HOTÄ”šR탔šREA CURÈÅ¡II (Camera a treia)
16 februarie 2012
„Societatea informaÈ”ºională - Drept de autor - Internet - Furnizor de servicii de stocare - Prelucrarea informaÈ”ºiilor stocate pe o platformă de reÈ”ºea socială online - Instituirea unui sistem de filtrare a acestor informaÈ”ºii pentru a împiedica schimbul de fiÈâ„¢iere care aduc atingere drepturilor de autor - AbsenÈ”ºa unei obligaÈ”ºii generale de supraveghere a informaÈ”ºiilor stocateâ€Â
în cauza C—˜360/10,
având ca obiect o cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de preÈâ„¢edintele rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia), prin decizia din 28 iunie 2010, primită de Curte la 19 iulie 2010, în procedura
Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM)
împotriva
Netlog NV,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul K. Lenaerts, preÈâ„¢edinte de cameră, domnul J. MalenovskíƒÂ½ (raportor), doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis Èâ„¢i D. í… víƒÂ¡by, judecători,
avocat general: domnul P. Cruz VillalíƒÂ³n,
grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 7 iulie 2011,
luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:
- pentru Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM), de B. Michaux, de F. de Visscher Èâ„¢i de F. Brison, advocaten;
- pentru Netlog NV, de P. Van Eecke, advocaat;
- pentru guvernul belgian, de domnii T. Materne Èâ„¢i J.-C. Halleux, în calitate de agenÈ”ºi;
- pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul S. Fiorentino, avvocato dello Stato;
- pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels, în calitate de agent;
- pentru guvernul Regatului Unit, de domnul S. Ossowski, în calitate de agent;
- pentru Comisia Europeană, de domnul A. Nijenhuis Èâ„¢i de doamna J. Samnadda, în calitate de agenÈ”ºi,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunÈ”ºă prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare priveÈâ„¢te interpretarea directivelor:
- 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă („Directiva privind comerÈ”ºul electronicâ€Â) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 29, p. 257);
- 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională (JO L 167, p. 10, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 230);
- 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 2, p. 56, rectificare în JO L 195, p. 16, Èâ„¢i JO 2007, L 204, p. 27);
- 95/46/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecÈ”ºia persoanelor fizice în ceea ce priveÈâ„¢te prelucrarea datelor cu caracter personal Èâ„¢i libera circulaÈ”ºie a acestor date (JO L 281, p. 31, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 17, p. 10) Èâ„¢i
- 2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor publice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice) (JO L 201, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 36, p. 63).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM) (denumită în continuare „SABAMâ€Â), pe de o parte, Èâ„¢i Netlog NV (denumită în continuare „Netlogâ€Â), un administrator al unei platforme de reÈ”ºea socială online, pe de altă parte, cu privire la obligaÈ”ºia acesteia din urmă de instituire a unui sistem de filtrare a informaÈ”ºiilor stocate pe platforma sa pentru a împiedica punerea la dispoziÈ”ºie de fiÈâ„¢iere care aduc atingere drepturilor de autor.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directiva 2000/31
3 Potrivit considerentelor (45), (47) Èâ„¢i (48) ale Directivei 2000/31:
„(45) Limitările răspunderii furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere posibilităÈ”ºii de a se interveni cu acÈ”ºiuni în încetare de diferite tipuri. Aceste acÈ”ºiuni în încetare pot lua în special forma unor hotărâri ale instanÈ”ºelor judecătoreÈâ„¢ti sau ale autorităÈ”ºilor administrative care impun încetarea oricărei încălcări sau prevenirea acesteia, inclusiv prin înlăturarea informaÈ”ºiilor ilicite sau blocarea accesului la acestea.
[…]
(47) Statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii obligaÈ”ºia de supraveghere decât în legătură cu obligaÈ”ºiile cu caracter general. Aceasta nu priveÈâ„¢te obligaÈ”ºiile de supraveghere aplicabile într—˜un caz specific Èâ„¢i, mai ales, nu afectează deciziile autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale luate în conformitate cu legislaÈ”ºia internă.
