„Societatea informaÈ”ºională - Drept de autor - Internet - Programe informatice „peer—˜to—˜peer” - Furnizori de acces la internet - Instituirea unui sistem de filtrare a comunicaÈ”ºiilor electronice pentru a împiedica schimbul de fiÈâ„¢iere care încalcă drepturile de autor - InexistenÈ”ºa unei obligaÈ”ºii generale de a supraveghea informaÈ”ºiile transmise”

 

în cauza C—˜70/10,

având ca obiect o cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de cour d’appel de Bruxelles (Belgia), prin decizia din 28 ianuarie 2010, primită de Curte la 5 februarie 2010, în procedura

Scarlet Extended SA

împotriva

SociíƒÂ©tíƒÂ© belge des auteurs, compositeurs et íƒÂ©diteurs SCRL (SABAM),

cu participarea:

Belgian Entertainment Association Video ASBL (BEA Video);

Belgian Entertainment Association Music ASBL (BEA Music);

Internet Service Provider Association ASBL (ISPA),

 

 

compusă din domnul K. Lenaerts, preÈâ„¢edinte de cameră, domnul J. MalenovskíƒÂ½ (raportor), doamna R. Silva de Lapuerta, domnii E. JuhíƒÂ¡sz Èâ„¢i G. Arestis, judecători,

avocat general: domnul P. Cruz VillalíƒÂ³n,

grefier: doamna C. StríƒÂ¶mholm, administrator,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 13 ianuarie 2011,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-        pentru Scarlet Extended SA, de T. De Meese Èâ„¢i B. Van Asbroeck, avocats;

-        pentru SociíƒÂ©tíƒÂ© belge des auteurs, compositeurs Èâ„¢i íƒÂ©diteurs SCRL (SABAM), Belgian Entertainment Association Video ASBL (BEA Video) Èâ„¢i Belgian Entertainment Association Music ASBL (BEA Music), de F. de Visscher, B. Michaux Èâ„¢i F. Brison, avocats;

-        pentru Internet Service Provider Association ASBL (ISPA), de G. Somers, avocat;

-        pentru guvernul belgian, de domnii T. Materne Èâ„¢i J.—˜C. Halleux, precum Èâ„¢i de doamna C. Pochet, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek Èâ„¢i de doamna K. HavlíƒÂ­ÄkovíƒÂ¡, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul S. Fiorentino, avvocato dello Stato;

-        pentru guvernul olandez, de doamnele C. Wissels Èâ„¢i B. Koopman, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul polonez, de domnii M. Szpunar, M. DrwiÄâ„¢cki Èâ„¢i J. Golií…„ski, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul finlandez, de doamna M. Pere, în calitate de agent;

-        pentru Comisia Europeană, de doamnele J. Samnadda Èâ„¢i C. Vrignon, în calitate de agenÈ”ºi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 14 aprilie 2011,

pronunÈ”ºă prezenta

 

 

1        Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare priveÈâ„¢te interpretarea directivelor:

-        2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 29, p. 257),

-        2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională (JO L 167, p. 10, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 230),

-        2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 2, p. 56, rectificare în JO L 195, p. 16),

-        95/46/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecÈ”ºia persoanelor fizice în ceea ce priveÈâ„¢te prelucrarea datelor cu caracter personal Èâ„¢i libera circulaÈ”ºie a acestor date (JO L 281, p. 31, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 17, p. 10) Èâ„¢i

-        2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor publice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice) (JO L 201, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 36, p. 63).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Scarlet Extended SA (denumită în continuare „Scarlet”), pe de o parte, Èâ„¢i SociíƒÂ©tíƒÂ© belge des auteurs, compositeurs et íƒÂ©diteurs SCRL (SABAM) (denumită în continuare „SABAM”), pe de altă parte, cu privire la refuzul primei societăÈ”ºi de a institui un sistem de filtrare a comunicaÈ”ºiilor electronice realizate prin intermediul unor programe de schimb de archive (cunoscute sub denumirea „peer—˜to—˜peer”) pentru a împiedica schimbul de fiÈâ„¢iere care aduc atingere drepturilor de autor.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Directiva 2000/31

3        Potrivit considerentelor (45) Èâ„¢i (47) ale Directivei 2000/31:

„(45) Limitările răspunderii furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere posibilităÈ”ºii de a se interveni cu acÈ”ºiuni în încetare de diferite tipuri. Aceste acÈ”ºiuni în încetare pot lua în special forma unor hotărâri ale instanÈ”ºelor judecătoreÈâ„¢ti sau ale autorităÈ”ºilor administrative care impun încetarea oricărei încălcări sau prevenirea acesteia, inclusiv prin înlăturarea informaÈ”ºiilor ilicite sau blocarea accesului la acestea.

