ORDONANÈÅ¡A CURÈÅ¡II (Camera a opta)

19 februarie 2009

 

„Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Societatea informaÈ”ºională - Drept de autor Èâ„¢i drepturi conexe - ReÈ”ºinerea Èâ„¢i divulgarea anumitor date de transfer - Protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii comunicaÈ”ºiilor electronice - NoÈ”ºiunea «intermediar» în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE”

 

în cauza C—˜557/07,

având ca obiect o cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Oberster Gerichtshof (Austria), prin decizia din 13 noiembrie 2007, primită de Curte la 14 decembrie 2007, în procedura

LSG—˜Gesellschaft zur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten GmbH

împotriva

Tele2 Telecommunication GmbH,

 

CURTEA (Camera a opta),

 

compusă din domnul T. von Danwitz, preÈâ„¢edinte de cameră, domnii G. Arestis Èâ„¢i J. MalenovskíƒÂ½ (raportor), judecători,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: domnul R. Grass,

Curtea urmând să se pronunÈ”ºe cu privire la a doua întrebare prin ordonanÈ”ºă motivată, conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură,

instanÈ”ºa de trimitere fiind informată de intenÈ”ºia CurÈ”ºii de a se pronunÈ”ºa cu privire la prima întrebare printr—˜o ordonanÈ”ºă motivată, conform articolului 104 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură,

părÈ”ºile interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul CurÈ”ºii de JustiÈ”ºie fiind invitate să îÈâ„¢i prezinte eventualele observaÈ”ºii în această privinÈ”ºă,

după ascultarea avocatului general,

pronunÈ”ºă prezenta

 

OrdonanÈ”ºă

 

1        Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare priveÈâ„¢te interpretarea Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională (JO L 167, p. 10, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 230), a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor publice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice) (JO L 201, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 36, p. 63) Èâ„¢i a Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 2, p. 56).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între LSG—˜Gesellschaft zur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten GmbH (denumită în continuare „LSG”), pe de o parte, Èâ„¢i Tele2 Telecommunication GmbH (denumită în continuare „Tele2”), pe de altă parte, cu privire la refuzul acesteia din urmă de a—˜i comunica numele Èâ„¢i adresele persoanelor cărora le furnizează accesul la internet.

 Cadrul juridic

 Reglementarea comunitară

 DispoziÈ”ºiile referitoare la societatea informaÈ”ºională Èâ„¢i la protejarea proprietăÈ”ºii intelectuale, în special a dreptului de autor

-       Directiva 2000/31/CE

3        Potrivit articolului 1 alineatul (1), Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 29, p. 257) îÈâ„¢i propune să contribuie la buna funcÈ”ºionare a pieÈ”ºei interne prin asigurarea liberei circulaÈ”ºii a serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale între statele membre.

-       Directiva 2001/29

4        Considerentul (59) al Directivei 2001/29 prevede:

„în mediul digital, în special, serviciile intermediarilor pot fi folosite din ce în ce mai mult de către terÈ”ºi pentru acte de contrafacere. în multe cazuri, astfel de intermediari sunt cel mai bine plasaÈ”ºi pentru a pune capăt unor asemenea acte. în consecinÈ”ºă, fără a aduce atingere oricăror alte sancÈ”ºiuni sau căi de atac disponibile, titularii de drepturi trebuie să aibă posibilitatea de a solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva unui intermediar care distribuie într—˜o reÈ”ºea o copie contrafăcută a unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat. Această posibilitate trebuie să fie prevăzută chiar Èâ„¢i în cazurile în care actele întreprinse de intermediar constituie excepÈ”ºii în conformitate cu articolul 5. CondiÈ”ºiile Èâ„¢i normele privind o astfel de ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială trebuie să rămână de competenÈ”ºa legislaÈ”ºiei interne a statelor membre.”

5        Potrivit articolului 1 alineatul (1) din directiva menÈ”ºionată, aceasta reglementează protecÈ”ºia juridică a dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe în cadrul pieÈ”ºei interne, acordând o atenÈ”ºie specială societăÈ”ºii informaÈ”ºionale.