(48) Prezenta directivă nu aduce atingere în niciun mod posibilităÈ”ºii statelor membre de a cere furnizorilor de servicii care deÈ”ºin informaÈ”ºii furnizate de destinatarii serviciilor lor să acÈ”ºioneze cu precauÈ”ºiile care sunt de aÈâ„¢teptat în mod rezonabil din partea lor Èâ„¢i care sunt definite de legislaÈ”ºia internă în scopul de a depista Èâ„¢i a preveni anumite tipuri de activităÈ”ºi ilicite.â€Â
4 Articolul 14 din Directiva 2000/31, intitulat „Stocarea - hostingâ€Â, prevede:
„(1) Statele membre veghează ca atunci când un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în stocarea informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informaÈ”ºiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiÈ”ºia ca:
(a) furnizorul să nu aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre activitatea sau informaÈ”ºia ilicită, iar în ceea ce priveÈâ„¢te acÈ”ºiunile în daune, să nu aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activitatea sau informaÈ”ºia este vădit ilicită
sau
(b) furnizorul, din momentul în care ia cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre acestea, acÈ”ºionează prompt pentru a elimina informaÈ”ºiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acÈ”ºionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului.
(3) Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanÈ”ºă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină Èâ„¢i nici nu afectează posibilitatea ca statele membre să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaÈ”ºiilor sau a blocării accesului la acestea.â€Â
5 în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2000/31:
„(1) Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligaÈ”ºia generală de supraveghere a informaÈ”ºiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 Èâ„¢i 14 Èâ„¢i nici obligaÈ”ºia generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activităÈ”ºile sunt ilicite.
(2) Statele membre pot institui obligaÈ”ºia furnizorilor de servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale de a informa prompt autorităÈ”ºile publice competente despre presupuse activităÈ”ºi ilicite pe care le—˜ar desfăÈâ„¢ura destinatarii serviciilor lor ori despre presupuse informaÈ”ºii ilicite pe care aceÈâ„¢tia le—˜ar furniza sau obligaÈ”ºia de a comunica autorităÈ”ºilor competente, la cererea acestora, informaÈ”ºii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care au încheiat un acord de stocare—˜hosting.â€Â
Directiva 2001/29
6 Potrivit considerentelor (16) Èâ„¢i (59) ale Directivei 2001/29:
„(16) […] Prezenta directivă trebuie pusă în aplicare în paralel cu [Directiva 2000/31], dat fiind că respectiva directivă prevede un cadru armonizat de principii Èâ„¢i dispoziÈ”ºii care se referă, între altele, la părÈ”ºi importante din prezenta directivă. Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziÈ”ºiilor referitoare la răspundere din directiva în cauză.
[...]
(59) în mediul digital, în special, serviciile intermediarilor pot fi folosite din ce în ce mai mult de către terÈ”ºi pentru acte de contrafacere. în multe cazuri, astfel de intermediari sunt cel mai bine plasaÈ”ºi pentru a pune capăt unor asemenea acte. în consecinÈ”ºă, fără a aduce atingere oricăror alte sancÈ”ºiuni sau căi de atac disponibile, titularii de drepturi trebuie să aibă posibilitatea de a solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva unui intermediar care distribuie într—˜o reÈ”ºea o copie contrafăcută a unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat. Această posibilitate trebuie să fie prevăzută chiar Èâ„¢i în cazurile în care actele întreprinse de intermediar constituie excepÈ”ºii în conformitate cu articolul 5. CondiÈ”ºiile Èâ„¢i normele privind o astfel de ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială trebuie să rămână de competenÈ”ºa legislaÈ”ºiei interne a statelor membre.â€Â
7 în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29:
„Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziÈ”ºia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc Èâ„¢i în orice moment.â€Â
8 Articolul 8 din această directivă prevede:
„(1) Statele membre prevăd sancÈ”ºiuni Èâ„¢i căi de atac adecvate cu privire la nerespectarea drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute prin prezenta directivă Èâ„¢i adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. SancÈ”ºiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporÈ”ºionate Èâ„¢i disuasive.
