Mie îmi miroase a simplu caz de corupție. Adică se dau 32 de milioane unei firme “prietenoase", care subcontractează treaba altora la o fracțiune de preț, se împart beneficiile, ies câteva milioane de căciulă.

Prostul mioritic plătește și iese și amprentat pe deasupra, din toată afacerea.

Ce se intampla daca in cazul publicarii unei astfel de [legi, HG, whatever], exista un numar foarte mare de contestatari, de exemplu 100.000 care nu accepta act de identitate electronic ?

@sym - pai da cica Regia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) deja a dat un anunt de intentie ca incepe procedura de achiziţionare la 25 august 2010, iar valoarea contractului de achiziţie a fost estimată la 30-32 milioane euro, fără TVA

@gupi
Devin contravenienti, daca nu ma insala memoria :-)
Dar daca 10 000 scriu la guv.ro ca nu vor sa aiba asa ceva, poate se schimba ceva - vezi update-ul cu petitia.

intre timp, pe site-ul Realitatea TV a aparut o stire legata de eveniment, uitand sa aminteasca si de APTI. Am impresia ca asociatia asta nu “da bine".

Exista o problema semnificativa cu cardurile astea.
Imi este imposibil mie cetateanul sa stiu ce scrie in buletinul meu. Ori asta e o incalcare evidenta a drepturilor private.

Asa e - problema e cum o punem ca sa inteleaga toata lumea ?

nu este posibil.
mult mai efectiv ar fi ca informatia/mesajul sa fie concentrat pe un segment care intelege + actioneaza.

Ai un link! Interesant articol!

1. Chiar daca ii spun “contactless” este RFID 100% vizavi de riscuri, mai mici pe termen scurt, ENORME pe termen lung.

2. Nu costa 30milioane de Euro, aia e o pacaleala, chestiunea acestor acte se leaga de portalul eRomania cu un cost estimat de 500milioane de Euro.
Doar la prima strigare.

3. Cica un certificat digital ar costa 50 euro dar aranjeaza ei sa ne “scoatem” cu doar cca. 5 euro.

Ei bine, o tara isi poate seta propriul CA (Certifcate Authority) care prin natura protocolului va fi recunoscut si de alte tari, n-ar trebui sa coste nici macar 1 leu acest certificat.

De altfel, daca nu am face asa ceva, ar fi ca si cand am inmana conducere biroului de evidenta a populatiei pe mana nu’s carei firme din afara, ceea ce e o gresela politica si nu numai ENORMA.

O greseala pe cale sa fie facuta.

Si mai sunt muulte alte aspecte dar din pacate nu toti pot sa le inteleaga.

Întrucît statul român ne consideră din ce în ce mai boi şi vaci, vă propun să adoptăm soluţia radicală: abolirea definitivă a obiectivării identităţii în baza buletinului de identitate. Cu alte cuvinte, să abolim buletinul de identitate.

În SUA, în Japonia state de drept, cetăţenii nu au buletine de identitate. Asta face identificarea mult mai flexibilă, fără ca acurateţea să fie afectată. De pildă, în faţa poştaşului japonez te poţi identifica cu orice înscris, dintr-o listă de 27 oficial admise, iar în cazuri atipice, lista e practic nelimitată. Mai mult, dacă poştaşul te ştie, nu mai e nevoie de niciun înscris de identificare.

Foarte corect Marius - sunt unele si in Europa (cum ar fi Danemarca si Letonia parca - gasesti chiar in documentul de la ENISA).

In alta ordine de idei, sursele mele zic ca se pare ca MAI a decis sa nu adopte actul ca Ordonanta, ci sa-l propuna in Parlament ca un proiect de lege. Sper sa fie adevarata informatia.

Da, Bogdan, proiectul a dispărut de pa saitul MAI. Sper ca, odată intrat în Parlament, proiectul să fie ameliorat. Cel puţin deputaţii Sever Voinescu şi Iulian Urban sunt la curent cu demersurile mele. Că nu-mi răspund, de doar pentru că sunt prostcrescuţi. Dar sper să ia în seamă cel puţin chestiunile de principiu. Nici aici nu sunt optimist. Mă lupt de mai bine de un an să fac echitabil cuantumul unei taxe consulare ce, actualmente e mai degrabă punitiv-resentimentară sau, după altă interpretare, are mai multe în comun cu contingentarea vitelor la export sau cu eliberarea din sclavie.

