1. Eveniment - Stallman in Romania

Pentru ca stiu ca am cel putin citiva urmaritori ai blogului interesati de zona softwareului liber, dar nu numai - deci transmit mai departe informatia ca Richard Stallman va fi in Romania pe vineri, 22 Februarie 2013 cu o prezentare in Aula Magna, Facultatea de Drept din Bucuresti

Acesta va susține un discurs non-tehnic intitulat „Free Software and Your Freedom” (rom. „Programele libere și libertatea ta”), în care va vorbi despre mișcarea pentru programe libere și cât de important este ca utilizatorii să poată coopera și să-și poată controla calculatorul.

Stallman e adus in Romania de Fundatia Ceata, ca parte a evenimentului public ce marchează dobândirea statutului juridic de fundație.

Chit ca folositi programe libere sau nu, ori daca va place personal de opiniile sale sau nu, Stallman este un personaj important din zona IT din era noastra si deci interesant de ascultat. Intrarea este libera si deci aveti o motivatie extra sa il vedeti live. (Apropo, Stallman a mai fost in Romania cred ca prin 1994, adus de Alexandru Rotaru, unul dintre pionierii Internetului romanesc)

2. Cum o intelegere dintre Franta si Google poate marca un pas important in modul cum functioneaza Internetului

Alin Popescu are un articol excelent pe aceasta tema: De ce intelegerea dintre Google si publisherii francezi este un lucru rau pentru internet

Pe scurt - in ultima vreme, in special in contextul scaderii veniturilor din publicitate, publisherii traditionali de ziare si reviste au inceput sa preseze pentru obtinerea unei legi speciale, care sa le dea noi drepturi - in special ca sa ia o parte din banii agregatorilor de pe Internet. Adica Google in special.
In Franta si Germania au fost cei mai activi.

In Franta, Google a cedat presiunilor creind un “fond de inovatie” de 80 de milioane de euro. Detaliile fondului ne arata ca de fapt Google isi intareste pozitia de pe piata, publisherii mai primesc ceva banuti, dar pierde Internetul ca un spatiu multicultural prin promovarea unei singure firme si distrugerea firmelor mici. Ca si neutralitatea retelei, care devine un concept trecut. Google a dat 80 de milioane. Tu cit vei da ca site-ul tau sa fie mai rapid?

3. Amprentarea angajatilor - o practica ilegala

Costel Galca ne poveste cum primeste intrebari despre cit de legal este sa fie amprentati angajatii la locul de munca pentru a li se verifica orele cat au stat la munca.

Nu ma mira. Obsesia unor angajatori pentru cele mai mult de 5 minute pierdute la toaleta este o realitate.
Doar ca o asemenea practica este ilegala in conditiile in care nu ai o motivatie juridica extrem de bine intemeiata (de ex. lucrezi cu secrete de stat) si nu se respecta un formalism obligatoriu impus de legislatia in domeniu pentru prelucrarea unor date atit de sensibile (legea 677/2001).

Autoritatea in domeniu (dataprotection.ro) a amendat astfel de cazuri (cel mai recent este aici) si a dispus si oprirea amprentarii (deci sistemele achizitionate au fost aruncate la gunoi. Instantele au confirmat decizia.
In plus, cei afectati au dreptul de a merge in instanta civila mai departe pentru recuperarea prejudiciului creat.

Deci - pentru cei afectati - e la indemina voastra sa faceti ceva.

4. Folclorul CEDO.

Daca va uitati la televizor o sa vedeti cum orice personulitate care isi pierde procesul in instantele romanesti isi clameaza puritatea si ameninta ca merge la CEDO.

Mihai Sandru are un articol incitant (Despre traducerile hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului: paradoxul accesibilităţii) in care noteaza sec:

Jurisprudenţa CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului – ocupă un loc special în inima românilor: a fost instanţa supra-naţională care „a făcut dreptate”. S-a creat un mit, e ameninţare permanentă pentru orice situaţie, însă CEDO suferă în aceeaşi măsură de necunoaştere: o dovedesc şi cifrele – „aproximativ 97% din cereri sunt respinse ca inadmisibile ori sunt radiate de pe rol, fără pronunţarea unei hotărâri”[1]. Aşadar, experienţele româneşti la CEDO sunt mai degrabă nefavorabile, iar mitul rezolvării la CEDO este…. un mit, interesat sau dezinteresat.

5. Cind ai dreptul sa prezinti in instanta emailuri private?

Tot pe site-ul CostelGalca.ro gasesc astazi o speta interesanta din Franta legata de accesul la e-mailul angajatului (un subiect pe care l-am mai abordat pe blog)

Angajatorul nu poate produce ca dovezi, în cazul unei proceduri la Tribunalul Muncii, mesaje care aduc atingere vieții private a unui angajat fără a cere consimțământul său. În caz de încălcare a acestui principiu, angajatorul riscă, precum în speța de față, să plătească € 5.500 daune angajatul.
(…)
Astfel, Curtea de Casație franceză a reținut în decizia nr. 11-11252 din 10 mai 2012 că dacă angajatorul poate avea dreptul de a vedea fișierele care nu au fost identificate ca personale de către salariată, acesta nu poate să le producă ca dovezi în procedurile judiciare, în cazul în care conținutul lor afectează intimitatea angajatei, fără consimțământul acesteia din urmă.

6. Saga legislativa - inregistrarea utilizatorilor de cartele telefonice pre-platite

Din martie 2011 se tot discuta in Parlament proiecte de lege (pina acum au fost vreo 2 - vezi pe site-ul Apti parcursul legislativ) care vor sa oblige ca toti cei ce cumpara o cartela telefonica tip pre-pay sa isi dezvaluie identitatea. (nu se stie cum, cind si unde, dar sigur trebuie).

Evident, fara vreo analiza de impact legislativ, fara vreun raport de impact asupra drepturilor omului. Doar asa, pentru ca mai sunt state in UE care pot. O mica baza de date cu datele persoanale ale celor ce folosesc cele 13 milioane de cartele prepaid din Romania. Ah!

Am fost astazi la o sedinta a Comisiei de ITC din Camera Deputatilor care a vrut sa dezbata subiectul. Nimeni din cei prezenti nu au gasit vreun argument pentru. Pozitia ApTI o gasiti detaliata aici.

Măsura colectării datelor necesare identificării clienților de servicii de comunicații electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite este inutilă din punct de vedere practic, fiind extrem de ușor pentru orice persoană care dorește acest lucru să depășească aceasta așa zisă măsură de securitate. Experiența din alte domenii ale infracționalității (cum ar fi din zona infracțiunilor informatice) ne arată că utilizarea de persoane interpuse este o practică frecventă care nu face decât să introducă în zona infracțională o categorie de persoane extrem de sărace, credule sau chiar minori.

S-auzim de bine!