[…]
(3) Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terÈ”ºi pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.â€Â
Directiva 2004/48
9 Considerentul (23) al Directivei 2004/48 este redactat astfel:
„Fără a aduce atingere oricărei alte măsuri, proceduri sau mijloc de reparaÈ”ºie existente, titularii drepturilor ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un ordin judecătoresc împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a viola dreptul de proprietate industrială a titularului. CondiÈ”ºiile Èâ„¢i procedurile cu privire la un astfel de ordin judecătoresc ar trebui să rămână sub incidenÈ”ºa dreptului intern al statelor membre. în ceea ce priveÈâ„¢te încălcarea dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe, un nivel ridicat de armonizare este deja prevăzut prin Directiva [2001/29]. Prin urmare, ar trebui ca prezenta directivă să nu aducă atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29].â€Â
10 în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/48:
„Prezenta directivă nu aduce atingere:
(a) dispoziÈ”ºiilor comunitare care reglementează dreptul material al proprietăÈ”ºii intelectuale, Directivei 95/46/CE, […] Èâ„¢i Directivei 2000/31/CE în general Èâ„¢i articolelor 12-15 ale acestei ultime directive în special;
[…]â€Â
11 Articolul 3 din Directiva 2004/48 prevede:
„(1) Statele membre prevăd măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală care intră sub incidenÈ”ºa prezentei directive. Aceste măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie trebuie să fie corecte Èâ„¢i echitabile, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate.
(2) Măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie trebuie să fie de asemenea eficiente, proporÈ”ºionale Èâ„¢i disuasive Èâ„¢i să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerÈ”ºului legal Èâ„¢i să se ofere protecÈ”ºie împotriva folosirii lor abuzive.â€Â
12 Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 prevede:
„Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunÈ”ºarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29].â€Â
Dreptul naÈ”ºional
13 Articolul 87 alineatul 1 primul Èâ„¢i al doilea paragraf din Legea din 30 iunie 1994 privind dreptul de autor Èâ„¢i drepturile conexe (Belgisch Staatsblad din 27 iulie 1994, p. 19297), care transpune în dreptul naÈ”ºional articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 Èâ„¢i articolul 11 din Directiva 2004/48, prevede:
„PreÈâ„¢edintele tribunal de premiíƒÂ¨re instance [Tribunalul de Primă InstanÈ”ºă] [...] constată existenÈ”ºa Èâ„¢i dispune încetarea oricărei încălcări a dreptului de autor sau a unui drept conex.
De asemenea, acesta poate emite o somaÈ”ºie de încetare a încălcării împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de un terÈ”º pentru a aduce atingere unui drept de autor Èâ„¢i unui drept conex.â€Â
14 Articolele 20 Èâ„¢i 21 din Legea din 11 martie 2003 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale (Belgisch Staatsblad din 17 martie 2003, p. 12962) transpun în dreptul naÈ”ºional articolele 14 Èâ„¢i 15 din Directiva 2000/31.
AcÈ”ºiunea principală Èâ„¢i întrebarea preliminară
15 SABAM este o societate de gestiune care reprezintă autorii, compozitorii Èâ„¢i editorii de opere muzicale. în această calitate, ea este însărcinată, printre altele, să autorizeze utilizarea operelor lor protejate de terÈ”ºi.
16 Netlog exploatează o platformă de reÈ”ºea socială online pe care fiecare persoană care se înscrie primeÈâ„¢te un spaÈ”ºiu personal denumit „profil†pe care acest utilizator îl poate umple el însuÈâ„¢i Èâ„¢i care îi este accesibil de oriunde din lume.
17 Această platformă, care este utilizată zilnic de zeci de milioane de persoane, are ca funcÈ”ºie principală crearea de comunităÈ”ºi virtuale în cadrul cărora aceste persoane pot comunica între ele Èâ„¢i îÈâ„¢i pot face prieteni. în cadrul profilului lor, utilizatorii pot, printre altele, să È”ºină un jurnal, să indice hobbyurile Èâ„¢i preferinÈ”ºele lor, să îÈâ„¢i arate prietenii, să afiÈâ„¢eze fotografii personale sau să publice videoclipuri.
18 Cu toate acestea, SABAM a apreciat că reÈ”ºeaua socială a Netlog oferă de asemenea tuturor utilizatorilor posibilitatea de a se folosi, prin intermediul profilului lor, de opere muzicale Èâ„¢i audiovizuale din repertoriul SABAM, punând aceste opere la dispoziÈ”ºia publicului într—˜o asemenea manieră încât alÈ”ºi utilizatori ai reÈ”ºelei să poată avea acces Èâ„¢i aceasta fără autorizarea SABAM Èâ„¢i fără ca Netlog să plătească vreo indemnizaÈ”ºie corespunzătoare.