[...]

(47)      Statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii obligaÈ”ºia de supraveghere decât în legătură cu obligaÈ”ºiile cu caracter general. Aceasta nu priveÈâ„¢te obligaÈ”ºiile de supraveghere aplicabile într—˜un caz specific Èâ„¢i, mai ales, nu afectează deciziile autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale luate în conformitate cu legislaÈ”ºia internă.”

4        Articolul 1 din această directive prevede:

„(1)      Prezenta directivă îÈâ„¢i propune să contribuie la buna funcÈ”ºionare a pieÈ”ºei interne prin asigurarea liberei circulaÈ”ºii a serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale între statele membre.

(2)      Prezenta directivă apropie, în măsura necesară atingerii obiectivelor prevăzute la alineatul (1), anumite dispoziÈ”ºii de drept intern aplicabile serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale în ceea ce priveÈâ„¢te piaÈ”ºa internă, stabilirea furnizorilor de servicii, comunicările comerciale, contractele încheiate prin mijloace electronice, răspunderea intermediarilor, codurile de conduită, soluÈ”ºionarea extrajudiciară a litigiilor, acÈ”ºiunile în justiÈ”ºie Èâ„¢i cooperarea între statele membre.

[...]”

5        Potrivit articolului 12 din directiva menÈ”ºionată, cuprins în secÈ”ºiunea 4 din capitolul II, intitulată „Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari”:

„(1)      în cazul în care un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în transmiterea într—˜o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºii a informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reÈ”ºeaua de comunicaÈ”ºii, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru informaÈ”ºiile transmise, cu condiÈ”ºia ca furnizorul:

(a)      să nu iniÈ”ºieze transmiterea;

(b)      să nu selecteze destinatarul transmiterii Èâ„¢i

(c)      să nu selecteze sau să modifice informaÈ”ºiile care fac obiectul transmiterii.

[...]

(3)      Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanÈ”ºă judecătorească sau autoritate administrativă să ceară furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.”

6        în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2000/31, care face parte de asemenea din secÈ”ºiunea 4 a capitolului II din această directivă:

„(1)      Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligaÈ”ºia generală de supraveghere a informaÈ”ºiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 Èâ„¢i 14 Èâ„¢i nici obligaÈ”ºia generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activităÈ”ºile sunt ilicite.

(2)      Statele membre pot institui obligaÈ”ºia furnizorilor de servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale de a informa prompt autorităÈ”ºile publice competente despre presupuse activităÈ”ºi ilicite pe care le—˜ar desfăÈâ„¢ura destinatarii serviciilor lor ori despre presupuse informaÈ”ºii ilicite pe care aceÈâ„¢tia le—˜ar furniza sau obligaÈ”ºia de a comunica autorităÈ”ºilor competente, la cererea acestora, informaÈ”ºii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care au încheiat un acord de stocare - hosting.”

 Directiva 2001/29

7        Potrivit considerentelor (16) Èâ„¢i (59) ale Directivei 2001/29:

„(16) […] Prezenta directivă trebuie pusă în aplicare în paralel cu [Directiva 2000/31], dat fiind că respectiva directivă prevede un cadru armonizat de principii Èâ„¢i dispoziÈ”ºii care se referă, între altele, la părÈ”ºi importante din prezenta directivă. Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziÈ”ºiilor referitoare la răspundere din directiva în cauză.

[...]

(59)      în mediul digital, în special, serviciile intermediarilor pot fi folosite din ce în ce mai mult de către terÈ”ºi pentru acte de contrafacere. în multe cazuri, astfel de intermediari sunt cel mai bine plasaÈ”ºi pentru a pune capăt unor asemenea acte. în consecinÈ”ºă, fără a aduce atingere oricăror alte sancÈ”ºiuni sau căi de atac disponibile, titularii de drepturi trebuie să aibă posibilitatea de a solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva unui intermediar care distribuie într—˜o reÈ”ºea o copie contrafăcută a unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat. Această posibilitate trebuie să fie prevăzută chiar Èâ„¢i în cazurile în care actele întreprinse de intermediar constituie excepÈ”ºii în conformitate cu articolul 5. CondiÈ”ºiile Èâ„¢i normele privind o astfel de ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială trebuie să rămână de competenÈ”ºa legislaÈ”ºiei interne a statelor membre.”

