5. Masuri active de impunere a legii

 

Cu certitudine, combaterea abuzurilor savarsite asupra minorilor in Internet este cel mai eficient realizata prin intermediul actiunilor desfasurate de organele de politie, in urma unor etape premergatoare de cercetare atenta si indelungata a mediilor electronice, de evaluare a pericolelor concrete si de identificare a faptuitorilor. Nu de putine ori, ca un efect al absentei frontierelor nationale la nivelul Internetului, asemenea masuri sunt desfasurate, in cooperare, de autoritati politienesti din mai multe state.

Daca la mijlocul anilor ‘90 din secolul trecut, actiunile politiei in acest domeniu surprindeau adesea prin amatorism si interventii aleatorii, lipsite de diferentieri in tratarea circumstantelor reale si personale, si insuficient pregatite - ceea ce, in multe cazuri, a dus la regretabile erori judiciare (1)  -, in prezent, se poate constata o profesionalizare a celor implicati, nu doar datorita specializarii in tehnologia informatiilor si dezvoltarii mijloacelor tehnice de investigare, dar si prin recursul la analize criminologice de profunzime ale fenomenului de cybercrime, pentru a putea percepe mai corect resorturile psiho-sociale ale acestui tip de criminalitate, factorii obiectivi si subiectivi care il insotesc, precum si pentru a opera nuantari apte sa orienteze demersul represiv pe terenul legalitatii si al protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
 
5.1. Aspecte criminologice

5.1.1. Orice demers al organelor de politie indreptat impotriva celor care perpetueaza formele de abuz asupra minorilor in Internet nu poate ignora trasaturile de natura criminologica ale acestor manifestari infractionale.

In ultimii zece ani, beneficiind de coordonatele oferite de cazuistica tot mai bogata a dosarelor penale, s-a produs o literatura de specialitate extrem de utila, cu sprijinul careia au putut fi profilate modele infractionale si categorii de faptuitori. In sens invers, studiile de criminologie a Internetului au contribuit intr-o masura substantiala la elaborarea cadrului juridic de combatere a pornografiei infantile in mediile electronice. Pe aceasta baza, autoritatile isi pot acum fixa mai corect tintele, atat in privinta posibililor faptuitori, cat si in legatura cu materialele ilegale sau potential ilegale.

A devenit un truism constatarea conform careia Internetul, prin caracterul sau anarhic si neguvernabil, ofera o deschidere deloc neglijabila actelor ilicite indreptate impotriva unei categorii sigure de victime care sunt minorii. Daca ne-am obisnuit sa afirmam ca acestia sunt relativ bine protejati de lege in mediul real, datorita existentei unui sistem juridic si institutional tot mai extins, nu acelasi lucru se poate afirma in legatura cu pericolele ce ameninta minorii in teritoriul cibernetic. Cu toate acestea, sub un alt aspect, cele doua medii nu trebuie separate artificial. Astfel, spre pilda, pornografia infantila diseminata in Internet este produsa, in principal, ca urmare a formelor de abuz fizic exercitat asupra minorilor in lumea reala, acestia fiind atrasi in locuri in care sunt lipsiti de ocrotire si supusi exploatarii sexuale, inclusiv in forma fotografierii si filmarii lor in ipostaze sexual explicite. Consumarea acestor abuzuri in mediul real indica, pana la urma, vulnerabilitatea sistemului juridic si insitutional existent. Daca avem in vedere ca pornografia infantila creata exclusiv prin mijloace electronice (asa-numitele “pseudo-fotografii” (2)) detine o pondere destul de redusa in sfera infractionalitatii informatice orientata impotriva minorilor, inseamna ca fortificarea masurilor de combatere si descurajare a exploatarii sexuale la care sunt expusi acestia in zona extra-electronica reprezinta cea mai eficienta strategie de reprimare a pedofiliei.

5.1.2. Dar ce anume genereaza pornografia infantila? Complexitatea problemei in sine, ca de altfel si dificultatea adecvarii regimului penal sanctionator la amploarea fenomenului, atat online, cat si offline, au determinat o diversitate de opinii in randul specialistilor, fie ca vorbim despre psihologi, sociologi, criminologi sau juristi.

In anul 2003, Ethel Quayle si Max Taylor, profesori de psihologie la University College din Cork/Irlanda au atras atentia printr-o lucrare de referinta in care asociau pornografia juvenila mediata electronic cu fenomenul comportamental al dependentei de Internet.(3)  Raportandu-se la cercetari anterioare ce au pus in lumina faptul ca nu abundenta pornografiei online, in general, determina nevoia interactiunii cu pornografia orientata asupra minorilor, ci realitatea ca utilizatorii beneficiaza, datorita tehnologiei informatiei, de accesul la continuturi alta data aproape imposibil de procurat(4),  cei doi specialisti au conturat un model original al utilizarii problematice a Internetului, in contextul focalizarii asupra pornografiei infantile. Intervievarea unor persoane condamnate pentru pornografie infantila a evidentiat existenta unor factori criminogeni originari, cum ar fi experiente sexuale premature, un grad scazut de socializare in perioada adolescentei, un anumit interes sexual pentru copii, nu neaparat legat de abuzuri savarsite asupra minorilor, precum si insatisfactii cu privire la relatiile interpersonale trecute sau prezente. Acesti factori s-au suprapus cu posibilitatea utilizarii lesnicioase a Internetului si constientizarea facilitatilor oferite de acesta, indeosebi anonimitatea, dezinhibarea, potentarea fanteziilor. Pe acest fond, faptuitorul tinde sa dezvolte o cunoastere mai profunda a tehnologiilor informatiei, sa utilizeze tehnici de navigare adesea sofisticate, sa foloseasca parole si mijloace de deghizare electronica, si sa adere la diverse comunitati virtuale. In acest punct, se ajunge la escaladarea folosirii problematice a Internetului, datorita interventiei suplimentare a unor factori cum sunt amplificarea fantasmelor sexuale, acceptarea riscurilor, reducerea contactelor sociale offline, recursul la modalitati de validare si normalizare a comportamentului dizarmonic in Internet, angajarea in practici licite (procurarea de pornografie adulta sau interactiuni cu adulti in camere de conversatie pe teme sexuale). Toate aceste elemente cumulate conduc, treptat, la asumarea unei conduite ilicite in forma producerii, detinerii sau raspandirii de pornografie infantila, a grooming-ului si chiar a abuzului fizic, in special daca persoana respectiva are acces la sau se gaseste in proximitatea unui mediu care favorizeaza contactul nemijlocit cu minori. (5)

 

Particularitati ale conduitei ilegale vizeaza meticulozitatea pana la pedanterie in organizarea si catalogarea colectiei acumulate in timp, continua cautare de imagini, teme si fantezii noi, ceea ce duce, in cele mai multe cazuri, la renuntarea rasfoirii materialelor „invechite” din colectie, extinderea cercului de apartenenta la comunitati virtuale ai caror membri aveau preocupari identice. Mai mult, prezenta in cadrul acestor comunitati impune confruntarea cu ceilalti pentru obtinerea unui status de superioritate, masurabil in functie de dimensiunile colectiei fiecaruia si de capacitatea de a fi „la zi” cu „noutatile” sau cu „imaginile rare.” In aceste conditii, imaginatia sexuala scapa oricarei cenzuri interioare si pare sa se auto-reproduca si sa se manifeste intr-o succesiune nesfarsita de trebuinte si impulsuri specifice, a caror satisfacere nu poate fi refuzata.

Intr-o alta lucrare, profesorul Max Taylor subliniaza ca relatia dintre interesul sexual al adultilor pentru copii si pornografia juvenila este complexa si insuficient inteleasa. Datele empirice consemneaza, de exemplu, ca nu toti cei care au fost condamnati pentru infractiuni sexuale impotriva minorilor manifesta un interes special pentru pornografia orientata asupra copiilor. Invers, persoane fara cazier judiciar si care nu sunt atasate sexual de minori prezinta, totusi, anumite afinitati pentru colectionarea de imagini de pedofilie. Totodata, nici relatia dintre cei care aduna asemenea materiale si abuzurile sexuale savarsite asupra copiilor nu este limpede. De asemenea, exista de multe ori o deosebire intre cel care fotografiaza sau filmeaza abuzul fizic asupra minorului si  colectionarul care poate sa nu fie implicat in acest proces.