19 în cursul lunii februarie 2009, SABAM s—˜a adresat Netlog cu scopul de a încheia o convenÈ”ºie referitoare la plata de către Netlog a unei indemnizaÈ”ºii în schimbul utilizării repertoriului SABAM.
20 Prin scrisoarea din 2 iunie 2009, SABAM a pus Netlog în întârziere cu privire la obligaÈ”ºia de a înceta imediat Èâ„¢i în viitor punerea neautorizată la dispoziÈ”ºia publicului de opere muzicale Èâ„¢i audiovizuale din repertoriul său.
21 La 23 iunie 2009, SABAM a chemat în judecată Netlog în faÈ”ºa preÈâ„¢edintelui rechtbank van eerste aanleg te Brussel în cadrul unei acÈ”ºiuni în încetare în temeiul articolului 87 alineatul l din Legea din 30 iunie 1994 privind dreptul de autor Èâ„¢i drepturile conexe, solicitând, printre altele, obligarea Netlog să înceteze imediat orice punere la dispoziÈ”ºie ilicită a operelor muzicale sau audiovizuale din repertoriul SABAM, sub sancÈ”ºiunea unei penalităÈ”ºi de 1 000 de euro pe zi de întârziere.
22 în această privinÈ”ºă, Netlog consideră că admiterea cererii SABAM ar avea drept consecinÈ”ºă impunerea unei obligaÈ”ºii generale de supraveghere, ceea ce este interzis prin articolul 21 alineatul 1 din Legea din 11 martie 2003 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, care transpune în dreptul naÈ”ºional articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31.
23 în plus, Netlog a considerat, fără a fi contrazisă de SABAM, că succesul unei asemenea acÈ”ºiuni ar putea conduce la obligarea acesteia de a institui, în privinÈ”ºa întregii sale clientele, in abstracto Èâ„¢i cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa Èâ„¢i fără limitare în timp, un sistem de filtrare a celei mai mari părÈ”ºi a informaÈ”ºiilor stocate pe serverele sale în scopul de a repera fiÈâ„¢iere electronice conÈ”ºinând opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale asupra cărora SABAM pretinde că deÈ”ºine drepturi Èâ„¢i de a bloca apoi schimbul.
24 Or, instituirea unui asemenea sistem de filtrare ar avea probabil drept rezultat impunerea unei obligaÈ”ºii de prelucrare a unor date cu caracter personal care trebuie să răspundă dispoziÈ”ºiilor din dreptul Uniunii privind protecÈ”ºia datelor cu caracter personal Èâ„¢i secretul comunicaÈ”ºiilor.
25 în aceste condiÈ”ºii, rechtbank van eerste aanleg te Brussel a hotărât să suspende judecata Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarea întrebare preliminară:
„Directivele 2001/29 Èâ„¢i 2004/48 coroborate cu Directivele 95/46, 2000/31 Èâ„¢i 2002/58 , interpretate în special din perspectiva articolelor 8 Èâ„¢i 10 din ConvenÈ”ºia europeană pentru apărarea drepturilor omului Èâ„¢i a libertăÈ”ºilor fundamentale [semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950], permit statelor membre să autorizeze o instanÈ”ºă naÈ”ºională, sesizată în cadrul unei proceduri de fond Èâ„¢i numai în temeiul dispoziÈ”ºiei legale care prevede că «[instanÈ”ºele naÈ”ºionale] pot de asemenea emite o somaÈ”ºie de încetare împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de terÈ”ºi pentru a aduce atingere unui drept de autor sau unui drept conex», să oblige un furnizor de servicii de stocare de date să instituie, cu privire la toată clientela sa, in abstracto Èâ„¢i cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa Èâ„¢i pentru o perioadă nelimitată, un sistem de filtrare a celei mai mari părÈ”ºi a informaÈ”ºiilor stocate pe serverele sale pentru a identifica fiÈâ„¢ierele electronice care conÈ”ºin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care SABAM pretinde că deÈ”ºine drepturi Èâ„¢i pentru a bloca apoi schimbul acestora?â€Â
Cu privire la întrebarea preliminară
26 Prin intermediul întrebării formulate, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 Èâ„¢i 2002/58 coroborate Èâ„¢i interpretate în raport cu cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somaÈ”ºii emise de o instanÈ”ºă naÈ”ºională Èâ„¢i adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui un sistem de filtrare
- a informaÈ”ºiilor stocate pe serverele sale de utilizatorii serviciilor sale;
- care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor;
- cu titlu preventiv;
- pe cheltuiala sa exclusivă Èâ„¢i
- pentru o perioadă nelimitată,
apt să identifice fiÈâ„¢iere electronice care conÈ”ºin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretinde că deÈ”ºine drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziÈ”ºia publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor (denumit în continuare „sistemul de filtrare în litigiuâ€Â).
