Drept & Internet - noutati si opinii

Am avut o discutie cu amicul Max de la e-crime.ro care imi atrage atentia asupra infractiunilor informatice , asa cum apar ele in Noul Cod Penal adoptat pe 25 Iunie de Parlament si care va intra in vigoare nu se stie cind. (conform textului adoptat trebuie ca Guvernul sa propuna o lege speciala in acest sens).

Aveti la finalul acestei insemnari intreaga lista de infractiuni identificata de Max (mersi!) ca avind legatura cu domeniul informatic/electronic.

Din partea mea, continui sa sustin ca a fost o prostie sa se treaca codurile ca rata prin apa, fara o dezbatere publica serioasa. Si va dau doua exemple din articolele de mai jos ref la infractiuni informatice. (plus un bonus)

1. A fost inserat un nou articol 230, care face infractiune folosirea fără drept a unui terminal de comunicații al altuia sau folosirea unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea, dacă s-a produs o pagubă.

Asta imi aduce aminte de o prezentarea de-a lui Max la seminariile de la Constanta si Timisoara.
Presupun ca si noul articol ar fi legat de acte ca wardriving sau piggybacking. (poate ar fi si pentru altele care imi scapa).
Dar e un subiect discutabil si sensibil in situatia in care ne referim la un mod de conectare la Internet din ce in ce mai raspandit.

Adica daca folosesti WiFi-ul altuia si ii produci o paguba - ar fi infractiune. Dar este un punct de acces WiFi un terminal de comunicatii ? As zice ca mai degraba ca nu…, terminalul fiind calculatorul sau telefonul care se conecteaza la Internet.
Poate fi racordat fara drept daca e un WiFi neprotejat ? Eu as zice ca nu.

Daca nu se refera la asta, atunci la ce actiuni se refera articolul ?

2. Articolul 374 privind pornografia infantila preia fostul articol 51 din legea 161., dar adauga un nou segment, care pina la 27 Mai 2009, a fost intr-un fel de consultare publica ce ar fi trebuit sa continue in septembrie.

(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicații electronice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Adica am avut o discutie si gata, ce mai vreti ?

Mai mult - in legea 161, era definita sintagma “fara drept”, ceea ce mai aducea putina lumina.
Acum prezentul text e schiop de-a dreptul. Ce inseamna accesarea cu drept a materialelor pornografice cu minori ? Adica doar cei ce investigheaza asta? Oare accesarea unei coperti a unui album al lui Scorpions e infractiune au ba ? (ca oricum se face un cache al paginii) - Vezi scandalul din Marea Britanie din decembrie 2009.

Bonus Sa ne arucam o privire si asupra art. 226 - Violarea vieții private. Eu l-as citi ca adio camera ascunsa sau investigatii jurnalistice in sensul asta. Altfel, ajungi in instanta sa masoare un judecator daca ce ai descoperit tu e mai important pentru comunitate sau e mai importanta viata lui privata. Care vrea sa riste ?

(1) Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârșirii faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Read more »

Am mai scris despre Pirate Bay in acest blog, dar se pare ca povestea abia a atins varful vizibil al aisbergului.
Probabil ca ati aflat ca site-ul PirateBay a fost offline citeva ore la inceputul acestei saptamani. ISP-ul lui a fost obligat de o instanta suedeza sa-l dea jos sau sa plateasca approx 50 000 de euro pe zi. Evident ca l-a dat jos. Evident ca minunea a tinut 3 ore, ca au schimbat ISP-ul. Mare supriza. B)

Organizatiile care reprezinta casele de discuri au intiat o campanie si in alta tari cerind ISP-istilor sa blocheze accesul la acest site. Irlanda, Norvegia sau Olanda sunt citeva exemple. Asta mie mi se pare stupid. Sa ceri unui ISP sa blocheze un site e la fel de proasta ca decizia ANC-ului cu pornografia. Pentru ca e cenzura. Pentru ca nu e eficienta. Si pentru ca nu rezolva problema, site-ul ramane online.

