Discutiile de mai sus, pe marginea a ceea ce constituie forme de abuz impotriva minorilor si ceea ce face inca obiectul unor controverse in aceasta materie, sunt lipsite de finalitate cat timp nu incercam o orientare a concluziilor (chiar daca acestea nu sunt definitive) catre problema fundamentala a teritoriului cibernetic:  stabilirea granitelor libertatii de exprimare si asigurarea respectarii acestor limite inclusiv cu ajutorul Internet Service Provider-ilor. intr-un plan mai specific, credem ca se impune conturarea unor directii de actiune menite sa usureze aceasta misiune a furnizorilor de servicii electronice, evitandu-se, pe de o parte, riscul criminalizarii lor, iar, pe de alta parte, descurajarea libertatii de exprimare in Internet.

 Avand in vedere prezenta, in spatiul virtual - pentru o perioada de timp nedeterminata, in pofida reglementarilor penale si a interventiei autoritatilor de impunere a legii - a fenomenlor infractionale si daunatoare care afecteaza inclusiv minorii, apreciem ca nu poate fi ocolita intrebarea urmatoare: in ce masura este dezirabil ca furnizorii de servicii Internet sa detina calitatea de cenzori ai continuturilor transmise prin intermediul tehnologiei pe care chiar ei o pun la dispozitie? Sensibilitatea unei asemenea chestiuni, precum si maniera diferita in care autoritatile din alte tari inteleg sa trateze problematica generala a abuzurilor savarsite asupra minorilor prin intermediul Internetului ne indeamna, deocamdata, la o rezerva in privinta formularii unui raspuns, cel putin din perspectiva prevederilor constitutionale si a prevederilor legislatiei romane.(1)

 Cu toate acestea, vom semnala unele orientari legislative si jurisprudentiale foarte recente in aceasta materie, promovate in alte state.

Ne vom opri, mai intai, asupra unui proiect de lege elaborat de Departamentul american de Justitie si transmis Congresului in 20 aprilie 2006. Este vorba despre Child Pornography and Obscenity Prevention Amendments of 2006, o reglementare care vizeaza, in esenta, eficientizarea anchetelor penale in legatura cu infractiunile din aceasta categorie, precum si raportarea operativa a existentei materialelor electronice care prezinta abuzuri savarsite asupra minorilor.(2)

In Expunerea de Motive a proiectului se pune accent pe necesitatea semnalarii prezentei pornografiei infantile in Internet, a amplasarii de avertismente electronice pe site-urile care contin material explicit sexual, precum si interzicerea introducerii, pe suport electronic, a cuvintelor si imaginilor menite sa induca in eroare utilizatorii, determinandu-i sa vizioneze, fara intentie, materiale ilegale cu caracter explicit sexual. Acest din urma aspect ni se pare o contributie extrem de importanta a viitoarei reglementari, destinata, in egala masura, sa opreasca accesul la continuturi de acest gen, dar fara sa obstaculeze accesul la resursele electronice licite, in limitele libertatii de exprimare.

Proiectul mareste limita maxima a amenzilor la 300.000 USD, pentru neraportarea, de catre furnizorii de servicii Internet, a incalcarii legislatiei privind combaterea pornografiei infantile prin mijloace electronice. Legea are in vedere ipoteza in care furnizorul de servicii, avand cunostinta despre situatia de ilegalitate, omite, cu intentie, sa informeze organele de impunere a legii. 

  Mai departe, reglementarea impune administratorilor de pagini Web care comercializeaza pornografie adulta sa avertizeze utilizatorii asupra continutului existent, iar pagina introductiva nici sa nu contina materiale explicit sexuale, accesul la ele urmand a se face printr-o alta subdiviziune a paginii, la alegerea utilizatorului care a fost avertizat asupra continuturilor ce urmeaza. 

In sfarsit, proiectul interzice modalitatile dolozive de a atragere a utilizatorilor catre site-uri continand materiale ilegale cu caracter explicit sexual (in primul rand, pornografie infantila), prin atribuirea de denumiri pentru aceste resurse, apte sa creeze confuzii in randul utilizatorilor. Asa, de exemplu, sunt supusi raspunderii penale administratorii unor asemenea pagini, care recurg la modalitati tehnice prin care ele sa fie regasibile si accesibile, in urma introducerii, in motoarele de cautare, a unor cuvinte-cheie obisnuite, fara legatura cu continutul paginilor respective.