Apropos de ID-urile cu “smartcard fara atingere” din Germania: http://www.thelocal.de/sci-tech/20100824-29359.html (via /.)

Aruncînd o privire peste comentarii, obsev că temerile nemţilor obişnuiţi sunt cam aceleaşi: viaţa privată urmează a fi degradată, dintr-un drept fundamental, într-un simplu privilegiu.

Ma intristeaza ca nu vedeti avantajele unui card electronic de identitate. Purtator de semnatura electronica. Si care mai e si document de calatorie in Europa.
Mai cititi pe net, flacai. Informati-va cu google, ca e gratis.

Apropos, e treaba americanilor si japonezilor ca nu au acte de identitate. Au la greu permise auto, pasapoarte si alte documente. Peste 2 milioane de romani circula in Europa cu acte de identitate emise de statul roman. Intrebati-i pe ei daca le trebuie. Iar voi asteptati sa va aduca postasul acasa banii de pe mandat, legitimandu-va cu unul din cele 27 de inscrisuri permise in Japonia. Frate, parca n-ati trai in Romania…

@Grigore, înţeleg că acomodarea cu statul poliţienesc poate deveni a doua natură, însă, pentru călătoria afară, paşaportul e mult mai bun. De ce ne-am complica şi cu paşapoarte şi cu cărţi de identitate, aducă cu două cozi, cu două prelevări biometrice în loc de una, cînd putem foarte bine să abolom cartea de identitate, că oricum mai mult încurcă decît ajută. Nu mai departe, viza de flotant şi portul ei obligatoriu, sunt surse de abuzuri din partea autorităţilor. Iar cazuistică e cu nemiluita.

În altă ordine de idei, traiul în România nu legitimează niciun abuz administrativ. Pînă una, alta, eu nu trăiesc în România. Viaţa de deţinut în lagăr este a ta, nu a mea. Ai grijă cît permiţi strivirea ei. Cel puţin pentru mine e inacceptabil ca funcţionarul de la ghişeu să se uite la mine ca la un mort, doar pentru că mi-a expirat buletinul.

Grigore, din pacate comentariu tau nu aduce nici un argument de fond.
“Peste 2 milioane de romani circula in Europa cu acte de identitate emise de statul roman. Intrebati-i pe ei daca le trebuie”
Asta nu este un argument.

Ca unul care circul des in Europa si afara, pot sa-ti spun ca niciodata nu mi s-a intamplat ca cineva sa se supere pe cartea mea de identitate romaneasca. Asta actuala din plastic. So ?

Marius: daca pasaportul e mult mai bun (si mult mai scump) intreaba-l pe Bogdan de ce circula des cu cartea de identitate in Europa si nu cu pasaportul. Chestia cu statul politienesc tine-o pentru tine. Studiaza putin cazul politistului din Targoviste, aflat in coma.
Zici ca eu sunt detinut in lagar si tu nu. Mai exact, ce poti tu sa faci, si eu nu? Fa o lista…
Ca sa te ajut, precizez ca singura limitare pe care o simt, e cea financiara.
Bogdan: Nu e treaba mea sa iti aduc argumente de fond. Nu incerc sa te conving de ceva.
Doar ca m-am saturat ca pe toate listele cu tari din Europa, Romania sa fie ultima cand e vorba de acces la Internet, la servicii electronice, de societatea informationala in general. Daca nu vedeti avantajele unui card electronic (pe care nu vreau sa vi le enumar eu aici), inseamna ca degeaba legati tematica acestui blog de domeniul Tehnologiei Informatiei in Romania si in strainatate.
Obisnuiesc sa imi platesc facturile on-line. Cu un card bancar, un digipass si o parola. Dar fac asta doar cu o singura institutie bancara. Cum ar fi sa imi rezolv TOATE problemele in acelasi fel?
Esti multumit de cartea actuala, sa inteleg. La fel sunt multumiti si cei din clubul infractorilor romani fara frontiere. Ziceam sa folosesti google. L-am folosit eu pt. tine. Ia si citeste:
http://www.ziare.com/articole/carti+identitate+false
http://www.e-transport.ro/TRAFIC_CU_BULETINE_FALSE_PENTRU_UE-i13-news5463-p82.html
http://www.crji.org/news.php?id=158&l=1
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=eveniment&s_id=75498
http://www.romania-actualitati.ro/proxenet_roman_arestat_la_madrid-18874
(sunt adunate la nimereala, la un singur search. PS. Nu am citit decat titlurile)
Nu stiu cate cazuri d’astea trebuie sa existe ca sa te impresioneze. Norocul tau ca nu esti victima unei identitati false. Ai fi avut alt punct de vedere acum.
Personal, nu am incredere in actuala carte de identitate.

