“Despre orice om viu se poate consemna întotdeauna ceva negativ sau dubios, dacă te apuci să cercetezi în amănunt, fiecare om s-a făcut vinovat sau ascunde ceva.” Aleksandr Soljenițîn Pavilionul Canceroșilor, pag 116

legat de asta era un banc cu un secund de nava care de ziua lui bea un pahar de sampanie iar comandatul navei repede il trece in jurnalul de bord “secund-comandant X-ulescu a consumat bauturi alcoolice etc". Desi secundul il roaga sa-l ierte sa nu-i strice sansele de promovari ulterioare, capitanul ii replica “Am scris doar adevarul".
In fine, la prima ocazie cand secundul e insarcinat sa completeze in jurnalul de bord scrie “Astazi capitanul e treaz.".

Mie mi se pare că se discută despre două lucruri diferite aici:
- posibilitatea ca o companie privată să divulge datele personale ale clienţilor
- situaţiile în care legislaţia unei ţări permite accesul la datele personale ale unei persoane.

Fără a fi neapărat încântat de idee, consider că orice companie privată, instituţie, deţinătoare de date personale, prezintă un potenţial risc de a “scăpa” aceste date “în afară". Providerii de internet, băncile, supermarket-urile cu carduri, firma la care eşti angajat, toate formele de website-uri cu subscriere. Din acest motiv, părerea mea e că, atîta vreme cât acest risc e prezentat în contractul încheiat cu clientul şi acesta e avertizat, lucrurile sunt foarte oneste. Clientul poate refuza, îşi poate asuma riscul, iar cealaltă parte poate fi acţionată în judecată în cazul încălcării prevederilor contractului.

- Nicio firmă ce-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat nu se află în afara legilor acelui stat. În condiţiile în care legea acelui stat permite solicitarea de la firme a datelor personale ale unor persoane, clienţi ai acestora, firma trebuie să se supună. Dacă nu - suportă consecinţele legii. Datoria firmei este să-şi anunţe clienţii, prin contract, asupra acestei posibilităţi. Clienţii pot refuza contractul, firma poate renunţa să-ţi desfăşoare activitatea în acel stat.

@ampersand - nu e exact asa.
Companiile au serie de obligatii o data ce datele personale sunt colectate, inclusiv pe partea de securitate si dezvaluire catre terti. Mai mult, in contextul procesarii dateloir este discutabil daca avem de a face cu un consimtamint valabil in cazul prelucrarii datelor.

Sigur ca nicio companie nu poate sa incalce legile statului, dar dupa cum poti vedea chiar din documentul de mai sus - politicile sunt extrem de diferite de la o companie la alta in acelasi stat (SUA). De ce? Pentru ca procedurile nu sunt extrem de clare cu privire la cine cit poate sa ceara. Si din aceste detalii intervin problemele.

Nu mai vorbesc de situatia din aceasta zona “auto-reglementata” devine de fapt cenzura - vezi un raport interesant.