De asemenea nu inteleg obsesia RIAA, BREIN si altora reprezentind industria muzicala (la noi AIMR) cu PirateBay. Atacarea pe toate planurile i-a ajutat baietii aia sa sustina un partid care a prins un loc in PE. Si le face publicitate, aparind zilnic in media (in special in strainatate). Si asta in conditiile in care exista si alte tone de site-uri ce colecteaza (indexeaza) trackere de torrente. Care stau bine mersi. ( a aparut insa inamicul public numarul 2 - Mininova)
Credeti ca daca maine PirateBay dispare, o sa dispara “pirateria” de pe Internet ? Se vor speria ceilalti ? :lalala:
Cind avem 1 milion de suedezi din 9 care folosesc p2p sau 1.8 milioane de romani din 6 citi or fi pe Internet care folosesc p2p - se vor opri peste noapte ? Sau intr-un an ? :crazy:

Permiteti-mi sa ma indoiesc in mod serios. Numai cine a stat intr-un birou in ultimii ani si n-a discutat cu o clasa de liceu sau de studenti la o bere poate sa-si inchipuie asa ceva.

Inclusiv in Romania.
Ignoram opiinile fundamentate stiintific, dar suntem rapizi in identificarea unei clone, care nu seamana nici pe departe cu originalul. Adica de fapt nu e clona.

Chemam la negocieri site-urile sa ne dea bani, dar intre timp le chemam in instanta pentru a ne rezolva problemele directe. (s-ar putea sa aiba dreptate, nu stiu actiunile pentru ce sunt intentate).
Avem grija sa somam fiecare dentist pentru cei TZ RON pe care ii datoreaza.

Nu-i ceva gresit cu imaginea asta :?:
Nu ti se pare ca tu esti inamicul public numarul unu ? :p
Tu, utilizator de Internet fervent, mare consumator de stiri, bloguri si, nevitabil, p2p ? :>

Intre timp, ma relaxez la seminarul de “Linux si alte medii virtuale de instruire” de la Macea, Arad si ma intalnesc cu romani (inclusiv tineri) care gindesc altfel. (interesanta prezentarea lui Adi Roiban ref la Ubuntu, al lui Carmen despre cirip.ro sii cea care a incheiat ziua de azi - Prof.Eugen Roventa, de la York University, despre universitatea romaneasca )

Prezentarea mea - despre Creative Commons - un alt altfel.

Politia Romana a dat publicitatii ieri un raport privind criminalitatea informatica din ultima perioada.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu fenomenul, mi se pare un document bine redactat, care ofera o privire corecta asupra dezvoltarilor din ultima perioada (inclusiv o harta cu conexiunile in straintate din diverse judete).

Citeva comentarii din partea mea:

1. Desi documentul e ok, el se rezuma doar la activitatea Politiei, fara a fi corelat cu altele din acelasi domeniu. Preferam sa vedem doar bucatica noastra de problema, ignorind faptul ca de fapt sunt parte a unui intreg care trebuie vazut complet. Vorbeam mai demult despre cum multidisciplinaritatea devine o regula in Vest, iar noua ne lipseste cu desavirsire.

Astfel raportul nu spune pentru cite cazuri au depuse plingeri pe partea de criminalitate informatica (si cite s-au primit prin efrauda.ro - care pare offline la ora asta), cite sunt in curs de solutionare si cite au fost trase pe linie moarta, cit de “utila” a fost legea privind pastrarea datelor de trafic si MAI ALES - pentru cite din cazurile din anii trecuti s-au obtinut condamnari definitive si irevocabile ?

Iar fara aceste informatii (chiar daca probabil cei care l-au scris vor spune ca nu ar fi fost treaba lor sa dea toate aceste date) vedem doar o bucatica a problemei.