@Grigore - Ba circul si cu pasaportul cind am chef. :-) E d-ala vechi.

Cred ca confunzi problemele - una este sa ai un card bancar si sa platesti online de fiecare data (ceea ce fac in mod regulat pentru ca am incredere in sistem - si fara digipass) si alta este sa impuna statul roman TUTROR sa foloseasca niste carti electronice de identitate a caror validitate dpdv a securitatii nu a fost dovedita.

Nu am nicio problema cu introducere unui card electronic de identitate, atita timp cit:
- exista alternativa si nu este obligatoriu, ci voluntar.
- este dovedit sigur cu documente si nu cu vorba (atit dpdv a securitatii informationale, cit si a modului de protectie a vietii private).

Şi mie mi-a răspuns MAI, dar mai telegrafic:

http://delaepicentru.files.wordpress.com/2010/08/raspuns-dgj-petenti-mica.jpg?w=720&h=986

@Grigore, faptul că paşaportul e mai ieftin în comparaţie cu buletinul nu poate fi un argument. Atîta timp cît România este, şi va fi, membru al unei comunităţi din ce în ce “mai federative", în cazul abolirii buletinulului, atunci, paşaportul va fi necesar a fi ieftinit pînă la valori comparabile cu preţul actual al buletinului, pentru a nu constitui o piedică pecuniaraă în libera circulaţie. Pînă una, alta, suntem în pericol de a fi de două ori “biomăsuraţi” epidermic. Şi dacă mai punem la socoteală şi cardul de sănătate, vom putea fi “biomăsuraţi” şi anatomo-patologic, şi, de ce nu, serologic. Precedente există. Să vă amintesc de grupa sanguină de pe buletin?

Bogdan: sunt de acord cu tine: normal ca trebuie sa existe o alternativa la cartea cu cip. Daca eu o sa aleg varianta electronica, nu vad de ce i-ar trebui asa ceva si bunicii mele. Normal este si ca acest document sa fie bine protejat.
Marius: initial am crezut ca esti un fan al pasaportului. Dar am vazut pe link-ul tau ca tu consideri toate documentele de identitate, pasapoarte etc., “talangi”. Totusi, in toata Europa, la orice hotel te duci, ai nevoie de o talanga. Chestia asta, deci, nu e imputabila statului politienesc roman. Poate in Japonia e altceva. Desi nu vad cum reusesc sa-i deosebeasca intre ei fara tidule de identitate :-)
A, si, bineinteles, “biomasurarea epidermica” ma lasa rece. Am alte probleme care imi incarca negativ karma si pentru alea folosesc tai-chi-ul. Si sake.

@Grigore, exagerezi. Nu am nimic împotriva paşaportului. Deşi, şi la el aşa avea o obiecţie, dar numai în relaţia cu SUA. Intri în SUA (legal) dacă, şi numai dacă, ai paşaport cu CIP. Adică, cu cartonul acela înfipt în paşaport mai pe la jumatea lui. Dar să o lăsăm deoparte, că oricum e vorba de un pîrlit de privilegiu.

Dacă ai fi citit mai atent, ai fi aflat că disconfortul meu este legat de drepturile fundamentale condiţionate de valabilitatea documentelor de identitate. Şi am comparat:

-paşaportul expirat nu mi-a creeat probleme în relaţia cu autorităţile de imigraţie japoneze la prelungirea şederii cu 3 (trei) ani, dar,
-acelaşi paşaport expirat nu mi-a permis să votez la nişte pîrlite de alegeri europene, după ce umblasem 900Km, şi arătasem şi certificatul de naştere în original.

