Una din problemele destul de des întalnite pe anumite site-uri de comerţ electronic este afişarea corectă a preţului pe care trebuie să-l plăteasca un cumpărător pentru bunul său. Se pare ca este o problema intalnita destul de des, daca vedem ca si Comisia Europeana s-a interesat de acest domeniu, mai ales pentru pagini web ale zborurilor low-cost care au abuzat de tot felul de astfel de tehnici. Dar şi ultima„razie” a Autorităţii Naţionale de Protecţie a Consumatorului (ANPC) a mentionat acest aspect ca unul care a fost incălcat de magazinele online.

Cât trebuie sa fie preţul ?

În mod evident, nimeni nu va poate impune ce preţ să puneţi la un anume produs. Este decizia voastră, bazat pe propriu business plan. Există doar citeva reguli minimale. Unul este stabilit de Codul civil care spune ca preţul trebuie sa fie determinat sau determinabil. Adica nu poate fi stabilit ulterior de către vânzător, pentru ca a atunci nu mai e vinzare, ci joc de noroc. Logic, nu ?

Apoi preţul trebuie să fie unul corect şi nu un preţ de dumping. De obicei preţul de dumping este cunoscut ca un preţ de ruinare, sau un preţ sub costurile de producţie care are scopul de a-şi scoate competitorii de pe piaţă. În practică, mai poate se însemne si preţul excesiv pe care o companie, beneficiind e poziţia de pe piaţă , îl poate impune. Aceste chestiuni sunt reglementate de Legea concurenţei 21/1996.

Eroarea de preţ sau preţul derizoriu

Una din problemele practice ale magazinelor online, este ca preţurile nu sunt puse uneori manual, ci deseori sunt importate în mod automat din alte baze de date sau realizate de la nişte preţuri fixe de achiziţie, pe baza unor calcule mai mult sau mai puţin complicate. De aceea posibilitatea unei erori de preţ este mult mai mare decât în cazul comerţului clasic (brick and mortar). Nu rareori vezi un cumparator nemulţumit că preţul la care a văzut si comandat un anumit produs pe site nu mai este cel la care se va realiza tranzacţia.

Am mai explicat pe blogul propriu regulile aplicabile unei astfel de situaţii. De principiu magazinul va fi responsabil pentru acea greşală şi va trebuie sa livreze produsul la preţul la care cumpărătorul a confirmat comanda. Important este de înţeles că o astfel de obligaţie este legată nu de vreo dispoziţie expresă de protecţie a consumatorului, deci este validă atât în cazul unei persoane fizice, cât şi a uneia juridice.

Există însă şi o excepţie – şi anume preţul derizoriu, cel pe care şi un cumpărător neavizat ar trebuie să-l recunoască ca fiind o eroare. Sa fim serioşi – nu poţi cumpăra un automobil nou la 1000 de RON şi nici ultimul laptop apărut de piaţă la 100 de RON.

Sau cum explicasem:
„Din punctul meu de vedere, un pret mic poate insemna si 50% sau mai putin din alt pret care il afiseaza alt magazin. Poate fi vorba de o oferta, de o lichidare de stoc, de un produs care trebuie sa fie vindut ca apare unul nou, etc.
In conditiile in care pretul afisat este de 10% sau mai mic decit un pret normal al acelui produs este clar un pret derizoriu, iar clientul nu poate beneficia de aceasta eroare, pretul fiind neserios, iar contractul de vinzare-cumparare nul.”

Informarea corectă asupra preţului

Dar problema preţului la unii comercianţi este mai degraba prin omisiunea informarii corecte asupra preţului total pe care un cumpărător trebuie sa-l plătească.
Argumentul juridic al obligaţiilor legate de prezentarea corectă a preţului este atât în Legea comerţului electronic 365/2002, care zice

Art 5 Furnizorul de servicii (adică magazinul - n.n) are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritătilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la următoarele informatii:
(…)
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum si a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, dacă este cazul;

Mai mult legea din domeniul protecţiei consumatorilor în cazul contractelor la distanţă (OG 130/2000)
Art. 3. - (1) Inainte de incheierea contractului la distanta comerciantul trebuie sa informeze consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente:
c)pretul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;
d) cheltuielile de livrare, daca este cazul;
e) modalitatile de plata, de livrare sau de prestare;

Preţul înşelător

Dincolo de textul legii, interpretarea legii este cea care ne poate ajuta în practică. În lipsa unei interpretări oficiale sau unui ghid din partea ANPC, nu putem decât să facem o interpretare bazată pe experienta.
Un ajutor deosebit îl am de la „funcţia” de jurat în cadrul Galelor Premiilor E-commerce (apropo s-a deschis sezonul pentru Galele 2010) care m-au obligat să văd zeci de site-uri de e-commerce şi să pot să îmi fac o părere asupra cazurilor practice. Astfel vă pot recomanda ca pe pagina principală a produsului sa apara cel putin:

• pretul integral
• daca contine tva sau nu
• timbrul verde
• daca include pretul de livrare sau nu (si in acest ultim caz, unde se afla informatia referitoare la cheltuielile de livare)
• orice alta taxa suplimentara care va este inclusa in pretul platit in cele din urma (de ex. taxa pentru procesare cu cardul, taxa locala pentru servicii hoteliere, etc.

În orice caz, părarea mea personală este că majoritatea erorilor in aceasta chestiune sunt mai degraba legate de o lipsa de cunostinte a comerciantului si nu a dorintei de a induce cumparatorul in eroare.