Jurisprudenta CEDO - Cazul - Copland vs Regatul Unit

CEDO Jurisprudenta Curtea Europeana a Drepturilor Omului – Consiliul Europei

 

 

Traducerea in Romana facuta de jud. Emil Lukacs. Licentiata sub licenta Creative Commons - Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0

Procedura

1.  Cazul isi are originea in plangerea (no. 62617/00) formulata de Dna. Lynette Copland  impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, adresata Curtii in temeiul Articolului 34 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, denumita in continuare “Conventia”.

2.  Petitionara a fost reprezentata in fata Curtii de catre domnul James Welch din partea organizatiei non-guvernamentale pentru drepturi civile Liberty, cu sediul in Londra. Guvernul Regatului Unit, denumit in continuare (“Guvernul”) a fost reprezentat de catre Agentul sau guvernamental, Domnul J. Grainger .

3.  Petitionara a reclamat  monitorizarea convorbirilor ei telefonice, corespondentei electronice (e-mail) si  traficului de internet, contrar dispozitiilor  Articolelor 8 si 13.

4.  Prin Decizia din data de 7 Martie 2006, Curtea a declarat plangerea ca partial admisibila.

5.   Petitionara, dar nu si Guvernul, a depus observatii scrise suplimentare (Regula 59 § 1).

STAREA DE FAPT
I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI

6.  Petitionara s-a nascut in anul 1950 si locuieste in Llanelli, Tara Galilor.

7.  In anul 1991 petitionara a fost angajata de catre “Carmarthenshire College” (de numit in continuare “Colegiul”). Colegiul este o organizatie  administrata de Stat si este /imputernicita cu atributiile prevazute de sectiunile 18 si 19 ale “Legii Educatiei (the Further and Higher Education Act 1992)” cu privire la reglementarea invatamantului superior.

8.  In anul 1995 petitionara a devenit asistentul personal al directorului colegiului  (College Principal (“CP”)) iar de la sfarsitul anului 1995 ea a fost solicitata sa lucreze indeaproape cu Directorul Adjunct (Deputy Principal (“DP”), numit recent.

9.  In cursul lunii iulie 1998, in timpul concediului anual, petitionara a vizitat un alt campus al Colegiului, care avea un director - barbat. Ulterior, ea a aflat ca  DP a contactat acel campus pentru a se interesa in legatura cu vizita ei si a inteles ca el sugerase existenta unei relatii necorespunzatoare dintre ea si director.

10.  Pe perioada angajarii ei, telefonul, corespondenta electronica (e-mail) si traficul de internet al petitionarei au constituit subiectul monitorizarii la solicitarea DP. Conform sustinerilor Guvernului, aceasta monitorizare a fost realizata cu scopul de a se stabili daca nu cumva petitionara obisnuia sa utilizeze excesiv facilitatile oferite de Colegiu in scopuri pur personale.

Guvernul a declarat ca monitorizarea utilizarii telefonului a constat in analiza facturilor telefonice emise pe contul Colegiului, care mentionau numerele telefonice apelate, datele si orele apelurilor cat si durata si costul acestora.  

Petitionara credea de asemenea se intocmeau jurnale/ detaliate si cuprinzatoare despre durata convorbirilor efectuate, a numarului apelurilor telefonice primite si efectuate de ea, cat si a numerelor de telefon ale persoanelor care o apelau.

Ea a declarat ca cel putin intr-o ocazie  DP a fost informat despre numele unei persoane cu care aceasta efectuase convorbiri telefonice, atat ca persoana apelata cat si ca persoana apelanta.

Guvernul a stabilit ca monitorizarea convorbirilor telefonice a avut loc intr-un interval de cateva luni, pana la data de 22 noiembrie 1999. Petitionara a sustinut in contradictoriu ca traficul ei telefonic a fost monitorizat de-a lungul unei perioade de circa 18 luni pana in luna noiembrie 1999.

11.  Utilizarea internetului de catre petitionara a fost de asemenea monitorizata de catre DP. Guvernul a acceptat ca aceasta monitorizare a constat in analiza site-urilor vizitate,  a orelor si a datelor acestor vizite, precum si duratei acestora, si ca aceasta monitorizare a avut loc incepand cu luna octombrie pana in luna noiembrie 1999. Petitionara nu a comentat maniera in care a fost monitorizat traficul ei de internet dar a sustinut ca aceasta monitorizare s-a desfasurat pe o perioada de timp mult mai mare decat cea admisa de Guvern.