Cum ar veni, ţara mea, în baza unui document emis chiar de ea, nu-mi recunoaşte un drept fundamental. În schimb, o ţară străină îmi acordă un privilegiu în baza aceluaşi document expirat.

Dacă nu vezi nimic anormal şi înfricoşător în toată povestea asta, atunci, dă-mi voie să încetez aici conversaţia.

Marius>termenul de valabilitate la documente nu a fost inventat de romani. Nu, nu sunt infricosat, deci incheiem conversatia. Dar tu pierzi.

Iartă-mă, @Grigore, dar faptul că vreun contemporan de-al lui Kafka a inventat termenul de valabilitate nu e un argument. Apropo, arătasem şi certificatul de naştere (document pe viaţă).

Uite, biroul de imigraţie din Hiroşima a considerat că, dacă paşaportul e expirat, persoana umană nu expiră. Şi mi-a eliberat o viză pe trei ani. Simplu.

Mă rog, “ciudăţenii” de stat de drept. Mai discutăm cînd ţi se va interzice să respiri pentru că ţi-a expirat licenţa de oxigen. Dacă vei mai avea suflu…:)

Cele bune!

Marius: Un certificat de nastere si un pasaport expirat nu dovedesc faptul ca esti cetatean roman, si, in consecinta, ai drept de vot in tara ta. Daca ai fost odata cetatean roman nu inseamna ca esti pe viata cetatean roman. Certificatul de nastere dovedeste nasterea ta, chestie pe care puteai s-o dovedesti miscand o mana sau facand cu ochiul. Un pasaport expirat e bun in Hiroshima sa faci quelque chose pe-acolo. Dar daca vrei sa votezi, trebuie sa dovedesti ca ai dreptul sa faci asta. Altfel am vota fiecare pe unde vrem: azi in Italia, maine in Rusia samd.

Ei, vezi? Ai început să gîndeşti mai adînc, deşi încă birocentrist. Uite cîteva întrebări legitime:

-La ce mai foloseşe ca cetăţeanul să fie fiinţă cuvîntătoare?
-La ce mai foloseşte funcţionarul uman? Nu e mai simplu să-l înlocuim cu un robot?
-La ce mai foloseşte statul, dacă nu ştie nici măcar cine-i e cetăţean, şi cine nu?
-La ce mai foloseşte demnitatea umană? Dar onoarea? Dar jurămîntul în instanţă?
-La ce mai foloseşte prezumţia de nevinovăţie?
-La ce mai foloseşte Constituţia?
-La ce mai foloseşte democraţia, dacă îşi subminează baza de legitimitate prin negarea dreptului meu de vot?

Vezi, tu, Grigore, cînd vrei să înfunzi un penal, adică să-i suspenzi niscai drepturi fundamentale, trebuie în prealabil să dovedeşti TU, că el e vinovat. Aşa e şi cu dreptul de vot. Dacă vrei să mi-l suspenzi, trebuie să dovedeşti TU, birocratul, că eu mint. Eu mi-am făcut datoria. Mi-am dovedit minimal identitatea. Dacă tu crezi că eu mint, dovedeşte-o! Nu poţi acum, înainte de votare? Cin’ te pune să fi atît de leneş încît să nu-ţi pregăteşti instrumentele de verificare? Aşa că, lasă-mă întîi să votez, şi după aia bagă-mă-n cercetări, dacă-ţi dă mîna. Tu ai baza de date, nu eu. Tu întreţii baza de date a populaţiei, din banii pe care EU, cetăţeanul, îi plătesc. Fă-ţi datoria!

După cum vezi, Grigore, eu acuz statul de afazie premeditată. De Alzheimer birocratic. De viziune zootehnică asupra omului.

Vrei exemplul contrar?

Japonezul se duce la secţia de votare cu cartea poştală (ce conţine codul de bare personal) sau cu mîna goală, dacă a pierdut cartea poştală. Şi nimeni nu-l suspectează că n-ar fi cetăţean japonez. Identificarea se face simplu, verbal, ca în armată, la schimbarea gărzii: întrebare-răspuns; parolă-răspuns.