2. Impresia mea (desi neverificata statistic ori stiintific) este ca aceste cazuri ajung sa fie in instanta (sau pina in instanta) vreme extreme de indelungata (motivul principal fiind probabil elementele de extraneitate care complica astfel de cazuri), iar cazurile care le putem arata de succes cu condamnari la puscarie cu executare sunt extrem de putine. Degeaba avem lege cu pedepse de pina la 15 ani de inchisoare, daca cei ce se ocupa de astfel de fapte stiu ca ele nu se aplica - sau ca dureaza 5 ani sa se ajunga la o decizie si ca nu pot fi tinuti in arest preventiv in acest timp.

Degeaba ne laudam cu 77 grupari infractionale, cind date de la MJ (prezentate intr-un seminar la Constanta), ne spun ca pe legea 161/2003 au existat doar 12 dosare in 2007 si 7 in 2008 - la Tribunale. Sper sa fi fost datele introduse gresit in sistem! Doar calculatoarele pot gresi! :-)

De asemenea, cred ca Poltia prefera sa se aplece asupra cazurilor de frauda sau phishing, unde deja cunosc modus operandi si tipul de infractiune (poate si pentru ca aici vorbim si de grupuri infractionale, mai periculoase), dar ignora in mare parte cazuri de acces fara drept la un sistem informatic (inclusiv adrese de email), de care eu aud din ce in ce mai des de la diverse surse. Intrebarea: “Mi s-a spart contul de email, ce sa fac?” imi e adresata din ce in ce mai des. Prietenii stiu de ce.

3. Desi Politia are deja mai multe persoane capabile sa rezolve astfel de cazuri (dar sunt suficiente?), la nivelurile ulterioare legate de actul de justitie si in special la nivelul judecatorilor, problemele de intelegere a unor astfel de cazuri sunt deseori uitate.
Cazurile de instruire ale judecatorilor sunt sporadice si fara a face parte dintr-un plan pe termen lung. Degeaba ajunge criminalitatea infromatica pe agenda CSAT, daca doar se creeaza doar un alt grup de lucru, iar nu sunt bani de la stat pentru instruire in acest domeniu.
La un seminar recent de la Tg. Jiu pe tema din titlu, am aflat ca se poate sa se faca (chiar si avind repartizarea aleatorie a dosarelor) o specializare pentru o parte dintre judecatorii din sectia penala (pentru toti ar fi prea mult). Deci se poate !

4. Un articol din Gandul cu un titlul mai pompieristic decit articolul “Razie IGP zăngăne cătuşe virtuale - Poliţia descinde pe YouTube după filmuleţe cu sex” se apleaca asupra pornografiei infantile prin sisteme informatice subliniind concluzia raportului, dar si numeroasele cazuri publice care au fost in Romania in ultimii ani:

“În România până în prezent nu au fost semnalate cazuri de racolare de minori prin internet în vederea abuzării sexuale, însă Internetul ca important mijloc de comunicare, în special în rândul tinerilor, trebuie privit ca o posibilă sursă de racolare pentru viitor.
Se înregistreaza un număr crescut de cazuri în care tineri, elevi sau studenţi, se filmează în timpul unor partide sexuale după care le distribuie prin internet.”

In acest conditii apar si mai suprinzatoare noile propuneri de modificare ale legii 161/2003 care vor sa incrimineze simpla “accesare, fara drept” a acestui tip de materiale.

Cum acest fenomen nu este unul specific doar Romaniei, ar fi interesant un studiu sociologic cu privire la explicatiile faptei, nu incriminari penale mai dure. Poate fi mult mai util pentru a intelege ce se intampla.

5. As mai zice multe, dar deja m-am lungit prea mult. Pentru cei ce nu au chef sa citeasca si documentul Politiei, mi se pare interesant sa parcurga cel putin citeva din caracteristicile infractionalitatii informatice din Romania, asa cum sunt ele redate de raport:

- organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora;
- folosirea unor tineri cu abilitaţi în a utiliza computerele şi noile tehnologii, care sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri ai grupărilor infracţionale;
- trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în fraudare;
- caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
- permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificarea de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise;
- reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;

Curtea Europeana de Justitie (CEJ) a decis recent, pe 19 Iulie 2009, in cazul Infopaq International A/S vs Danske Dagblades Forening ca un proces de capturare a unui citat de 11 cuvinte dintr-o opera protejata si de printare a acestuia este un act de reproducere in sensul din Directiva privind dreptul de autor in societatea informationala.