12.  In luna noiembrie 1999 petitionara a aflat ca erau efectuate cerecetari privitoare la utilizarea e-mail-ului la serviciu de catre ea, atunci cand fiica sa vitrega a fost contactata de catre Colegiu si chestionata pentru a furniza informatii despre e-mailurile pe care ea le-a expediat catre Colegiu. Petitionara s-a adresat atunci in scris  CP,  pentru a intreba daca avea loc o investigatie generala  sau daca erau investigate doar  e-mailurile ei. Prin intermediul unui e-mail datat 24 noiembrie 1999,  CP a informat petitionara ca, in conditiile in care intregul trafic de e-mailuri  a fost  inregistrat, departamentul de informatii al Colegiului a investigat doar e-mailurile acesteia, respectand intocmai solicitarea efectuata de DP.

13.  Guvernul a  declarat ca monitorizarea e-mailurilor a constat in analiza adreselor de e-mail si a datelor si orelor la care au fost expediate e-mailurile si ca monitorizarea s-a desfasurat pe durata a cateva luni anterior datei de 22 noiembrie 1999. Conform petitionarei, monitorizarea e-mailurilor s-a desfasurat pe durata a cel putin sase luni, incepand cu luna mai 1999 si pana in luna noiembrie 1999. Ea a  depus probe scrise sub forma unor listinguri detaliate referitoare la utilizarea e-mailului din data de 14 mai 1999 si pana  in data de 22 noiembrie 1999, in care se mentionau datele si orele la care au fost expediate e-mailuri din contul ei de e-mail, precum si adresele destinatarilore-mail-urilor.

14.  Printr-un memorandum datat 29 Noiembrie 1999 CP a scris lui  DP confirmand continutul conversatiei pe care ei au avut-o in urmatorii termeni:

“Pentru a evita orice ambiguitate, am simtit ca este necesar sa confirm opiniile exprimate fata de dvs. in cursul saptamanii trecute, cu privire la investigatiile traficului de e-mail (ale petentei).
Dupa ce [petenta] a aflat ca cineva din [Colegiu] i-a urmarit corespondenta electronica (e-mail),  am vorbit cu [ST] care a confirmat ca acest lucru este adevarat si a fost efectuat la cereera  dvs.
Avend in vedere legislatia care urmeaza sa apara si care dispune ca ilegala fapta unei organizatii de a examina fara permisiune e-mailurile oricarei persoane, sunt ingrijorat in legatura cu evenimentele recente si am dispus lui [ST] ca sa nu mai desfasoare in continuare nici un fel de analiza.
Mai mult, v-am solicit sa procedati in acelasi mod si v-am cerut ca orice  informatie pe care o aveti [ in legatura cu petitionara] sa mi-o remiteti  ca o chestiune de maxima prioritate. Ati precizat ca veti raspunde pozitiv la ambele solicitari, reafirmand in acelasi timp ingrijorarile  dvs. cu privire la  [ petitionara].”

15.  La acea data Colegiul nu avea nicio politica in vigoare cu privire la monitorizarea utilizarii telefoanelor, e-mailurilor sau a internetului de catre angajati.

16.  In cursul lunii martie sau aprilie 2000 petitionara a fost informata de catre alti angajati ai Colegiului cu privire la faptul ca in perioada dintre 1996 si sfarsitul anului 1999 cateva dintre activitatile ei au fost monitorizate de catre  DP sau de catre persoane insarcinate de catre acesta. Petitionara credea de asemenea ca persoane pe care ea le apelase telefonic, au fost ulterior contactate de catre DP, sau in numele acestuia, in scopul identificarii apelantilor, cat si a scopului convorbirilor. Ea credea  ca DP a aflat despre un fax confidential expediat personal de ea avocatilor ei , si ca actiunile ei personale, efectuate deopotriva la serviciu cat si pe timpul concediului anual sau medical, au constituit subiect al supravegherii.

17.  Petitionara a furnizat Curtii declaratii ale altor angajati in care se vorbea despre presupusa monitorizarea necorespunzatoare si intruziva a activitatilor si miscarilor sale.  Petitionara, care este inca angajata Colegiului, intelege ca DP a fost suspendat.

II.  LEGEA INTERNA RELEVANTA

A.  Legea cu privire la viata privata

18.  In perioada relevanta nu existaun drept general privind viata privata in dreptul englez.

19.  Incepand cu punerea in aplicare a Legii privind Drepturilor Omului din 1988 (The Human Rights Act 1998), din data de 2 Octombrie 2000, instantelor li s-a solicitat sa interpreteze si puna in aplicare legislatia primara intr-o maniera compatibila cu drepturile prevazute in Conventie, in masura in care acest lucru este posibil. De asemenea, actul prevedea ca ilegala orice actiune a oricarei autoritati publice, inclusiv instante judecatoresti, care este incompatibila cu vreun drept prevazut in Conventie, cu exceptia cazului in care astfel de actiuni sunt ceruta de legislatia primara, astfel incat sa contribuie la dezvoltarea dreptul comun (common law) in concordanta cu drepturile prevazute in Conventie.

