1. Introducere

 

Extinderea Internetului si gradul tot mai ridicat de acces la resursele din spatiul virtual continua sa mentina in atentie o tematica juridica deosebit de complexa, asupra careia specialistii dreptului nu inceteaza sa poarte dezbateri, sa evalueze consecinte si sa propuna diverse abordari si solutii de reglementare. Una din temele cu un impact profund nu numai in plan strict legal, dar si in perimetrul social si familial, o reprezinta protectia minorilor, privita nu doar ca reactie sociala la diferitele forme de abuz la care acestia pot fi supusi in Internet, dar si ca ansamblu de masuri juridice si extrajuridice, avand caracter preventiv.

Cercetarile sociologice din ultimii ani evidentiaza impulsul minorilor de a cerceta spatiul electronic de la varste tot mai mici, in conditiile in care raspandirea si accesbilitatea serviciilor Internet ating cote maxime, iar posibilitatea de a utiliza un computer acasa, la scoala sau la cafeneaua din coltul strazii a devenit la fel de naturala precum vizionarea programelor de televiziune. Efectele benefice ale acestei interactiuni dintre copiii aflati in diferite faze de dezvoltare a personalitatii lor si mediile virtuale sunt incontestabile. La fel de prezente sunt insa si pericolele asociate utilizarii Internetului de catre minori. 

 La o prima analiza, aspectele negative ce insotesc dinamica Internetului, afectand in special minorii, par a fi legate, in principal, de fenomenul pornografiei infantile, a carui pondere crescanda in spatiul cibernetic a determinat adoptarea unei importante reglementari la nivel international, urmata de ajustari corespunzatoare ale legislatiei penale din tot mai multe state. Dar, astfel cum vom arata in prezentul studiu, aria pericolelor din mediul electronic indreptate impotriva minorilor indica, actualmente, o pronuntata tendinta de diversificare, aducand in prim-plan o serie de fenomene inedite care trebuie:

<typolist type="1">

identificate cu acuratete si cercetate sub toate formele lor de manifestare, oricat de brutale si respingatoare ar fi uneori acestea;

intelese din perspectiva relatiei lor cu dezvoltarea noilor tehnologii care au darul de a le facilita amploarea;

evaluate in lumina riscului de fi prezente in interactiunea minorilor cu teritoriul cibernetic, si a raului pe care il produc in urma acestor contacte;

tratate in mod eficace nu numai din perspectiva represiunii penale, dar si prin asumarea unor actiuni preventive ce trebuie incadrate in efortul mai larg de consolidare a guvernantei Internetului.

</typolist>

Investigarea acestei problematici – realizata, in principal, dinspre zona stiintei dreptului, dar beneficiind si de instrumentarul metodologic al unor discipline adiacente (sociologie, psihologie, informatica etc.) -, laolalta cu toate implicatiile si provocarile rezultate, trebuie sa extinda dezbaterea in jurul celui mai sensibil – din punctul nostru de vedere – subiect al lumii virtuale: libertatea de exprimare in Internet si limitele acestei libertati.

Cu un alt prilej, in care incercasem o abordare de sinteza a principalelor tipuri de continuturi negative existente in Internet, apreciam ca ne apropiem vertiginos de momentul in care se va impune regandirea paradigmei constitutionale a libertatii de exprimare, in contextul dezvoltarii mijloacelor de comunicatie si a tehnologiilor informatiei.(1)

Spatiul cibernetic nu reprezinta un vid; el constituie o veritabila arena sociala in care se forjeaza un tip nou de interactiune si comunicare intre oameni, in care sunt reproduse vulnerabilitati ale lumii reale si unde se profileaza, treptat, riscuri si pericole necunoscute pana nu demult. Multitudinea acestor aspecte nascute intr-un perimetru electronic tot mai complex nu ramane fara consecinte – in special, de ordin juridic – in lumea fizica. De aici, setul de intrebari relativ dramatice: care este gradul libertatii de manifestare a ideilor in Internet? Unde plasam limita dintre modul de comportament legal si conduita ilicita? Este admisibila anonimitatea dincolo de lumea reala? in ce masura se pot sustrage comunitatile virtuale controlului exercitat de autoritatile de impunere a legii? Cum delimitam in Internet sfera privata - inaccesibila, in principiu, controlului statal -, de spatiul public, supus, in mod natural, unei anumite reglementari si supravegheri? Dificultatea formularii raspunsurilor la aceste doar cateva intrebari de principiu, nemaivorbind de controversele care continua sa se nasca in randul juristilor din mai multe state, reprezinta cel mai clar semn al faptului ca o conturare a unei noi paradigme in materia libertatii de exprimare in Internet, desi necesara, este improbabila intr-un viitor apropiat.

In pofida unor asemenea obstacole, demersul teoretic trebuie totusi continuat, indeosebi pentru:

<typolist type="1">

a permite crearea unui cadru normativ lipsit de echivoc pentru manifestarea ideilor in Internet, oferind, totodata, o protectie juridica reala minorilor,

a evita criminalizarea artificiala a utilizatorilor,

a nu ingadui afirmarea unor modele penale orwelliene si

a nu descuraja schimbul de idei in Internet si dezvoltarea tehnologiilor care il fac posibil.

</typolist>

Speram ca analiza pe care o intreprindem in cadrul prezentului studiu va putea oferi cateva repere utile pentru atingerea acestor obiective.

In cele ce urmeaza, ne vom focaliza atentia asupra evolutiilor recente din fenomenologia formelor de abuz in Internet indreptate impotriva minorilor, cu accent pe trasaturile de ordin criminologic, dar si asupra unor initiative legislative semnificative, dublate de masuri de aplicare a legii, pentru a incheia cu un set de consideratii pe marginea masurilor juridice si extra-juridice de protectie a minorilor, ca parte a guvernantei spatiului cibernetic.

Note

 1. A se vedea H.D. Dumitru, Probleme juridice privind continuturile negative din Internet, Pandectele Romane nr.3/2003 (mai – iunie), p.235-239.