Serviciul danez Infopaq scana paginile traditionale ale ziarelor si folosea un software specializat pentru transformarea imaginii in text, iar, apoi daca anumite cuvinte cheie predeterminate (stabilite de clienti) apareau in text, acestea erau pastrate impreuna cu cele 5 cuvinte dinainte si de dupa cuvintul cheie.

Clientii serviciului primeau pe hartie aceste citate de 11 cuvinte si detalii despre pagina si publicatia unde au aparut.

CEJ a considerat ca printarea acelor citate reprezinta o reproducere, care nu mai este “temporara", chiar daca celelalte acte (transformare imagine in text si scanarea textului) ar fi fost niste acte temporare admise.

CEJ a mai subliniat ca, desi cuvintele in sine nu sunt protejate prin drept de autor, secventa de 11 cuvinte ar putea fi protejate prin drept de autor, dar aceasta ramine in fapt la aprecierea instantei nationale.

Tot la nivelul instantei nationale este si decizia cu privire la protectia prin drept de autor a articolor din ziare, desi Curtea noteaza ca este recunoscut in mod comun (common ground) ca acestea beneficieaza de protectie ca opere literare.

Un caz destul de interesant care poate fi folosit ca precedent si in Romania, in interpretarea directivei cu pricina. Marturisesc ca, in unele parti, opinez ca interpretarea directivei este putin exagerata.

In acelasi timp nu am inteles de ce nu s-a mers pe apararea ca produsul final ar fi doar o colectie de “citate", care sunt permise de lege. Explicatia pe care eu o dau acestei lacune, este ca acest serviciu era unul profund comercial, lucru care nu se incadra in definitia exceptiei asa cum era ea prevazuta in Directiva mai sus amintita ("… care nu au semnificaţie economică independentă").

Tot legat de drept de autor, Hotnews aduce o stire legata de un roman prins cu 200 GB pe DC++ si care a fost condamnat la plata a approx 3000 de euro daune civile.

Am comentat si pe blogul lui George, iar decizia o puteti citi in intregime aici.

Se pare au incercat intai in penal, dar nu le-a mers, dovada ca persoana a primit doar o amenda administrativa si deci fapta nu a fost considerata ca are un pericol social deosebit, iar din mult trambitata amenintare de inchisoare cu pina la 4 ani a iesit un fâs.

Apoi in civil a durat un mai putin de un an. Probabil fara apel sau recurs, care ar fi dus toata distractia la cel putin 3 ani, asta ca sa nu mai punem la socoteala durata mai lunga daca s-ar fi acceptat unele expertize.

Deci un succes ? N-as zice. Mai degraba un esec prezentat cit de bine se poate. In Europa practica pare depasita. Unii incearca, din nou, sa propuna solutia celor 3 lovituri, iar altii - cum ziceam in insemnarea trecuta - “tanti Reding (comisarul pe IT si comunicatii al UE si care vrea un nou mandat) a zis cam acelasi lucru zilele trecuta (dar mai corect politic) - vezi Brussels claims failed business model is causing online piracy.”

Un recent ordin al Autoritatii pentru Protectia Consumatorilor prezentat pe avocatnet (Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului nr. 433/2009 privind unele masuri de informare a consumatorilor a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 444, din 29 iunie 2009)are un articol interesant referitor la site-urile web de comert electronic:

Art 3 Operatorii economici care administreaza site-uri de e-commerce (comert electronic) sunt obligati sa prezinte pe prima pagina a site-ului (home page) un link catre adresa oficiala de web a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, adica www.anpc.gov.ro

La o prima vedere a noului articol nu pot sa imi opresc un zimbet, aducindu-mi aminte ca in studiul facut anul trecut pentru piata de comert electronic a existat o intrebare exact pe tema asta, cu rezultate poate suprinzatoare. Notam in raport:

Hăţişul de autorităţi care par să aibă atribuţii în domeniul comerţului electronic este una din chestiunile care nu par a fi desluşite de comercianţii online din România. La această întrebare cu răspuns multiplu (Care din cele de mai jos, consideraţi ca fac parte din organismele care reglementează comerţul electronic?) doar 23.5% bifează şi ANC; 41,18% Autoritatea Naţionala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, iar 45 % ANPC - Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorului. În schimb apar ca organisme care reglementează domeniul Ministerul Comunicaţiilor si Tehnologiei Informaţiei cu 41%, Asociatia Naţionala pentru E-Commerce cu 31,37% şi Asociatia pentru Protecţia Consumatorului cu 19%.

Intre timp ANC nu mai are atributii pe domeniul de comert electronic care au trecut la MCSI, ca sa desavirsim bulibaseala institutionala.

Citeva note de-ale mele pe baza noii obligatii:
- intra in vigoare la 29 iulie 2009;
- nu se prevede nicio sanctiune directa pentru nerespectarea sa (uups)!;
- nu se prevede nici modalitatea cum trebuie indeplinita obligatia - nici daca sa fie scrisa cu text alb pe fond alb si nici daca sa fie scrisa cu font de 4 (stiu sunt cinic, oamenii se bazeaza pe buna credinta a comerciantilor);
- sunt curios cum o sa se schimbe obligatia cind o sa se schimbe numele autoritatii. :)

In rest, nu cred ca e o idee chiar rea, desi ar fi fost cu mult mai util un link catre o sectiune specifica din site-ul ANPC care sa vorbeasca despre drepturile consumatorului in comertul electronic intr-un limbaj usor inteligibil. (site-ul actual este extrem de neprietenos si nici nu stiu daca are informatii in acest domeniu).
Dar oricum e o miscare inteligenta de SEO, nu ? :)

A. Am pregatit un seminar cu Alin denumit “Internetul pentru juristi”, de care sunt extrem de incintat. Am discutat de nenumarate ori cu colegii din breasla juridica ce mi-au marturisit ca problema cu noile legislatii este ca termenii tehnici sunt greu de priceput. Cum am mai facut prezentari de genul asta (in special in niste seminarii cu judecatori), personal cred ca poate fi un bun raspuns la intrebari de tipul - cum merge Internetul, cum functioneaza numele de domenii, cum aflu cine e titularul unui nume de domeniu, unde e gazduit, ce importanta practica are intr-un conflict de natura juridica, ce pot afla dintr-o expertiza tehnica, ce inseamna un sistem informatic in acceptiunea legiuitorului etc. (aveti aici programul mai detaliat)
Avind in vedere si ceilalti colegi care participa, personal sunt foarte incintat de idee.

Puteti folosi cuponul LI-062009 la inscriere pentru a primi o carte gratuita din partea Avocatnet. Oferta e valabila de fapt pentru toate seminariile Avocatnet.

B. Doua reviste online specializate pentru lumea juridica au aparut in ultima perioada.

1. Revista de Drept este un proiect lansat de Avocatnet.ro. Aparitie:lunar. Accesibila gratuit membrilor inscrisi in Avocatnet.ro. Avocatii din toata tara beneficiaza de puncte de formare profesionala prin publicarea de articole in cadrul Revistei de Drept Avocatnet.ro.

2.
“Note. Studii. Juridice” este o revista lansata de juridice.ro, adica
o revista online (ISSN: 2066-0944) editata de Juressa.NET sub egida Societatii de Studii Juridice. Periodicitate: saptamanal. Revista e acreditata de Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor (INPPA).

Nu pot sa nu comentez ca, in fine, se ajunge la solutia potrivita, avind in vedere numarul mare de avocati care trebuie sa indeplineasca conditiile de formare profesionala. Sper sa gasim articole interesante.