După cum vezi, diferenţa e uriaşă. Statul japonez recunoaşte, şi se mulează pe aserţiunea că dreptul fundamental se află în persoana umană. Statul român procedează invers: apasă persoana umană, să se muleze pe hîrţoage. De ce? Pentru că, în viziunea statului, drepturile omului se află în hîrţoage, iar nu în persoana umană.

Marius: Ai ales 7 intrebari, pentru a da perfectiune retoricii tale? Stii teoria cu cifra 7, nu?
Oricum sunt intrebari grele, existentiale. Poate te ajuta Bogdan cu ceva raspunsuri, ca e blogul lui, nu?
Deci, sa inteleg ca daca eu vin in Japonia, spun ca am pierdut cartea postala (ce-o fi aia?) si ma cheama Toranaga, sunt lasat sa votez? Si daca nu ma crede, cum verifica? Ma intreaba daca sunt tei pe strada mea? Nu cred.
Oricum inteleg de la tine ca fiecare japonez are un cod de bare personal. Ca detergentul din Selgros. Urata chestie. Si probabil ca exista si o evidenta (citeste sistem de evidenta) cu aceste coduri de bare personale. Nasol. Stat politienesc curat, Japonia asta. Lagar, ce mai. Brrr. Ma infricosez.
Oricum, mai bine un cnp decat un cod de bare. E mai uman.
Si uite ce am gasit pe net:
“All individuals in Japan are required to carry identification on their persons at all time, but no particular card is required (Driver’s license, student ID, social insurance card, passport or the others are permitted.) Foreigners are not exempt from this requirement, and must carry their passport unless they have an Alien registration card.” - n.a. sunt mai duri cu strainii…
Deci, ce ziceai?
Incepe si tu sa gandesti adanc, si o sa incepi sa descoperi ca toate chestiile astea sunt, intr-o forma sau alta, asemanatoare in fiecare tara, scopul lor fiind, la baza, acelasi: mentinerea unei activitati sociale coerente.
PS. Ajuta-ma. Afazie am gasit ce inseamna, dar birocentrist nu.

Puţină terminologie: birocentrist e un termen inventat de mine, dar neînregistrat la OSIM. E unul din mulţii termeni pe care îi folosesc pentru a descrie un sistem în care normele sunt întocmite întru confortul birocraţiei, şi în dauna drepturilor cetăţeanului.

Acuma despre codul de bare: apropo, crezi că CNP-ul românesc nu poate fi transformat în cod de bare? Poate, dar lipsesc cititoarele de coduri din dotarea “organelor". Aşadar, ca orice cetăţean al unui stat, şi japonezul are un cod numeric personal, format din 11 cifre, din care una e cheia de verificare. Deosebirea e că nu există niciun document permantent înafara paşaportului, pe care CNP să fie prezent*). CNP-ul oficial nu se aplică nici măcar pe extrasul din registrul de stare civilă, sau pe alt document înmînabil cetăţeanului. Din diverse (i)raţiuni (scurgeri de informaţii, superstiţii etc.) CNP poate fi însă schimbat la cererea titualarului.

