o componenta a libertatii de experimare” si ca in dreptul francez primeaza prezumtia de nevinovatie, astfel incit doar un judecator va putea “pronunta o sanctiune care sa stabileasca ca ne aflam in situatia unor descarcari ilegale.”

Deci orice lege care ar crea o autoritate ce sa ia decizia deconectarii ar fi neconstitutionala. De asemenea nu poate exista o prezumtie a vinovatiei, ci aceasta trebuie demonstrata cu probe. Discutia a avut in vedere prezumatia ca titularul abonomanetului la Internet era cel vinovat.

Ramine inca in discutie daca o autoritate independenta va putea trimite si scrisorile de avertizare, sau daca aflarea datelor personale ale celor care au o anumita conexiune la Internet nu incalca legislatia privind datele cu caracter personal - in acest punct Consiliul s-a spalat pe maini si a dat gogoasa fierbinte la Autoritatea pentru date personale - CNIL.

Oricum, avind in vedere apetenta juristilor romani pentru inspiratii de natura franceza, e o buna decizie si pentru noi.

Senatul francez a votat ieri pentru Legea celor 3 lovituri, dupa ce cu o zi inainte camera inferioara sustinuse legea cu 296 voturi pentru si 233 importiva.
Practic noua lege (text adoptat aici) va crea o autoritate “independenta", care atunci cind primeste o notificare ca cineva face file-sharing cu opere protejate de drept de autor va primit 2 avertismente, iar la a 3-a sesizare va fi deconectat de la Internet.
Despre cit de stupida e legea am mai scris.

DAR…

1. Legea a fost trimisa la Consiliul Constitutional francez, pe baza unei plingeri forumulate de deputatii socialisti. Aceasta ar putea considera legea neconstitutionala, si atunci ea va trebui modificata.

2. Legea poate intra in conflict cu directivele europene in domeniul telecom, daca ramin in varianta adoptata saptamina trecuta.

3. Solutii realiste incep sa apara. In mai multe discutii cu oameni din domeniul IT sau drepturilor de autor imi exprimam opinia ca singura rezolvare viabila auzita pina acum a problemei p2p va fi o licenta globala si o gestiune colectiva a acesteia. Nu este nici pe departe o solutie lipsita inca de multe semne de intrebare, dar fata de absurditatea legii franceze privind cele 3 lovituri e un pas urias inainte. De altfel istoria ne invata ca asa va fi: Radio-urile FM sau aparetele de video-recording au fost numite si ele “pirati” la vremea lor si au ajuns sa intre intr-o reglementare similara.

Si iata ca un studiu recent comandat de Verzii din Europa (e adevarat, inca o minoritate politica la nivelul EU) si realizat de Institute of European Media Law sustine ca o astfel de solutie e fezabila, dar modificari trebuie aduse legislatiei actuale (studiu in germana).

Un articol de Volker Grassmuck in engleza pune punctul pe i amanuntit si argumentat.

Ideea este o remuneratie fixa (culture flat-rate) pe utilizarea de Internet, care ar permite insa orice schimb necomercial de opere protejate. Exista si aici mai multe variante - una ar fi o exceptie explicita in legea dreptului de autor ce ar permite p2p si o redistribuire catre autori prin societatile de gestiune colectiva. O alta varianta ar fi o solutie voluntara bazata pe consumatorii care platesc direct (de ex. un voucher de 100 USD care sa fie dat catre artistul(ii) pe care ii selecteaza - vezi Dean Baker - nov 2003)

Ideea trebuie rumegata serios la detalii, insa exista extrem de multe voci autorizate din domeniul academic din Vest care sustin stupiditatea prezentului sistem de “lupta impotriva p2p” prin care toti file-sharerii sunt considerati infractori.