Pe baza cercetarilor intreprinse de-a lungul anilor, profesorul Taylor a identificat urmatoarele tipuri de persoane interesate in pornografia infantila:

1. colectionarii care detin baze de date uriase, clasificate meticulos pe multiple arii tematice;
2. producatorii care participa inclusiv la savarsirea de abuzuri sexuale. Imaginile si filmele pe care le produc cu aceasta ocazie sunt apoi diseminate in Internet. Pot detine, la randul lor, colectii de imagini si filme;
3. persoane cu interese sexuale diverse, care nu se concentreaza, in mod particular, asupra minorilor;
4. persoane care actioneaza din curiozitate, descarcand un volum redus de imagini si filme din Internet;
5. persoanele care isi manifesta, in mod ostentativ, dreptul la libera exprimare. Descarcarea oricarui tip de pornografie de catre acesti indivizi este facuta exclusiv in scopul de a-si clama libertatea;
6. persoanele care dezvolta pagini web si care vand CD-ROM-uri cu pornografie infantila, actionand ca intermediari, fara sa fie implicati in productia materialelor si in abuzul asupra minorilor. (6)

P

ornind de la aceasta clasificare, se pot contura profiluri variate si in functie de alte criterii.

De exemplu, pot exista colectionari, producatori sau curiosi interesati doar de pornografia sau erotica infantila ce infatiseaza minori cu varste cuprinse intre 12 si 18 ani, fiind complet detasati de formele abominabile care expun copii de 2-3 ani. Apoi, putem vorbi despre persoane care au aceste preocupari in mod permanent, ocazional sau in perioade de timp sensibil distantate intre ele. De asemenea, poate conta si modul in care persoana respectiva intelege sau nu sa isi ascunda activitatea, fie in ceea ce priveste navigarea in Internet, sau modul de stocare a materialelor pornografice. Uneori, persoanele care abuzeaza direct de copii si isi reproduc actiunile pe inregistrari foto sau video inteleg sa foloseasca materialul astfel obtinut pentru a-i santaja pe minorii in cauza. O alta categorie recurge la reproduceri pentru a le comercializa ulterior prin Internet. Este demn de mentionat faptul ca in cazul unui site care prezenta o asemenea oferta, si care a fost inchis de politia americana in 1998, veniturile lunare rezultate din abonamentele utilizatorilor atingeau aproape 1,5 milioane USD.  (7)

 

5.1.3. In fine, continutul propriu-zis al imaginilor si filmelor este in cea mai mare masura relevant din perspectiva criminologica. De fapt, este vorba despre o arie extrem de larga de continuturi, ce exprima, in ultima instanta, fanteziile si optiunile sexuale ale celor in cauza. (8) Continutul este cel care evoca sau nu un comportament sexual explicit al minorilor, element in functie de care ne putem gasim in prezenta unei infractiuni. Daca in practica se vor intalni cazurile unor colectii de anvergura axate, spre exemplu, pe imaginile de nudism, nu va fi incidenta legea penala, cat timp nu este decelabil comportamentul sexual explicit al unui minor. Totusi, chiar daca scapa legii penale, aceasta conduita (analizata in toata complexitatea ei) este de natura sa indice un potential comportament deviant care poate merge, in functie de un context determinat, pana la savarsirea de abuzuri sexuale asupra minorilor. (9)

Profesorul Taylor insista asupra necesitatii ca, in procesul de investigare a infractiunilor, imaginile si filmele sa fie examinate cu cea mai mare atentie, atat sub aspectul strict al continutului, cat si din perspectiva sursei acestora. Elementele secundare din imagini pot furniza informatii in legatura cu locul, timpul si contextul in care a fost produs continutul respectiv, cu persoanele care au participat la crearea acestuia, dar si cu privire la elemente de ordin psihologic ce ar putea rezulta din analiza imaginilor.

 

Proiectul COPINE din Irlanda, care are ca obiect studiul comportamentului deviant asociat pornografiei infantile, realizeaza, in comparatie cu criteriile destul de rigide fixate de lege si de practica judecatoreasca, o clasificare mai ampla a categoriilor de imagini, in scopul de a sonda mai precis perspectiva psihologica a faptuitorilor, existenta efectiva a abuzului savarsit asupra copilului, precum si gradul de pericol al abuzului. Astfel, pe o scara de la 1 la 10 (unde nivelul 10 reprezinta forma maxima de abuz) autorii studiului identifica urmatoarele genuri de imagini: indicativ-neutre, nudism, erotografie, poza, poza erotica, poza erotica explicita, activitate sexual explicita, violenta, violenta grava, sadism/bestialitate.(10)  Dincolo de utilitatea clasificarii in privinta evaluarii impulsurilor psihice ale faptuitorilor, aceasta varianta taxonomica ni se pare importanta si pentru efortul practicii judiciare penale de a realiza o mai corecta incadrare juridica si o individualizare adecvata a pedepsei, dar si in contextul in care s-ar aprecia ca este necesara o modificare a legislatiei, in sensul cuprinderii si sanctionarii unor grade „intermediare” de pericol social care, actualmente, sunt lasate fie la aprecierea prea larga a organelor de ancheta sau a instantelor, fie nu sunt luate in considerare, in suficienta masura.

5.1.4. Cu toate acestea, clasificarile de mai sus nu pot rezolva, ele singure, problemele de calificare juridica si de intelgere a modelelor comportamentale deviante din aria pornografiei orientata spre minori. Ca o completare necesara a cadrului cercetarii, specialistii au ajuns sa examineze tot mai frecvent problematica imaginilor infatisand copii, carora colectionarul (sau, pur si simplu, privitorul) intelege sa le atribuie conotatii sexuale. In aceste situatii, calificarea juridica este mult mai anevoioasa, tocmai datorita implicarii resorturilor de natura subiectiva ale persoanei. In plus, in procesul de calificare se pot interfera si o serie de factori obiectivi apti sa modifice calitativ natura unei imagini din perspectiva raspunderii penale. Exista, prin urmare, elemente de ordin subiectiv si obiectiv a caror pondere poate conta in economia unei cauze concrete, dar care, in aceeasi masura, ar putea determina o repunere in discutie a cadrului legal existent in materie.
In articolul publicat sub egida Institutului Australian de Criminologie, Tony Krone evoca o speta controversata, solutionata de instantele australiene (P. v. South Australia Police/1994/75 A Crim R 480). Rechizitoriul privea existenta unei inregistrari video efectuata cu o camera ascunsa, pe durata a 11 ore, intr-o toaleta publica. Imaginile video au surprins, cu aceasta ocazie, mai multi baieti cu varste de pana la 16 ani. In apel, instanta l-a achitat pe inculpat cu privire la fapta de detinere de pornografie infantila, luand in calcul un element cantitativ, si anume faptul ca din cele 11 ore, doar aproximativ 20 de minute contineau imaginile unor minori. In plus, la data pronuntarii, judecatorii nu au acordat nici o relevanta contextului in care a fost realizat materialul video. Acesta din urma este un aspect important, deoarece, ulterior, legea penala australiana s-a modificat, impunand instantelor sa tina seama de imprejurarile in care sunt realizate imagini fotografice sau filmate orientate asupra minorilor, pentru a stabili incadrarea juridica a faptei. Pe acest temei, imaginile pot dobandi caracter pornografic, in  functie de anumite circumstante obiective in care au fost create, instantele trebuind sa determine:
- daca a fost vorba despre o intruziune in sfera intima a copilului;
- daca asupra acestuia s-au exercitat constrangeri;
- daca minorul s-a aflat sub influenta drogurilor, ori daca era in stare de inconstienta.