8        Articolul 8 din Directiva 2001/29 prevede:

„(1)      Statele membre prevăd sancÈ”ºiuni Èâ„¢i căi de atac adecvate cu privire la nerespectarea drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute prin prezenta directivă Èâ„¢i adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. SancÈ”ºiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporÈ”ºionate Èâ„¢i disuasive.

[...]

(3)      Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terÈ”ºi pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.”

 Directiva 2004/48

9        Potrivit considerentului (23) al Directivei 2004/48:

„Fără a aduce atingere oricărei alte măsuri, proceduri sau mijloc de reparaÈ”ºie existente, titularii drepturilor ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un ordin judecătoresc împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a viola dreptul de proprietate industrială a titularului. CondiÈ”ºiile Èâ„¢i procedurile cu privire la un astfel de ordin judecătoresc ar trebui să rămână sub incidenÈ”ºa dreptului intern al statelor membre. în ceea ce priveÈâ„¢te încălcarea dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe, un nivel ridicat de armonizare este deja prevăzut prin Directiva [2001/29]. Prin urmare, ar trebui ca prezenta directivă să nu aducă atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29].”

10      în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/48:

„Prezenta directivă nu aduce atingere:

a)      dispoziÈ”ºiilor comunitare care reglementează dreptul material al proprietăÈ”ºii intelectuale […], Directivei [2003/31] în general Èâ„¢i articolelor 12-15 ale acestei ultime directive în special;

[...]”

11      Articolul 3 din Directiva 2004/48 prevede:

„(1)      Statele membre prevăd măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală care intră sub incidenÈ”ºa prezentei directive. Aceste măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie trebuie să fie corecte Èâ„¢i echitabile, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate.

(2)      Măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie trebuie să fie de asemenea eficiente, proporÈ”ºionale Èâ„¢i disuasive Èâ„¢i să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerÈ”ºului legal Èâ„¢i să se ofere protecÈ”ºie împotriva folosirii lor abuzive.”

12      Articolul 11 din Directiva 2004/48 impune:

„Statele membre asigură ca, atunci când se pronunÈ”ºă o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autorităÈ”ºile judecătoreÈâ„¢ti competente să poată pronunÈ”ºa împotriva contravenientului un ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării. Atunci când legislaÈ”ºia internă prevede aceasta, nerespectarea unui ordin judecătoresc este pasibilă, dacă este cazul, de plata unor daune cominatorii, cu scopul de a—˜i asigura executarea. Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunÈ”ºarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29] ”

 Dreptul naÈ”ºional

13      Articolul 87 alineatul 1 primul Èâ„¢i al doilea paragraf din Legea din 30 iunie 1994 privind dreptul de autor Èâ„¢i drepturile conexe (Moniteur belge din 27 iulie 1994, p. 19297) prevede:

„PreÈâ„¢edintele tribunal de premiíƒÂ¨re instance [Tribunalul de Primă InstanÈ”ºă] [...] constată existenÈ”ºa Èâ„¢i dispune încetarea oricărei încălcări a dreptului de autor sau a unui drept conex.

De asemenea, acesta poate emite o somaÈ”ºie de încetare a încălcării împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de un terÈ”º pentru a aduce atingere unui drept de autor Èâ„¢i unui drept conex.”

14      Articolele 18 Èâ„¢i 21 din Legea din 11 martie 2003 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale (Moniteur belge din 17 martie 2003, p. 12962) transpun în dreptul naÈ”ºional articolele 12 Èâ„¢i 15 din Directiva 2000/31.

 AcÈ”ºiunea principală Èâ„¢i întrebările preliminare

15      SABAM este o societate de gestiune care reprezintă autorii, compozitorii Èâ„¢i editorii de opere muzicale prin autorizarea utilizării operelor lor protejate de către terÈ”ºi.

16      Scarlet este un furnizor de acces la internet (denumit în continuare „FAI”) care asigură clienÈ”ºilor săi accesul la internet, fără a oferi alte servicii precum cel de FTP sau de schimb de fiÈâ„¢iere.