Pentru cei interesati sa citeasca argumentele juridice, dar si de alta natura stiintifica pentru propunerea de mai sus, recomand pe linga linkurile de mai sus:
Neil Netanel, Professor at the University of Texas School of Law - Impose a Noncommercial Use Levy to Allow Free P2P File-Swapping and Remixing
William Fisher, Director of the Berkman Center for Internet & Society of Harvard Law School - “Promises to Keep” (cartea o gasiti si la Biblioteca de Drept& ITC)
Bernt Hugenholtz, Lucie Guibault & Sjoerd van Geffen, The Future of Levies in a Digital Environment, IvIR, University Amsterdam,
Jacques Attali - final report (comisie propusa chiar de Presedintele Sarkozy)
NEXA, the Center for Internet & Society at the Politechnic of Torino - Position Paper on File-Sharing and Extended Collective Licensing
Electronic Frontier Foundation (EFF)- Voluntary Collective Licensing of Music File Sharing

In fine pentru cei ce nu au chef de o lectura obositoare, articolul lui Volker sumarizeaza extrem de bine intreaga poveste. Am facut aceasta lunga prezentare pentru ca solutia care va fi adoptata la nivel european/mondial se va aplica si la noi.

S-auzim de bine !

Parlamentul European a sustinut pentru a doua oara consecutiv un amendament care sustine drepturile fundamentale pe Internet si nu permite politicii celor 3 lovituri (extrem de puternic impinsa de Franta) in aplicarea sanctiunilor legate de dreptul de autor.
Amendamentul a fost votat de Plenara astazi cu 407 voturi pentru, 57 importiva si 151 de abtineri, dar impotriva pozitiei Consiliului European care modificase textul pentru a lasa loc de interpretare.
Textul adoptat este :

respectând principiul conform căruia nu se poate impune nici o restricție drepturilor și libertăților fundamentale ale utilizatorilor finali, în lipsa unei decizii prealabile din partea autorităților judiciare (s.n), în special în conformitate cu articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la libertatea de exprimare și de informare, cu excepția situațiilor în care este amenințată securitatea publică, situație în care decizia poate fi ulterioară.

E un mare succes al presiunii utilizatorilor(campanii diverse), pentru ca in mod normal acest text nu ar fi putut trece.

Deci Raportul asta merge inapoi la negociere cu Consiliu si probabil va fi un subiect de discutie pentru noul Parlament, dupa alegerile europarlamentare. Deci uite o intrebare care ar putea sa va pasioneze pentru urmatoarele alegeri si in Romania.

In alta ordine de idei, din pacate, amendamentele care ar fi scris “negru pe alb” principiul “neutralitatii internetului” au fost respinse si este foarte probabil sa fie incluse in urmatoarea directiva. (asta daca nu cumva se intampla ceva spectaculos cu Consiliul in urmatoarele zile.)

O sa public in curind si voturile europarlamentarilor romani pe aceste subiecte, ca sa stim macar cu cine merita sa votam sau nu. (in functie de preferintele de libertate ale fiecaruia).
Update 28.05 - Iata si voturile romanilor. (adica cam locul 2 din coada) Si daca credeti ca nu se putea vota altcumva ca nu va lasa partidul, uite ca europarlamentarii polonezi au putut.

Sau mai plastic exprimat :

Photo: Cédric Puisney on Flickr. CC BY-NC.

Dupa insemnarea de saptamina trecuta despre pachetul telecom (imi cer scuze pentru cititorii abonati prin email, a fost o problema cu linkul), am vazut ca Hotnews si Euractiv organizeaza, in cadrul unei conferinte de lansare a Centrului Roman de Politici Europene (think-tank romanesc care isi propune sa analizeze politicile UE) posibilitatea de a adresa intrebari candidatilor la europarlamentare. Deci evident ca am profitat sa reiterez punctele in discutie.

La intrebari a raspuns dna Adriana Ticau. Din pacate raspunsurile sunt pe linga subiect. Nu stiu daca este un raspuns “politic” sau nu s-au inteles corect problemele ridicate (desi dna Ticau a fost Ministru al ITC si stie bine domeniul), dar sunt dezamagit. Explicitez mai jos de ce, pina atunci aflati raspunsurile pe scurt de pe site-ul euractiv.

Adriana Ticau: Unul dintre documentele pachetului se refera la protectia cetateanului. E o mare dezbatere, au fost si insterpretari eronate. Toata lumea e pentru neutralitate, toata lumea sustine notificarea in cazul pirederii datelor. Banuiesc ca se refera la proprietatea intelectuala.
Legislatia e diferita in mai multe tari. In Franta, dupa trei atentionari pentru descarcare ilegala trebuie taiat accesul la internet. Existau practici in anumite tari, astfel in contractul de internet existau anumite reglementari. Suntem pentru a da acces la internet cat mai multor persoane, dar daca dorim sa incurajam creatia, trebuie sa incurjam si drepturile proprietatii intelectuale. Legislatia europeana are in vedere in primul rand protectia consumatorilor.