 

Dintr-o alta perspectiva, Tony Krone insista asupra faptului ca pozele sau filmele infatisand copii pot fi privite in maniere diferite, in functie de persoana direct implicata. In acest punct intervin accentele subiective ale privitorului, de sexualizare a imaginii. Spre exemplu, fotografia unui minor dintr-un catalog de moda vestimentara poate parea obisnuita in ochii unei persoane, in timp ce o alta i-ar putea conferi un caracter erotic. Se pune intrebarea, in acest din urma caz, cum poate fi calificat (si daca realmente trebuie calificat) faptul detinerii unei colectii foarte mari de asemenea imagini, a caror sugestie sexuala este impusa de colectionar insusi? Ce se intampla daca in aceasta colectie se regasesc si imagini ale unor minori abuzati sexual? Un anumit raspuns la aceste probleme a fost dat in speta Regina v. Oliver, solutionata de instantele britanice, prilej cu care s-a retinut ca in determinarea caracterului pornografic al unor imagini pot fi avute in vedere aspecte obiective, precum volumul colectiei, contextul si organizarea (clasificarea tematica) acesteia. Totusi, elementul subiectiv constand in felul in care colectionarul intelege sa priveasca imaginile ar putea fi cu greu apreciat si, in orice caz, nu ar fi de conceput disocierea sa de elementele obiective existente in cauza, nemaivorbind de problemele ce pot aparea datorita neacoperirii, de catre norma penala, a unor situatii de acest gen.

In abordarea criminologica promovata de Tony Krone este evidentiat, in acelasi timp, riscul ca sexualizarea mentala a imaginilor ce expun minori sa se dezvolte si ca un efect al dezbaterii publice tot mai largi asupra pornografiei infantile.(11)  Cu alte cuvinte, exista posibilitatea ca nu doar potentiali infractori, dar si segmente extinse ale publicului sa aiba tendinta de a incarca sexual imagini dintre cele mai comune (reclame publicitare, spectacole sau manifestari sportive ce implica minori) tocmai datorita persistentei acestei teme pe agenda publica, precum si a constientizarii amenintarilor la adresa copiilor. Fara a obiecta asupra necesitatii de a continua aceste dezbateri, tocmai in scopul identificarii celor mai eficiente instrumente juridice si extra-juridice de combatere a pornografiei infantile, consideram ca accentele necontrolate (mai ales cele de natura pur militanta, detasate de planul discutiilor de stricta specialitate) au aptitudinea de a impune suprasensibilizari si opinii extreme care, in anumite conditii, pot influenta demersurile legislative subsumate adoptarii cadrului juridic sanctionator, precum si orientarea organelor penale in solutionarea cauzelor de acest gen. Un exemplu ilustrativ este reprezentat de o reclama publicitara a firmei Calvin Klein, care a fost retrasa, in anul 2000, ca urmare a protestului unor organizatii neguvernamentale de protectie a copilului, intrucat infatisa doi baieti pre-adolescenti, in lenjerie de corp, sarind pe o canapea.

 

Este, la un anumit nivel, expresia cea mai putin dezirabila a exagerarii unei tematici reale si sensibile, dar care ajunge, pe acest fond, sa aiba consecinte problematice in redesenarea, fara discernamant, a limitelor libertatii de exprimare. Reprezentantii militantismului din acest domeniu ezita sa recurga la propuneri concrete de amendare a legislatiei existente, pentru a se acoperi si comportamentul sexual implicit al minorilor in norma penala incriminatoare, deoarece stiu cat de vulnerabila este pozitia lor din perspectiva protectiei libertatii de exprimare si cat de puternica este opozitia unei importante parti a publicului la un astfel de demers. In schimb, opteaza pentru mentinerea, la o intensitate inalta, a criticii si a protestelor publice impotriva unor imagini de tipul celor de la Calvin Klein – dincolo de argumentari juridice serioase - , ceea ce ajunge sa aiba un efect pervers asupra aplicarii legislatiei existente, dand nastere, in practica, la interpretari dincolo de limita avuta in vedere de legiuitor. Toate acestea determina, in ultima instanta, o accentuata incertitudine legislativa, iar, in planul Internetului, o sensibila insecurizare a furnizorilor si utilizatorilor de servicii.

5.1.5. Revenind la aspectele de ordin obiectiv ce pot contribui la efectul sexualizarii imaginilor, ni se par relevante constatarile din practica indelungata a FBI-ului in privinta colectiilor de fotografii si filme gasite asupra unor faptuitori. (12) Acesta colectii se caracterizeaza prin aceea ca:
- indica efortul considerabil - financiar si de timp - investit de faptuitor, pentru a le organiza si dezvolta;
- inregistreaza cresteri exponentiale, pe masura ce proprietarul lor constata ca au aparut in mediul electronic imagini inedite pentru care simte o nevoie acuta de a le procura;
- sunt depozitate pe computer, tocmai datorita capacitatii acestuia de a oferi tehnici avansate de arhivare si clasificare;
- sunt transferate pe alte suporturi electronice, datorita diligentei faptuitorului de a nu fi descoperite de altii;
- nu sunt aproape niciodata distruse de catre colectionari;
- fac obiectul unor schimburi frecvente intre colectionari.
 

Trasaturile de mai sus vizeaza exclusiv pornografia juvenila, dar apreciem ca ele ar putea fi sugestive si in cazul colectiilor de erotica infantila, indicand un potential criminogen, chiar daca discutiile asupra incriminarii acestei a doua categorii de materiale continua sa creeze controverse. (13)

 

 5.1.6. O concluzie la cele scrise in cadrul acestei subdiviziuni a studiului nostru poate fi aceea ca solutiile legislative, actiunile organelor de impunere a legii, precum si practica instantelor judecatoresti pot si trebuie sa valorifice intr-un grad mai ridicat rezultatele lucrarilor criminologice. Efortul de adecvare a reactiei societatii la fenomenul analizat nu poate face abstractie de tipologia diversa a comportamentelor ilicite si a persoanelor care le reproduc. Aceasta, cel putin pentru necesitatea de a trata in mod diferentiat categorii de faptuitori care se deosebesc intre ei printr-o multitudine de caracteristici.
In afara acestui imperativ, se impune moderarea impulsurilor de penalizare a utilizatorilor Internetului, prin incriminarea precisa a fapelor generatoare de pericole pentru minori in mediul online, evitarea mentinerii incertitudinii asupra caracterului licit sau ilicit al numeroaselor genuri de continuturi erotografice, si continuarea dezbaterilor privind trasarea rezonabila a limitelor libertatii de exprimare in spatiul virtual.

Totodata, perceperea, acceptarea, delimitarea si tratarea diferentiata a nuantelor trebuie sa orienteze orice demers de specialitate care se vrea serios si eficace. Raportandu-ne din nou la produsele cercetarii criminologice, rezulta ca interesul sexual al adultilor pentru copii in mediul electronic se concretizeaza in activitati ilegale, dar si in conduite ingaduite de lege. Pornografia infantila se situeaza in afara legii, dar construirea fanteziilor implicand minori, pe cat de inacceptabila ar putea parea din perspectiva morala si sociala, nu poate fi incriminata, cat timp aceste (sub)produse ale mentalului nu ajung sa se exprime in maniere periculoase. In masura in care societatea ar percepe in aceasta privinta necesitatea unei interventii legislative, ea trebuie sa opereze cu nuante si trepte de pericol social, luand in calcul distanta obiectiva ce poate separa, la un moment dat, ganduri neexprimate in planul realitatii, pe de o parte, de modalitatile prin care ele s-ar putea exterioriza, pe de alta parte.

5.2. Capcanele din Internet

 

Mentinandu-ne in aria temelor generatoare de controverse, vom aborda in cele ce urmeaza un subiect care se leaga in mare masura de succesul actiunilor politienesti online. Aparte de avansul tehnologic in materie de investigatii, care contribuie in mod decisiv la descoperirea si reprimarea infractiunilor de pornografie infantila in teritoriul virtual, organele penale nu ezita sa faca uz de tactici a caror legitimitate si chiar legalitate pot fi puse in discutie.

 In practica anglo-saxona, fenomenul asupra caruia intentionam sa ne oprim se numeste Entrapment, dar, actualmente, nu mai este folosit doar de anchetatorii din S.U.A si Marea Britanie. Este vorba despre un mijloc de inducere in eroare a faptuitorilor, menit sa le provoace comportamentul infractional in forme apte sa duca, in final, la arestarea lor. In acest caz, anonimitatea nu mai constituie un avantaj doar pentru faptuitor, devenind o facilitate de care profita si anchetatorul care actioneaza online, pentru a nu putea fi identificat de interlocutorii sai.