17      în cursul anului 2004, SABAM a ajuns la concluzia că utilizatorii de internet folosesc serviciile Scarlet pentru a descărca pe internet, fără autorizaÈ”ºie Èâ„¢i fără plata unor drepturi, opere cuprinse în catalogul său prin intermediul reÈ”ºelelor „peer—˜to—˜peer”, care este o modalitate transparentă de schimb de date, independentă, descentralizată Èâ„¢i dotată cu funcÈ”ºii de căutare Èâ„¢i de transfer avansate.

18      Prin actul din 24 iunie 2004, aceasta a chemat în judecată Scarlet în faÈ”ºa preÈâ„¢edintelui tribunal de premiíƒÂ¨re instance de Bruxelles, susÈ”ºinând că această societate, în calitate de FAI, era cel mai bine plasată pentru a lua măsuri de încetare a încălcărilor dreptului de autor săvârÈâ„¢ite de clienÈ”ºii săi.

19      SABAM a solicitat, mai întâi, să se constate existenÈ”ºa unor încălcări ale dreptului de autor cu privire la operele muzicale din repertoriul său, în special a dreptului de reproducere Èâ„¢i a dreptului de comunicare publică, care ar rezulta din schimbul neautorizat de fiÈâ„¢iere electronice muzicale realizat prin utilizarea programelor informatice „peer—˜to—˜peer”, aceste încălcări fiind săvârÈâ„¢ite prin intermediul serviciilor furnizate de Scarlet.

20      SABAM a solicitat în continuare ca Scarlet să fie obligată, sub sancÈ”ºiunea penalităÈ”ºilor cu titlu cominatoriu, să pună capăt acestor încălcări, făcând imposibilă sau blocând orice formă de transmitere sau de primire de către clienÈ”ºii săi a unor fiÈâ„¢iere care conÈ”ºin o operă muzicală, fără autorizarea titularilor de drepturi, prin intermediul programelor informatice „peer—˜to—˜peer”. în sfârÈâ„¢it, SABAM a solicitat ca Scarlet să îi comunice, sub sancÈ”ºiunea unor penalităÈ”ºi cu titlu cominatoriu, descrierea măsurilor pe care le va aplica pentru a respecta hotărârea ce se va pronunÈ”ºa.

21      Prin hotărârea din 26 noiembrie 2004, preÈâ„¢edintele tribunal de premiíƒÂ¨re instance de Bruxelles a constatat existenÈ”ºa încălcării dreptului de autor invocate de SABAM, dar, înainte de a se pronunÈ”ºa cu privire la cererea de încetare, a desemnat un expert pentru a examina dacă soluÈ”ºiile tehnice propuse de SABAM sunt realizabile din punct de vedere tehnic, dacă permit filtrarea exclusivă a schimburilor ilicite de fiÈâ„¢iere electronice, precum Èâ„¢i dacă există alte dispozitive care pot controla utilizarea programelor informatice „peer—˜to—˜peer” Èâ„¢i pentru a stabili costul dispozitivelor avute în vedere.

22      în raportul prezentat, expertul desemnat a concluzionat că, în pofida numeroaselor obstacole tehnice, nu este exclus în totalitate să se poată realiza filtrarea Èâ„¢i blocarea schimburilor ilicite de fiÈâ„¢iere electronice.

23      Prin hotărârea din 29 iunie 2007, preÈâ„¢edintele tribunal de premiíƒÂ¨re instance de Bruxelles a obligat astfel Scarlet, sub sancÈ”ºiunea penalităÈ”ºilor cu titlu cominatoriu, să pună capăt încălcărilor dreptului de autor constatate prin hotărârea din 26 noiembrie 2004, făcând imposibilă orice formă de transmitere sau de primire de către clienÈ”ºii săi, prin intermediul unui program informatic „peer—˜to—˜peer”, a unor fiÈâ„¢iere electronice care conÈ”ºin o operă muzicală din repertoriul SABAM.

24      Scarlet a declarat apel împotriva acestei hotărâri la instanÈ”ºa de trimitere susÈ”ºinând, mai întâi, că îi este imposibil să se conformeze somaÈ”ºiei respective, deoarece eficacitatea Èâ„¢i viabilitatea sistemelor de blocare sau de filtrare nu sunt dovedite, iar aplicarea acestor dispozitive întâmpină numeroase obstacole practice, precum problemele privind capacitatea reÈ”ºelei Èâ„¢i impactul asupra acesteia. în plus, orice tentativă de a bloca fiÈâ„¢ierele respective ar fi sortită eÈâ„¢ecului în termen foarte scurt, deoarece ar exista la ora actuală mai multe programe informatice „peer—˜to—˜peer” care ar face imposibilă verificarea conÈ”ºinutului lor de către terÈ”ºi.