C. Acum citeva zile Juridice.ro a publicat o serie de articole extrem de bine conturate scrise de judecatori:
Mesajul judecatorului care trebuie sa actioneze de jud. Adrian Neacsu
Mesajul judecatorului care trebuie sa ramana de jud. Ana-Maria Puiu
Mesajul judecatorului care trebuie sa plece de jud. Petronela Nasaudean

Acum 4 ani scriam ca nu avem nevoie de judecatori tacuti. Imi pare bine ca incepem sa-i auzim. Si nu doar pe probleme legat de salariile lor.

D. (ca sa ne legam totusi si de un eveniment actual, dar nu de subiect) Partidul Piratilor din Suedia a intrat in Parlamentul european in urma alegerilor de ieri. :)

(pentru cititorii constanti ai blogului - din pacate am scris mult mai putin si mai rar decit de obicei - si la fel va fi si in iunie, din pacate, avind prea multe pe agenda profesionala si personala).

1. Lansarea oficiala a portalului de jurisprudenta romaneasca - Jurindex accesibila online si gratuit ar fi trebuit sa fie stirea care sa tina capul de afis al ziarelor de azi. Un asemenea proiect reprezinta mai mult decit zeci de dezbateri sforaitoare despre starea justitiei romane. Nu inseamna nici ca proiectul e perfect si nici ca s-au rezolvat toate problemele, dar numai cine nu s-a batut cu birocratia romaneasca nu isi da seama ca a face disponibile free pe Internet peste 90 000 de decizii judecatoresti in 2 luni este un succes indiscutabil. Iar asta e abia inceputul. Fiti cu ochii pe Jurindex !
Cei ce vor sa inteleaga mai multe despre proiect vezi cuvintarea lui Cristi Danilet care rezuma cel mai bine situatia de fapt:

Jurindex este mai mult decat un simplu program informatic de publicare gratuita pe internet a tuturor hotararilor judecatoresti in forma originala. El este expresia dictonului `Reforma adevarata se face de jos in sus`. Jurindex ajuta si el la formarea unei reale culturi juridice virtuale, care va lega pe toti profesionistii dreptului. Meritul sau este ca el e un produs intern, al magistratilor judecatori. Este semnul cel mai vizibil al autogestionarii justitiei – caci independenta justitiei presupune autoguvernarea acesteia. Sigur, sunt unii colegi care nu privesc cu ochi buni Jurindexul. Dar, ca in orice reforma, emanarea unui spirit conservator nu mai surprinde.

2.Ca ziua protectiei datelor personale (28 Ianuarie) a trecut aproape neobservata stiam si am mentionat. Ceea ce am aflat recent navigind din link in link La coltul strazii este ca o echipa romana (formata din elevii Coman Bogdan, Ilinca Razvan, Spinu Dragos, Cretu Andreea impreuna cu profesorul coordonator, Viorel Chiculita de la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Paşcani) a cistigat premiul 1 într-o competiţie video pe tema … protectiei datelor personale. Videoclipul il gasiti aici (nu l-am gasit sa fac un embed).
Deci WAW ! Daca o echipa de clasa a 12-a din Pascani e in stare sa dea cea mai buna explicatie europeana video ref. la protectia datelor (online), inseamna ca poate mergem instinctiv in directia cea buna…

3. Si pentru ca tot vorbim de date personale, am ramas extrem de placut suprins de campania Mai Bine NU ! initiata de blogul Viata la Tara care pune punctul pe i intr-un mod cit se poate de elocvent:

informarea parintilor asupra pericolelor la care se expun atunci cand posteaza fotografii cu copiii lor pe internet, pe orice tip de site-uri publice (Flickr, Photobucket, Webshots, Picasa, etc), pe forumuri sau la concursuri foto, mai ales atunci cand isi ofera si detalii personale de tip: nume, adresa, telefon, email.

Fara tam-tam-uri oficiale, actiuni pompoase ori parteneriate institutionale! Simplu si util.

Bravo tuturor! Jos palaria!
Weekend placut !