 Din perspectiva faptuitorului retinut si judecat in contextul utilizarii acestei tactici, Entrapment-ul constituie un mijloc de aparare in instanta – mai exact, o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei -, bazat pe ideea ca nesocotirea legii s-a produs exclusiv ca efect al incitarii (instigarii) realizate de politie. Pentru ca apararea sa aiba succes, este nevoie ca inculpatul sa probeze ca, in absenta actiunii dolozive a politiei, el nu ar fi savarsit fapta. Totusi, in cazul persoanelor predispuse sa comita asemenea infractiuni, furnizarea oportunitatii de a comite o infractiune nu este considerata Entrapment.  (14)
 In martie 2006, practica judecatoreasca elvetiana a fost confruntata cu o cauza adusa in fata instantei ca urmare a unei actiuni de incitare politieneasca a faptuitorului. In speta, politia a actionat sub acoperire intr-un chat-room, determinandu-l pe unul dintre participanti sa vina la o intalnire cu un pretins minor. A urmat arestarea si perchezitia domiciliara, prilej cu care anchetatorii au identificat circa 100 de imagini de pornografie infantila, stocate pe computerul faptuitorului. Instanta penala a considerat ca, sub aspectul “tentativei neconsumate de a avea raporturi sexuale cu un minor”, inculpatul se bucura de circumstante atenuante, deoarece conduita sa a fost determinata nemijlocit de politistii care au actionat sub acoperire. (15)
 

In doctrina exista doua perspective opuse in ceea ce priveste admisibilitatea acestei tactici de combatere a infractionalitatii in mediul virtual. Una dintre orientari considera demersurile de acest tip ca fiind legitime si in acord cu legea.(16)  Ele un un caracter pro-activ, intrucat contribuie la prevenirea victimizarii minorilor si la o mai rapida arestare a faptuitorilor, precum si la alcatuirea unui probatoriu eficace in instanta. Ele au si avantajul ca nu expun in nici un fel minorii, intreaga actiune fiind derulata de adulti. Sunt totusi situatii (denumite „reactive”) cand politia intervine dupa ce minorul (sau parintii acestuia) sesizeaza autoritatile in legatura cu o tentativa de grooming, moment in care victima potentiala este scoasa complet din circuitul de comunicare, locul ei fiind luat de agenti sub acoperire. In scopul contracararii, in faza de judecata, a apararilor inculpatului orientate impotriva actiunii de Entraptment, agentii respectivi isi desfasoara actiunea in baza unor reguli de conduita stricte, prevazute expres de actele normative cu caracter procesual. Scenariul clasic este, de regula, urmatorul: un agent acoperit sub identitatea unui minor de 12-13 ani urmareste fluxul si continutul discutiilor intr-o camera de conversatie, cu scopul de a identifica intentiile unor adulti de a se angaja in relatii sexuale cu minori. Odata depistat un asemenea participant la discutii, politistul initiaza contactul online, dezvoltand, intr-o perioada de cateva luni, oportunitatea comiterii infractiunii, in forma organizarii unei intalniri intre cei doi.
 

Ulterior, in fata instantei, anchetatorii pot sustine un rechizitoriu intemeiat pe tentativa savarsirii infractiunii de viol sau de raport sexual cu un minor, ori de rapire a unui minor. Alte fapte penale in forma tentativei pot fi (potrivit legislatiei la nivel federal sau statal din S.U.A.) utilizarea de mijloace electroncie pentru a exploata minori, ori pentru a comite o infractiune, sau determinarea unui minor de a savarsi o infractiune. (17)
 

Opinia contrara sustine ca Entrapment-ul este raspunzator, in cazuri determinate, pentru aducerea unor persoane in fata justitiei penale, doar pentru ceea ce acestea gandesc, exploatandu-li-se slabiciunile si vulnerabilitatile, si mizandu-se pe usurinta cu care fanteziile sexuale pot fi inflamate, pana la momentul la care persoanele respective isi pierd orice mecanism de autocenzura si trec la act.  (18)
 

Se ofera exemplul cauzei Jacobson v. United States (502 U.S.540)(19) , in care, timp de doi ani si jumatate, doua agentii guvernamentale au creat si promovat cinci organizatii fictive de pedofilie, prin intermediul carora au corespondat cu tinta Keith Jacobson, pentru a-l determina pe acesta sa achizitioneze pornografie infantila. In toata aceasta perioada indelungata, Jacobson a raspuns recunoscand ca are intr-adevar “un anumit interes sexual fata de minori, ca ii plac adolescentii care arata bine si care au intre ei raporturi sexuale”. In final, Jacobson s-a lasat convins sa comande o publicatie pornografica ce continea imagini cu minori, prilej cu care a si fost arestat. Curtea Suprema i-a admis apararea intemeiata pe existenta Entrapment-ului, apreciind ca, desi inculpatul era predispus la savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in instanta, acuzarea nu a putut dovedi ca aceasta predispozitie a fost independenta in raport cu intreaga actiune organizata de politie, si ca nu a fost indusa de actiunea respectiva. Curtea a subliniat, totodata, ca desi o persoana poate avea anumite inclinatii si fantezii, nu inseamna in mod necesar ca acea persoana ar fi gata sa le si materializeze, in absenta unei influente exterioare exercitate asupra ei.
 

O situatie similara este oglindita in speta United States v. Poehlman (217 F. 3d 692)(20) , in care instanta, urmand precedentul Jacobson a statuat ca procurorii sunt obligati sa demonstreze: 1) ca inculpatul era predispus sa comita infractiunea inainte ca politia (actionand sub acoperire) sa fi intrat in legatura cu el; 2) ca inculpatul nu a fost determinat de politisti sa nesocoteasca legea penala.
 

 Avem convingerea ca disputele in jurul Entrapment-ului vor continua, atat in doctrina, cat si la nivelul practicii judecatoresti, nu doar din Statele Unite. Credem ca exemplele expuse mai sus sunt elocvente in ceea ce priveste necesitatea corelarii acestei forme de investigare cu aspectele complexe de ordin criminologic prezentate in sectiunea precedenta. Daca ar fi sa ne raportam la modelul de profil infractional elaborat de Quayle si Taylor (21) , tacticile de Entrapment pot reprezenta, in situatii determinate, masa critica apta sa declanseze impulsul infractional, prin amplificarea fanteziilor sexuale si acceptarea riscurilor, ca efect al actiunilor persistente initiate de agentii acoperiti. Trebuie sa ne intrebam, in acest sens, in ce masura specularea verigilor slabe ale mecanismului psihologic de cenzurare a imaginatiei erotice - in conditiile in care anchetatorii insisi recunosc usurinta prin care linia fina de demarcatie intre ganduri si actiune poate fi depasita - reprezinta un mod dezirabil si legal de a descuraja proliferarea pornografiei juvenile si abuzurile indreptate contra minorilor.
 

In afara de aceasta, anchetatorii si, in general, aparatorii legii, nu pot ignora realitatea ca jocul periculos cu fantezia altora nu ii face imuni in fata tentatiilor pe care pretind ca le combat si nu ii exclude din categoria potentialilor faptutori, cat timp se supun si ei acelorasi conditionari de natura psihologica. Mentionam doar ca in data de 7 august 2006, un politist din Texas a fost arestat pentru detinerea de pornografie infantila (22), iar in ianuarie 2005, trei ofiteri de politie scotieni au fost retinuti in legatura cu aceeasi fapta(23).  Cazul cu cea mai mare rezonanta a vizat un inalt functionar al lui Homeland Security Department din Statele Unite, care, in cadrul unor mesaje electronice transmise unei minore (in realitate, un agent acoperit), isi exprima fantasmele erotice, neezitand sa actioneze apoi pentru materializarea lor. (24)

5.3. Reprimarea resurselor internet care genereaza abuzuri impotriva minorilor

5.3.1. Asa cum aratam in introducerea la acest capitol, organele de politie din Europa si S.U.A. au inregistrat in anii din urma succese notabile in efortul de combatere a diferitelor modalitati online prin care minorii sunt supusi abuzurilor.

 

In prezenta sectiune vom enumera si comenta cateva dintre exemplele mai relevante sub aspectul continutului infractional propriu-zis si al consecintelor penale, dar care sunt totodata apte sa ofere repere in privinta modului in care este aplicata legislatia existenta si sa sustina argumente in favoarea eventualei modificari a acestui cadru legal.