27 în această privinÈ”ºă, este cert, în primul rând, că un administrator al unei platforme de reÈ”ºea socială online, precum Netlog, stochează pe serverele sale informaÈ”ºii furnizate de utilizatorii acestei platforme, referitoare la profilul lor, Èâ„¢i că astfel el este un furnizor de servicii de stocare în sensul articolului 14 din Directiva 2000/31.
28 în continuare, trebuie să se amintească, mai întâi, că, potrivit articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 Èâ„¢i articolului 11 a treia teză din Directiva 2004/48, titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pot solicita ca un ordin judecătoresc să fie pronunÈ”ºat împotriva unor administratori de platforme de reÈ”ºele sociale online, precum Netlog, care acÈ”ºionează ca intermediari în sensul dispoziÈ”ºiilor menÈ”ºionate, dat fiind faptul că serviciile lor sunt susceptibile a fi folosite de utilizatorii unor asemenea platforme pentru a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală.
29 în plus, după cum rezultă din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii, competenÈ”ºa atribuită instanÈ”ºelor naÈ”ºionale în conformitate cu aceste dispoziÈ”ºii trebuie să le permită să adreseze intermediarilor amintiÈ”ºi un ordin judecătoresc prin care să fie obligaÈ”ºi să ia măsuri care contribuie nu numai la încetarea încălcărilor aduse drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul serviciilor lor din domeniul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, ci Èâ„¢i la prevenirea unor noi încălcări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 2011, Scarlet Extended, C—˜70/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 31).
30 în sfârÈâ„¢it, din aceeaÈâ„¢i jurisprudenÈ”ºă rezultă că modalităÈ”ºile ordinelor judecătoreÈâ„¢ti pe care statele membre trebuie să le reglementeze în temeiul articolului 8 alineatul (3) Èâ„¢i al articolului 11 a treia teză, precum cele privind condiÈ”ºiile care trebuie îndeplinite Èâ„¢i procedura care trebuie urmată, rămân sub incidenÈ”ºa dreptului naÈ”ºional (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 32).
31 Prin urmare, normele instituite de statele membre, precum Èâ„¢i aplicarea lor de instanÈ”ºele naÈ”ºionale trebuie să respecte limitările care decurg din Directivele 2001/29 Èâ„¢i 2004/48, precum Èâ„¢i din izvoarele de drept la care fac trimitere aceste directive (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 33).
32 Astfel, în conformitate cu considerentul (16) al Directivei 2001/29 Èâ„¢i cu articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/48, normele amintite nu pot aduce atingere dispoziÈ”ºiilor Directivei 2000/31 Èâ„¢i în special articolelor 12-15 din aceasta (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 34).
33 în consecinÈ”ºă, aceleaÈâ„¢i norme trebuie să respecte, printre altele, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, care interzice autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale să adopte măsuri care ar obliga un furnizor de servicii de stocare să efectueze o supraveghere generală a informaÈ”ºiilor pe care le stochează (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 35).
34 în această privinÈ”ºă, Curtea s—˜a pronunÈ”ºat deja în sensul că o astfel de interdicÈ”ºie priveÈâ„¢te Èâ„¢i măsurile naÈ”ºionale care ar obliga un furnizor intermediar, precum un furnizor de servicii de stocare, să procedeze la o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre clienÈ”ºii săi cu scopul de a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Pe de altă parte, o astfel de obligaÈ”ºie de supraveghere generală ar fi incompatibilă cu articolul 3 din Directiva 2004/48, care arată că măsurile vizate prin această directivă trebuie să fie echitabile Èâ„¢i proporÈ”ºionale Èâ„¢i nu trebuie să fie excesiv de costisitoare (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 36).