Raspunsul integral - video:

Deci:
1. Legea din Franta la care face referire dna Ticau nu exista, pentru ca a fost respinsa (e adevarat in conditii ciudate) de Parlamentul Francez. Restul discursului nu atinge de loc subiectul. Am precizat in articol in mod special ca ma refer la amendamentul 138. Un simplu pentru sau contra amendamentului ar fi rezolvat problema sa stim pe ce pozitii se afla.

2. Neutralitatea Internetului NU este sustinuta de toata lumea. Hai sa citim doar art 19 din Raportul Trautmann votat de Comitetul ITRE si pe care se va vota in 5 Mai.

Autoritățile naționale de reglementare pot, în conformitate cu dispozițiile articolului 8, impune obligații de transparență privind interconectarea și/sau accesul care să îi oblige pe operatori să publice anumite informații, cum ar fi informații contabile, specificații tehnice, caracteristici ale rețelei, restricții în ceea ce privește accesul la servicii și aplicații, politicile de gestionare a traficului, condiții de furnizare și utilizare, inclusiv politicile de gestionare a traficului și prețurile.

Printr-o simpla interpretare per a contrario - daca Autoritatea Nationala de Reglementare (cum e ANCOM la noi) nu da o asemenea decizie, atunci operatorul are dreptul sa impusa restrictii în ceea ce priveste accesul la servicii și aplicatii. Eu cred ca in TOATE cazurile operatorul de Internet nu are voie sa-ti impuna restrictii cu privire la ce aplicatii sau servicii folosesti. Asta e principiul actual al Internetului si trebuie mentinut si de acum incolo ! La fel zic si baietii de la Google.

3. Chiar am precizat in articolul meu initial ca ma refeream la extinderea obligatiei pentru alte categorii in afara de telecom (unde este deja un consens).

Nu ar fi o problema sa primesc altfel de raspunsuri care contrazic ideile pe care eu le sustin, dar as prefera sa fie la subiect si nu pe linga.

Procesul PirateBay in Suedia a atras un interes enorm din partea intregii lumi. (pentru povestea mai veche, vezi 2 articole (1 si 2) ale mele din 2006).

Decizia de ieri (17.04.2009) a primei instante a sunat ca un ciocan: vinovati. Cei 4 acuzati de complicitate la incalcarea dreptului de autor (assisting in making copyright content available) au fost condamnati la un an de inchisoare fiecare si plata de daune 30 de milioane de coroane. (in solidar)

Intr-un comunicat public, dar si intr-o conferinta de presa de dupa verdict (waw!) judecatorul a precizat ca cei patru stiau ca material protejat de drept de autor era pus la share si ca prin site-ul respectiv au incitat la incalcarea dreptului de autor.

“By providing a website with … well-developed search functions, easy uploading and storage possibilities, and with a tracker linked to the website, the accused have incited the crimes that the filesharers have committed,” the court said in a statement to the media.

Cei patru au anuntat deja ca vor apela decizia. Desi nu am nici macar o idee de sistemul juridic suedez, in mod normal decizia nu va fi aplicata pina cind nu se va da decizia in apel.

Mai multe informatii gasiti pe TorrentFreak si pe The Local din Suedia

Si Sarbatori Fericite !

La sfarsitul saptamanii trecute, Parlamentul Francez a adoptat legea Hadopi, care implementeaza politica celor 3 lovituri (sau raspunsul gradual).

Update - 10.04.
Intr-o miscare suprinzatoare (dupa cum ma corecteaza citiva comentatori) Camera Superioara a Parlamentului (Asamblee Nationale) a respins legea dupa ce Comisia Mixta a celor 3 camere a impus niste conditii mai dure. Totusi Guvernul francez are posibilitatea - si a declarat ca o va face - sa ceara o rediscutare a textului cit de curind posibil.