Despre “obligativitatea” pe care o invoci. În cei aproape 18 ani de cînd sunt aici, nu am auzit niciodată de vreo contravenţie motivată de lipsa unui document de identitate. Şi nici nu e normal să pedepseşti lipsa lui, pentru că se cheamă că încalci dreptul la liberă circulaţie. Poţi pedepsi lipsa carnetului de conducere, dacă şoferul s-a urcat la volan. Tot bulşitul scos mai sus de pe net e doar recomandare. De pildă, cînd mergi într-o excursie la munte, autorităţile recomandă să ai la tine o (atenţie!) fotocopie după carnetul de sănătate. Recomandarea să porţi cel puţin un înscris de identificare are raţiuni practice. Scurtarea duratei de identificare certă, la o adică (accident, leşin, arest etc.) Dacă eşti conştient, identificarea se poate chiar şi în lipsa unui înscris. Presupunem că vrei să semnalezi un incident. Iei primul poliţist ce-ţi intră vizor şi-i spui ce ai de spus. De cele mai multe ori, spune mulţumesc şi pleacă. Dar dacă îi vine să te identifice, şi nu ai nimic doveditor, îşi lasă colegul să te întrebe. Cum te numeşti? Cutare. Ce număr de telefon ai (CNP-ul neoficial)? Îi spui. Ori sună acolo (dar între timp colegii lui caută adevărul în baza de date) şi vorbeşte cu cineva de acasă, care-i confirmă că tu eşti tu. Dacă nu e nimeni acasă, oricum primeşte de la centru confirmarea prin staţie. Şi astfel ştie în orice moment cu cine are de-aface. Poţi afla detalii pe blogul meu, dacă cauţi acolo: Cutăriko sau Cutărel. Vei afla că identificarea de urgenţă se poate face şi cu nota de plată de la lumină. Oamenii obişnuiesc să poarte un înscris de identificare, dar din raţiuni personale. Cînd te duci la bancă să virezi o sumă mare, atunci e necesar şi un document de identitate. Însă asta nu mai e despre drepturi fundamentale, ci despre privilegii cumpărate.

Aşadar, statul japonez are un singur lucru de făcut. Să prevină respîndirea în natură a datelor personale. Pentru aceasta, nu-ţi cere identificare tare, decît atunci cînd îţi exerciţi un privilegiu. Uneori, nici atunci. Niciodată nu te agasează cînd îţi exerciţi drepturile fundamentale. Statul mai are două metode de securizare: identificarea modulară şi efemerizarea înscrisurilor tari.

Să zicem că eşti un uzurpator de identitate. Ai un extras din registrul de stare civilă**) şi atît. Nu poţi face mare lucru cu el. Pentru a face una babană, îţi mai trebuie certificat de specimen pentru parafa individuală. Certificat pe care nu-l poţi obţine de la primăriei în lipsa ştampilei şi a cardului în baza căruia se eliberează el. Ai extrasul din registru, dar nu ştii dacă adresa actuală a titularului este tot aia, sau e alta. Va trebui să iei de la primărie şi o adeverinţă de adresă, pe care nu o poţi lua dacă nu ai parafa personală a titularului, şi, eventual un alt înscris, care să ateste (chiar şi slab) adresa. Şi chiar dacă, să zicem că încropeşti ceva, trebuie să o faci în timp scurt, că altfel îţi expiră extrasul.

O vorbă despre secţia de votare. Da, te poţi prezenta acolo, minţi cum te cheamă, iar operatorul din faţa calculatorului te întreabă două lucruri: luna şi ziua naşteri?, apoi: penultimul domiciliu?. Dacă ştii să răspunzi la cele două întrebări, poţi vota. Ştii? Bravo ţie! Rămîne să te mai rogi la Dumnezeu ca nu cumva cel căruia i-ai uzurpat identitatea să se prezinte la secţia de votare (probabilitate 60%). În momentul acela, operatorul dă rewind la camera de supraveghere şi în 10 minute eşti dat în urmărire generală***).

——————-
*) Nici pe paşaport nu sunt sigur că e CNP, pentru că structura nu corespunde decît parţial cu ceea ce ştim noi că înseamnă CNP. Secvenţa este: 2litere-8cifre-3litere-7cifre-1literă-7cifre, deci, diferită de tipicul CNP oficial de 11 cifre.
**) exemplul e cumva extrem, pentru că extrasul din registrul de stare civilă nu e necesar decît de cîteva ori în viaţă, numai acolo unde trebuie recunoscut un privilegiu. Nici adeverinţa de adresă nu e necesară toată ziua bună ziua. În 18 ani nu am scos de la primărie decît vreo patru, şi asta, pentru că primele vize au fost pe termene mai scurte.
***) Chiar mă amuzam cu clienţii. O clientă de vreo 40 de ani nu votase niciodată. Ne imaginam în glumă că mi-ar da mie cartea poştală şi-aş zice: “mă numesc Mariko. Ce vă uitaţi aşa la mine? Ce? N-aţi mai văzut japoneză?” Am rîs cu toţii.