35 în aceste condiÈ”ºii, trebuie să se examineze dacă somaÈ”ºia în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală, care ar impune furnizorului de servicii de stocare să instituie sistemul de filtrare în litigiu, l—˜ar obliga să efectueze, cu această ocazie, o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre utilizatorii serviciilor sale pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală.
36 în această privinÈ”ºă, este cert că instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune:
- ca furnizorul de servicii de stocare să identifice, în primul rând, în cadrul ansamblului fiÈâ„¢ierelor stocate pe serverele sale de toÈ”ºi utilizatorii serviciilor sale, fiÈâ„¢ierele care sunt susceptibile să conÈ”ºină opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pretind că deÈ”ºin drepturi;
- ca el să determine, apoi, care dintre aceste fiÈâ„¢iere au fost stocate Èâ„¢i puse la dispoziÈ”ºia publicului în mod ilicit Èâ„¢i
- ca el să blocheze, în sfârÈâ„¢it, punerea la dispoziÈ”ºie de fiÈâ„¢iere pe care le—˜a considerat ca fiind ilicite.
37 Astfel, o asemenea supraveghere preventivă ar impune o observare activă a fiÈâ„¢ierelor stocate de utilizatori la furnizorul de servicii de stocare în cauză Èâ„¢i ar privi atât cvasi—˜totalitatea informaÈ”ºiilor astfel stocate, cât Èâ„¢i ansamblul utilizatorilor serviciilor acestui furnizor (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 39).
38 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se constate că somaÈ”ºia adresată furnizorului de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare în litigiu l—˜ar obliga să efectueze o supraveghere activă a tuturor datelor referitoare la ansamblul utilizatorilor serviciilor sale pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Rezultă că o astfel de somaÈ”ºie ar impune furnizorului de servicii de stocare o supraveghere generală pe care articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 o interzice (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 40).
39 Pentru a aprecia conformitatea acestei somaÈ”ºii cu dreptul Uniunii, trebuie să se È”ºină seama, în plus, de cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile, precum cele menÈ”ºionate de instanÈ”ºa de trimitere.
40 în această privinÈ”ºă, trebuie să se amintească că somaÈ”ºia în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală are ca obiectiv asigurarea protecÈ”ºiei drepturilor de autor, care fac parte din dreptul de proprietate intelectuală, care pot fi încălcate prin natura Èâ„¢i prin conÈ”ºinutul anumitor informaÈ”ºii stocate Èâ„¢i puse la dispoziÈ”ºia publicului prin intermediul serviciului oferit de furnizorul de servicii de stocare.
41 ProtecÈ”ºia dreptului de proprietate intelectuală este consacrată, fără îndoială, la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „cartaâ€Â). TotuÈâ„¢i, nu rezultă nicidecum din cuprinsul acestei dispoziÈ”ºii, nici din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii că un astfel de drept ar fi intangibil Èâ„¢i că, prin urmare, protecÈ”ºia sa ar trebui să fie asigurată în mod absolut (Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 43).
42 Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 62-68 din Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Promusicae (C—˜275/06, Rep., p. I—˜271), protecÈ”ºia dreptului fundamental de proprietate, din care fac parte drepturile legate de proprietatea intelectuală, trebuie apreciată comparativ cu protecÈ”ºia celorlalte drepturi fundamentale.
43 Mai exact, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 68 din hotărârea menÈ”ºionată, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor naÈ”ºionale, în cadrul măsurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, să asigure un just echilibru între protecÈ”ºia acestui drept Èâ„¢i protecÈ”ºia drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de măsuri.
44 Astfel, în circumstanÈ”ºe precum cele din cauza principală, autorităÈ”ºile Èâ„¢i instanÈ”ºele naÈ”ºionale trebuie în special să asigure un just echilibru între protecÈ”ºia dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, Èâ„¢i protecÈ”ºia libertăÈ”ºii de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială de care beneficiază operatorii, precum furnizorii de servicii de stocare, în temeiul articolului 16 din cartă (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 46).