In plan jurisprudential, problema raspunderii furnizorilor de servicii Internet pentru continuturi tinde sa dobandeasca o abordare noua in Germania. De curand, Tribunalul Regional Hamburg si-a motivat decizia pronuntata in 2 decembrie 2005, in legatura cu raspunderea administratorilor de foruri (Az. 324 O 721/05)(3).

Desi speta nu vizeaza cazul unor continuturi de pornografie infantila, argumentele instantei trebuie totusi luate in seama, deoarece ele nu opereaza o distinctie intre diferitele categorii de continuturi negative. Astfel, judecatorii germani au apreciat ca forurile electronice sunt instalatii tehnologice “deosebit de periculoase”, care faciliteaza accesul utilizatorilor la materiale potential ilegale. De aceea, furnizorii unor asemenea servicii electronice sunt obligati sa se supuna unui regim de raspundere juridica foarte sever. Jurisprudenta inregistrata pana la pronuntarea acestei decizii stabilise ca o raspundere a furnizorului putea fi retinuta numai din momentul in care acesta avea cunostinta despre existenta, in cadrul forului, a unor materiale contrare legii, el nefiind obligat sa organizeze o cautare activa a unor astfel de continuturi pe forul propriu. Decizia instantei din Hamburg se abate considerabil de la aceste precedente, considerand ca furnizorul de acces la foruri electronice desfasoara o forma de activitate comerciala.(4) In aceste conditii, el trebuie sa aloce resurse materiale si umane pentru a tine sub control propria sa activitate in Internet. Aceste resurse – indiferent de eforturile financiare impuse de o asemenea organizare - trebuie sa fie apte sa asigure o monitorizare permanenta a materialelor postate pe for, astfel incat cele al caror continut este ilegal sa fie radiate in mod operativ. Mai mult, hotararea judecatoreasca accentueaza necesitatea asumarii obligatiei de monitorizare activa pana la a afirma urmatoarele:

“Daca numarul de forumuri si de contributii din partea utilizatorilor la acestea este atat de ridicat incat furnizorul nu este capabil, din cauza personalului si a mijloacelor tehnice insuficiente, sa-si indeplineasca obligatia de monitorizare prealabila, pentru a elimina astfel continuturile contrare legii, atunci el va trebui fie sa-si procure resurse suficiente, fie sa-si reduca activitatea comerciala pana la un nivel care sa-i ingaduie executarea acestei obligatii.”(5) Observam cum, practic, imperativul pastrarii unui mediu virtual eliberat de continuturi ilegale ajunge sa prevaleze nu numai fata de principiul libertatii de exprimare (ceea ce, pana la o anumita limita, este de acceptat), dar si in raport cu exigentele desfasurarii unei activitati lucrative.

Dincolo de povara economica a unei asemenea monitorizari, apreciem ca hotararea instantei judecatoresti germane se apropie de transformarea cel putin a unei categorii de furnizori de servicii Internet in cenzori ai retelei, cu toate consecintele ce pot decurge de aici in planul libertatii de exprimare, ca si in cel al libertatii economice. Este posibil ca aceasta obligatie impusa pe cale jurisprudentiala sa ii determine pe operatorii de foruri sa fie mult mai intransigenti in aprecierea unor continturi online, riscand sa-si impuna criterii proprii de calificare, chiar nevalidate de lege sau practica judecatoreasca, toate acestea cu scopul de a minimiza riscul raspunderii proprii.

 1. Avem in vedere dispozitiile prevazute de art.30 (libertatea de exprimare) si art.49 alin.3 (interzicerea exploatarii minorilor) din Constitutie, precum si prevederile art. 11-16 (raspunderea si obligatiile furnizorilor de servicii) din Legea nr.365/2002 privind comertul electronic, publicata in Mon.Of., Partea I, nr.483 din 5 iulie 2002.
  2. Pentru textul integral al proiectului de lege, a se vedea documentul in format pdf disponibil la adresa www.cdt.org/speech/20060420doj-proposal.pdf
  3. O informare asupra acestei spete poate fi gasita pe pagina Web a editurii Heise, Hamburger Landgericht: Forentreiber sind für Beiträge haftbar, la adresa www.heise.de/newsticker/meldung/print/72026
  4. Nu rezulta daca aceasta calificare are in vedere forurile cu acces platit sau si cele in care utilizatorii pot intra in mod gratuit.
  5. A se vedea Hamburger Landgericht: Forentreiber sind für Beiträge haftbar, citat supra nota nr.46.