Pentru inceput, vom face din nou apel la un studiu extrem de valoros prin bogatia datelor pe care le contine si profunzimea analizei mecanismelor de reprimare a fenomenului pornografiei infantile online.(25)  Desi spatiul nu ne ingaduie o prezentare, fie si in sinteza, a abundentei informatiilor despre fapte si faptuitori, cateva elemente merita totusi evocate. Astfel, de exemplu, ni se pare utila lista tacticilor folosite de autoritatile politienesti pentru a contracara apararile formulate de inculpati in sensul ca imaginile pornografice gasite asupra lor fusesera, de fapt, generate electronic, fara ca, in realitate, sa fi fost implicati si exploatati minori. Avem in vedere situatiile in care o asemenea aparare s-ar dovedi utila in contextul neincriminarii, de catre legislatia aplicabila, si a acestei categorii de imagini „artificiale.” Metodele de investigare folosite au inclus:
- identificarea victimelor pe baza aparitiei acestora si in alte serii de productii pornografice;
- stabilirea de corelatii cu alte imagini generate de computer;
- determinarea, cu ajutorul specialistilor IT, a faptului ca imaginile in cauza nu au fost create artificial;
- formularea acuzarii pe baza unui material probator constand in imagini video, intrucat, in cazul acestora, se poate demonstra mai usor faptul ca nu au fost generate electronic si ca realmente infatiseaza copii supusi exploatarii sexuale;
- valorificarea bazelor de date ale politiei pentru a determina daca este vorba despre minori implicati, in trecut, in astfel de activitati. (26)

 

Concluziile studiului sunt, la randul lor, remarcabile prin varietatea datelor care nu fac decat sa exprime complexitatea acestui fenomen si dificultatea fixarii lui in tipare penale si criminologice prestabilite. Ceea ce atrage atentia in primul rand este diversitatea provenientei sociale a faptuitorilor, sub aspectul varstei acestora, al back-ground-ului profesional, al preexistentei cazierului judiciar si al motivatiilor. Se remarca apoi o predispozitie relativ scazuta pentru utilizarea de tehnici informatice sofisticate in efortul de stocare a imaginilor ilegale. In acelasi timp, datele indica o conexiune semnificativa intre unii posesori de pornografie infantila si abuzuri sexuale pe care le-au comis in trecut impotriva unor copii.(27)  In pofida anvergurii studiului, autorii acestuia nu omit sa precizeze ca rezultatele cercetarii intreprinse de ei au o serie de limite obiective si un anumit grad de relativitate, elemente ce trebuie avute in vedere de catre autoritatile de impunere a legii. Ei atrag atentia si asupra riscului de a considera datele studiului ca fiind reprezentative pentru o arie mai larga de infractori si infractiuni din acest domeniu, subliniind astfel nevoia de a trata cu  rezerve tendinta formularii de generalizari. In sfarsit, cei trei cercetatori recunosc faptul ca, in ciuda datelor colectate, nu pot explica relatia dintre detinerea de pornografie infantila si victimizarea sexuala a minorilor, respectiv daca fapta de a detine imagini ilegale stimuleaza o astfel de victimizare. (28)

 5.3.2. Actualmente, aria cea mai larga de combatere politieneasca se extinde asupra abuzurilor savirsite prin intermediul camerelor de conversatie online. Contributia logistica angajata in acest efort este tot mai impresionanta, nu doar in ceea ce priveste nivelul resurselor materiale, dar si in legatura cu componenta echipelor care combat fenomenul de cybercrime. In Elvetia, spre exemplu, in anul 2003, s-a constituit Centrul de Coordonare impotriva Criminalitatii Informatice (Kobik), o subunitate a politiei din Berna, alcatuita din juristi, jurnalisti, politisti si specialisti IT.(29)  Functia principala a acestui centru este aceea de monitorizare a Internetului, mai exact, supravegherea forurilor si paginilor Web situate pe teritoriul elvetian, pentru a putea delimita situatii suspecte care, ulterior, sa poata face obiectul unor cercetari penale propriu-zise.

Centrul realizeaza totodata statistici si analize asupra fenomenului infractionalitatii electronice in Elvetia, coopereaza cu institutii similare din alte state si primeste din partea publicului sesizari referitoare la continuturi suspecte existente in Internet. Faptul ca aceste sesizari sunt anonime (persoanele fiind doar rugate sa comunice adresa URL unde se gaseste continutul potential ilegal, nefiind constranse sa ofere date despre sine ori despre felul in care au ajuns sa aiba cunostinta despre cele sesizate) stimuleaza utilizatorii sa coopereze si sa vina masiv in inampinarea autoritatilor, astfel incat Kobik receptioneaza zilnic in jur de 700 de astfel de informatii.

Atunci cand sunt monitorizate camerele de conversatie din teritoriul virtual, angajatii centrului nu au voie sa actioneze in calitate de „agenti provocatori”, in sensul ca le este interzis sa ofere pornografie infantila ori sa comite fapte infractionale, pentru a determina eventualii suspecti sa treaca la act. In schimb, pot sa primeasca oferte de materiale ilegale, ceea ce poate crea deschiderea spre o actiune de cercetare penala. Totusi, in astfel de imprejurari, potentialul infractor constata ca oferta pe care a transmis-o nu primeste o replica, ceea ce adesea il face sa devina suspicios si sa se retraga. De altfel, cunoscand aceasta practica ce tine de etica cercetarii politienesti, infractorii s-au obisnuit sa solicite expres materiale ilegale din partea celor cu care intra in contact, tocmai pentru a putea opera distinctia dintre alti infractori si agentii sub acoperire. Aceasta, cel putin in Elvetia. In schimb, politistii din Statele Unite sunt introdusi efectiv in circuitul online al vanzarii-cumpararii de pornografie infantila, precum si in camerele de conversatie, actionand ca veritabili utilizatori care isi propun sa incalce legea.

Monitorizarea politieneasca prezinta avantajul ca se intersecteaza cu sistemul de efectuare a platilor electronice, in cadrul caruia infractorii online achita contravaloarea materialelor ilegale solicitate. Pentru acest motiv, demersul de combatere a infractionalitatii informatice cuprinde tot mai frecvent ajutorul din partea companiilor internationale specializate in plati electronice.

5.3.3. Experienta rezultata din aceste actiuni tot mai extinse scoate la iveala o multitudine de modalitati de savarsire a infractiunilor cibernetice. Creatorii de continuturi situate dincolo de lege sunt, nu in ultimul rand, comercianti si, in aceste conditii, se confrunta cu o concurenta deloc neglijabila. De aici, nevoia de a construi mecanisme menite sa „captureze” clientela, inclusiv prin recursul la mijloace inselatoare. La inceputul acestui an, politia din Cehia, in cooperare cu autoritatile germane, a pus capat activitatii infractionale desfasurata prin intermediul unei pagini Web, in care erau oferite imagini pornografice cu minore avand varste intre 10-16 ani.  (30)Actionand sub paravanul unei firme de modeling, cei trei infractori organizau casting-uri in scopul unei pretinse colaborari cu reviste de moda si de reclame publicitare. Victimele erau fotografiate initial in ipostaze obisnuite, dar ulterior au fost realizate si imagini pornografice. Site-ul operat de autorii fotografiilor prezenta la subdiviziunea de preview imagini neproblematice, vag erotizate, pentru ca in acest fel sa stimuleze interesul utilitzatorilor. Nici un element al paginii respective nu facea vreo aluzie la continutul altor imagini accesibile in schimbul platii abonamentului, astfel incat cei ce accesau adresa Web nu avea motive de suspiciune. Ulterior abonarii, utilitzatorii dobandeau acces la imagini explicit sexuale, ceea ce putea avea darul sa-i determine sa nu renunte la abonament, speculandu-se astfel reflexul consumatorului care primeste mai mult decat se astepta.