25      în continuare, Scarlet a susÈ”ºinut că somaÈ”ºia respectivă nu este conformă cu articolul 21 din Legea din 11 martie 2003 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, care transpune în dreptul naÈ”ºional articolul 15 din Directiva 2000/31, deoarece somaÈ”ºia îi impune, de facto, o obligaÈ”ºie generală de supraveghere a comunicaÈ”ºiilor din reÈ”ºeaua sa, din moment ce orice dispozitiv de blocare sau de filtrare a traficului „peer—˜to—˜peer” presupune cu necesitate o supraveghere generalizată a tuturor comunicaÈ”ºiilor transmise prin această reÈ”ºea.

26      în sfârÈâ„¢it, Scarlet a considerat că instituirea unui sistem de filtrare aduce atingere dispoziÈ”ºiilor dreptului Uniunii privind protecÈ”ºia datelor cu caracter personal Èâ„¢i a secretului comunicaÈ”ºiilor, întrucât o astfel de filtrare implică o prelucrare a adreselor IP, acestea din urmă fiind date personale.

27      în acest context, instanÈ”ºa de trimitere a considerat că, înainte de a verifica dacă există Èâ„¢i poate fi eficace un mecanism de filtrare Èâ„¢i de blocare a fiÈâ„¢ierelor „peer—˜to—˜peer”, trebuie să se asigure că obligaÈ”ºiile care pot fi impuse Scarlet sunt conforme cu dreptul Uniunii.

28      în aceste condiÈ”ºii, cour d’appel de Bruxelles a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      Directivele 2001/29 Èâ„¢i 2004/48 coroborate cu Directivele 95/46, 2000/31 Èâ„¢i 2002/58, interpretate în special în raport cu articolele 8 Èâ„¢i 10 din ConvenÈ”ºia europeană pentru apărarea drepturilor omului Èâ„¢i a libertăÈ”ºilor fundamentale, permit statelor membre să autorizeze o instanÈ”ºă naÈ”ºională, sesizată cu o acÈ”ºiune de fond Èâ„¢i numai în temeiul dispoziÈ”ºiei legale care prevede că: «acestea [instanÈ”ºele naÈ”ºionale] pot emite o somaÈ”ºie de încetare a încălcării împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de un terÈ”º pentru a aduce atingere unui drept de autor sau unui drept conex», să oblige un [FAI] să instituie, cu privire la întreaga sa clientelă, in abstracto Èâ„¢i cu titlu preventiv, pe cheltuiala exclusivă a respectivului FAI Èâ„¢i pentru o perioadă nelimitată, un sistem de filtrare a tuturor comunicaÈ”ºiilor electronice, atât a intrărilor, cât Èâ„¢i a ieÈâ„¢irilor, care circulă prin intermediul serviciilor sale, în special prin utilizarea programelor informatice «peer—˜to—˜peer», în scopul de a identifica în cadrul reÈ”ºelei sale circulaÈ”ºia de fiÈâ„¢iere electronice care conÈ”ºin o operă muzicală, cinematografică sau audiovizuală cu privire la care solicitantul pretinde că deÈ”ºine drepturi Èâ„¢i, ulterior, să blocheze transferul acestora, fie atunci când sunt solicitate, fie atunci când sunt transmise?

2)      în cazul unui răspuns afirmativ la [prima] întrebare […], aceste directive impun instanÈ”ºei naÈ”ºionale, chemată să se pronunÈ”ºe referitor la o cerere având ca obiect emiterea unei somaÈ”ºii care priveÈâ„¢te un intermediar ale cărui servicii sunt folosite de un terÈ”º pentru a aduce atingere unui drept de autor, să aplice principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii atunci când se pronunÈ”ºă cu privire la eficacitatea Èâ„¢i la efectul disuasiv ale măsurii solicitate?”