Lupta cu “pirateria” ia forma deconectarii de la Internet a utilizatorilor care “se pare” ca ar incalca legea. Fara o decizie judecatoareasca, fara apel, fara drepturi. Despre problemele si arbitrariul legii am mai scris. Din pacate, Franta continua sa o impinga la nivel european ca o solutie la problemele legate de drept de autor pe Internet, cind in realitate aceasta reprezinta cea mai proasta non-solutie.

Deocamdata se chinuie ca noul pachet Telecom discutat in Parlamentul European sa nu faca aceasta lege frantuzeasca o incalcare a normelor europene. Parlamentul se va pronunta in plen probabil in mai si atunci vom vedea daca Recomandarea aceluiasi Parlament de care vorbeam in insemnarea trecuta cu privire la libertatile fundamnetale pe Internet va fi sustinuta (vezi punctul k):

k) să acționeze în vederea adoptării directivei referitoare la măsurile penale care vizează aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, în baza unei evaluări care să țină seama de recentele cercetări în domeniul inovării, a măsurii în care acest demers este considerat necesar și proporțional, interzicând totodată, în acest sens, controlul și supravegherea sistematică a tuturor activităților desfășurate de utilizatorii internetului și asigurându-se că pedepsele sunt proporționale cu încălcările comise; în acest context, să respecte, de asemenea, libertatea de exprimare și asociere a utilizatorilor individuali și să combată incitarea la încălcări, pe cale electronică, ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv unele restricții de acces excesive, impuse de înșiși titularii drepturilor de proprietate intelectuală;

Legea mai ramina sa fie confirmata de Consiliul Constitutional francez, insa odata aprobata devine nu doar un precedent extrem de periculos, ci o marota europeana a lui Sarkozy in “lupta importiva pirateriei” care are sanse sa devina o directiva.
Cum tot se apropie alegerile europarlamentare, asta pare a fi un subiect interesant de chestionat euro-candidatii.

(As scrie mai mult, dar am pierdut mult azi cu pregatirea pentru seminarul de maine pe tema de afaceri online si problemele juridice. Daca l-ati ratat pe primul, o sa mai fie unul pe 12 mai)

Dupa o absenta (motivata de.. ICANN - daca va intereseaza am scris mai multe pe site-ul APTI) revin cu o speta romaneasca interesanta si inedita din domeniul dreptului de autor si modul cum se aplica pe Internet.

Cum inca majoritatea hotaririlor nu sunt disponibile public trebuie sa ii multumesc public av. George Lipanescu si uneia din parti pentru ca mi-a permis preluarea integrala a spetei si pe site-ul legi-internet.ro. Cum datele personale nu sunt relevante, ci speta (si mai ales argumentarea) in cauza - datele care puteau sa o identifice au fost anonimizate.

Inainte de a discuta pe fond, nu pot sa nu evidentiez 2 stiri extrem de importante pe forma - si anume cind vom putea avea acces liber pe Internet la toate deciziile instantelor.

Prima stire este ca proiectul Jurindex (deja sustinut oficial si de CSM) va pune pe Internet pina pe la sfarsitul lunii aprilie 2009 toate hotaririle Curtilor de Apel in regim de acces liber si gratuit. Este un pas FUNDAMENTAL in liberalizarea accesului la spete si in a permit oricui (inclusiv mie criticul de serviciu in domeniul asta de nisa) sa aiba acces la informatie. (care nota bene nu este protejata de drept de autor)

A doua stire mult prea usor trecuta cu vederea este decizia celor din Cluj ca revista Studia Iurisprudentia sa fie accesibila integral pe Internet in mod gratuit. (necesita inregistrare, dar aceasta este gratuita) Nu stiu daca decizia vine ca urmare a crizei sau ca urmare a deschiderii fata de miscarea Open access in domeniul revistelor de drept (vezi Open Access to Legal Scholarship), dar este o initiativa SALUTARA.

Revenind la speta prezentata si discutind pe fond, speta prezinta unul din cazurile intalnite des pe netul romanesc - cind cineva ia o poza de pe un site si o foloseste intr-un articol. Va invit sa cititi intreaga argumentatie, eu completind-o mai jos cu citeva comentarii personale.