Vorbesc cu diversi amici cu afaceri online si imi dau seama ca, daca au o problema legata de afacerea online, accesul la justitie pentru ei este aproape un non-sens. Cine ar merge intr-o instanta sa stie sigur ca stai de obicei cel putin 2 ani pentru a trece de primul grad de jurisdictie (ca apoi vine apelul si recursul)? (daca o parte nu e din Romania se poate prelungi si mai mult). Sa nu mai discutam de timpul pierdut, banii platiti pe avocat, enervarea ca judecatorului nu a inteles o chestie tehnica ce tie ti se pare clara ca lumina zilei…(acum o saptamina am auzit povestea despre “un specialist” care a decretat ca un domeniu .eu apartine de Luxemburg, deci ei nu sunt competent. Desi in whois apare o firma romana la domeniul respectiv.)

In lumea online, 2 ani e o eternitate. Incepi alte trei afaceri si inchizi patru in perioada asta. Si atunci - merita sa te duci in instanta pentru o neintelegere cu un client, partener, etc ?
Solutiile aplicate de amici sunt fie lasat in plata Domnului, il fac de kko pe net sau chem ANPC-ul (daca esti consumator si e vorba de comert electronic). Dar nimic in legatura cu justitia. Care, asa subreda cum este, afirma ca va intra in colaps in curind in buget nefiind prevazuti suficient bani care sa ajunga macar pentru trimis citatiile.

Si atunci de ce s-a realizat atit de putin in legatura cu metodele alternative de rezolvare a disputelor ? Nu stim, nu vrem sau nu putem?

In categoria Nu vrem intra cei multi care cred ca daca nu e statul care sa impuna o hotarirea nu are rost sa te chinui. De ce sa merg la un mediator profesionist, cind pot sa ma cert singur ?

In categoria Nu stim intra cei ce cred ca daca mergi la un arbitraj tot vei avea problema aplicabilitatii deciziei. Si cred ca exista doar arbitrajul de pe linga Camera de Comert din Bucuresti. Se uita de arbitrajul ad-hoc (prevazut de Codul de procedura civil actual) in care eu si Gigel alegem un arbitru in care avem amindoi incredere si il lasam sa decida (chiar si in “echitate” - art 360)

In categoria Nu putem… cred ca intram restul.

Tare imi e teama ca de fapt suferim de o lipsa cronica de incredere. Incredere in orice om de linga noi. Cautam Statul-pater-familias (Ah, FNI!) care sa ne ofere certitudine si siguranta, dar il acuzam in fiecare zi ca este corupt, iar justitia nu se poate face decit cu bani. Paradox, nu?

Din intalnirea organizata saptamina trecuta de Centrul European al Consumatorilor Romania am aflat ca in practica ai mai multe sanse sa ti se rezolve “alternativ” disputa ta cu un comerciant din afara decit cel din tara. Noul cod de procedura civila propus propune un sistem de solutionare a cererilor cu valoare redusa (sub 10 000 de lei), dar ne trimite tot la judecatorie in cadrul unui proceduri esentialmente scrise si, cel putin teoretic, mai simpla.

Dar refuzam sa invatam ceva din afara. Lectia Danemarcei sau a Frantei n-au starnit nicio dezbatere la evenimentul de care vorbeam. Reprezentantul ANPC a parut extrem de interesat, dar a vorbit fara vreo finalitate concreta. Reprezentatii industriilor - inexistenti. Mediatorii acreditati - tacuti. In aceste conditii ramine un eveniment cu concluziile undeva in suspensie.

Vestea buna e ca se poate. Totul e sa vrei. Recentul proiect Jurindex (vezi conferinta de lansare - joi) demonstreaza exact acest aspect, reusind intr-un timp record sa puna online aprox. 90 000 de hotarari judecatoresti, inclusiv numele judecatorilor, in mod integral si gratuit.

Si alta veste buna este ca avem de unde invata. Evenimente de impartasire a experientelor europene (cum este si cel de miercuri organizat de ANIS pe teme de politici europene in domeniul ICT) sunt organizate si probabil vor fi si mai multe. (fiind fonduri in acest sens).

Dar nimeni nu iti baga in traista. Si asta trebuie sa invatam.