Inflamarea recenta a unei parti a media si a blogurilor in scandalul “listei de site-uri ilegale” (via CNA) (care arata si ca suntem departe de o discutie argumentata si mai degraba ne lasam prada emotiilor) poate aduce in discutie citeva subiecte juridice interesate, ce merita sa le punctam:
1. Poate CNA sa reglementeze Internet-ul?
Categoric NU.
Totusi CNA are competenta pe un domeniu destul de strict legate de anumite servicii pe Internet - cel explicat prozaic ca fiind “Radio si TV Online” sau Video-on-Demand . Acestea au intrat in competenta CNA prin Directiva Serviciilor Media Audiovizuale 2010/13/UE ( sau AVMS) transpusa in legislatia interna (inclusiv prin) Decizia 320/2012 a CNA.
Definitia din legea romana a audiovizualului este urmatoarea:
serviciu „video la cerere” - tip de serviciu media audiovizual la cerere, neliniar, denumit şi video on demand, care oferă utilizatorului acces, la cerere individuală şi la momentul ales de către acesta, la vizionarea de filme, videoclipuri, spectacole, live sau înregistrate, precum şi alte tipuri de conţinut video reunite în cadrul unui catalog de programe, indiferent de forma sub care acestea sunt selecţionate şi organizate în cadrul catalogului;
Iar decizia nu se aplica:
a) serviciilor web care nu intră în concurenţă cu serviciile media audiovizuale, conţinutul audiovizual prezent pe site fiind doar ocazional şi accesoriu scopului principal al serviciului, cum ar fi site-urile web care conţin doar într-o manieră auxiliară elemente grafice animate, videoclipuri, fragmente din programele audiovizuale, dacă acestea sunt prezente doar ocazional şi exclusiv pentru ilustrare, scurte spoturi publicitare sau informaţii legate de un produs ori serviciu care nu este audiovizual;
b) site-urilor web care furnizează conţinut audiovizual generat de către utilizatori privaţi, în scopul punerii în comun şi al schimbului în cadrul unei comunităţi de interese, spre exemplu You Tube, Google, Vimeo; (si uita asa, desi nu e voie, unele servicii sunt promovate chiar prin lege!!)
c) oricărei forme de corespondenţă privată;
d) jocurilor de noroc online, inclusiv loteriile, pariurile şi alte forme de servicii din domeniul jocurilor de noroc, cu excepţia jocurilor şi concursurilor difuzate, în condiţiile legii, în cadrul unui serviciu media audiovizual;
e) versiunilor electronice ale ziarelor şi revistelor;
f) motoarelor de căutare pe internet.
Acesti furnizori de servicii sunt obligati sa se notifice la CNA si sa respecte o serie de conditii (mai degraba de bun simt) detaliate in decizia mai sus amintita.
2. Are CNA-ul dreptul sa se pronunte pe dreptul de autor?
Categoric NU.
Nu exista nimic in legislatia specifica CNA care sa le dea competente in domeniul dreptului de autor, cu atit mai putin sa spuna ca un site este ilegal sau nu.
Pe de alta parte, daca ne uitam mai bine la extrasul din procesul-verbal al sedintei din 1 Noiembrie observam ca de fapt nici nu este clar daca au facut acest lucru. Nota oficiala zice:
Adresa nr.12971/07.09.2012 de la S.C. PRO TV SA - referitoare la servicii media audiovizuale la cerere nenotificate la C.N.A.
“Consiliul a hotărât să se trimită adresă către Poliție. În măsura accesului la site-uri, se vor transmite adrese de atenționare.”
Deci ProTV i-a atentionat ca exista servicii on demand care nu s-au notificat la CNA. Care este sanctiunea ne-notificarii? O contraventie. Doar ca, probabil, CNA nu a gasit cui sa aplice contraventia, de aceea a trimis adresa catre Politie (presupun doar).
In orice caz, eu nu am gasit deocamdata vreo hotarire a CNA sau vreo declaratie a lor care sa zica negru pe alb ca aceea ar fi “o lista de site-uri ilegale” sau site-uri care incalca dreptul de autor. Asta pentru ca nu sunt competenti sa o faca. (nu au atributii in acest sens).
Dar daca au facut-o in sedinta publica, atunci au dat-o in bara rau de tot.
Chiar si asa, din punctul meu de vedere, CNA ar fi trebuit inainte sa trimita lista catre Politie (sau sa o faca publica - lucru care oricum a fost doar o publicitate imensa pentru site-uri sau o atentionare sa se ascunda) ar fi trebui sa analizeze cel putin:
-
- daca site-urile identificate se incadreaza in definitia citata mai sus (de ex. http://www.freshon.tv pare a fi mai degraba un tracker de torrente si nicidecum un serviciu de video on-demand)
-
- daca site-urilor identificate li se poate aplica legea romana. (nu ma refer aici la domeniul web, exista niste reguli in directiva AVMS).
Iar cu lista care rezulta ar fi putut mai bine sa incerce sa identifice direct proprietarii site-urilor - de exemplu la cele din .ro - cu o adresa catre RoTLD.
De aceea impresia mea este ca CNA tocmai s-a legat la cap cu o problema pe care inca nu o intelege deplin.
3. Drepturi de autor si ipocrizie
3.1. Interesant este in schimb ca nimeni nu vorbeste de (inca) o modificare a legii dreptului de autor 8/1996, care a trecut prin Senat repejor si are toate sansele sa treaca la fel si prin Camera Deputatilor.
Si care iar are propuneri absurde si de “intarire a drepturilor de autor” de genul:
… si altele pe care probabil nu am avut timp sa le verific in detaliu. In loc se semnati petitii si sa dati like-uri mai bine intrebati-i pe politicienii ce o sa va ceara votul in cam o luna despre ce fac in Parlament.
3.2. Si mai ipocriti mi se par cei ce sar de fund in sus cind interesul lor comercial imediat pare pus in pericol, dar cind e vorba de al altora se fac ca ploua.
Iar cei mai ipocriti sunt vasnicii aparatori ai drepturilor de autor, care s-au dat subit la fund cind a fost sa comenteze plagiatul ordinar al unui personaj politic ajuns in postura de prim ministru. Cred ca suntem ridicoli sa vorbim despre drepturi de autor, fara sa cerem sanctionarea celui mai flagrant caz aparut public in ultimii ani.
3.3. Personal, putin imi pasa de Voyo sau Vplay sau alte servicii. Daca au o problema unul cu altul (pe orice subiect) sa mearga in instanta de drept comun si sa se judece cum doresc (si aici are dreptate dnul Batrineanu de la ANISP) si daca instanta decide inchiderea site-ului (whatever that means) atunci asta este.
Probabil ca Vplay.ro ar putea sa fie laudat in viitor pentru ca ne arata ca romanii vor si pot sa plateasca pentru continut. Si ne arata si pretul minimal si oferta pe care o cauta. Deci exista un business case. (cam asta zice si Stefan). Pacat ca nici un leu nu ajunge si la autori.
In rest, ma enerveaza rau de tot cind cite o institutie publica incepe sa faca liste de “site-uri ilegale", incercind sa ia rolul unei instanta de judecata. Si chiar cind jurnalistii sau blogerii inteleg asta in mod gresit. E o lectie, pe care inca nu am invatat-o.