6        Articolul 5 din Directiva 2001/29, intitulat „ExcepÈ”ºii Èâ„¢i limitări”, prevede:

„Actele provizorii de reproducere menÈ”ºionate la articolul 2, care sunt tranzitorii sau accesorii Èâ„¢i constituie o parte integrantă Èâ„¢i esenÈ”ºială a unui proces tehnic Èâ„¢i al căror scop unic este să permită:

(a)      transmiterea, în cadrul unei reÈ”ºele între terÈ”ºi, de către un intermediar sau

(b)      utilizarea licită

a unei opere ori a unui alt obiect protejat Èâ„¢i care nu au semnificaÈ”ºie economică de sine stătătoare, sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolul 2.”

7        în temeiul articolului 8 din aceeaÈâ„¢i directivă, intitulat „SancÈ”ºiuni Èâ„¢i căi de atac”:

„(1)      Statele membre prevăd sancÈ”ºiuni Èâ„¢i căi de atac adecvate cu privire la nerespectarea drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute prin prezenta directivă Èâ„¢i adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. SancÈ”ºiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporÈ”ºionate Èâ„¢i disuasive.

(2)      Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite titularilor de drepturi ale căror interese sunt afectate de o activitate de contrafacere săvârÈâ„¢ită pe teritoriul său să intenteze o acÈ”ºiune prin care să solicite daune interese Èâ„¢i/sau pronunÈ”ºarea unei ordonanÈ”ºe preÈâ„¢edinÈ”ºiale, precum Èâ„¢i, dacă este cazul, confiscarea materialelor contrafăcute, precum Èâ„¢i a dispozitivelor, produselor sau componentelor menÈ”ºionate la articolul 6 alineatul (2).

(3)      Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terÈ”ºi pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.”

-       Directiva 2004/48

8        Articolul 8 din Directiva 2004/48 are următorul cuprins:

„(1)      Statele membre asigură ca, în cadrul unei acÈ”ºiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală Èâ„¢i ca răspuns la o cerere justificată Èâ„¢i rezonabilă a reclamantului, autorităÈ”ºile judecătoreÈâ„¢ti competente să poată ordona ca informaÈ”ºiile privind originea Èâ„¢i reÈ”ºelele de distribuÈ”ºie a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de contravenient Èâ„¢i/sau de orice altă persoană care:

(a)      a fost găsită în posesia mărfurilor contrafăcute la scară comercială;

(b)      a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială;

(c)      a fost găsită în timp ce furniza, la scară comercială, servicii utilizate în activităÈ”ºi de contrafacere sau

(d)      a fost semnalată, de către persoana menÈ”ºionată la litera (a), (b) sau (c), ca intervenind în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.

(2)      InformaÈ”ºiile menÈ”ºionate la alineatul (1) cuprind, după caz:

(a)      denumirea Èâ„¢i adresele producătorilor, fabricanÈ”ºilor, distribuitorilor, furnizorilor Èâ„¢i ale celorlalÈ”ºi deÈ”ºinători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum Èâ„¢i ale angrosiÈâ„¢tilor destinatari Èâ„¢i ale vânzătorilor cu amănuntul;

(b)      informaÈ”ºii privind cantităÈ”ºile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum Èâ„¢i preÈ”ºul obÈ”ºinut pentru mărfurile sau serviciile respective.

(3)      Alineatele (1) Èâ„¢i (2) se aplică fără a aduce atingere altor acte cu putere de lege Èâ„¢i norme administrative care:

(a)      acordă titularului dreptul de a primi informaÈ”ºii mai extinse;

(b)      reglementează utilizarea în cauzele civile sau penale a informaÈ”ºiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;

(c)      reglementează răspunderea pentru abuzul de drept la informare;

(d)      dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informaÈ”ºii care ar constrânge persoana menÈ”ºionată la alineatul (1) să admită propria sa participare sau cea a rudelor sale apropiate la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală sau

(e)      reglementează protecÈ”ºia confidenÈ”ºialităÈ”ºii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.”