45 Or, în cauza principală, somaÈ”ºia de a institui sistemul de filtrare în litigiu implică supravegherea, în interesul acestor titulari, a integralităÈ”ºii sau a celei mai mari părÈ”ºi a informaÈ”ºiilor stocate la respectivul furnizor de servicii de stocare, această supraveghere fiind, în plus, nelimitată în timp, vizând orice atingere viitoare Èâ„¢i presupunând obligaÈ”ºia de a proteja nu numai operele existente, ci Èâ„¢i pe cele care încă nu au fost create la momentul instituirii sistemului menÈ”ºionat.
46 Astfel, o somaÈ”ºie de această natură ar determina o atingere gravă a libertăÈ”ºii de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială a furnizorului de servicii de stocare, deoarece l—˜ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent Èâ„¢i pe cheltuiala sa exclusivă, ceea ce, de altfel, ar fi contrar condiÈ”ºiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/48, care impune ca măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 48).
47 în aceste condiÈ”ºii, se impune constatarea că somaÈ”ºia de a institui sistemul de filtrare în litigiu trebuie considerată ca nerespectând cerinÈ”ºa de a asigura un just echilibru între, pe de o parte, protecÈ”ºia dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, Èâ„¢i, pe de altă parte, protecÈ”ºia libertăÈ”ºii de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială de care beneficiază operatorii precum furnizorii de servicii de stocare (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 49).
48 în plus, efectele somaÈ”ºiei menÈ”ºionate nu s—˜ar limita la furnizorul de servicii de stocare, sistemul de filtrare în litigiu fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale utilizatorilor serviciilor acestui furnizor, mai precis dreptului lor la protecÈ”ºia datelor cu caracter personal, precum Èâ„¢i libertăÈ”ºii lor de a primi Èâ„¢i de a transmite informaÈ”ºii, aceste drepturi fiind protejate prin articolele 8 Èâ„¢i 11 din cartă.
49 Astfel, somaÈ”ºia de a institui sistemul de filtrare în litigiu ar implica, pe de o parte, identificarea, analiza sistematică Èâ„¢i prelucrarea informaÈ”ºiilor referitoare la profilurile create în cadrul reÈ”ºelei sociale de utilizatorii acesteia din urmă, informaÈ”ºiile referitoare la aceste profiluri reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit, în principiu, identificarea utilizatorilor respectivi (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 51).
50 Pe de altă parte, somaÈ”ºia amintită ar risca să aducă atingere libertăÈ”ºii de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincÈ”ºia între un conÈ”ºinut ilicit Èâ„¢i un conÈ”ºinut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecinÈ”ºă blocarea comunicaÈ”ºiilor cu conÈ”ºinut licit. Astfel, nu se contestă că răspunsul la problema caracterului licit al unei transmisii depinde de asemenea de aplicarea excepÈ”ºiilor legale la dreptul de autor care variază de la un stat membru la altul. în plus, anumite opere pot face parte, în anumite state membre, din domeniul public sau pot face obiectul unei publicări gratuite pe internet din partea autorilor în cauză (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 52).
51 în consecinÈ”ºă, trebuie să se constate că, prin adoptarea somaÈ”ºiei de obligare a furnizorului de servicii de stocare să instituie sistemul de filtrare în litigiu, instanÈ”ºa naÈ”ºională în cauză nu ar respecta cerinÈ”ºa de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, Èâ„¢i libertatea de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială, dreptul la protecÈ”ºia datelor cu caracter personal Èâ„¢i libertatea de a primi Èâ„¢i de a transmite informaÈ”ºii, pe de altă parte (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 53).
52 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că Directivele 2000/31, 2001/29 Èâ„¢i 2004/48 coroborate Èâ„¢i interpretate în raport cu cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somaÈ”ºii adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare în litigiu.
Cu privire la cheltuielile de judecată
53 întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
Directivele:
- 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă („Directiva privind comerÈ”ºul electronicâ€Â);
- 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională Èâ„¢i
- 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală
coroborate Èâ„¢i interpretate în raport cu cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somaÈ”ºii adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare:
- a informaÈ”ºiilor stocate pe serverele sale de utilizatorii serviciilor sale;
- care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor;
- cu titlu preventiv;
- pe cheltuiala sa exclusivă Èâ„¢i
- pentru o perioadă nelimitată,
apt să identifice fiÈâ„¢iere electronice care conÈ”ºin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretinde că deÈ”ºine drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziÈ”ºia publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor.