Acum citeva luni scriam de bulibaseala nationala in materia expertizei in IT. (dar care este si in alte domenii ale expertizei).

M-am bucurat cind am auzit ca Ministerul Justitiei face reforma in domeniu, publicind un raport si o propunere a modificarilor legislative. Toate bune si frumoase pina cind te apuci sa citesti propunerea: dintr-un monopol de stat domeniul se transforma intr-un monopol Autorizat de stat. Adica baietii veseli isi vor autoriza concurenta care sa-i combata din zona privata. Mai sa fie…

Impreuna cu colegii de la Societatea pentru Justitie am considerat ca e bine sa punem punctul pe i. Asa ca am zis:

Raportul propus sustine o noua reglementare inchisa a expertilor criminalisti, desi isi propune in mod deschis liberalizarii activitatii. Astfel raportul eludeaza cele doua principii de baza, ilustrate de practica CEDO si CEJ care trebuie sa stea la baza unei asemenea reforme:

1. Libertatea deplina a instantei de a decide cu privire la acceptarea unui expert. Ministerului Justitiei nu trebuie sa fie implicat in procesul de selectare a expertilor si nu are competenta de a decide pentru instante cine poate fi considerat expert sau nu.
2. Expertul este un martor stiintific, care poate fi solicitat ocazional de catre instanta. Expertul poate sa fie un cadru universitar, specialist in domeniul sau de activitate, cercetator stiintific, etc. si nu este o profesie privata in sine.

Cateva note suplimentare personale:

- Faptul ca nu exista o lista oficiala facuta de MJ (cum este acum) nu inseamna ca listele nu pot exista, ca recomandari sau chiar mai mult - facute de asociatiile profesionale in domeniu (de ex. Corpul Expertilor Tehnici) sau generale (Asociatia Specialistilor in Studiul Microorganismelor) ori de instante, avind in vedere ce experti se gasesc in raza lor teritoriala si cei care au mai fost chemati.

- Exista anumite domenii in care expertul sa nu poate proveni decit de la o unitate specializata (poate chiar din domeniul aplicarii legii), in functie si de natura expertizei (de ex. comparare ADN cu diverse profile genetice sau dactiloscopie). Dar principiul trebuie sa fie cel al unui martor independent, specializat intr-un domeniu anume si care poate sa prezinte instantei, organului de urmarire penale sau partilor o opinie tehnica concludenta pentru elucidarea unor chestiuni de fapt.

Aveti mai jos intregul comunicat, care prezinta mai pe larg problema pentru cei interesati, - din pacate observ ca (si cazul altor legi) sunt propuse acum multe proiecte, profitind de faptul ca multa lume este plecata in concediu.

Sper sa nu fie cazul si aici - dupa ce ca avem o justitie care merge tiris-grapis, in principal din motive birocratice si administrative IMHO - nu avem niciun motiv rezonabil sa nu acceptam expertii pe care ii avem (si din Romania si din strainatate) in procedurile judiciare doar pentru ca … nu ne lasa legea.

SoJust a primit cu interes recentul raport cu privire la reforma expertizei criminalistice din Romania si Proiectul de lege de modificare al actelor normative care reglementeaza acest domeniu.

Din pacate, raportul propus propune o noua reglementare inchisa a expertilor criminalisti, desi isi propune in mod deschis liberalizarii activitatii. Astfel raportul eludeaza cele doua principii de baza, ilustrate de practica CEDO si CEJ care trebuie sa stea la baza unei asemenea reforme:

1. Libertatea deplina a instantei de a decide cu privire la acceptarea unui expert. Ministerului Justitiei nu trebuie sa fie implicat in procesul de selectare a expertilor si nu are competenta de a decide pentru instante cine poate fi considerat expert sau nu.
2. Expertul este un martor stiintific, care poate fi solicitat ocazional de catre instanta. Expertul poate sa fie un cadru universitar, specialist in domeniul sau de activitate, cercetator stiintific, etc. si nu este o profesie privata in sine.

Astfel CEDO a decis in cazul Mirilashvili v. Russia, nr. 6293/04 ca este libertatea judecatorului sa decida cu privire la competenta unui expert, nu a Ministerelor de Justitie. De asemenea, CEDO a constantat in cazul Prepelita v. Moldova (nr. 2914/02), ca prin intermediul Institutului Republican pentru Expertize Judiciare si Criminalistice din cadrul Ministerului Justitiei de la Chisinau, statul este parte la proceduri si a declarat pretentiile reclamantului admisibile.