Despre cartea poştală de la alegeri: nici despre codul acela de bare nu sunt sigur că e CNP oficial. E posibil ca şi acela să fie criptat, deci inutil în falsificarea identităţii cu alte scopuri. Vă spun la proximele alegeri, dacă codul de bare are 11 cifre şi o consecuţie inteligibilă.

Marius: mda, ai si tu teoria ta.
Daca mai am ceva de spus, probabil o voi face pe blogul tau, ca aici
gazduitorul nu pare interesat de ce vorbim.

@grigore - de ce? pentru ca nu participi activ ? Nu cred ca aveti nevoie de binecuvintarea mea :-) Sunteti liber sa discutati on topic.

In rest cred ca constructia logica a lui Marius este corecta. Problema este mentalitatea romaneasca - care este atit de obisnuita cu cartile de identitate, pe care le prezuma ca un element de securitate suplimentare, incit nici nu concepe ca ar putea trai fara ele.
De aceea cred ca cel putin cit traiesc eu lucrurile astea nu se vor schimba.

De altfel, intr-un mod mai general cred ca ne indreptam spre un formalism exagerat si supra-reglementat, nu spre o laxitate in adoptarea legilor cadru si implementarea lor corecta. Toatea lumea sa plinge ca “nu avem lege", cind de fapt este vorba in 99% din cazuri de implementari defectuoase sau lipsa.

Povestea unui bondure (ca tot inventam cuvinte)

A fost odata un fluture si un bondar. fluturele a aparut intr-o noapte, de sub frunza unei foi de varza. si-a deschis aripile, si-a rotit ochii mari si a inceput sa zboare spre gradina frumos colorata ce se vedea in apropiere. Mult timp, si-a facut veacul in acea gradina. Ii placeau, in special, orhideele japoneze. Le admira, se rotea in jurul lor, si se aseza din cand in cand pe cate una, infingandu-si cu voluptate trompa in cuva cu nectar. Se ridica apoi incet, ingreunat, falfaind majestuos deasupra tuturor. Se uita distant la rasadurile de varza, clatinand cu tristete din cap: “ce plante frate, fara culori, fara
miros…aliniate si inghesuite, fara pic de demnitate.”
Bondarul, a aparut de asemenea, in gradina cu varza. Nu a fost atras de orhidee, sau de crini sau de alte flori colorate preferand, din comoditate, sa ramana langa verze. Nu era insa multumit. Bazaia incolo, bizaia incoace, avea mereu ceva de care, sau pe langa care, sa bazie.
Intamplarea a facut ca, intr-o zi, cei 2 sa se intalneasca la marginea peluzei. Din vorba in vorba, amandoi au inceput sa critice diverse chestii. Completandu-se reciproc si-au dat seama ca au multe opinii comune, de regula impotriva verzelor. In scurt timp, o sageata ratacita (Cupidon?) a lovit cuplu si a transformat totul intr-o idila. Fara a lamuri exact cum s-a intamplat asta, povestitorul mai spune doar ca, dupa un timp, in gradina, pe o planta unknown, a aparut un mic punc alb. Deruland usor firul povestirii, ajungem la momentul in care, dintre frunze, a rasarit o mica ganganie, cu corpul gros si aripi mari, care zbura dezordonat si bazaia incoerent. Ghidat de simtul olfactiv, s-a dus direct la orhideea japoneza. Aceasta insa, s-a inchis repede, refuzand accesul la nectar. Cum zburatoarea nu avea trompa, neputand sa polenizeze, orhideea japoneza nu era interesata de convietuire reciproca.
Nu stim exact ce s-a intamplat mai departe si cum a supravietuit insecta respectiva. Povestitorul s-a ridicat greoi, si-a stins pipa, si a iesit din camera aruncand peste umar cateva vorbe:"Cam asa a aparut bondurele in gradina mea cu varza…”

N.A. Sub frunzele de varza, intr-o miscara coerenta, mii de furnici roboteau umar la umar, conduse dupa niste legi probabil supra-reglementate, birocentriste, dar in deplina armonie una cu cealalta.

Sunt foarte fericit ca am dat de blogul dumneavoastra. Utilitate 5*