 DispoziÈ”ºii referitoare la protejarea datelor cu caracter personal

-       Directiva 95/46/CE

9        Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecÈ”ºia persoanelor fizice în ceea ce priveÈâ„¢te prelucrarea datelor cu caracter personal Èâ„¢i libera circulaÈ”ºie a acestor date (JO L 281, p. 31, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 17, p. 10) prevede la titlul „ExcepÈ”ºii Èâ„¢i restricÈ”ºii”:

„(1)      Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge domeniul obligaÈ”ºiilor Èâ„¢i al drepturilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1), articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolul 12 Èâ„¢i articolul 21, dacă o astfel de restricÈ”ºie constituie o măsură necesară pentru a proteja:

(a)      securitatea statului;

(b)      apărarea;

(c)      siguranÈ”ºa publică;

(d)      prevenirea, investigarea, detectarea Èâ„¢i punerea sub urmărire a infracÈ”ºiunilor sau a încălcării eticii în cazul profesiunilor reglementate;

(e)      un interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar Èâ„¢i fiscal;

(f)      o funcÈ”ºie de monitorizare, inspecÈ”ºie sau de reglementare legată, chiar Èâ„¢i ocazional, de exercitarea autorităÈ”ºii publice în cazurile menÈ”ºionate la literele (c), (d) Èâ„¢i (e);

(g)      protecÈ”ºia persoanei vizate sau a drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor altora.”

-       Directiva 2002/58

10      Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/58 prevede:

„Statele membre trebuie să asigure confidenÈ”ºialitatea comunicaÈ”ºiilor Èâ„¢i a datelor de transfer aferente transmise prin intermediul unei reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice sau al unor servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice, prin legislaÈ”ºia internă. Acestea interzic astfel în special ascultarea, înregistrarea, stocarea sau alte tipuri de interceptare sau supraveghere a comunicaÈ”ºiilor Èâ„¢i a datelor de transfer aferente de către persoane altele decât utilizatorul, fără acordul utilizatorului în cauză, cu excepÈ”ºia cazurilor în care acest lucru este permis în temeiul articolului 15 alineatul (1). Prezentul alineat nu interzice stocarea tehnică necesară pentru transmisia comunicaÈ”ºiei care nu aduce atingere principiului confidenÈ”ºialităÈ”ºii.”

11      Articolul 6 din directiva menÈ”ºionată prevede:

„(1)      Datele de transfer referitoare la abonaÈ”ºi Èâ„¢i utilizatori prelucrate Èâ„¢i stocate de către furnizorul reÈ”ºelei de comunicaÈ”ºii publice sau al serviciilor publice de comunicaÈ”ºii electronice trebuie Èâ„¢terse sau trecute în anonimat de îndată ce nu mai sunt necesare în scopul transmiterii comunicaÈ”ºiei, fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) Èâ„¢i (5) din prezentul articol sau articolului 15 alineatul (1).

(2)      Datele de transfer necesare în vederea facturării serviciilor oferite abonatului sau plăÈ”ºii conexiunii pot să fie prelucrate. Prelucrarea lor este permisă doar până la sfârÈâ„¢itul perioadei în care factura poate fi contestată prin lege sau plata poate fi urmărită.

(3)      în scopul comercializării de servicii de comunicaÈ”ºii electronice sau al furnizării de servicii suplimentare, prestatorul de servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice poate prelucra datele menÈ”ºionate la alineatul (1) în măsura Èâ„¢i pe durata de timp necesare promovării sau furnizării acestor servicii, dacă abonatul sau utilizatorul care face subiectul datelor respective Èâ„¢i—˜a dat acordul în acest sens. Utilizatorii Èâ„¢i abonaÈ”ºii trebuie să aibă posibilitatea de a—˜Èâ„¢i retrage acordul pentru prelucrarea datelor de transfer în orice moment.

[…]

(5)      Prelucrarea de date de transfer în conformitate cu alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (4) trebuie limitată la persoanele care acÈ”ºionează sub autoritatea furnizorilor de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice sau de servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice în vederea facturării sau pentru gestionarea traficului, serviciul clientelă, detectarea fraudelor, promovarea serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice sau furnizarea de servicii suplimentare Èâ„¢i trebuie să se limiteze la prelucrarea strict necesară scopului respectivei activităÈ”ºi.

(6)      Alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (5) se aplică fără a aduce atingere posibilităÈ”ºii pe care o au organismele competente de a cere să fie informate despre datele de transfer conform legislaÈ”ºiei în vigoare pentru rezolvarea contestaÈ”ºiilor, în special a contestaÈ”ºiilor referitoare la conectare sau la facturare.”

12      Potrivit dispoziÈ”ºiilor articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58:

„Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare a drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute la articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (4) Èâ„¢i articolul 9 ale prezentei directive, în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare Èâ„¢i proporÈ”ºională în cadrul unei societăÈ”ºi democratice pentru a proteja securitatea naÈ”ºională (de exemplu, siguranÈ”ºa statului), apărarea, siguranÈ”ºa publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea Èâ„¢i urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicaÈ”ºii electronice, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) al Directivei 95/46/CE. în acest scop, statele membre pot adopta, inter alia, măsuri legislative care să permită reÈ”ºinerea de date, pe perioadă limitată, pentru motivele arătate anterior în acest alineat. Toate măsurile menÈ”ºionate în acest alineat trebuie să fie conforme cu principiile generale ale legislaÈ”ºiei comunitare, inclusiv cu cele menÈ”ºionate la articolul 6 alineatele (1) Èâ„¢i (2) al Tratatului privind Uniunea Europeană.”

 Reglementarea naÈ”ºională

13      Articolul 81 din Legea federală privind dreptul de autor asupra operelor literare Èâ„¢i artistice Èâ„¢i drepturile conexe (Bundesgesetz íƒÂ¼ber das Urheberrecht an Werken der Literatur und der Kunst und íƒÂ¼ber verwandte Schutzrechte), în redactarea publicată în BGBl. I, 81/2006 (denumită în continuare „UrhG”), prevede:

„(1)      Orice persoană căreia i—˜a fost încălcat un drept exclusiv pe care i—˜l conferă prezenta lege sau care are temeri în legătură cu o astfel de încălcare poate iniÈ”ºia o acÈ”ºiune în abÈ”ºinere. Proprietarul unei întreprinderi mai poate fi chemat în justiÈ”ºie în cazul în care încălcarea a fost săvârÈâ„¢ită în cadrul activităÈ”ºii întreprinderii sale sau de unul dintre angajaÈ”ºii săi sau de către un mandatar ori dacă există un pericol în acest sens.

(1 a) în cazul în care autorul unei astfel de încălcări sau o persoană din partea căreia există riscul săvârÈâ„¢irii unei astfel de încălcări utilizează în acest scop serviciile unui intermediar, acÈ”ºiunea în abÈ”ºinere poate fi introdusă Èâ„¢i împotriva acestuia.

[…]”

14      Articolul 87 b alineatele (2)-(3) din UrhG are următorul cuprins:

„(2)      Orice persoană căreia i—˜a fost încălcat un drept exclusiv conferit de prezenta lege poate cere informaÈ”ºii cu privire la originea Èâ„¢i la circuitele de distribuÈ”ºie a produselor Èâ„¢i serviciilor contrafăcute, cu condiÈ”ºia ca această cerinÈ”ºă să nu fie disproporÈ”ºionată în raport cu gravitatea încălcării Èâ„¢i să nu fie contrară obligaÈ”ºiilor legale de confidenÈ”ºialitate; sunt obligaÈ”ºi să furnizeze aceste informaÈ”ºii contravenientul, precum Èâ„¢i persoanele care, în scop comercial:

1.      au deÈ”ºinut mărfuri contrafăcute;

2.      au utilizat servicii contrafăcute sau

3.      au furnizat servicii utilizate în activităÈ”ºi de contrafacere.

(2 a) ObligaÈ”ºia de informare prevăzută la alineatul (2) priveÈâ„¢te, după caz:

1.      denumirile Èâ„¢i adresele producătorilor, ale fabricanÈ”ºilor, ale distribuitorilor, ale furnizorilor Èâ„¢i ale celorlalÈ”ºi deÈ”ºinători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum Èâ„¢i ale destinatarilor angrosiÈâ„¢ti Èâ„¢i vânzători cu amănuntul;

2.      cantităÈ”ºile fabricate, livrate, primite sau comandate, precum Èâ„¢i preÈ”ºul obÈ”ºinut pentru mărfurile sau serviciile în discuÈ”ºie.

(3)      Intermediarii, în sensul articolului 81 alineatul (1 a), sunt obligaÈ”ºi să îi furnizeze persoanei prejudiciate, la cererea scrisă Èâ„¢i motivată corespunzător a acesteia, informaÈ”ºiile privind identitatea contravenientului (nume Èâ„¢i adresă) sau care sunt necesare identificării acestuia. Această cerere trebuie să fie motivată cu ajutorul unor indicaÈ”ºii suficient de concrete ale faptelor care au stat la baza unei prezumÈ”ºii de încălcare. Persoana care a suferit prejudiciul este obligată să îl despăgubească pe intermediar pentru cheltuielile rezonabile efectuate cu ocazia furnizării acestor informaÈ”ºii.”

 AcÈ”ºiunea principală Èâ„¢i întrebările preliminare

15      LSG este o societate de gestiune colectivă. în calitatea sa de organism de gestiune fiduciară, aceasta apără drepturile producătorilor de fonograme asupra înregistrărilor realizate la scară mondială, precum Èâ„¢i drepturile artiÈâ„¢tilor interpreÈ”ºi asupra executărilor în Austria. Aceste drepturi sunt în special dreptul de reproducere Èâ„¢i de distribuire, precum Èâ„¢i dreptul de punere la dispoziÈ”ºia publicului.

16      Tele2 este un furnizor de acces la internet care atribuie clienÈ”ºilor săi o adresă IP („Internet Protocol”), cel mai adesea dinamică. Pornind de la aceasta Èâ„¢i de la perioada sau momentul precis la care a fost atribuită această adresă, Tele2 este în măsură să identifice un client.

17      Ca urmare a punerii în funcÈ”ºiune a sistemelor de schimb de fiÈâ„¢iere care le permit participanÈ”ºilor să facă schimb de copii ale datelor stocate, titularii drepturilor pe care îi reprezintă LSG suferă un prejudiciu financiar. Pentru a putea iniÈ”ºia o procedură civilă împotriva contravenienÈ”ºilor, LSG a solicitat să se dispună ca Tele2 să fie obligată să îi comunice numele Èâ„¢i adresele persoanelor cărora le furnizează servicii de acces la internet Èâ„¢i a căror adresă IP, precum Èâ„¢i ziua Èâ„¢i ora de conectare sunt cunoscute. Tele2 a considerat, în ceea ce o priveÈâ„¢te, că solicitarea de informaÈ”ºii trebuie respinsă. Aceasta a susÈ”ºinut că nu are calitatea de intermediar Èâ„¢i nu este autorizată să stocheze date privind accesul.

18      Prin hotărârea din 21 iunie 2006, Handelsgericht Wien a admis cererea formulată de LSG, considerând că Tele2, ca furnizor de acces la internet, este un intermediar în sensul articolului 81 alineatul (1 a) din UrhG Èâ„¢i că, în această calitate, este obligată să furnizeze informaÈ”ºiile prevăzute la articolul 87 b alineatul (3) din UrhG.

19      Din decizia de trimitere rezultă că Oberlandesgericht Wien a confirmat, în apel, hotărârea primei instanÈ”ºe prin hotărârea din 12 aprilie 2007, care a făcut obiectul unui recurs la Oberster Gerichtshof.

20      în cadrul acestui recurs, Tele2 susÈ”ºine, pe de o parte, că nu este intermediar în sensul articolului 81 alineatul (1 a) din UrhG Èâ„¢i al articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29, întrucât, în calitate de furnizor de acces la internet, este necontestat că permite utilizatorului accesul la reÈ”ºea, dar nu exercită niciun control, de drept sau de fapt, asupra serviciilor utilizate de acesta. Pe de altă parte, tensiunile care există între dreptul la informare, care implică protecÈ”ºia juridică a dreptului de autor, Èâ„¢i limitele privind reÈ”ºinerea Èâ„¢i comunicarea datelor cu caracter personal impuse de dreptul protejării datelor ar fi fost rezolvate de directivele comunitare în favoarea protejării datelor.

21      în opinia Oberster Gerichtshof, Concluziile avocatului general prezentate în cauza în care s—˜a pronunÈ”ºat Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Promusicae (C—˜275/06, Rep., p. I—˜271), ulterioară prezentei cereri de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare, generează dubii cu privire la aspectul dacă dreptul la informare, consacrat la articolul 87 b alineatul (3) din UrhG coroborat cu articolul 81 alineatul (1 a) din aceeaÈâ„¢i lege, este în conformitate cu directivele adoptate în materie de protejare a datelor Èâ„¢i în special cu articolele 5, 6 Èâ„¢i 15 din Directiva 2002/58. Respectivele dispoziÈ”ºii de drept naÈ”ºional ar impune, astfel, furnizarea către terÈ”ºe persoane fizice de informaÈ”ºii privind datele de transfer cu caracter personal, această obligaÈ”ºie de informare impunând în prealabil prelucrarea Èâ„¢i stocarea datelor de transfer.

22      în aceste condiÈ”ºii, Oberster Gerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      NoÈ”ºiunea «intermediar» menÈ”ºionată la articolul 5 alineatul (1) litera (a) Èâ„¢i la articolul 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29] trebuie interpretată în sensul că se aplică Èâ„¢i unui furnizor de servicii de accesare care permite utilizatorului numai accesul la reÈ”ºea prin atribuirea unei adrese IP dinamice, căruia însă nu îi oferă servicii precum servicii e—˜mail, FTP sau de schimb de fiÈâ„¢iere, dar care nu exercită niciun control de drept sau de fapt asupra serviciului folosit de utilizator?

2)      în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, luând în considerare articolele 6 Èâ„¢i 15 din Directiva [2002/58], trebuie interpretat articolul 8 alineatul (3) din Directiva [2004/48] (în mod restrictiv) în sensul că nu permite comunicarea către terÈ”ºe persoane fizice a datelor referitoare la transferul personal în scopul iniÈ”ºierii procedurii judiciare civile împotriva încălcărilor drepturilor exclusive conferite de drepturile de autor (drepturi de exploatare Èâ„¢i de utilizare a operei)?”

 Cu privire la întrebările preliminare

23      Conform articolului 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, atunci când, în realitate, răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudenÈ”ºă sau când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea poate să se pronunÈ”ºe prin ordonanÈ”ºă motivată.

 Cu privire la a doua întrebare

24      Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie examinată cu prioritate, instanÈ”ºa de trimitere solicită să se stabilească, în esenÈ”ºă, dacă dreptul comunitar, în special articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2004/48 coroborat cu articolele 6 Èâ„¢i 15 din Directiva 2002/58, se opune stabilirii din partea statelor membre a unei obligaÈ”ºii de transmitere către terÈ”ºe persoane fizice a unor date de transfer cu caracter personal pentru a se permite iniÈ”ºierea unor proceduri judiciare civile împotriva încălcărilor dreptului de autor.

25      Răspunsul la această întrebare poate fi dedus în mod clar din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii.

26      într—˜adevăr, la punctul 53 din Hotărârea Promusicae, citată anterior, Curtea a statuat că, printre excepÈ”ºiile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, care se referă în mod expres la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46, figurează măsurile necesare protejării drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor celorlalte persoane. Din moment ce Directiva 2002/58 nu precizează drepturile Èâ„¢i libertăÈ”ºile avute în vedere de această excepÈ”ºie, ea trebuie interpretată în sensul că exprimă voinÈ”ºa legiuitorului comunitar de a nu exclude din domeniul ei de aplicare protecÈ”ºia dreptului de proprietate Èâ„¢i nici situaÈ”ºiile în care autorii urmăresc să obÈ”ºină această protecÈ”ºie în cadrul unei proceduri civile.

27      Curtea a concluzionat, la punctele 54 Èâ„¢i 55 din Hotărârea Promusicae menÈ”ºionată, că Directiva 2002/58 Èâ„¢i în special articolul 15 alineatul (1) nu exclud posibilitatea statelor membre de a prevedea obligaÈ”ºia de a divulga date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile, dar nu impune respectivelor state membre să prevadă o astfel de obligaÈ”ºie.

28      Pe de altă parte, Curtea a precizat că libertatea acordată statelor membre de a asigura supremaÈ”ºia dreptului la respectarea vieÈ”ºii private asupra dreptului de proprietate este atenuată prin mai multe cerinÈ”ºe. Astfel, la transpunerea Directivelor 2000/31, 2001/29, 2002/58 Èâ„¢i 2004/48, statelor membre le revine obligaÈ”ºia să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naÈ”ºional într—˜un mod conform directivelor menÈ”ºionate, ci Èâ„¢i să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii (Hotărârea Promusicae, citată anterior, punctul 70).

29      Trebuie, aÈâ„¢adar, să se răspundă la a doua întrebare că dreptul comunitar, în special articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2004/48 coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, nu se opune stabilirii de către statele membre a unei obligaÈ”ºii de transmitere către terÈ”ºe persoane fizice a unor date de transfer cu caracter personal pentru a se permite iniÈ”ºierea unor proceduri judiciare civile împotriva încălcărilor dreptului de autor. Cu toate acestea, la transpunerea Directivelor 2000/31, 2001/29, 2002/58 Èâ„¢i 2004/48, dreptul comunitar impune statelor membre să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale existente. Pe de altă parte, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naÈ”ºional într—˜un mod conform directivelor menÈ”ºionate, ci Èâ„¢i să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii.

 Cu privire la prima întrebare

30      Prin intermediul primei întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită să se stabilească, în esenÈ”ºă, dacă un furnizor de servicii de acces care se limitează să furnizeze utilizatorilor accesul la internet, fără a oferi alte servicii Èâ„¢i fără a exercita un control de drept sau de fapt asupra serviciului utilizat, intră sub incidenÈ”ºa noÈ”ºiunii „intermediar” în sensul articolului 5 alineatul 1 litera (a) Èâ„¢i al articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29.

31      Considerând că răspunsul la această întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură, Curtea a informat instanÈ”ºa de trimitere că urmează să se pronunÈ”ºe prin ordonanÈ”ºă motivată Èâ„¢i a invitat părÈ”ºile interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul CurÈ”ºii de JustiÈ”ºie să îÈâ„¢i prezinte eventualele observaÈ”ºii în această privinÈ”ºă.

32      LSG, guvernul spaniol Èâ„¢i guvernul Regatului Unit, precum Èâ„¢i Comisia ComunităÈ”ºilor Europene au indicat CurÈ”ºii că nu formulează nicio obiecÈ”ºiune cu privire la intenÈ”ºia CurÈ”ºii de a se pronunÈ”ºa prin ordonanÈ”ºă motivată.

33      Tele2 îÈâ„¢i limitează observaÈ”ºiile în această privinÈ”ºă, în esenÈ”ºă, la elementele deja prezentate în observaÈ”ºiile scrise. în conformitate cu dreptul comunitar, furnizorul de acces la internet ar beneficia, în ceea ce priveÈâ„¢te responsabilitatea sa, de un regim preferenÈ”ºial, incompatibil cu obligaÈ”ºia de informare nelimitată. Cu toate acestea, respectivele argumente reiterate nu conduc Curtea la renunÈ”ºarea la calea procedurală urmărită.

34      Rezultă cu claritate atât din decizia de trimitere, cât Èâ„¢i din cuprinsul întrebărilor adresate că, prin intermediul primei întrebări, instanÈ”ºa naÈ”ºională solicită să se stabilească dacă un furnizor de acces la internet care se limitează să permită utilizatorului accesul la reÈ”ºea poate fi obligat să furnizeze informaÈ”ºiile menÈ”ºionate în a doua întrebare.

35      Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/29 obligă statele membre să prevadă excepÈ”ºii de la dreptul de reproducere.

36      Or, litigiul dedus judecăÈ”ºii instanÈ”ºei de trimitere urmăreÈâ„¢te să se stabilească dacă LSG poate susÈ”ºine un drept la informare din partea Tele2, Èâ„¢i nu dacă aceasta a încălcat un drept de reproducere.

37      Rezultă că interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/29 nu prezintă nicio utilitate pentru soluÈ”ºionarea litigiului din acÈ”ºiunea principală.

38      Tele2 susÈ”ºine, printre altele, că intermediarii trebuie să fie capabili să pună capăt încălcărilor dreptului de autor. Or, furnizorii de acces la internet, în măsura în care nu au niciun control de drept sau de fapt asupra serviciilor la care are acces utilizatorul, nu ar fi în măsură să pună capăt unor astfel de atingeri Èâ„¢i, prin urmare, nu ar intra sub incidenÈ”ºa noÈ”ºiunii „intermediar” în sensul Directivei 2001/29.

39      Trebuie precizat de la început că acÈ”ºiunea care a condus la pronunÈ”ºarea HotíƒÂ£rârii Promusicae, citatíƒÂ£ anterior, privea comunicarea de cíƒÂ£tre TelefíƒÂ³nica de EspaíƒÂ±a SAU, societate comercială a cărei activitate consta, printre altele, în furnizarea de servicii de acces la internet, a identităÈ”ºii Èâ„¢i a adresei fizice a anumitor persoane cărora aceasta din urmă le furnizează serviciul de acces la internet Èâ„¢i cu privire la care cunoaÈâ„¢te adresa IP, precum Èâ„¢i data Èâ„¢i ora de conectare (Hotărârea Promusicae, citată anterior, punctele 29 Èâ„¢i 30).

40      Este cert, precum rezultă din întrebarea adresată Èâ„¢i din situaÈ”ºia de fapt din cauza în care a fost pronunÈ”ºată Hotărârea Promusicae, citată anterior, că societatea comercială TelefíƒÂ³nica de EspaíƒÂ±a SAU era un furnizor de acces la internet (Hotărârea Promusicae, citată anterior, punctele 30 Èâ„¢i 34).

41      Prin urmare, statuând, la punctul 70 din Hotărârea Promusicae, citată anterior, că Directivele 2000/31, 2001/29, 2002/58 Èâ„¢i 2004/48 nu impun statelor membre să prevadă, într—˜o situaÈ”ºie precum cea din cauza în care a fost pronunÈ”ºată hotărârea menÈ”ºionată, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor în cadrul unei proceduri civile, Curtea nu a exclus ab initio posibilitatea ca statele membre să prevadă, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2004/48, o obligaÈ”ºie de informare în sarcina furnizorului de acces la internet.

42      Trebuie precizat de asemenea că, în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29, statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de terÈ”ºi pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.

43      Or, un furnizor de acces care se limitează să permită accesul la internet chiar fără a oferi alte servicii Èâ„¢i fără a exercita un control de drept sau de fapt asupra serviciului utilizat furnizează un serviciu care poate fi utilizat de un terÈ”º pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex, în măsura în care îi procură utilizatorului conexiunea care îi va permite să contrafacă astfel de drepturi.

44      Pe de altă parte, potrivit considerentului (59) al Directivei 2001/29, titularii de drepturi trebuie să aibă posibilitatea de a solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva unui intermediar care distribuie într—˜o reÈ”ºea o copie contrafăcută a unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat. Or, este cert că furnizorul de acces, prin acordarea dreptului de acces la internet, permite transmiterea unei astfel de contrafaceri între un abonat Èâ„¢i un terÈ”º.

45      Această interpretare se coroborează cu finalitatea Directivei 2001/29, care, astfel cum rezultă în special din articolul 1 alineatul (1) din aceasta, urmăreÈâ„¢te să asigure protecÈ”ºia juridică a dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe în cadrul pieÈ”ºei interne. Astfel, a exclude din noÈ”ºiunea „intermediar”, în sensul articolului 8 alineatul (3) din această directivă, un furnizor de acces, unic deÈ”ºinător al datelor care permit identificarea utilizatorilor care au adus atingere acestor drepturi, ar diminua în mod substanÈ”ºial protecÈ”ºia urmărită de respectiva directivă.

46      ÈÅ¡inând seama de cele expuse anterior, trebuie să se răspundă la prima întrebare că un furnizor de acces care se limitează să le furnizeze utilizatorilor accesul la internet, fără a oferi alte servicii precum, în special, servicii de e—˜mail, de FTP sau de schimb de fiÈâ„¢iere, precum Èâ„¢i fără a exercita un control de fapt sau de drept asupra serviciului utilizat, trebuie considerat „intermediar” în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

47      întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

 

1)      Dreptul comunitar, în special articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor publice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice), nu se opune stabilirii de către statele membre a unei obligaÈ”ºii de transmitere către terÈ”ºe persoane fizice a unor date de transfer cu caracter personal pentru a se permite iniÈ”ºierea unor proceduri judiciare civile împotriva încălcărilor dreptului de autor. Cu toate acestea, la transpunerea Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic), a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională, precum Èâ„¢i a Directivelor 2002/58 Èâ„¢i 2004/48, dreptul comunitar impune statelor membre să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale existente. Pe de altă parte, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naÈ”ºional într—˜un mod conform directivelor menÈ”ºionate, ci Èâ„¢i să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii.

2)      Un furnizor de acces care se limitează să le furnizeze utilizatorilor accesul la internet, fără a oferi alte servicii precum, în special, servicii de e—˜mail, de FTP sau de schimb de fiÈâ„¢iere, precum Èâ„¢i fără a exercita un control de fapt sau de drept asupra serviciului utilizat, trebuie considerat „intermediar” în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29.

Semnături