 In cauza Douglas v Hello! Ltd ([2001] 1 WLR 992), Sedley LJ a indicat ca el a fost pregatit sa precizeze ca exista un drept calificat privind viata privata in dreptul englez, dar Curtea de Apel nu s-a pronuntat asupra acestui punct de vedere.

20. Legea privind reglementarea puterilor de investigare (The Regulation of Investigatory Powers Act 2000 )(“the 2000 Act”) prevede reglementarea, printre altele, a interceptarii comunicatiilor. Reglementarile privind telecomunicatiile (The Telecommunications (Lawful Business Practice) Regulations 2000 )au fost promulgate in temeiul 2000 Act si au intrat in vigoare in data de 24 Octombrie 2000. 
Reglementarile prevad circumstantele in care angajatorii pot inregistra sau monitoriza comunicatiile angajatilor  (precum e-mail-urile sau apelurile telefonice) fara sa fie necesar consimtamantul angajatului sau a celeilalte parti cu care acesta comunica.
Angajatorii sunt obligati sa ia masurile necesare si rezonabile, in scopul informarii angajatilor despre faptul ca pot fi interceptate comunicatiile acestora. 

B.  Daune contractuale pentru nerespectarea angajamentului de incredere si confidentialitate de catre angajator

21.  Camera Lorzilor in cauza Malik v Bank of Credit and Commerce International SA [1997] IRLR 462 a confirmat ca, din punct de vedere legal, o clauza generala este considerata a fi inserata in fiecare contract de munca, potrivit careia nici un angajator nu va putea  “fara un motiv rezonabil si oportun, sa se comporte intr-o maniera deliberata si care poate rezulta in distrugerea sau provoacarea de daune serioase relatiilor confidentiale si de incredere  dintre angajator si angajat ”.
In Malik,  Camera Lorzilor a fost ingrijorata in legatura cu acordarea  unei asa-numite   „compensatii de rusine” cand un fost angajat nu este in masura sa gaseasca un loc de munca din cauza asocierii sale cu un fost angajator lipsit de onestitate. 
In considerarea daunelor care pot fi acordate pentru nerespectarea obligatiei de incredere si confidentialitate,  Camera a fost preocupata exclusiv  de plata unor compensatii pentru pierderile financiare rezultate din existenta unui handicap, pe piata muncii.
Lordul Nicholls a subliniat in mod special ca, “Pentru aceste motive  eu nu sunt preocupat de excluderea acordarii daunelor  morale, prezentul caz bazandu-se exclusiv pe pierderile financiare.”

22.  In  limitarea domeniului de aplicare a  termenului de incredere si confidentialitate in cauza Malik, Lordul Steyn a declarat urmatoarele:
“obligatia mutuala implicita de incredere si confidentialitate, se aplica doar acolo unde nu exista un motiv rezonabil si specific pentru conduita angajatorului, si numai daca aceasta conduita are drept scop distrugerea sau vatamarea grava a relatiilor de incredere si confidentialitate. Acestea se circumscriu nivelului si scopului obligatiei implicite.”

C.Raspunderea civila delictuala in cazul abuzului de putere in cadrul institutiilor publice

 

23.  Raspunderea civila delictuala in cazul  abuzului de putere in cadrul institutiilor publice reiese din conduita unui functionar public care fie, (a)  si-a exercitat  atributiile cu care a fost investit intentionand in mod direct sa vatame pe reclamant, sau (b) a actionat avand cunostinta despre, sau fiind indiferent fata de, ilegalitatea actelor sale si vand cunostinta despre, sau fiind indiferent fata de, probabilitatea ca actiunile sale ca cauzeze daune reclamantului sau unei categorii de persoane careia reclamantul ii apartine.  (Three Rivers D.C. v. Bank of England (No.3) (HL) [2000] WLR 1220).

 

D.  Legea diprivind protectia datelor din 1984 (Data Protection Act 1984)

 

24.  In perioada actiunilor pe care le-a invocat reclamanta, Legea privind protectia datelor din 1984 (“ 1984 Act”) reglementa modalitatea in care persoanele si organizatiile care detineau date, cunoscute ca „detinatoare de date” /, puteau procesa sau utiliza aceste date. 
Erau reglementate modalitati de actiune sigure aflate la indemana persoanelor in scopul remedierii erorilor cauzate de utilizarea gresita sau abuziva a acestor date cu caracter personal. 
Legea din 1984 este acum inlocuita cu Legea privind protectia datelor din 1998.