Aspectele pozitive:

a) Instanta dovedeste o buna si novatoare intelegere a legii dreptului de autor in legatura cu Internetul. Astfel ea noteaza ca o astfel de utilizare se poate incadra intr-un din limitarile prevazute de lege - si anume art 33 lit f. “reproducerea (…) distribuirea sau comunicarea cãtre public a imaginii unei opere de arhitecturã, artã plasticã, fotograficã sau artã aplicatã, amplasatã permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicãri si dacã este utilizatã în scopuri comerciale.”
Sigur ca in speta de fapt nu este vorba doar de o imagine a operei de arta fotografica, ci de o copie sau ma bine zis de o copie mai mica (dar nu un thumbnail), insa instanta retine corect ca imaginea respectiva nu facea scopul principal ar articolului, iar in conditiile in care ea a fost folosita cu indicarea sursei originale, aceasta s-ar incadra in bunele uzante.
(Daca va intereseaza si discutia limitelor dreptului de autor intr-un regim comparativ cu sistemul anglo-american de copyright, va recomand articolul Oanei Benta din Studia Iurisprudentia)

b) Folosirea argumentelor legate de bune practici pe Internet dovedeste ca are importanta si practica rezultata din afacerile pe Internet si care nu este inclusa in vreun act normativ. Acest lucru este extrem de important de avut in vedere (chiar daca nu ca argument principal) avind in vedere stilul de act-cadru cu notiuni tehnologic neutre pe care il au toate dispozitiile din legile din domeniul tehnologiei informatiei. De asemenea instanta include aici si importanta unui document de tip “Termeni si conditii de utilizare", ceea ce dovedeste ca a-l lua cu copy&paste dintr-o parte in alta nu este intotdeauna o decizie inteleapta.

Aspecte criticabile:

a) Argumentul, de ne-utilizare a unor mijloace tehnice de protectie sau a lipsei unei interziceri explicite prin Termeni si Conditii sa preia o fotografie, pentru a sustine ca o asemenea utilizare este in conformitate cu legea dreptului de autor este exagerat si incorect. Vrem, nu vrem - legea protejeaza orice opera de creatie intelectuala prin efectul legii fara ca autorul sa faca ceva pentru protectia ei. Orice interpretarea contrara ar fi contrara principiilor de baza a protectiei prin dreptul de autor.

b) Instanta pare a nu fi inteles extrem de corect protectia sui-generis a bazelor de date. Citind legea romana poti fi usor indus in eroare cu privire la obiectul protectiei, dar directiva pe care a copiat-o e mult mai clara:
“In accordance with this Directive, databases which, by reason of the selection or arrangement of their contents, constitute the author’s own intellectual creation shall be protected as such by copyright. No other criteria shall be applied to determine their eligibility for that protection.”
Astfel protectia vizeaza doar baza de date in sine, si doar daca selectia sau aranjamentul continutului este o creatie intelectuala. Ori, sa fim seriosi - un blog o fi o baza de date in sens matematic sau informatic, dar nu are nici o selectie sau aranjament care sa fie o chestiune spectaculoasa sau de creatie intelectuala, ci este vorba doar de o ordine cronologica inversa. Deci un blog - in opinia mea - nu poate fi protejat prin dispozitiile privind dreptul sui-generis pentru bazele de date. (Personal, nici nu inteleg de ce cei care au deschis actiunea au ales motivarea asta ca cea principala, cind aveau argumentatii mult mai bune pe dreptul de autor).

Concluzie

Cred insa ca motivarea instantei pe fond este buna. Daca am alerga la instante de fiecare data cind o poza ar aparea in alt articol pe net, am fi sufocati de justitie si am si sufoca-o. In plus, in conditiile spetei cind se pusese un link catre poza, le lasase un comentariu sub poza (ca dom’le vezi ca am pus-o si la mine), iar ulterior partea care a preluat poza a fost de acord sa o stearga, a intenta si o actiune in instanta inseamna ca nu urmaresti doar protectia dreptului tau, ci altceva.

Mai prozaic spus: Da un mail ferm, dar politicos si incearca sa te intelegi cu cel care a preluat opera ta inainte de a da fuga la instanta. Si fi rezonabil in ce ceri si cum ceri.