Practica libertatii depline a instantelor de a alege expertii potriviti este regula de baza in majoritatea statelor europene, dar si a instantelor internationale. Astfel art.25 din protocolul nr 3 al formei consolidate a Tratatului de la Lisabona prevede: „In orice moment, Curtea de Justitie poate incredinta efectuarea unei expertize oricarei persoane, autoritati, birou, comisii sau organizatii, la alegerea sa”; Un articol similar pentru alegerea expertilor este prevazut si in Art.50 din Statutul Curtii Internationale de Justitie.

Experienta actuala, deja prezentata de Sojust in repetate randuri, ne demonstreaza gravele carente ale Ministerului Justitiei in organizarea de examene pentru domenii din ce in ce mai cerute in practica (cum ar fi domeniul tehnologiei informatiei, inregistrarile audio/video s.a.) si esecul acestui sistem. De asemenea, afirmatiile Ministerului Justitiei conform carora prin masurile propuse „se evita inlocuirea monopolului de stat cu cel privat” nu sunt reale deoarece prin aceste masuri nu se aduce atingere activitatii institutelor de expertize existente din cadrul MJ, MI si SRI, acestea urmand a functiona ca si pana in prezent in baza unor legi speciale.

Ca atare, propunem eliminarea urmatoarelor masuri concrete de reforma, si inlocuirea lor cu principiile mai sus exprimate:

* infiintarea unor laboratoare private de expertiza criminalistica. Aceste „laboratoare” exista deja in mediul academic, privat sau de cercetare, avind deja alte scopuri. Rolul instantelor este sa consulte acesti experti deja existenti.
* competentei Ministerului Justitiei de a stabili conditii de autorizare a laboratoarelor private de expertiza criminalistica. Valoarea expertului este data de CV, publicatii de specialitate si participari la evenimente de specialitate in domeniul in care activeaza, nu de indeplinirea unor conditii tehnice.
* statuarii specialitatilor de expertiza criminalistica in care se poate obtine calitatea de expert criminalist autorizat. Dezvoltarile tehnologice din ultimii 10 ani si specializarea domeniilor tehnice fac imposibila statuarea lor prin acte normative. Stabilirea unui expert potrivit depinde de cazul adus spre judecata si de competentele expertului, si nu de vreo lista dintr-un act normativ.
* Discriminarii intre experti oficiali si experti privati. Toti expertii, indiferent de locul de munca, trebuie sa se bucure de aceleasi drepturi si obligatii in fata instantei. Doar pentru ca unii experti sunt angajati la MJ, MI sau SRI nu inseamna ca sunt mai competenti decat expertii independenti din tara sau strainatate
* Stabilirii unor tarife maximale. Nu este de competenta Ministerului Justitiei a se amesteca intr-un domeniu esentialmente privat. Mai mult, exista analize specifice care pot fi extrem de costisitoare, dar care pot rezolva un caz in mod indubitabil. Institutele de specialitate din cadrul MI si SRI lucreaza gratuit pentru organele judiciare, iar INEC are tarifele stabilite prin ordin al ministrului justitiei.

SoJust a atras atentia inca din 2006 de la publicarea Raportului Independent privind sistemul juridic din Romania asupra situatiei grave datorate nereformarii activitatii de expertize criminalistice. De asemenea si raportul Matraflex din 2007 al unei comisii olandeze atrage atentia asupra gravelor carente ale monopolului de stat si propune liberalizarea activitatii de expertiza criminalistica. In 2009 SoJust a revenit asupra subiectului explicand ca „reglementarile propuse prin noile Coduri de Procedura civila si penala, nu modifica situatia generala a expertului, promovand un sistem necompetitiv, in dezacord total cu practica internationala si care impiedica participarea adevaratilor specialisti din domeniile lor de activitate ca experti in fata instantelor.

Astfel, situatia actuala a unor categorii de experti din ce in ce mai ceruti in practica este tragica, in conditiile in care examene pentru a fi recunoscut ca expert in acest domeniu nu au mai fost organizate de Ministerul Justitiei din anul 2000, iar practica tehnica evolueaza intr-un ritm sustinut. In aceste conditii specialisti romani recunoscuti si acreditati la nivel international (si in unele cazuri acceptati ca experti si de instantele straine) nu sunt recunoscuti de experti la nivelul instantelor romanesti, ducand la o calitate redusa a expertizelor si la tergiversarea cazurilor.

Avand in vedere principiile enuntate anterior, propunem reconsiderarea integrala a propunerii de Ordonanta a Guvernului privind organizarea activitatii de expertiza criminalistica si a Regulamentului privind autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice, actualul text contrazicand practica CEDO in domeniu si Decizia-cadru 2009/905/JAI a Consiliului Europei din 30 noiembrie 2009.

Presedinte,

Jud Cristi Danilet