 

Un caz asemanator s-a consumat in Ucraina, in anul 2004. (31) A fost vorba tot despre o activitate de modeling care a depasit limitele ingaduite de lege. Studioul de modeling LS care opera in Kiev, Harkov si Simferopol isi crease mai multe pagini Web in care, initial, erau reproduse minore din grupa de varsta 8 - 16 ani, in imagini aflate la granita dintre erotica infantila si erotografia avansata. (32) Pe parcurs, continutul a evoluat, chiar daca intr-un mod relativ prudent si discret, catre reproducerea unui comportament sexual explicit al victimelor. Cazul a fost unul de amploare, daca avem in vedere faptul ca peste 1.500 de minore au fost implicate in activitatea studioului, si ca venitul lunar net obtinut din vanzarea de abonamente depasea constant 200.000 USD. Aparent, familiile minorelor nu cunosteau nimic despre tendinta caderii activitatii respective in afara cadrului legal, platindu-li-se pentru sedintele foto sume cuprinse intre 10-50 USD. Semnificativ a fost faptul ca realizarea fotografiilor era data in sarcina unor femei, in scopul desensibilizarii si linistirii modelelor, element esential pentru a se crea aparenta de normalitate in constiinta victimelor si a se evita sesizarea autoritatilor.(33)  Pana in acest moment, datele existente in Internet nu indica o finalizare a cercetarilor si cu atat mai putin o solutie a instantei penale. Sursele mentionate in notele de subsol sugereaza existenta anumitor dificultati in derularea urmaririi penale, determinate de faptul ca doar 12 familii ale victimelor s-au decis sa coopereze cu autoritatile, in calitate de martori. In plus, nu reiese ce masuri legale – sanctionatorii sau de ocrotire -  au fost adoptate cu privire la minore, existand, se pare, indicii ca multe din modelele care, intre timp, au implinit 18 ani, continua sa fie active in Internet, fie in resurse de modeling si/sau pe site-uri de pornografie adulta.

5.3.4. In general, reprimarea zonelor online care faciliteaza abuzul minorilor tinde sa se focalizeze exclusiv (sau, in orice caz, in cea mai mare masura) asupra faptuitorilor, neglijandu-se latura de-victimizarii, a ocrotirii si reorientarii minorilor abuzati catre un mod de viata normal, ca si prevenirea alunecarii acestora, mai tarziu, pe panta pornografiei adulte. Consideram ca acest neajuns se datoreaza ineficientei cadrului legal de protectie a copilului, inclusiv datorita absentei unor conexiuni legislative dintre represiunea penala centrata pe infractorii online/offline si ocrotirea victimelor.

 

In orice caz, ceea ce trebuie avut in vedere in trasarea coordonatelor unor viitoare reglementari penale conjugate cu cele de protectie a copilului este faptul ca un minor ce a facut o data obiectul unor abuzuri intr-una din modalitatile prezentate mai sus nu mai trebuie sa fie victimizat si a doua oara, fie prin aplicarea unor sanctiuni penale impotriva lui, fie ca efect al dezinteresul societatii fata de reinsertia lui sociala, ceea ce amplifica riscul ca el sa accepte conditia de victima a abuzurilor sexuale si sa se dedice, in continuare, pornografiei pentru adulti sau chiar si a celei infantile.
Preintampinarea re-victimizarii trebuie sa atinga si zona procesual-penala a legislatiei, deoarece anchetarea, interogarea ca martor si confruntarea minorilor cu aparatorii inculpatilor este, la randul ei, generatoare de traume. (34) Pentru aceasta ratiune, cadrul normativ in materie trebuie reconsiderat.
 

In directa legatura cu aceasta problema a pericolului re-victimizarii, corelata cu o actiune de auto-victimizare, evocam cazul urmator. In anul 2004, procurorii din orasul Pittsburgh/S.U.A. au pus sub acuzare o minora in varsta de 15 ani, pentru detinere si raspandire de pornografie infantila. In speta, minora postase pe Internet fotografii in care aparea in ipostaze sexual explicite, si pe care le realizase ea insasi, fara implicarea altor persoane. In plus, s-a adaugat si invinuirea de abuz savarsit asupra unui minor, in speta, asupra propriei sale persoane. Din pacate, pana la aceasta data, in afara unor comentarii pe diferite blog-uri, nu exista o informare juridica obiectiva asupra cauzei si, dupa toate aparentele, nici nu s-a ajuns la o solutionare in fata instantei. Opiniile in jurul spetei sunt impartite, iar cei care sustin neincriminarea intr-o asemenea situatie (si chiar dezincriminarea in sine a faptei) accentueaza tocmai nevoia de a feri minorul, indiferent de gradul sau de discernamant, de o noua victimizare.

 

In absenta unor date de fapt mai amanuntite si a elementelor juridice incidente in cauza, nu suntem in masura sa formulam un punct de vedere argumentat. Retinem totusi un comentariu potrivit caruia, speta ar putea fi raportata la precedentele Stanley v. Georgia (394 U.S. 557) din 1969 si Osborne v. Ohio (495 U.S. 103) din 1990. (35) In primul caz, Curtea Suprema din S.U.A. decisese ca toate legile statale care interziceau, sub sanctiune penala, detinerea, in interes privat, a unor materiale obscene erau anti-constitutionale, deoarece incalcau dreptul la intimitate derivat din Amendamentele 1 si 14 la Constitutie. (36) In cel de-al doilea caz, instanta suprema americana, recurgand la o abordare dintr-o perspectiva diferita, a statuat ca o lege care are ca scop combaterea pornografiei infantile este constitutionala, pentru ca se concentreaza pe interesul copilului si prevenirea exploatarii acestuia, chiar daca, in acest fel, este afectat dreptul la viata intima si la libera exprimare al persoanei care detine imaginile respective.(37)

In alti termeni, sub imperiul lui Stanley, adolescenta de 15 ani ar fi avut dreptul sa detina fotografiile ce o infatisau intr-un cadru sexual explicit (nu sa le si distrbuie insa pe Internet), in vreme ce, in temeiul lui Osborne, faptul ca imaginile au fost produse de ea insasi, fara nici o influenta exterioara, ar elimina si ele raspunderea penala, deoarece nu s-ar putea vorbi despre o „exploatare a minorului” in sensul strict al legii si al practicii judecatoresti. Pana la urma, problema se reduce, in opinia noastra, la determinarea corecta a raportului de forte, in plan juridic, dintre dreptul de a dispune de propria persoana si modul in care se poate exercita acest drept de catre un minor. In privinta raspandirii imaginilor sexual explicite, s-ar putea distinge intre situatia in care transmiterea se realizeaza, indiferent de mijloacele electronice utilizate, intre doi minori (subliniem, nu intre minor si un adult, caci in aceasta ipoteza ne-am gasi in prezenta unei forme de exploatare a minorului, eventual grooming), si imprejurarea in care diseminarea se produce in camere de conversatii sau prin orice alt mod de postare in Internet, astfel incat imaginile pot fi accesate de un numar nelimitat de utilizatori. Prima situatie reprezinta un fenomen care a luat deja o relativa amploare, fiind o practica tot mai curenta printre adolescenti.

Actualmente insa, cel putin in S.U.A. si Canada, legislatia pare sa nu aiba un raspuns adecvat la aceste tendinte de conduita in spatiul virtual. (38) In schimb, in cea de-a doua situatie, incontestabil legea penala este incalcata.
 

5.3.5. Dincolo de succesele remarcabile obtinute de autoritatile de impunere a legii, avand ca efect inchiderea a numeroase resurse online si pedepsirea faptuitorilor reuniti adesea in veritabile comunitati transnationale de pedofili, numarand sute de mii de membri, se cuvine sa evocam si erorile comise in actiunile de acest tip.

 

Tema combaterii pornografiei infantile traficata in Internet si a celorlalte modalitati de abuz sexual asupra minorilor in spatiul virtual, dezbatuta si amplificata continuu in diverse zone ale spectrului politic, social si legislativ, exercita o presiune considerabila asupra politiei, stimuland-o sa-si accelereze investigatiile si sa-si multiplice rezultatele pozitive. Nu de putine ori, aceasta viteza imprimata artificial, chiar daca duce la reprimarea resurselor Internet periculoase si ilegale, determina insa o abordare grabita, neprofesionista si prejudiciabila in raport cu pretinsi faptuitori, in realitate, utilizatori nevinovati. In anii 2002-2006, mai multe operatiuni de acest tip s-au intemeiat, in mod hazardat, fara a se fi intreprins si alte verificari, doar pe bazele de date electronice care atestau faptul ca o serie de utilizatori efectuasera plati prin Internet, pentru a obtine continturi de pedofilie.