25.  Sectiunea 1 a Legii din 1984 definea  urmatorii termeni:
“(2) 'Data' inseamna informatia inregistrata intr-o forma in care poate fi prelucrata cu ajutorul unor echipamente automate, ca raspuns la instructiunile introduse in acest scop.
(3) '' ‚Date cu caracter personal’ inseamna date constand in informatii referitoare la persona fizica(in viata) care poate fi identificata  pe baza respectivelor informatii (sau pe baza respectivelor informatii si a altor informatii aflate in posesia utilizatorului datelor).
(4) Subiectul datelor (persoana vizata) inseamna o persoana ce constituie subiect al datelor personale.
(5) „Utilizatorul datelor’ insemna o persoana care detine date, si o persoana ‚ detine’ date daca –
(a) datele constituie parte a unei colectii de date prelucrate sau destinate prelucrarii de catre sau in numele persoanei prevazute in subsectiunea (2) de mai sus; si
(b) acea persoana ... controleaza continutul acestor date si utilizarea datelor cuprinse in acea colectie ; si
(c) datele se afla in forma in care au fost sau pot fi procesate intentionat dupa cum se mentioneaza in paragraful (a)...
(7) '' ‚Prelucrare’  in legatura cu datele inseamna adaugarea,  dezvoltarea/ , stergerea  sau rearanjarea datelor sau extragerea informatiilor din care sunt constituite datele si, in cazul datelor cu caracter personal, insemna executarea oricarora dintre aceste operatiuni cu referire ‚subiectul datelor’ .
(9) '' ‚Dezvaluirea’ referitoare la aceste date, include dezvaluirea informatiilor extrase din aceste date.”

 

26.   ‚Principiile protectiei datelor’ care trebuie respectate de catre detinatorii de date au fost  reglementate prin  Partea 1 a Legii, dupa cum urmeaza:
“1. Informatiile ce urmeaza sa se constituie in date cu caracter personal sunt obtinute, iar datele cu caracter personal sunt procesate, echitabil si cu indeplinirea conditiilor legale.
2. Datele cu caracter personal sunt detinute doar pentru unul sau mai multe scopuri specificate si legale
4. Datele cu caracter personal detinute pentru orice scop trebuie sa fie adecvate, relevante si sa nu fie colectate in volum excesiv raportat  la acele scopuri.”
  
 27.  Sectiunea  23 a legii din 1984 prevede dreptul la compensatii cuvenite subiectilor acestor date n situatiile in care datele cu caracter personal sunt dezvaluite in mod neautorizat:
“ (1) O persoana care constituie subiect al datelor cu caracter personal detinute de catre un utilizator de date cu caracter personal...si care a suferit vatamari din cauza -
(c) ...dezvaluirii datelor cu caracter personal sau , obtinerii accesului la aceste date, in absenta unei autorizari,

este indreptatita la o compensatie de la utilizatorul datelor…pentru vatamarile suferite si pentru orice neplacere pe care persoana a suferit-o ca urmare a  ...dezvaluirii datelor sau accesului la acestea.”

28.  Legea din 1984 a instituit pozitia de Autoritate privind protectia datelor  ( Data Protection Registrar), avand indatorirea de a promova respectarea principiilor protectiei datelor de catre utilizatorii de date . In sectiunea 10 este incriminata o infractiune dupa cum urmeaza :
“(1) Daca Autoritatea este sigura ca o persoana inregistrata a incalcat sau incalca oricare dintre principiile protectiei datelor, aceasta are posibilitatea de a-i trimite o notificare oficiala solicitandu-i sa ia ... acele masuri specifice in vederea respectarii principiului sau principiilor aflate in chestiune.
(2) Atunci cand ia o decizie referitoare la utilizarea unei notificari oficiale, Autoritatea va lua in considerare daca acea contraventie a cauzat sau poate cauza cauza vatamari sau neplaceri oricarei persoane.
...

(9) Orice persoana care nu se supune obligatiilor stabilite prin notificarea oficiala se  face vinovata contraventional ... “

LEGEA

I.  PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENTIE

29.  Reclamanta a pretins ca monitorizarea activitatii ei  a echivalat cu o ingerinta in dreptul sau la respectarea  vietii private si a secretului corespondentei, prevazute in  Articoluli 8, conform caruia:
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admisa ingerinta niciunei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

30.  Guvernul a contestat aceste argumente.

A.  Sustinerile partilor

1.  Guvernul

31.  Guvernul a admis ca acel Colegiu este o institutie publica pentru ale carei actiuni Statul este direct responsabil, din punctul de vedere al Conventiei.