 Cu privire la întrebările preliminare

29      Prin intermediul întrebărilor formulate, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 Èâ„¢i 2002/58 coroborate Èâ„¢i interpretate în raport cu cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somaÈ”ºii adresate unui FAI de a institui un sistem de filtrare

-        a tuturor comunicaÈ”ºiilor electronice care circulă prin intermediul serviciilor sale, în special prin utilizarea programelor informatice „peer—˜to—˜peer”,

-        care se aplică, fără deosebire, întregii clientele,

-        cu titlu preventiv,

-        pe cheltuiala sa exclusivă Èâ„¢i

-        pentru o perioadă nelimitată,

apt să identifice în cadrul reÈ”ºelei acestui furnizor circulaÈ”ºia de fiÈâ„¢iere electronice care conÈ”ºin o operă muzicală, cinematografică sau audiovizuală cu privire la care solicitantul pretinde că deÈ”ºine drepturi de proprietate intelectuală, în vederea blocării transferului de fiÈâ„¢iere al căror schimb încalcă dreptul de autor (denumit în continuare „sistemul de filtrare în litigiu”)

30      în această privinÈ”ºă, trebuie să se amintească mai întâi că, potrivit articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 Èâ„¢i articolului 11 a treia teză din Directiva 2004/48, titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pot solicita ca un ordin judecătoresc să fie pronunÈ”ºat împotriva unor intermediari, precum FAI, ale căror servicii sunt folosite de terÈ”ºi pentru a aduce atingere drepturilor lor.

31      în continuare, după cum rezultă din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii, competenÈ”ºa atribuită instanÈ”ºelor naÈ”ºionale în conformitate cu aceste dispoziÈ”ºii trebuie să le permită să adreseze intermediarilor amintiÈ”ºi un ordin judecătoresc prin care să fie obligaÈ”ºi să ia măsuri care contribuie nu numai la încetarea încălcărilor aduse drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul serviciilor lor din domeniul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, ci Èâ„¢i la prevenirea unor noi încălcări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2011, L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜324/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 131).

32      în sfârÈâ„¢it, din aceeaÈâ„¢i jurisprudenÈ”ºă rezultă că modalităÈ”ºile ordinelor judecătoreÈâ„¢ti pe care statele membre trebuie să le reglementeze în temeiul articolului 8 alineatul (3) Èâ„¢i al articolului 11 a treia teză, menÈ”ºionate mai sus, precum cele privind condiÈ”ºiile care trebuie îndeplinite Èâ„¢i procedura care trebuie urmată, rămân sub incidenÈ”ºa dreptului naÈ”ºional (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 135).

33      Prin urmare, aceste norme naÈ”ºionale, precum Èâ„¢i aplicarea lor de instanÈ”ºele naÈ”ºionale trebuie să respecte limitările care decurg din Directivele 2001/29 Èâ„¢i 2004/48, precum Èâ„¢i din izvoarele de drept la care fac trimitere aceste directive (a se vedea în acest sens Hotărârea L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 138).

34      Astfel, în conformitate cu considerentul (16) al Directivei 2001/29 Èâ„¢i cu articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/48, normele amintite instituite de statele membre nu pot aduce atingere dispoziÈ”ºiilor Directivei 2003/31 Èâ„¢i în special articolelor 12-15 din aceasta.

35      în consecinÈ”ºă, aceleaÈâ„¢i norme trebuie să respecte, printre altele, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, care interzice autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale să adopte măsuri care ar obliga un FAI să efectueze o supraveghere generală a informaÈ”ºilor pe care le transmite prin reÈ”ºeaua sa.

36      în această privinÈ”ºă, Curtea s—˜a pronunÈ”ºat deja în sensul că o astfel de interdicÈ”ºie priveÈâ„¢te Èâ„¢i măsurile naÈ”ºionale care ar obliga un furnizor intermediar, precum un FAI, să procedeze la o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre clienÈ”ºii săi cu scopul de a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Pe de altă parte, o astfel de obligaÈ”ºie de supraveghere generală ar fi incompatibilă cu articolul 3 din Directiva 2004/48, care arată că măsurile vizate prin această directivă trebuie să fie echitabile Èâ„¢i proporÈ”ºionale Èâ„¢i nu trebuie să fie excesiv de costisitoare (a se vedea Hotărârea L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 139).

37      în aceste condiÈ”ºii, trebuie să se examineze dacă somaÈ”ºia în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală, care ar impune respectivului FAI să instituie sistemul de filtrare în litigiu, l—˜ar obliga să efectueze, cu această ocazie, o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre clienÈ”ºii săi pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală.

38      în această privinÈ”ºă, este cert că instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune:

-        ca acest FAI să identifice, în primul rând, în cadrul tuturor comunicaÈ”ºiilor electronice ale tuturor clienÈ”ºilor săi, fiÈâ„¢ierele care fac obiectul traficului „peer—˜to—˜peer”,

-        să identifice, în al doilea rând, în cadrul acestui trafic, fiÈâ„¢ierele care conÈ”ºin opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pretind că deÈ”ºin drepturi,

-        să determine, în al treilea rând, care dintre aceste fiÈâ„¢iere au făcut obiectul unui schimb ilicit Èâ„¢i

-        să blocheze, în al patrulea rând, schimbul de fiÈâ„¢iere pe care le—˜a calificat drept ilicite.

39      Astfel, o asemenea supraveghere preventivă ar impune o observare activă a totalităÈ”ºii comunicaÈ”ºiilor electronice realizate în reÈ”ºeaua acestui FAI Èâ„¢i, prin urmare, ar cuprinde orice informaÈ”ºie care trebuie transmisă Èâ„¢i orice client care utilizează reÈ”ºeaua.

40      Având în vedere consideraÈ”ºiile precedente, trebuie să se constate că somaÈ”ºia adresată acestui FAI de a institui sistemul de filtrare în litigiu l—˜ar obliga să efectueze o supraveghere activă a tuturor datelor referitoare la toÈ”ºi clienÈ”ºii săi pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Rezultă că o astfel de somaÈ”ºie ar impune acestui FAI o supraveghere generală pe care articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 o interzice.

41      Pentru a aprecia conformitatea acestei somaÈ”ºii cu dreptul Uniunii, trebuie să se È”ºină seama în plus de cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile, precum cele menÈ”ºionate de instanÈ”ºa de trimitere.

42      în această privinÈ”ºă, trebuie să se amintească că somaÈ”ºia în cauză în acÈ”ºiunea principală are ca obiectiv asigurarea protecÈ”ºiei drepturilor de autor, care fac parte din dreptul de proprietate intelectuală, ce pot fi încălcate prin natura Èâ„¢i conÈ”ºinutul anumitor comunicaÈ”ºii electronice realizate prin intermediul reÈ”ºelei acestui FAI.

43      ProtecÈ”ºia dreptului de proprietate intelectuală este consacrată, fără îndoială, la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). TotuÈâ„¢i, nu rezultă nicidecum din cuprinsul acestei dispoziÈ”ºii, nici din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii că un astfel de drept ar fi intangibil Èâ„¢i că, prin urmare, protecÈ”ºia sa ar trebui să fie asigurată în mod absolut.

44      Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 62-68 din Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Promusicae (C—˜275/06, Rep., p. I—˜271), protecÈ”ºia dreptului fundamental de proprietate, din care fac parte drepturile legate de proprietatea intelectuală, trebuie apreciată comparativ cu protecÈ”ºia celorlalte drepturi fundamentale.

45      Mai exact, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 68 din hotărârea menÈ”ºionată, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor naÈ”ºionale, în cadrul măsurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, să asigure un just echilibru între protecÈ”ºia acestui drept Èâ„¢i protecÈ”ºia drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de măsuri.

46      Astfel, în circumstanÈ”ºe precum cele din acÈ”ºiunea principală, autorităÈ”ºile Èâ„¢i instanÈ”ºele naÈ”ºionale trebuie în special să asigure un just echilibru între protecÈ”ºia dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, Èâ„¢i protecÈ”ºia libertăÈ”ºii de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială de care beneficiază operatorii, precum FAI, în temeiul articolului 16 din cartă.

47      Or, în speÈ”ºă, somaÈ”ºia de a institui sistemul de filtrare în litigiu implică supravegherea, în interesul acestor titulari, a integralităÈ”ºii comunicaÈ”ºiilor electronice realizate în cadrul reÈ”ºelei respectivului FAI, această supraveghere fiind, în plus, nelimitată în timp, vizând orice atingere viitoare Èâ„¢i presupunând obligaÈ”ºia de a proteja nu numai operele existente, ci Èâ„¢i pe cele viitoare, care încă nu au fost create la momentul instituirii sistemului menÈ”ºionat.

48      Astfel, o somaÈ”ºie de această natură ar determina o atingere gravă a libertăÈ”ºii de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială a respectivului FAI, deoarece l—˜ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent Èâ„¢i pe cheltuiala sa exclusivă, ceea ce, de altfel, ar fi contrar condiÈ”ºiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/48, care impune ca măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare.

49      în aceste condiÈ”ºii, se impune constatarea că somaÈ”ºia de a institui sistemul de filtrare în litigiu trebuie considerată ca nerespectând cerinÈ”ºa de a asigura un just echilibru între, pe de o parte, protecÈ”ºia dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, Èâ„¢i, pe de altă parte, protecÈ”ºia libertăÈ”ºii de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială de care beneficiază operatorii precum FAI.

50      în plus, efectele somaÈ”ºiei menÈ”ºionate nu s—˜ar limita la respectivul FAI, sistemul de filtrare în litigiu fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale clienÈ”ºilor acestui FAI, mai precis dreptului lor la protecÈ”ºia datelor cu caracter personal, precum Èâ„¢i libertăÈ”ºii lor de a primi Èâ„¢i de a transmite informaÈ”ºii, aceste drepturi fiind protejate prin articolele 8 Èâ„¢i 11 din cartă.

51      Astfel, este cert, pe de o parte, că somaÈ”ºia de a institui sistemul de filtrare în litigiu ar implica o analiză sistematică a tuturor conÈ”ºinuturilor, precum Èâ„¢i colectarea Èâ„¢i identificarea adreselor IP ale utilizatorilor care se află la originea transmiterii de conÈ”ºinuturi ilicite în cadrul reÈ”ºelei, aceste adrese reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit identificarea precisă a utilizatorilor respectivi.

52      Pe de altă parte, somaÈ”ºia amintită ar risca să aducă atingere libertăÈ”ºii de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincÈ”ºia între un conÈ”ºinut ilicit Èâ„¢i un conÈ”ºinut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecinÈ”ºă blocarea comunicaÈ”ºiilor cu conÈ”ºinut licit. Astfel, nu se contestă faptul că răspunsul la problema caracterului licit al unei transmisii depinde de asemenea de aplicarea excepÈ”ºiilor legale la dreptul de autor care variază de la un stat la altul. în plus, anumite opere pot face parte, în anumite state membre, din domeniul public sau pot face obiectul unei publicări gratuite pe internet din partea autorilor în cauză.

53      în consecinÈ”ºă, trebuie să se constate că, prin adoptarea somaÈ”ºiei de obligare a FAI să instituie sistemul de filtrare în litigiu, instanÈ”ºa naÈ”ºională în cauză nu ar respecta cerinÈ”ºa de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, Èâ„¢i libertatea de a desfăÈâ„¢ura o activitate comercială, dreptul la protecÈ”ºia datelor cu caracter personal Èâ„¢i libertatea de a primi Èâ„¢i de a transmite informaÈ”ºii, pe de altă parte.

54      Având în vedere consideraÈ”ºiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 Èâ„¢i 2002/58 coroborate Èâ„¢i interpretate în raport cu cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somaÈ”ºii adresate unui FAI de a institui sistemul de filtrare în litigiu.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

55      întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Directivele:

-        2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic),

-        2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională,

-        2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală,

-        95/46/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecÈ”ºia persoanelor fizice în ceea ce priveÈâ„¢te prelucrarea datelor cu caracter personal Èâ„¢i libera circulaÈ”ºie a acestor date Èâ„¢i

-        2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor publice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice)

coroborate Èâ„¢i interpretate în raport cu cerinÈ”ºele care rezultă din protecÈ”ºia drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somaÈ”ºii adresate unui furnizor de acces la internet de a institui un sistem de filtrare

-        a tuturor comunicaÈ”ºiilor electronice care circulă prin intermediul serviciilor sale, în special prin folosirea programelor informatice „peer—˜to—˜peer”,

-        care se aplică, fără deosebire, întregii sale clientele,

-        cu titlu preventiv,

-        pe cheltuiala sa exclusivă Èâ„¢i

-        pentru perioadă nelimitată,

apt să identifice în cadrul reÈ”ºelei acestui furnizor circulaÈ”ºia de fiÈâ„¢iere electronice care conÈ”ºin o operă muzicală, cinematografică sau audiovizuală cu privire la care solicitantul pretinde că deÈ”ºine drepturi de proprietate intelectuală, în vederea blocării transferului de fiÈâ„¢iere al căror schimb aduce atingere dreptului de autor.