Deoarece necesitatea obtinerii impactului mediatic prin anuntarea grabnica a reusitei operatiunii a avut prioritate, numerosi utilizatori s-au trezit anchetati si, totodata, mediatizati ca pedofili, cu efecte nimicitoare asupra pozitiei lor sociale, familiale si profesionale. Dupa un timp, in multe astfel de cazuri, pretinsii vinovati au fost scosi de sub urmarire penala, intrucat cercetarile ulterioare au dovedit faptul ca acestia fusesera, de fapt, victimele unor pedofili veritabili care le fraudasera cartile de credit, folosindu-le datele personale in comercializarea de materiale electronice ilegale.

 

In alte cazuri, invinuitii nu au stiut, intr-o prima etapa, cum sa se apere in fata constatarilor expertilor IT ai politiei, fiind in cele din urma scosi din cauza datorita aprofundarii cercetarilor la solicitarea avocatilor lor. De altfel, un avocat irlandez care a examinat asemenea dosare penale afirma ca, in viteza cercetarilor, politia nu este dispusa sa ia in seama si alti factori, cum ar fi faptul ca terte persoane au avut acces la computer, fie in mod direct, fie de la distanta, prin plasarea de elemente informatice maligne (virusi, troieni etc.), apte sa determine operatiuni de upload si download de pornografie infantila, fara cunostinta detinatorului computerului. (39)

In ultima perioada, cercetari serioase efectuate de politie in dosare de acest tip contribuie la extinderea experientei practice in ceea ce priveste existenta unor circumstante care determina inlaturarea acuzatiilor initiale. Astfel, de exemplu, in cadrul unor contra-expertize, specialistii IT au conchis ca atacarea computerului cu troieni poate sa conduca la descarcarea de pornografie infantila pe hard-disk, fara ca cel ce opereaza, in mod obisnuit, calculatorul sa sesizeze aceste operatiuni.(40)  Este vorba, mai ales de programele maligne de tip BackDoor-sub7, derivate din virusii Multidropper, care, odata plasate pe computer, de catre terti, le faciliteaza acestora din urma accesul la datele personale ale proprietarului calculatorului, datele sale de trafic in Internet, posibilitatea modificarii fisierelor existente si crearea altora noi, stocarea de materiale ilegale si utilizarea computerului pentru a declansa atacuri impotriva altor utilizatori. (41)
 

5.3.6. Un ultim aspect pe care dorim sa-l infatisam in aceasta sectiune se refera la crearea unor modalitati de descurajare a utilizatorilor de servicii Internet in a accesa resurse de pornografie juvenila. Aceste mijloace ar putea deveni alternative la instrumentele clasice de reprimare a resurselor virtuale ilegale, cu un efect inhibitor mai puternic, evitand, totodata, impulsul de a criminaliza utilizatorii cu orice pret.

 Initiativa s-a conturat in cadrul operatiunii Pin organizata de politia din Marea Britanie, in anul 2003, si viza constituirea unei pagini Web cu un text introductiv ce sugera ca ar contine pornografie infantila. Cei ce vor decide sa acceseze pagina, vor fi ghidati in adancimea acesteia, prin diferite subdiviziuni, fiind insa avertizati in mod continuu prin mesaje postate pe parcurs sa intrerupa legatura online. Daca vor persista in a naviga spre alte subdiviziuni, vor fi transferati automat catre un site al politiei, in care va aparea mentiunea ca demersul lor reprezinta o infractiune si ca au fost preluate datele lor electronice de identificare.  (42) In felul acesta, se va putea crea o baza de date de natura sa indice perseverenta unor utilizatori in reproducerea comportamentului infractional si sa contribuie la adunarea de material probatoriu pentru o ulterioara urmarire penala. Modalitatea instituita de politia britanica nu are doar darul de a actiona ca un element de descurajare, ci si ca un mijloc care ii va impiedica pe faptuitori sa se apere afirmand ca au ajuns accidental la resursele respective. In orice caz, nu putem sa nu sesizam in acest tip de demers si elementele controversate ale Entrapment-ului, cat timp politia are intentia manifesta de a stimula imaginatia sexuala a utilizatorilor si de a-i atrage catre astfel de locuri unde se gasesc materiale ilicite.

 

Note

 

1. A se vedea, de exemplu, cazul “Felix Somm” judecat de Tribunalul din Mûnchen in 1998. Hotarirea judecatoreasca poate fi consultata la adresa http://www.cyber-rights.org/isps/somm-dec.htm. Pentru o vedere de ansamblu asupra intregii spete si a documentelor care s-au produs pe marginea acesteia, inclusiv hotararea judecatoreasca de achitare pronuntata de Curtea Regionala Mûnchen din 1999, a se vedea The Somm Case – Der Fall Somm, materiale disponibile la adresa http://www.digital-law.net/somm/ 

2. Chiar daca sunt mai putin raspandite, pseudo-imaginile electronice infatisand exploatarea sexuala a minorilor detin un potential de pericol social ce nu poate fi subestimat. Exista date empirice potrivit carora aceste fotografii sunt utilitzate ca instrumente de desensibilizare a minorilor fata de asemenea practici, inoculandu-li-se ideea ca reprezinta manifestari firesti si acceptate social (a se vedea Y. Akdeniz, Governing Pornography and Child Pornography on the Internet – The UK approach, document disponibil in format pdf la adresa www.cyber-rights.org/documents/us_article.pdf ). Pentru aceste ratiuni, pseudo-imaginile au fost incriminate de prevederile art.9 alin.2 lit.c) din Conventia Consiliului Europei pentru combaterea criminalitatii informatice, semnata la Budapesta, la data de 23 noiembrie 2001. In legatura cu acest din urma aspect, a se vedea Indecent pseudo-photograph of a child, Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Indecent_pseudo-photograph_of_a_child 

3. A se vedea E. Quayle, M. Taylor, Model of Problematic Internet Use in People with Sexual Interest in Children, Cyber-psychology & Behavior, Volume 6, Number 1, 2003, studiu disponibil in format pdf la adresa www.copine.ie/attachements/Model.pdf 

4. Ibidem, p.94.
5. Ibidem, p.97.
6. A se vedea Max Taylor, The nature and dimmensions of child pornography on the Internet, June 1, 2002, articol disponbil la adresa www.ipce.info/library_3/files/nat_dims_kp.htm 
7. A se vedea Susan Creighton, Child pornography – Images of the Abuse of Children, NSPCC Research Department, Information Briefings, November 2003, studiu disponibil in forma pdf la adresa http://www.daphne-toolkit.org/documents/projets/2003-017/ChildPornography.pdf 
8. O observatie interesanta este aceea ca disponbilitatea unei imagini de a furniza gratificatii sexuale se reduce in functie de gradul ei de repetabilitate, pe masura reproducerii pe o perioada mai lunga a acelui tip de continut. Acesta reprezinta un factor esential in stimularea interesului privitorului, in abandonarea unei fantezii (cu un potential de pericol social eventual mai redus) si construirea alteia noi, mai atractive, dar si mai periculoase din perspectiva minorului implicat in forma abuzului (A se vedea Max Taylor, loc.cit.).
9. Un reprezentant al lui Australian Institute of Criminology atrage atentia asupra necesitatii interpretarii corecte a legii in privinta calificarii unor continuturi ca fiind de pornografie infantila. De pilda, existenta in albumul de familie a unor fotografii infatisand copii pe o plaja nu se incadreaza in continutul juridic al unei infractiuni. Daca insa imagini de acest gen sunt stranse de catre o persoana pentru obtinerea unei satisfactii sexuale, se poate discuta in ce masura un asemenea scop atrage incidenta legii penale, ori, in cazul unor lacune legislative, daca legea penala ar trebui sa incrimineze si o astfel de conduita (a se vedea Tony Krone, Trends & Issues in Crime and Criminal Justice, April 2005, studiu disponibil la adresa www.aic.gov.au/publications/tandi2/tandi299t.html) 
10 Ibidem.
11 Ibidem.
12 Ibidem.
13. A se vedea supra capitolul 3, in Pandectele romane nr.2/2006 (martie-aprilie), p.173-179.
14. A se vedea Wikipedia, The Free Enciclopedia, la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Entrapment. Se mentioneaza ca in Canada, procedurile de Entrapment difera de cele practicate in S.U.A, fiind utilizate doua variante: a) un test aleatoriu, constand in crearea, de catre politie, a oportunitatilor de savarsire a unei fapte penale pentru un numar nedeterminat de persoane, dar pe baza existentei prealabile a unor suspiciuni fundamentate; b) daca, in legatura cu o persoana determinata, organele de politie au o suspiciune rezonabila, ele nu au dreptul decat sa ofere oportunitatea, iar nu sa convinga sau sa incite acea persoana sa comita un act ilegal. Deosebirea dintre practicile adoptate in cele doua state mai consta si in aceea ca, in vreme ce in Canada ele privesc strict demersul organelor penale, procedura penala americana se concentreaza asupra motivatiilor faptuitorului. Astfel, in S.U.A se poate vorbi despre Entrapment numai daca principala motivatie la savarsirea infractunii a fost determinata de oferta facuta de politie, sub acoperire. Daca insa autorul faptei a avut alte impulsuri (de pilda, de natura financiara), atunci, indiferent de actiunea politiei, apararea intemeiata pe Entrapment nu poate fi admisa de instanta. In dreptul procesual penal al Marii Britanii, aceasta modalitate de aparare a inculpatului nu este recunoscuta, in sensul ca legea nu o consacra ca un temei al inlaturarii raspunderii penale, dar ea poate fi luata in considerare, in cadrul procesului penal, pentru a se evita abuzuri din partea organelor de ancheta si a nu se prejudicia actul de justitie. Pentru alte resurse care trateaza acest subiect, a se vedea M. Alsdorf, What is Entrapment?, 21.09.1999, Slate, material disponibil la adresa http://www.slate.com/id/1003657/ si Comments on Entrapment in English law, material disponibil la adresa http://www.freebeagles.org/articles/entrapment.html 
15.  A se vedea Kinder-Porno: Polizei zu eifrig, Blick Online, 02.03.2006, material disponibil la adresa www.blick.ch/news/schweiz/artikel33129
16.   A se vedea K.J Mitchell, J. Wolak, D. Finkelhor, Police Posing as Juveniles Online to Catch Sex Offenders: Is It Working?, Sexual Abuse: A Journal of Research and Treatment, vol.17, no.3, July 2005, studiu disponibil in format pdf  la adresa www.unh.edu/ccrc/pdf/jvq/CV82.pdf
17.  Ibidem, p.255
18.   A se vedea P.G. Abbott, Internet Sexual Entrapment: The Poehlman Decision and Beyond, Georgia State University College of Law, Law and the Internet, Professor Patrick Wiseman, Fall 2002, studiu disponibil la adresa http://gsulaw.gsu.edu/lawand/papers/fa02/abbott 
19. Textul hotararii judecatoresti pronuntate de Curtea Suprema a S.U.A, in anul 1992, este disponbil la adresa http://caselaw.lp.findlaw.com/scripts/getcase.pl?court=US&vol=503&invol=540 20. Textul hotararii judecatoresti pronuntate de Curtea de Apel a celui de-al 9-lea Circuit al S.U.A, in anul 2000, este disponbil la adresa http://laws.lp.findlaw.com/9th/9850631.html
21. A se vedea supra 5.1.2.
22. A se vedea Police Officer Arrested in Child Porn Investigation, KWTX, material disponibil la adresa http://www.kwtx.com/home/headlines/3513896.html
23. A se vedea Police Homes Targeted in Child Porn Raids, Computer Crime Research Center, material disponibil la adresa http://www.crime-research.org/news/06.01.2005/881/ 
24. A se vedea Homeland Aide Faces Cyber-Sex Charges, CBS News, material disponibil la adresa http://www.cbsnews.com/stories/2006/04/05/tech/main1472246.shtml

25. A se vedea J. Wolak, David Finkelhor, and Kimberley J. Mitchell, Child-Pornography Possessors Arrested in Internet-Related Crimes: Findings From the National Juvenile Online Victimization Study, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.missingkids.com/en_US/publications/NC144.pdf 
26. Ibidem, p.24.
27. Ibidem, p.27-29.
28.  Ibidem, p.31.
29.  A se vedea E. Tobler, Porno und Gewalt im Internet: Hintermännern und Kunden auf der Spur, OnlineReports, articol disponibil la adresa www.onlinereports.ch/2004/CyberPolizei.htm 
30. A se vedea Sexbilder statt Modefotos – Das schmutzige Geschäft eines Sachsen in Tschechien, Spiegel TV, material disponibil la adresa www.spiegel.de/sptv/magazin/0,1518,375317,00.html
31.  A se vedea 2004 Ukrainian child pornography raids, Wikipedia, The Free Enciclopedia, la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/LS_Magazine
32.  A se vedea, pentru continutul acestor notiuni, supra, pct.3.3 in Pandectele romane nr.2/2006 (martie-aprilie), p.175-176.

33.  A se vedea Ukrainian court tries to cover producers of child pornography, material disponibil la adresa http://eng.for-ua.com/news/2005/10/31/175226.html. Pentru alte detalii, a se vedea Criminal group involves 1,500 under-age Ukrainian girls in porn business with parents' knowledge, material disponibil la adresa http://english.pravda.ru/accidents/21/96/383/15246_girls.html

34.  A se vedea Supplementary Report on the Implementation of the Optional Protocols on the CRC in Italy, material disponibil la adresa www.crin.org/docs/Italy_OP_ngo_report(E).doc
35.  A se vedea Anomalous Prosecution, Discourse.net, On the fringes of public sphere, blog disponibil la adresa www.discourse.net/archives/2004/03/anomalous_prosecution.html
36.  Pentru o referire sintetica la acest precedent, a se vedea Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Stanley_v._Georgia. Pentru textul deciziei, a se vedea FindLaw for Legal Professionals, material disponibil la adresa http://caselaw.lp.findlaw.com/cgi-bin/getcase.pl?court=us&vol=394&invol=557 

37.  Pentru textul deciziei, a se vedea Supreme Court Collection, Cornell Law School, Legal Information Institute, material disponibil la adresa http://www.law.cornell.edu/supct/html/historics/USSC_CR_0495_0103_ZO.html. In privinta conexiunilor juridice dintre Stanley si Osborne si a etapelor ce marcheaza evolutia jurisprudentei americane in acest domeniu, a se vedea M. Leary, Protecting Children from Child Pornography and the Internet: Where Are We Now?, Child Sexual Exploitation Update - Volume 1, Number 4, 2004, articol disponibil la adresa http://www.ndaa-apri.org/publications/newsletters/child_sexual_exploitation_update_volume_1_number_4_2004.html. Autoarea insista asupra faptului ca, in speta Osborne, pentru intaia oara, instanta suprema din S.U.A. a admis ca pornografia infantila are menirea de a fi utilizata, de catre pedofili, pentru a incuraja minorii sa se angajeze in practici sexuale.
38.  A se vedea Anne Collier, Teen 'antics'-cum-child porn, Net Family News, material disponibil la adresa http://www.netfamilynews.org/nl050107.html
39.  A se vedea Global child porn probe led to false accusation, CBC News, 14 March, 2006, material disponibil la adresa www.cbc.ca/story/world/national/2006/03/14/landslide-porn060314.html
40  A se vedea Man blames Trojan horse for child pornography, Sophos Anti-Virus reports, 1 August 2003, material disponibil la adresa http://www.sophos.com/pressoffice/news/articles/2003/08/va_porntrojan.html, John Leyden, Trojan defence clears man on child porn charges, The Register, 24 April 2003, material disponibil la adresa http://www.theregister.co.uk/2003/04/24/trojan_defence_clears_man/

41  A se vedea Accused by a Virus. How two fathers of British families saw their lives broken by the intrusion of virus dissimulating the pedophile photographs in their computer, Le Monde, 24.10.2003, material disponibil la adresa http://www.anargratos.com/Privacy/Virusmakesyouguilty.htm
42  A se vedea International “virtual global taskforce” set to make the Internet a hostile place for online child abusers, Virtual Global Taskforce, News, material disponibil la adresa www.virtualglobaltaskforce.com/news/20031213.html, Wikipedia, the free encyclopedia, material disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Pin, M. Schrage, We Can Trap More Crooks With a Net Full of Honey, Washington Post, January 11, 2004, articol disponibil la adresa http://www.washingtonpost.com/ac2/wp-dyn/A5056-2004Jan9?language=printer