32.  Cu toate ca au avut loc o serie de monitorizari ale apelurilor telefonice e-mail-urilor si a traficului de internet ale reclamantei anterior lunii noiembrie 1999, aceasta monitorizare nu a fost extinsa la interceptarea convorbirilor telefonice sau la analiza continutului site-urilor web vizitate de catre aceasta.  Monitorizarea s-a rezumat la nimic mai mult decat la analiza informatiilor generate automat in scopul de a determina daca facilitatile oferite de Colegiu au fost utilizate pentru scopuri personale, ceea cem in esenta, nu constituie o incalcare vietii private sau a secreatului corespondentei.
Cauza  P.G. si J.H. v. Regatul Unit, no. 44787/98, ECHR 2001‑IX, este distincta, intrucat in acea situatie a avut loc o interceptare efectiva a convorbirilor telefonice.
Exista diferente semnificative intre cazul  Halford v. Rgeatul Unit, judecat in 25 Junie 1997, conform Raportului Judecatii si Deciziei 1997‑III, unde apelurile telefonice ale reclamatului au fost interceptate de pe un aparat telefonic destinat utilizarii private si, in particular, litigiul dintre ea si angajatorul ei.

33.  In eventualitatea in care analizarea inregistrarilor utilizarii serviciului de telefonie, e-mail si internetul este considerata a reprezenta o ingerinta in respectarea vietii private si a secretuluicorespondentei, Guvernul contesta ca aceasta intruziune nu ar fi justificata.

34.  In primul rand, se urmarea un scop legitim de protejare a drepturilor si libertatilor altor persoane prin asigurarea faptului ca facilitatile oferite de catre un angajator cu caracter de institutie publica nu sunt utilizate in mod abuziv.
In al doilea rand, ingerinta este intemeiata pe  dispozitiile legale aplicabile, in baza carora Colegiul,  ca organism statutar abilitat sa furnizeze invatamant  superior si sa faca orice este necesar si oportun in realizarea acestui scop, avea puterea de a exercita un control rezonabil asupra propriilor facilitati, pentru a se asigura ca este capabila isi indeplineasca atributiile statutare.
Este rezonabil a se prevedea imprejurarea ca facilitatile furnizate de catre un organism statutar finantat din fonduri publice nu pot fi utilizate excesiv in scopuri personale si ca respectivul Colegiu putea intreprinde o analiza a propriilor evidente pentru a stabili daca exista vreun caz de utilizare in scopuri personale, care ar necesita investigatii.
Din acest punct de vedere, situatia era similara cu cea din Peck v. Regatul Unit, no. 44647/98, ECHR 2003‑I.

35.  In sfarsit, actiunile au fost necesare intr-o societate democratica si proportionale, intrucat nicio ingerinta nu a depasit cadrul necesar pentru a se stabili daca au avut loc asemenea utilizari excesive in scop personal a facilitatilor, pentru a se justifica o investigatie in acest sens. 

2.  Reclamanta

36.  Reclamanta nu a fost de acord cu faptul ca e-mail-urile ei  nu au fost citite si ca ale sale convorbiri telefonice nu au fost interceptate, dar a sustinut ca, si in cazul in care imprejurarile au fost cele prezentate de Guvern, era evident ca au avut loc activitati de monitorizare ce echivalau cu o ingerinta in drepturile ei privind respectarea vietii private si a secretului corespondentei.

37.   Ea s-a referit la legislatia subsecventa violarilor invocate, respectiv Legea privind reglementarea puterilor de investigare si Reglementarile privind telecomunicatiile din 2000 (a se vedea paragraful 20 de mai sus) care, sustinea ea, reprezinta o recunoastere explicita de catre Guvern a faptului ca astfel de actiuni de monitorizare constituie o ingerinta in sensul dispozitiilor Articolului 8 si necesita o autorizare pentru a fi legale. Intrucat legile au intrat in vigoare in 2000, baza legala pentru astfel de ingerinte a fist creata ulterior evenimentelor prezentat in aceasta cauza. Astfel, ingerintele nu aveau o baza legala  in dreptul intern  si erau completdiferite fata de starea de fapt din cauza Peck (a se vedea paragraful 34 de mai sus) in care autoritatea locala a fost in mod special imputernicita prin statut sa inregistreze imagini vizuale ale unor evenimente care se petreceau in zona sa.
In prezentul caz nu au existat asemenea imputerniciri exprese in baza carora Colegiul sa intreprinda actiuni de supraveghere a propriilor angajati, iar  din atributiile statutare nu reieseau ca previzibile astfel de actiuni.

38.  In ceea ce priveste conduita Colegiului, reclamanta a sustinut ca aceasta nu a fost nici necesara si nici proportionala. Existau metode mai rezonabile si mai putin intruzive pe care Colegiul le-ar fi putut utiliza, precum elaborarea si publicarea unui regulament referitor la monitorizarea utilizarii de catre angajati a telefoanelor, internetului si a e-mail-ului.

B.  Concluziile Curtii

39.  Curtea ia act de faptul ca Guvernului admite ca respectivul Colegiu este o institutie publica de ale carui actiuni este responsabil sub aspectul dispozitiilor prevazute in Conventie.
Astfel, Curtea considera ca in prezenta cauza intrebarea care trebuie analizata din punctul de vedere al dispozitiilor Articolului 8 se refera la obligatia negativa a Statului de a se abtine de la orice ingerinta in viata privata si in secretul corespondentei reclamantei si ca nu se pune in discutie chestiuni referitoare la viata familiala sau domiciliu.

40.  Curtea observa in continuare ca partile nu sunt de acord asupra naturii monitorizarii desfasurate si asupra perioadei de timp de-a lungul careia aceasta a avut loc.
Totodata, Curtea nu apreciaza ca necesara implicarea intr-o disputa asupra acestei chestiuni, intrucat chiar si din starea de fapt admisa de catre Guvern cade sub incidenta prevedrilor art.8. 

1. Domeniul de aplicare al vietii private

41.  In concordanta cu jurisprudenta Curtii, convorbirile telefonice efectuate de la locul de munca sunt, prima facie , /incadrate in   notiunea de  “viata privata” si de “corespondenta” in sensul dispozitiilor Articolului 8 § 1 (a se vedea Halford, citat mai sus, § 44 si Amann v. Switzerland [GC], no. 27798/95, § 43, ECHR 2000‑II).
Pe cale de consecinta, si e-mail-urile expediate de la serviciu trebuie protejate in mod similar de dispozitiile Articolului 8, precum si informatiile care pot fi obtinute din monitorizarea utilizarii personale a internetului .

42.  Reclamanta, in prezentul caz, nu a fost avertizata asupra faptului ca propriile ei convorbiri pot fi subiectul unei monitorizari, astfel ca ea a presupus in mod rezonabil faptul ca i se respecta confidentialitatea convorbirilor efectuate prin intermediul telefonului ei de la serviciu (a se vedea Halford, § 45).
Aceleasi presupuneri sunt de asemenea aplicabile si in ceea ce priveste utilizarea serviciului de e-mail si a internetului de catre reclamanta.

2. Daca a existat vreo ingerinta in drepturile garantate de Articolul 8.

43.  Curtea reaminteste ca utilizarea informatiilor referitoare la data si la durata conversatiilor telefonice si, in particular, numerele telefonice apelate pot cadea sub incidenta  dispozitiilor Articolului 8 intrucat asemenea informatii constituie „elemente integrale ale comunicatiilor efectuate prin intermediul telefonului&#8221 (a se vedea Malone v. Rgeatul Unit, judecat in 2 August 1984, Series A no. 82, §84).
Simplul fapt ca aceste date ar fi putut fi obtinute legal de catre Colegiu, sub forma facturilor telefonice, nu constituie o piedica in a aprecia ca exista o ingerinta in drepturile garantate de Articolul 8 (ibidem).
Cu atat mai mult, stocarea datelor cu caracter personal referitoare la viata privata a unei persoane  se afla sub incidenta dispozitiilor Articolului 8 § 1 (a se vedea Amann, citat mai sus, § 65).
Astfel, este irelevant daca datele detinute de catre colegiu nu au fost dezvaluite sau utilizate  in defavoarea reclamantei in vreo actiune disciplinara sau orice alta procedura.

44.  Prin urmare, Curtea considera ca actiunile de colectare si stocare a informatiilor personale referitoare la convorbirile telefonice ale reclamantei, la fel ca si cele referitoare la e-mail-uri si la utilizarea internetului, fara incunostintarea acesteia, reprezinta o ingerinta in drepturile referitoare la respectarea vietii private si la secretul corespondentei in sensul dispozitiilor Articolului 8.

3. Daca ingerinta era “in concordanta cu legea”

45.  Curtea reaminteste ca este clar stabilit in jurisprudenta ca  sintagma “in concordanta cu legea” implica - si acest lucru deriva din obiectul si din scopul Articolului 8 - faptul ca trebuie sa existe o masura de protectie legala in dreptul intern impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice in drepturile protejate prin Articolul 8 § 1.
Mai ales in cazuri precum actiunile de monitorizare in chestiune, avand in vedere lipsa unui control public si  riscul unui abuz de putere (a se vedea Halford, citat mai sus, § 49).

46.  Aceasta notiune nu numai ca necesita concordanta cu dreptul intern, dar de asemenea se refera la calitatea normelor legale , fiind necesar sa fie compatibila cu principiul statului de drept (a se vedea, printre altele, Khan v. Regatul Unit, judecata in 12 Mai 2000, Raportul Judecatii si Deciziile 2000-V, § 26; P.G. si J.H. v. Regatul Unit, citat mai sus, § 44).
In vederea indeplinirii cerintelor  legate de predictibilitate, legea trebuie sa fie suficient de clara in continutul sau pentru a oferi persoanelor fizice indicatii adecvate asupra circumstantelor  si a conditiilor in care autoritatile  sunt imputernicite sa recurga la orice fel de astfel de masuri (a se vedea Halford, citat mai sus, § 49 si Malone, citat mai sus, § 67).

47.  Curtea nu este convinsa de declaratia Guvernului referitoare la faptul ca respectivul Colegiu a fost autorizat in baza atributiilor sale statutare sa faca “orice ar fi necesar sau expedient” in vederea furnizarii de servicii de invatamant superior, si gaseste argumentul ca fiind neconvingator .
Mai mult, Guvernul nu incearca sa argumenteze ca in perioada respectiva ar fi existat prevederi, fie in dreptul intern, fie in instrumentele care guvernau activitatea Colegiului, care sa reglementeze circumstantele in care angajatorii pot monitoriza utilizarea serviciilor de telefonie, e-mail si internet de catre angajati.
Mai mult, este clar faptul ca Regulamentele privind telecomunicatiile din 2000 faptul (adoptate in baza Legii privind reglementarea puterilor de investigare din 2000), care contin asemenea prevederi, nu erau in vigoare in perioada relevanta cauzei.

48.  In consecinta, intrucat in perioada respectiva nu exista in dreptul comun nicio reglementare referitoare la actiuni de monitorizarea, ingerinta in acest caz nu a fost “in concordanta cu legea” asa cum este pervazut Articolul 8 § 2 din Conventie.
Curtea nu exclude imprejurarea ca monitorizarea utilizarii de catre un angajator a telefonului, e-mail-ului sau a internetului la locul de munca pot fi considerate ca “necesare intr-o societate democratica” in anumite situatii, in vederea indeplinirii unui scop legitim.
Cu toate acestea, avand in vedere concluziile aratate mai sus, Curtea apreciaza ca nu este necesar sa se pronunte in aceasta chestiune in prezenta cauza.

49.  Pentru aceste motive se apreciaza ca a existat o violare a Articolului 8 din acest punct de vedere.

II. PRETINSA VIOLARE A  ARTICOLULUI 13 COROBORAT CU ARTICOLUL 8 DIN CONVENTIE

50.  Reclamanta a declarat ca nu a existat niciun remediu legal eficient  pentru  incalcarile Articolului 8 pentru  care ea a formulat plangere si ca, pe cale de consecinta, a existat si o violare a Articolului 13, conform caruia: 
Orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost incalcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale , chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.

51.  Avand in vedere decizia pe care a adoptat-o in ceea ce priveste Articolul 8 (a se vedea  paragraful 48 de mai sus), Curtea nu  considera ca necesara examinarea plangerii reclamantei si sub aspectul dispozitiilor Articolului 13.

III.  APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENTIE

52.  Articolul 41 din Convention prevede:
Daca hotarirea Curtii declara ca o decizie luata sau o masura dispusa de o autoritate judiciara sau de orice alta autoritate a unei parti contractante este in intregime sau partial in opozitie cu obligatiile ce decurg din prezenta conventie si daca dreptul intern al acelei parti nu permite decit o inlaturare incompleta a consecintelor acestei decizii sau ale acestei masuri, prin hotarirea Curtii se acorda, daca este cazul, partii lezate o reparatie echitabila.

A.  Vatamari

53.  Reclamanta nu a solicitat daune pentru prejudicii financiare dar, fara a cuantifica o suma, a solicitat daune cu titlul de pierderi non-pecuniare pentru stress, anxietate, stari de proasta dispozitie si  insomnii.
Ea a depus un raport medical datat in iunie 2006 care mentiona ca aceasta suferise de stress si precaritatea somnului din cauza locului de munca.

54.  Guvernul a declarat ca raportul prezentat de catre reclamanta nu continea indicii referitoare la faptul ca stressul de care aceasta se plange a fost cauzat de catre factorii care au stat la baza plangerii sale.
Cu atat mai mult, asa cum Curtea a statuat in numeroase alte cazuri referitoare la plangeri implicand interceptari ale comunicatiilor efectuate de persoane suspectate de catre politie pentru savarsirea unor infractiuni,  constatarea unei violari (a drepturilor) trebuie sa constituie  ea insasi o satisfactie suficienta (a se vedea Taylor-Sabori v. Regatul Unit, no. 47114/99, § 28, 22 Octombrie 2002, Hewitson v. Regatul Unit, no. 50015/99, § 25, 27 Mai 2003 si Chalkley v. Regatul Unit, no. 63831/00, Â§ 32, 12 Iunie 2003).
Mai mult, intrucat presupusa conduita a sonstat in actiuni de monitorizare si nu in interceptare, natura unei asemenea ingerinte are o gravitatea semnificativ redusa in comparatie cu acele cauze mentionate mai sus.

55.  Curtea ia act de cauzele anterioare citat de Guvern, dar aminteste faptul ca, in cauza Halford (citat mai sus, § 76) referitoare la interceptarea unei convorbiri telefonice private ale unui angajat de catre angajatorul sau, au fost acordate  10,000 lire sterline cu titlul de daunelor morale.
Facand o apreciere pe baze echitabile in presentul caz, Curtea acorda reclamatei EUR 3,000 cu titlu de daune morale.

B.  Costuri si cheltuieli

56.  Reclamanta a solicitat plata costurilor si cheltuielilor de judecata totalizand 9,363  Lire sterline inclusiv TVA.  Acestea includ onorariile platite avocatului si avocatului consilier in suma de 7,171.62,lire sterline , plati in valoare de GBP 1,556.88 lire sterline iar restul sumei constand in costuri viitoare anticipate.

57.   Guvernul a declarat ca onorariul orar solicitat de catre avocati cat si rata cresterilor de-a lungul perioadei in care a fost instrumentata cauza sunt excesiv de mari. Mai mult , cererea initiala a reclamantei includea un numar de capete de cerere pe care Curtea le-a declarat inadmisibile si in consecinta, partea din cheltuieli care corespunde acestor cereri nu poate fi recuperata pe aceasta cale. Din punctul de vedere al Guvernului suma de 2,000 lire sterline poate acoperi in mod adecvat costurile si cheltuielile efectuate.

58.  In deplina concordanta cu propria jurisprudenta, Curtea va acorda costurile si cheltuielile efectuate in masura in care acestea au fost ocazionate de violarea (drepturilor) constatata si in masura in care acestea au fost efectuate in mod necesar si real si sunt rezonabile din punctul de vedere al cuantumurilor acestora. (a se vedea, in ceea ce priveste alte autoritati, Schouten si Meldrum v. Olanda judecata in 9 Decembrie 1994, Series A no. 304, pp. 28-29, § 78 si Lors si Altii v. Olanda, no. 52750/99, § 103, 4 Februarie 2003).
Luand in considerare toate aceste circumstante, se acorda reclamantei  6,000 euro pentru costuri si cheltuieli de judecata, suplimentar fata de orice suma care ar putea fi platita cu titlu de TVA

C.  Dobanda stabilita

59.  Curtea considera adecvat ca dobanda cuvenita sa fie bazata pe rata marginala de creditare  practicata de Banca Central Europeana, la care sa se adauge trei puncte procentuale.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE CURTEA, IN UNANIMITATE

1.   Hotaraste ca a avut loc o violare a Articolului 8 din Conventie;

2.   Hotaraste ca nu este necesar sa se examineze cauza sub aspectul dispozitiilor Articolului 13 din Conventie.

3.   Hotaraste

(a)  ca Statul trebuie sa platesca reclamatei, in termen de trei luni de la data de la care hotararea  devene definitiva in concordanta cu Articolul 44 Â§ 2 al Conventiei, urmatoarele sume, ce urmeaza a fi convertite in lire sterline la cursul aplicabil de la data tranzactiei / platii :
 (i) EUR 3,000 (trei mii de euro) cu titlu de daune morale;
 (ii) EUR 6,000 (sase mii de euro) cu titlul de costuri si cheltuieli;
 (iii) orice taxa sau impozit care poate decurge din sumele mai sus mentionate;

(b)  ca de la expirarea perioadei de trei luni mentionata mai sus pana la finalizare, se va plati o dobanda simpla calculata pentru sumele de mai sus la un curs egal cu rata marginala de creditare  practicata de Banca Central Europeana pe timpul perioadei stabilite, la care se vor adauga trei puncte procentuale;

4.  Respinge celelalte pretentii ale reclamantei pentru justa satisfactie.

Data in Engleza, si notificata in scris in 3 April 2007, in concordanta cu Regula/ 77 § 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

 

Traducerea in Romana facuta de jud. Emil Lukacs licentiata sub licenta Creative Commons - Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0