Hotărârea CurÈ”ºii (Marea Cameră) din 23 martie 2010 (cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation - Franța) - Google France, Google, Inc./ Louis Vuitton Malletier (C-236/08), Viaticum SA, Luteciel SARL (C-237/08), Centre national de recherche en relations humaines (CNRRH) SARL, Pierre-Alexis Thonet, Bruno Raboin, Tiger SARL (C-238/08)

[Mărci - Internet - Motor de căutare - Publicitate efectuată pornind de la cuvinte cheie ("keyword advertising") - AfiÈâ„¢area, pornind de la cuvinte cheie care corespund unor mărci, de linkuri spre sit-uri ale concurenÈ”ºilor titularilor mărcilor respective sau spre site uri pe care sunt propuse produse de imitaÈ”ºie - Directiva 89/104/CEE - Articolul 5 - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 9 - Răspunderea operatorului motorului de căutare - Directiva 2000/31/CE ("Directiva privind comerÈ”ºul electronic")]

 

în cauzele conexate C 236/08-C 238/08,

având ca obiect cereri de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de Cour de cassation (FranÈ”ºa), prin deciziile din 20 mai 2008, primite de Curte la 3 iunie 2008, în procedurile

Google France SARL,

Google Inc.

împotriva

Louis Vuitton Malletier SA (C236/08),

Èâ„¢i

Google France SARL

împotriva

Viaticum SA,

Luteciel SARL (C237/08),

Èâ„¢i

Google France SARL

împotriva

Centre national de recherche en relations humaines (CNRRH) SARL,

Pierre-Alexis Thonet,

Bruno Raboin,

Tiger SARL(C 238/08),

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul V. Skouris, preÈâ„¢edinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts Èâ„¢i E. Levits, preÈâ„¢edinÈ”ºi de cameră, domnii C. W. A. Timmermans, A. Rosas, A. Borg Barthet, M. Ileí…¡ič (raportor), J. MalenovskíƒÂ½, U. LíƒÂµhmus, A. 탓 Caoimh Èâ„¢i J.—˜J. Kasel, judecători,

avocat general: domnul M. Poiares Maduro,

grefier: domnul H. von Holstein, grefier adjunct,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 17 martie 2009,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-      pentru Google FranÈ”ºa SARL Èâ„¢i Google Inc., de A. NíƒÂ©ri Èâ„¢i S. Proust, avocats, precum Èâ„¢i de domnul G. Hobbs, QC;

-      pentru Louis Vuitton Malletier SA, de P. de CandíƒÂ©, avocat;

-      pentru Viaticum SA Èâ„¢i Luteciel SARL, de C. Fabre, avocat;

-      pentru Centre national de recherche en relations humaines (CNRRH) SARL Èâ„¢i pentru domnul Thonet, de L. BoríƒÂ© Èâ„¢i P. Buisson, avocats;

-      pentru Tiger SARL, de O. de Nervo, avocat;

-      pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues Èâ„¢i B. Cabouat, în calitate de agenÈ”ºi;

-      pentru Comisia ComunităÈ”ºilor Europene, de domnul H. KríƒÂ¤mer, în calitate de agent,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 22 septembrie 2009,

pronunÈ”ºă prezenta

Hotărâre

1        Cererile de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 5 alineatele (1) Èâ„¢i (2) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 92), a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 146) Èâ„¢i a articolului 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (directiva privind comerÈ”ºul electronic) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 29, p. 257).

2        Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între societăÈ”ºile Google France SARL Èâ„¢i Google Inc. (denumite în continuare în mod individual sau împreună „Google”), pe de o parte, Èâ„¢i societatea Louis Vuitton Malletier SA (denumită în continuare „Vuitton”), pe de altă parte, în cauza C—˜236/08, Èâ„¢i între Google, pe de o parte, Èâ„¢i societăÈ”ºile Viaticum SA (denumită în continuare „Viaticum”), Luteciel SARL (denumită în continuare „Luteciel”), Centre national de recherche en relations humaines (CNRRH) SARL (denumită în continuare „CNRRH”) Èâ„¢i Tiger SARL (denumită în continuare „Tiger”), precum Èâ„¢i doi particulari, domnii Thonet Èâ„¢i Raboin, pe de altă parte, în cauzele C—˜237/08 Èâ„¢i C—˜238/08, cu privire la afiÈâ„¢area de linkuri promoÈ”ºionale pe internet, pornind de la cuvinte—˜cheie care corespund unor mărci.

I -  Cadrul juridic

 A - Directiva 89/104

3        Articolul 5 din Directiva 89/104, intitulat „Drepturi conferite de marcă” prevede:

„(1)      Marca înregistrată conferă titularului său următoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptăÈ”ºit să interzică oricărui terÈ”º să utilizeze, fără consimÈ”ºământul său, în cadrul comerÈ”ºului:

(a)      un semn identic mărcii pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată;

(b)      un semn pentru care, din cauza identităÈ”ºii sau a similitudinii sale cu marca Èâ„¢i din cauza identităÈ”ºii sau a similitudinii produselor sau serviciilor aflate sub incidenÈ”ºa mărcii Èâ„¢i a semnului, există în mintea publicului un risc de confuzie care conÈ”ºine riscul de asociere între semn Èâ„¢i marcă.

(2)      Orice stat membru poate, de asemenea, să prevadă că titularul este îndreptăÈ”ºit să interzică oricărui terÈ”º să utilizeze, fără consimÈ”ºământul său, în comerÈ”º, orice semn identic sau similar mărcii pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care marca este înregistrată, atunci când marca aceasta se bucură de renume în statul membru în cauză Èâ„¢i când prin utilizarea semnului obÈ”ºine foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori aduce atingere acestora.

(3)      în temeiul alineatelor (1) Èâ„¢i (2), poate fi interzis, inter alia:

(a)      să se aplice semnul pe produse sau pe ambalajul acestora;

(b)      să se ofere produsele, să fie comercializate sau să fie deÈ”ºinute în acest scop, sau să se ofere sau să se furnizeze servicii sub acest semn;

(c)      să se importe sau să se exporte produsele sub acest semn;

(d)      să se utilizeze semnul în documentele de afaceri sau în publicitate.

[…]”

4        Articolul 6 din Directiva 89/104, intitulat „Limitarea efectelor mărcii”, prevede:

„(1)      Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terÈ”º utilizarea, în cadrul comerÈ”ºului,

(a)      a numelui Èâ„¢i a adresei sale;

(b)      a indicaÈ”ºiilor privind felul, calitatea, cantitatea, destinaÈ”ºia, valoarea, originea geografică sau data fabricaÈ”ºiei produsului sau a prestării serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;

(c)      a mărcii, atunci când aceasta se impune pentru indicarea destinaÈ”ºiei unui produs sau unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detaÈâ„¢ate,

atât timp cât sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial.

[…]”

5        Articolul 7 din Directiva 89/104, intitulat „Epuizarea drepturilor conferite de o marcă”, prevedea în versiunea iniÈ”ºială:

„(1)      Marca nu dă dreptul titularului său să interzică utilizarea acesteia pentru produsele care au fost introduse pe piaÈ”ºa comunitară sub această marcă de către titular sau cu consimÈ”ºământul acestuia.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică atunci când există motive justificate pentru ca titularul să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se deteriorează după introducerea lor pe piaÈ”ºă.”

6        Conform articolului 65 alineatul (2) din Acordul privind SpaÈ”ºiul Economic European (SEE) din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, EdiÈ”ºie specială, 11/vol. 53, p. 4), coroborat cu punctul 4 din anexa XVII la acest acord, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 89/104, în versiunea iniÈ”ºială, a fost modificat în scopul aplicării acordului respectiv, expresia „comunitară” fiind înlocuită cu cuvintele „[de] pe teritoriul unei părÈ”ºi contractante”.

7        Directiva 89/104 a fost abrogată prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) (JO L 299, p. 25), care a intrat în vigoare la 28 noiembrie 2008. Cu toate acestea, având în vedere data la care s—˜au petrecut faptele, în acÈ”ºiunile principale se aplică în continuare Directiva 89/104.

 B - Regulamentul nr. 40/94

8        Articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Drepturi conferite de marca comunitară”, prevede:

„(1)      O marcă comunitară conferă titularului său următoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptăÈ”ºit să interzică oricărui terÈ”º să folosească, fără acordul său, în comerÈ”º:

(a)      un semn identic cu marca comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată;

(b)      un semn pentru care, din cauza identităÈ”ºii sau similitudinii sale cu marca comunitară Èâ„¢i din cauza identităÈ”ºii sau similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de marca comunitară Èâ„¢i de semn, există un risc de confuzie pentru public; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn Èâ„¢i marcă;

(c)      un semn identic sau similar cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca comunitară, atunci când aceasta este de notorietate în Comunitate Èâ„¢i când folosirea semnului fără motiv întemeiat generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare sau aduce atingere acestora.

(2)      în temeiul alineatului (1) pot fi interzise, inter alia, următoarele:

(a)      aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;

(b)      oferirea produselor, introducerea lor pe piaÈ”ºă sau deÈ”ºinerea lor în aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;

(c)      importul sau exportul de produse sub acest semn;

(d)      utilizarea semnului în documentele de afaceri Èâ„¢i publicitate.

[…]”

9        Articolul 12 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Limitarea efectelor mărcii comunitare”, prevede:

„O marcă comunitară nu îndreptăÈ”ºeÈâ„¢te titularul său să interzică terÈ”ºilor utilizarea în comerÈ”º:

(a)      a numelui sau adresei sale;

(b)      a indicaÈ”ºiilor privind tipul, calitatea, cantitatea, destinaÈ”ºia, valoarea, provenienÈ”ºa geografică, perioada producerii produsului sau prestării serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;

(c)      a mărcii, atunci când se impune indicarea destinaÈ”ºiei unui produs sau a unui serviciu, în special când este accesoriu sau piesă detaÈâ„¢ată,

atât timp cât această utilizare se face conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial.”

10      Articolul 13 din acelaÈâ„¢i regulament, intitulat „Epuizarea dreptului conferit de marca comunitară”, prevede:

„(1)      Dreptul conferit de marca comunitară nu permite titularului să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piaÈ”ºă în Comunitate sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică atunci când motive legitime îl îndreptăÈ”ºesc pe titular să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se alterează după introducerea acestora pe piaÈ”ºă.”

11      Regulamentul nr. 40/94 a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO L 78, p. 1), intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, având în vedere data la care s—˜au petrecut faptele, în acÈ”ºiunile principale se aplică în continuare Regulamentul nr. 40/94.

 C - Directiva 2000/31

12      Considerentul (29) al Directivei 2000/31 prevede:

„Comunicările comerciale sunt esenÈ”ºiale pentru finanÈ”ºarea serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale Èâ„¢i pentru dezvoltarea unei largi varietăÈ”ºi de servicii gratuite noi. în interesul protecÈ”ºiei consumatorilor Èâ„¢i a comerÈ”ºului onest, comunicările comerciale […] trebuie să respecte un număr de obligaÈ”ºii privind transparenÈ”ºa. […]”

13      Considerentele (40)-(46) ale Directivei 2000/31 au următorul cuprins:

„(40) DivergenÈ”ºele existente Èâ„¢i emergente dintre legislaÈ”ºiile Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºele statelor membre referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii care acÈ”ºionează ca intermediari împiedică buna funcÈ”ºionare a pieÈ”ºei interne, în special prin stânjenirea dezvoltării serviciilor transfrontaliere […]. Furnizorii de servicii au datoria să acÈ”ºioneze, în anumite împrejurări, pentru evitarea sau stoparea activităÈ”ºilor ilegale. Prezenta directivă constituie baza adecvată pentru elaborarea unor mecanisme rapide Èâ„¢i fiabile care să permită înlăturarea informaÈ”ºiilor ilicite Èâ„¢i blocarea accesului la acestea. […]

(41)      Prezenta directivă echilibrează diferitele interese existente Èâ„¢i stabileÈâ„¢te principiile care pot sta la baza standardelor Èâ„¢i acordurilor adoptate în domeniu.

(42)      Derogările în materie de răspundere prevăzute în prezenta directivă se referă numai la cazurile în care activitatea furnizorului de servicii în cadrul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale se limitează la procesul tehnic de exploatare Èâ„¢i de a acorda acces la o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºii cu privire la care informaÈ”ºiile furnizate prin terÈ”ºi sunt transmise sau stocate temporar, exclusiv în scopul de a îmbunătăÈ”ºi eficacitatea transmiterii. Această activitate are caracter pur tehnic, automat Èâ„¢i pasiv, ceea ce implică faptul că furnizorul de servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale nu cunoaÈâ„¢te Èâ„¢i nici nu controlează informaÈ”ºiile transmise sau stocate.

(43)      Un furnizor de servicii poate beneficia de derogări pentru «simpla transmitere» Èâ„¢i pentru forma de stocare denumită «caching» în cazul în care nu este implicat în niciun fel în informaÈ”ºia transmisă. […]

(44)      Un furnizor de servicii care colaborează în mod deliberat cu unul dintre destinatarii serviciului său în scopul de a întreprinde acÈ”ºiuni ilegale depăÈâ„¢eÈâ„¢te activităÈ”ºile de «simplă transmitere» sau de stocare—˜caching Èâ„¢i, prin urmare, nu poate beneficia de derogări în materie de răspundere prevăzute pentru acest tip de activitate.

(45)      Limitările răspunderii furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere posibilităÈ”ºii de a se interveni cu acÈ”ºiuni în încetare de diferite tipuri. […]

(46)      Pentru a beneficia de limitarea răspunderii, furnizorul unui serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale care constă în stocarea informaÈ”ºiilor trebuie să acÈ”ºioneze rapid pentru înlăturarea informaÈ”ºiilor în cauză sau pentru blocarea accesului la acestea de îndată ce ia cunoÈâ„¢tinÈ”ºă sau îÈâ„¢i dă seama de caracterul ilicit al acestor activităÈ”ºi. […]”

14      Articolul 2 litera (a) din Directiva 2000/31 defineÈâ„¢te noÈ”ºiunea „servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale” prin referire la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaÈ”ºii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice Èâ„¢i al normelor privind serviciile societăÈ”ºii informaÈ”ºionale (JO L 204, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 23, p. 207), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO L 217, p. 18, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 23, p. 282), ca vizând:

„orice serviciu prestat în mod normal în scopul obÈ”ºinerii unei remuneraÈ”ºii, la distanÈ”ºă, prin mijloace electronice Èâ„¢i la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului”.

15      Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34, în versiunea modificată prin Directiva 98/48, continuă astfel:

„[…]

în sensul prezentei definiÈ”ºii:

-      «la distanÈ”ºă» înseamnă că serviciul este prestat fără ca părÈ”ºile să fie prezente simultan;

-      «prin mijloace electronice» înseamnă că serviciul este transmis iniÈ”ºial Èâ„¢i primit la destinaÈ”ºie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea […] Èâ„¢i stocarea datelor, Èâ„¢i este transmis integral, transferat Èâ„¢i recepÈ”ºionat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;

-      «la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor» înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale.

[…]”

16      Articolul 6 din Directiva 2000/31 prevede:

„în plus faÈ”ºă de celelalte cerinÈ”ºe stabilite în dreptul comunitar, statele membre veghează ca acele comunicări comerciale care fac parte dintr—˜un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale […] să îndeplinească cel puÈ”ºin următoarele condiÈ”ºii:

[…]

(b)      persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială să poată fi identificată în mod clar;

[…]”

17      Capitolul II din Directiva 2000/31 cuprinde secÈ”ºiunea 4 intitulată „Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari”, care conÈ”ºine articolele 12-15.

18      Articolul 12 din Directiva 2000/31, intitulat „«Simpla transmitere» («Mere conduit»)”, prevede:

„(1)      în cazul în care un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în transmiterea într—˜o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºii a informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reÈ”ºeaua de comunicaÈ”ºii, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru informaÈ”ºiile transmise, cu condiÈ”ºia ca furnizorul:

(a)      să nu iniÈ”ºieze transmiterea;

(b)      să nu selecteze destinatarul transmiterii

Èâ„¢i

(c)      să nu selecteze sau să modifice informaÈ”ºiile care fac obiectul transmiterii.

(2)      ActivităÈ”ºile de transmitere Èâ„¢i de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară Èâ„¢i tranzitorie a informaÈ”ºiilor transmise, atât timp cât stocarea serveÈâ„¢te exclusiv pentru executarea transmiterii în reÈ”ºeaua de comunicaÈ”ºii Èâ„¢i cu condiÈ”ºia ca durata stocării să nu depăÈâ„¢ească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.

(3)      Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanÈ”ºă judecătorească sau o autoritate administrativă să ceară furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.”

19      Articolul 13 din aceeaÈâ„¢i directivă, intitulat „Stocarea - caching”, prevede:

„(1)      în cazul în care un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în transmiterea printr—˜o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºii a informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru stocarea automată, intermediară Èâ„¢i temporară a informaÈ”ºiilor transmise, atât timp cât stocarea serveÈâ„¢te exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaÈ”ºilor către alÈ”ºi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiÈ”ºia ca:

(a)      furnizorul să nu modifice informaÈ”ºia;

(b)      furnizorul să îndeplinească condiÈ”ºiile de acces la informaÈ”ºie;

(c)      furnizorul să se conformeze normelor privind actualizarea informaÈ”ºiei, larg recunoscute Èâ„¢i folosite de întreprinderile din sector;

(d)      furnizorul să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută Èâ„¢i folosită în industrie, în scopul de a obÈ”ºine date privind utilizarea informaÈ”ºiei

Èâ„¢i

(e)      furnizorul să acÈ”ºioneze prompt pentru eliminarea informaÈ”ºiilor pe care le—˜a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia la cunoÈâ„¢tinÈ”ºă că informaÈ”ºiile transmise iniÈ”ºial au fost eliminate din reÈ”ºea ori accesul a fost blocat sau că o instanÈ”ºă sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaÈ”ºiei sau blocarea acesteia.

(2)      Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanÈ”ºă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.”

20      Articolul 14 din Directiva 2000/31, intitulat „Stocarea - hosting”, prevede:

„(1)      Statele membre veghează ca atunci când un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în stocarea informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informaÈ”ºiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiÈ”ºia ca:

(a)      furnizorul să nu aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre activitatea sau informaÈ”ºia ilicită, iar în ceea ce priveÈâ„¢te acÈ”ºiunile în daune, să nu aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activitatea sau informaÈ”ºia este vădit ilicită

sau

(b)      furnizorul, din momentul în care ia la cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre acestea, acÈ”ºionează prompt pentru a elimina informaÈ”ºiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acÈ”ºionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului.

(3)      Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanÈ”ºă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină Èâ„¢i nici nu afectează posibilitatea ca statele membre să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaÈ”ºiilor sau blocării accesului la acestea.”

21      Articolul 15 din Directiva 2000/31, intitulat „AbsenÈ”ºa obligaÈ”ºiei generale în materie de supraveghere”, prevede:

„(1)      Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligaÈ”ºia generală de supraveghere a informaÈ”ºiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 Èâ„¢i 14 Èâ„¢i nici obligaÈ”ºia generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activităÈ”ºile sunt ilicite.

(2)      Statele membre pot institui obligaÈ”ºia furnizorilor de servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale de a informa prompt autorităÈ”ºile publice competente despre presupuse activităÈ”ºi ilicite pe care le—˜ar desfăÈâ„¢ura destinatarii serviciilor lor ori despre presupuse informaÈ”ºii ilicite pe care aceÈâ„¢tia le—˜ar furniza sau obligaÈ”ºia de a comunica autorităÈ”ºilor competente, la cererea acestora, informaÈ”ºii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care au încheiat un acord de stocare—˜hosting.”

II -  AcÈ”ºiunile principale Èâ„¢i întrebările preliminare

 A - Serviciul de afiliere „AdWords”

22      Google gestionează un motor de căutare pe internet. Atunci când un utilizator de internet efectuează o căutare pornind de la unul sau de la mai multe cuvinte, motorul de căutare va afiÈâ„¢a site—˜urile care par să corespundă cel mai bine acestor cuvinte în ordinea descrescătoare a relevanÈ”ºei lor. Este vorba despre aÈâ„¢a—˜numitele rezultate „naturale” ale căutării.

23      Pe de altă parte, Google oferă un serviciu de afiliere cu plată denumit „AdWords”. Acest serviciu permite oricărui operator economic să determine, prin intermediul selectării unuia sau mai multor cuvinte—˜cheie, apariÈ”ºia unui link promoÈ”ºional către site—˜ul său, în cazul în care există o concordanÈ”ºă între acest cuvânt sau aceste cuvinte Èâ„¢i cel sau cele cuprinse în căutarea introdusă de un utilizator de internet în motorul de căutare. Acest link promoÈ”ºional apare la rubrica „liens commerciaux” („linkuri comerciale”), care este afiÈâ„¢ată fie în partea dreaptă a ecranului, la dreapta rezultatelor naturale, fie în partea superioară a ecranului, deasupra rezultatelor menÈ”ºionate.

24      Respectivul link promoÈ”ºional este însoÈ”ºit de un scurt mesaj comercial. Acest link Èâ„¢i acest mesaj, împreună, constituie anunÈ”ºul afiÈâ„¢at la rubrica menÈ”ºionată mai sus.

25      Pentru fiecare clic pe linkul promoÈ”ºional, cel care publică anunÈ”ºul datorează o remuneraÈ”ºie pentru serviciul de afiliere. Această remuneraÈ”ºie este calculată în funcÈ”ºie, printre altele, de „preÈ”ºul maxim pe clic” cu plata căruia cel care publică anunÈ”ºul s—˜a declarat de acord la încheierea contractului de serviciu de afiliere cu Google, precum Èâ„¢i în funcÈ”ºie de numărul de clicuri efectuate de utilizatorii de internet pe linkul respectiv.

26      Mai multe persoane care publică anunÈ”ºuri pot selecta acelaÈâ„¢i cuvânt—˜cheie. Astfel, ordinea de afiÈâ„¢are este stabilită, printre altele, în funcÈ”ºie de preÈ”ºul maxim pe clic, de numărul de clicuri anterioare pe linkurile respective, precum Èâ„¢i de calitatea anunÈ”ºului, astfel cum este evaluată de Google. Cel care publică anunÈ”ºul îÈâ„¢i poate îmbunătăÈ”ºi în orice moment poziÈ”ºia în ordinea de afiÈâ„¢are, stabilind un preÈ”º maxim pe clic mai ridicat sau încercând să amelioreze calitatea anunÈ”ºului său.

27      Google a iniÈ”ºiat un proces automatizat pentru a permite selectarea cuvintelor—˜cheie Èâ„¢i crearea anunÈ”ºurilor. Cei care publică anunÈ”ºuri selectează cuvintele—˜cheie, redactează mesajul comercial Èâ„¢i inserează linkul către site—˜ul lor.

 B - Cauza C—˜236/08

28      Vuitton, care comercializează în special genÈ”ºi de lux Èâ„¢i alte produse de marochinărie, este titulara mărcii comunitare „Vuitton” Èâ„¢i a mărcilor naÈ”ºionale franceze „Louis Vuitton” Èâ„¢i „LV”. Este cert că acestea sunt mărci de renume.

29      La începutul anului 2003, la cererea societăÈ”ºii Vuitton s—˜a constatat că, la utilizarea motorului de căutare Google, introducerea de către utilizatorul de internet a termenilor din care sunt constituite mărcile sale determină apariÈ”ºia în cadrul rubricii „liens commerciaux” a unor linkuri către site—˜uri care propun imitaÈ”ºii ale produselor Vuitton. S—˜a stabilit de asemenea că Google oferea celor care publică anunÈ”ºuri posibilitatea de a selecta nu numai cuvinte—˜cheie care corespund mărcilor Vuitton, dar Èâ„¢i aceste cuvinte—˜cheie asociate expresiilor care denotă imitarea, precum „imitaÈ”ºie” Èâ„¢i „copie”.

30      Vuitton a acÈ”ºionat Google în justiÈ”ºie pentru a se constata, printre altele, că aceasta din urmă a adus atingere mărcilor sale.

31      Google a fost condamnată pentru contrafacerea mărcilor Vuitton prin hotărârea din 4 februarie 2005 pronunÈ”ºată de tribunal de grande instance de Paris (Tribunalul de Mare InstanÈ”ºă din Paris) Èâ„¢i apoi, în apel, prin hotărârea din 28 iunie 2006 pronunÈ”ºată de cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris). Google a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

32      în aceste condiÈ”ºii, Cour de cassation (Curtea de CasaÈ”ºie) a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 5 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din [Regulamentul nr. 40/94] trebuie interpretate în sensul că furnizorul de servicii de afiliere cu plată care pune la dispoziÈ”ºia celor care publică anunÈ”ºuri cuvinte—˜cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate Èâ„¢i care organizează, prin contractul de afiliere, crearea Èâ„¢i afiÈâ„¢area privilegiată, plecând de la aceste cuvinte—˜cheie, de linkuri promoÈ”ºionale spre site—˜uri pe care sunt propuse produse contrafăcute realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul [lor] are dreptul să o interzică?

2)      în ipoteza în care mărcile sunt de renume, titularul ar putea să se opună unei astfel de utilizări, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din [D]irectiva [89/104] Èâ„¢i al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din [R]egulamentul [nr. 40/94]?

3)      în ipoteza în care o astfel de utilizare nu ar constitui o utilizare care poate fi interzisă de titularul mărcii, în temeiul [D]irectivei [89/104] Èâ„¢i al [R]egulamentului [nr. 40/94], furnizorul de servicii de afiliere cu plată poate fi considerat ca prestând un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale care constă în stocarea de informaÈ”ºii furnizate de un destinatar al serviciului, în sensul articolului 14 din [Directiva 2000/31], astfel încât răspunderea acestuia nu ar putea fi angajată înainte de a fi informat de titularul mărcii cu privire la utilizarea ilegală a semnului de către cel care publică anunÈ”ºul?”

 C - Cauza C—˜237/08

33      Viaticum este titulara mărcilor franceze „Bourse des Vols”, „Bourse des Voyages” Èâ„¢i „BDV”, înregistrate pentru servicii de organizare de călătorii.

34      Luteciel exercită o activitate de furnizor de servicii informatice în numele agenÈ”ºiilor de voiaj. Aceasta asigură editarea Èâ„¢i întreÈ”ºinerea site—˜ului internet al Viaticum.

35      în urma cererilor depuse de Viaticum Èâ„¢i Luteciel s—˜a constatat că, la utilizarea motorului de căutare Google de către utilizatorii de internet, introducerea termenilor din care sunt constituite mărcile vizate mai sus determină apariÈ”ºia în cadrul rubricii „liens commerciaux” a unor linkuri către site—˜urile concurenÈ”ºilor Viaticum. S—˜a stabilit de asemenea că Google oferea celor care publică anunÈ”ºuri posibilitatea de a selecta în acest scop cuvinte—˜cheie care corespund mărcilor menÈ”ºionate.

36      Viaticum Èâ„¢i Luteciel au acÈ”ºionat Google în justiÈ”ºie. Prin hotărârea pronunÈ”ºată la 13 octombrie 2003, tribunal de grande instance de Nanterre (Tribunalul de Mare InstanÈ”ºă din Nanterre) a apreciat că Google a săvârÈâ„¢it acte de contrafacere a mărcilor Èâ„¢i a obligat—˜o la repararea prejudiciului suferit de Viaticum Èâ„¢i de Luteciel. Google a declarat apel la cour d’appel de Versailles (Curtea de Apel din Versailles). Printr—˜o hotărâre din 10 martie 2005, aceasta a reÈ”ºinut că Google a săvârÈâ„¢it acte de complicitate la contrafacere Èâ„¢i a confirmat hotărârea din 13 octombrie 2003. Google a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

37      în aceste condiÈ”ºii, Cour de cassation a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 5 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din [Directiva 89/104] trebuie interpretat în sensul că furnizorul de servicii de afiliere cu plată care pune la dispoziÈ”ºia celor care publică anunÈ”ºuri cuvinte—˜cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate Èâ„¢i care organizează, prin contractul de afiliere, crearea Èâ„¢i afiÈâ„¢area privilegiată, plecând de la aceste cuvinte—˜cheie, de linkuri promoÈ”ºionale spre site—˜uri pe care sunt propuse produse identice sau similare cu cele protejate prin înregistrarea mărcilor realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul [lor] are dreptul să o interzică?

2)      în ipoteza în care o astfel de utilizare nu ar constitui o utilizare care poate fi interzisă de titularul mărcii, în temeiul [D]irectivei [89/104] sau al [R]egulamentului [nr. 40/94], furnizorul de servicii de afiliere cu plată poate fi considerat ca prestând un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale care constă în stocarea de informaÈ”ºii furnizate de un destinatar al serviciului, în sensul articolului 14 din [Directiva 2000/31], astfel încât răspunderea acestuia nu ar putea fi angajată înainte de a fi informat de titularul mărcii cu privire la utilizarea ilegală a semnului de către cel care publică anunÈ”ºul?”

 D - Cauza C—˜238/08

38      Domnul Thonet este titularul mărcii franceze „Eurochallenges”, înregistrată printre altele pentru servicii de agenÈ”ºie matrimonială. CNRRH exercită o activitate specifică unei agenÈ”ºii matrimoniale. Aceasta este titulara unei licenÈ”ºe asupra mărcii menÈ”ºionate mai sus, licenÈ”ºă acordată de domnul Thonet.

39      în cursul anului 2003, la solicitarea domnului Thonet Èâ„¢i a CNRRH, s—˜a constatat că, la utilizarea motorului de căutare Google de către utilizatorii de internet, introducerea termenului care corespunde mărcii vizate mai sus determină apariÈ”ºia în cadrul rubricii „liens commerciaux” a unor linkuri către site—˜urile concurenÈ”ºilor CNRRH, gestionate de domnul Raboin Èâ„¢i, respectiv, de Tiger. S—˜a stabilit de asemenea că Google oferea celor care publicau anunÈ”ºuri posibilitatea de a selecta în acest scop termenul respectiv în calitate de cuvânt—˜cheie.

40      La cererea domnului Thonet Èâ„¢i a CNRRH, domnul Raboin, Tiger Èâ„¢i Google au fost condamnaÈ”ºi pentru contrafacere de marcă prin hotărârea din 14 decembrie 2004 pronunÈ”ºată de tribunal de grande instance de Nanterre Èâ„¢i apoi, în apel, prin hotărârea din 23 martie 2006 pronunÈ”ºată de cour d’appel de Versailles. Google a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

41      în aceste condiÈ”ºii, Cour de cassation a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      Rezervarea de către un operator economic, prin intermediul unui contract de afiliere cu plată pe internet, a unui cuvânt—˜cheie care, în cazul unei căutări prin utilizarea acestui cuvânt, conduce la afiÈâ„¢area unui link prin care se propune conectarea la un site folosit de acest operator în scopul de a oferi spre vânzare produse sau servicii Èâ„¢i a unui semn care reproduce sau imită o marcă înregistrată de un terÈ”º în scopul de a desemna produse identice sau similare, fără autorizaÈ”ºia titularului acestei mărci, constituie prin ea însăÈâ„¢i o atingere adusă dreptului exclusiv garantat acestuia din urmă prin articolul 5 din [Directiva 89/104]?

2)      Articolul 5 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din [Directiva 89/104] trebuie interpretat în sensul că furnizorul de servicii de afiliere cu plată care pune la dispoziÈ”ºia celor care publică anunÈ”ºuri cuvinte—˜cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate Èâ„¢i care organizează, prin contractul de afiliere, crearea Èâ„¢i afiÈâ„¢area privilegiată, plecând de la aceste cuvinte—˜cheie, de linkuri promoÈ”ºionale spre site—˜uri pe care sunt propuse produse identice sau similare cu cele protejate prin înregistrarea mărcilor realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul său are dreptul să o interzică?

3)      în ipoteza în care o astfel de utilizare nu ar constitui o utilizare care poate fi interzisă de titularul mărcii, în temeiul [D]irectivei [89/104] sau al [R]egulamentului [nr. 40/94], furnizorul de servicii de afiliere cu plată poate fi considerat ca prestând un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale care constă în stocarea de informaÈ”ºii furnizate de un destinatar al serviciului, în sensul articolului 14 din [Directiva 2000/31], astfel încât răspunderea acestuia nu ar putea fi angajată înainte de a fi informat de titularul mărcii cu privire la utilizarea ilegală a semnului de către cel care publică anunÈ”ºul?”

III -  Cu privire la întrebările preliminare

 A - Cu privire la utilizarea de cuvinte—˜cheie care corespund mărcilor altuia în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet

 1. ConsideraÈ”ºii introductive

42      Este cert că acÈ”ºiunile principale îÈâ„¢i găsesc originea în utilizarea, în calitate de cuvinte—˜cheie în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, a unor semne care corespund anumitor mărci, fără ca titularii acestora să îÈâ„¢i fi dat consimÈ”ºământul. Respectivele cuvinte—˜cheie au fost alese de clienÈ”ºii furnizorului de servicii de afiliere Èâ„¢i au fost acceptate Èâ„¢i stocate de acesta din urmă. ClienÈ”ºii în cauză comercializează imitaÈ”ºii ale produselor titularului mărcii (cauza C—˜236/08) sau sunt numai concurenÈ”ºi ai acestuia (cauzele C—˜237/08 Èâ„¢i C—˜238/08).

43      Prin intermediul primei întrebări din cauza C—˜236/08, al primei întrebări din cauza C—˜237/08, precum Èâ„¢i prin intermediul primei Èâ„¢i al celei de a doua întrebări din cauza C—˜238/08, care trebuie examinate împreună, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Directiva 89/104, precum Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică unui terÈ”º să afiÈâ„¢eze sau să dispună afiÈâ„¢area, pornind de la un cuvânt—˜cheie identic sau similar cu această marcă, pe care acest terÈ”º l—˜a selectat sau l—˜a stocat, fără consimÈ”ºământul titularului respectiv, în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, a unui anunÈ”º pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care este înregistrată marca respectivă.

44      Prima întrebare din cauza C—˜236/08, prima întrebare din cauza C—˜237/08 Èâ„¢i a doua întrebare din cauza C—˜238/08 se concentrează, în această privinÈ”ºă, asupra stocării unui astfel de cuvânt—˜cheie de către furnizorul de servicii de afiliere Èâ„¢i asupra organizării de către acesta din urmă a afiÈâ„¢ării anunÈ”ºului clientului său pornind de la cuvântul respectiv, în timp ce prima întrebare din cauza C—˜238/08 priveÈâ„¢te selectarea semnului în calitate de cuvânt—˜cheie de către cel care publică anunÈ”ºul, precum Èâ„¢i afiÈâ„¢area anunÈ”ºului care rezultă, prin intermediul mecanismului de afiliere, din selectarea respectivă.

45      Articolul 5 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Directiva 89/104, precum Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Regulamentul nr. 40/94 dau dreptul, în anumite condiÈ”ºii, titularilor mărcilor să interzică terÈ”ºilor utilizarea de semne identice sau similare cu mărcile lor pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care este înregistrată marca respectivă.

46      în acÈ”ºiunile principale, utilizarea de semne care corespund anumitor mărci în calitate de cuvinte—˜cheie are ca obiect Èâ„¢i ca efect afiÈâ„¢area de linkuri promoÈ”ºionale spre site—˜uri pe care sunt propuse produse sau servicii identice cu cele pentru care sunt înregistrate mărcile respective, Èâ„¢i anume produse de marochinărie, servicii de organizare de călătorii Èâ„¢i, respectiv, servicii de agenÈ”ºie matrimonială.

47      Prin urmare, Curtea va examina problema vizată la punctul 43 din prezenta hotărâre în principal în lumina articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i a articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 Èâ„¢i numai în mod accesoriu în lumina aceluiaÈâ„¢i alineat (1) litera (b) al acestor articole, această din urmă dispoziÈ”ºie acoperind, în cazul în care semnul este identic cu marca, ipoteza în care produsele sau serviciile terÈ”ºului sunt numai similare cu cele pentru care a fost înregistrată marca respectivă.

48      La sfârÈâ„¢itul examinării menÈ”ºionate, va trebui să se răspundă la a doua întrebare din cauza C—˜236/08, prin intermediul căreia Curtea este invitată să examineze aceeaÈâ„¢i problemă în lumina articolului 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 Èâ„¢i a articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, care privesc drepturile conferite de mărci care beneficiază de un renume. Sub rezerva verificării de către instanÈ”ºa de trimitere, din cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare rezultă că legislaÈ”ºia aplicabilă în FranÈ”ºa cuprinde norma prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 89/104. Pe de altă parte, Curtea a precizat că această dispoziÈ”ºie a directivei nu trebuie interpretată exclusiv în lumina modului său de redactare, ci Èâ„¢i având în vedere economia generală Èâ„¢i obiectivele sistemului din care face parte. Prin urmare, norma prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 nu priveÈâ„¢te numai cazurile în care un terÈ”º utilizează un semn identic sau similar cu o marcă de renume pentru produse Èâ„¢i servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată această marcă, ci Èâ„¢i cazurile în care o astfel de utilizare priveÈâ„¢te produse Èâ„¢i servicii identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată marca (Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Davidoff, C—˜292/00, Rec., p. I—˜389, punctele 24-30, precum Èâ„¢i Hotărârea din 10 aprilie 2008, adidas Èâ„¢i adidas Benelux, C—˜102/07, Rep., p. I—˜2439, punctul 37).

 2. Cu privire la interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i a articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94

49      în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 sau, în cazul mărcii comunitare, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, titularul mărcii are dreptul să interzică utilizarea de către un terÈ”º, fără consimÈ”ºământul său, a unui semn identic cu marca respectivă, atunci când această utilizare are loc în cadrul comerÈ”ºului, priveÈâ„¢te produse Èâ„¢i servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca Èâ„¢i aduce atingere sau poate aduce atingere funcÈ”ºiilor mărcii (a se vedea în special Hotărârea din 11 septembrie 2007, CíƒÂ©line, C—˜17/06, Rep., p. I—˜7041, punctul 16, OrdonanÈ”ºa din 19 februarie 2009, UDV North America, C—˜62/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 42, precum Èâ„¢i Hotărârea din 18 iunie 2009, L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜487/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 58).

 a) Utilizarea în cadrul comerÈ”ºului

50      Utilizarea unui semn identic cu marca are loc în cadrul comerÈ”ºului în măsura în care această utilizare are loc în contextul unei activităÈ”ºi comerciale ce vizează un avantaj economic, iar nu în domeniul privat (Hotărârea din 12 noiembrie 2002, Arsenal Football Club, C—˜206/01, Rec., p. I—˜10273, punctul 40, Èâ„¢i Hotărârea CíƒÂ©line, citată anterior, punctul 17, precum Èâ„¢i OrdonanÈ”ºa UDV North America, citată anterior, punctul 44).

51      în ceea ce priveÈâ„¢te, mai întâi, persoana care publică anunÈ”ºul, ce cumpără serviciul de afiliere Èâ„¢i alege în calitate de cuvânt—˜cheie un semn identic cu o marcă a altuia, trebuie să se constate că utilizează semnul respectiv în sensul acestei jurisprudenÈ”ºe.

52      Astfel, din punctul de vedere al celui care publică anunÈ”ºul, selectarea cuvântului—˜cheie identic cu marca are ca obiect Èâ„¢i ca efect afiÈâ„¢area unui link promoÈ”ºional către site—˜ul pe care îÈâ„¢i oferă spre vânzare produsele sau serviciile. întrucât semnul selectat în calitate de cuvânt—˜cheie este mijlocul utilizat pentru a determina această afiÈâ„¢are publicitară, nu se poate contesta că acela care publică anunÈ”ºul îl utilizează în contextul activităÈ”ºilor sale comerciale, iar nu în domeniul privat.

53      în ceea ce priveÈâ„¢te, pe de altă parte, furnizorul serviciului de afiliere, este cert că acesta exercită o activitate comercială Èâ„¢i urmăreÈâ„¢te un avantaj economic atunci când stochează, în numele Èâ„¢i pe seama unora dintre clienÈ”ºii săi, semne identice cu anumite mărci în calitate de cuvinte—˜cheie Èâ„¢i organizează afiÈâ„¢area de anunÈ”ºuri pornind de la acestea.

54      De asemenea, este cert că acest serviciu nu este furnizat numai titularilor mărcilor respective sau operatorilor care au dreptul să comercializeze produsele sau serviciile acestora, ci, cel puÈ”ºin în cauzele de faÈ”ºă, are loc fără consimÈ”ºământul titularilor Èâ„¢i este furnizat concurenÈ”ºilor acestora sau celor care produc imitaÈ”ºii.

55      Dacă din aceste elemente rezultă că furnizorul serviciului de afiliere acÈ”ºionează „în cadrul comerÈ”ºului” atunci când permite celor care publică anunÈ”ºuri să selecteze semne identice cu anumite mărci în calitate de cuvinte—˜cheie, stochează aceste semne Èâ„¢i afiÈâ„¢ează anunÈ”ºurile clienÈ”ºilor săi pornind de la acestea, nu rezultă însă că acest furnizor „utilizează” el însuÈâ„¢i aceste semne în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94.

56      în această privinÈ”ºă, este suficient să se arate că utilizarea de către un terÈ”º a unui semn identic sau similar cu marca titularului presupune cel puÈ”ºin că acesta din urmă utilizează semnul în cadrul propriei comunicări comerciale. în cazul furnizorului unui serviciu de afiliere, acesta permite clienÈ”ºilor săi să utilizeze semne identice sau similare cu anumite mărci fără a utiliza el însuÈâ„¢i semnele respective.

57      Această concluzie nu este infirmată de faptul că furnizorul respectiv este remunerat pentru utilizarea de către clienÈ”ºii săi a semnelor menÈ”ºionate. Astfel, faptul de a crea condiÈ”ºiile tehnice necesare pentru utilizarea unui semn Èâ„¢i de a fi remunerat pentru acest serviciu nu înseamnă că acela care furnizează acest serviciu utilizează el însuÈâ„¢i semnul respectiv. în măsura în care a permis clientului său o astfel de utilizare, rolul său trebuie să fie examinat, dacă este cazul, în lumina altor norme de drept decât articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94, precum cele la care se face referire la punctul 107 din prezenta hotărâre.

58      Din cele prezentate mai sus rezultă că utilizarea de către furnizorul serviciului de afiliere nu are loc în cadrul comerÈ”ºului, în sensul dispoziÈ”ºiilor mai sus menÈ”ºionate din Directiva 89/104 Èâ„¢i din Regulamentul nr. 40/94.

59      Rezultă că respectivele condiÈ”ºii referitoare la utilizarea „pentru produse sau servicii” Èâ„¢i la atingerea adusă funcÈ”ºiilor mărcii trebuie să fie examinate numai în raport cu utilizarea semnului identic cu marca.

 b) Utilizarea „pentru produse sau servicii”

60      Expresia „pentru produse sau servicii” identice cu cele pentru care marca este înregistrată, cuprinsă la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 priveÈâ„¢te, în principiu, produsele sau serviciile terÈ”ºului care utilizează un semn identic cu marca [a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Adam Opel, C—˜48/05, Rep., p. I—˜1017, punctele 28 Èâ„¢i 29, precum Èâ„¢i Hotărârea din 12 iunie 2008, O2 Holdings Èâ„¢i O2 (UK), C—˜533/06, Rep., p. I—˜4231, punctul 34]. Aceasta poate privi, eventual, Èâ„¢i produsele sau serviciile unei alte persoane în numele Èâ„¢i pe seama căreia acÈ”ºionează terÈ”ºul (a se vedea OrdonanÈ”ºa UDV North America, citată anterior, punctele 43-51).

61      Astfel cum a constatat deja Curtea, acÈ”ºiunile enumerate la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, Èâ„¢i anume aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora, oferirea spre vânzare a produselor sau a serviciilor sub semnul respectiv, importul sau exportul de produse sub semnul respectiv Èâ„¢i utilizarea semnului în documentele de afaceri Èâ„¢i în publicitate, constituie utilizări pentru produse sau servicii (a se vedea Hotărârile citate anterior Arsenal Football Club, punctul 41, Èâ„¢i Adam Opel, punctul 20).

62      Faptele aflate la originea acÈ”ºiunii principale în cauza C—˜236/08 se aseamănă cu anumite situaÈ”ºii dintre cele descrise la dispoziÈ”ºiile menÈ”ºionate din Directiva 89/104 Èâ„¢i din Regulamentul nr. 40/94, Èâ„¢i anume oferirea produselor terÈ”ºului sub semnul identic cu marca, precum Èâ„¢i utilizarea acestui semn în publicitate. Astfel, din actele dosarului rezultă că în anunÈ”ºurile afiÈâ„¢ate la rubrica „liens commerciaux” au apărut semne identice cu mărcile Vuitton.

63      în schimb, situaÈ”ºiile vizate de cauzele C—˜237/08 Èâ„¢i C—˜238/08 sunt caracterizate prin lipsa, din anunÈ”ºurile terÈ”ºului, a semnului identic cu marca.

64      Google susÈ”ºine că, în lipsa vreunei menÈ”ºionări a semnului chiar în anunÈ”º, utilizarea semnului respectiv în calitate de cuvânt—˜cheie nu poate fi considerată o utilizare pentru produse sau servicii. Titularii mărcilor care se opun societăÈ”ºii Google, precum Èâ„¢i guvernul francez susÈ”ºin teza contrară.

65      în această privinÈ”ºă, trebuie amintit că articolul 5 alineatul (3) din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 cuprind numai o enumerare neexhaustivă a tipurilor de utilizare pe care titularul mărcii le poate interzice (Hotărârea Arsenal Football Club, citată anterior, punctul 38, Hotărârea din 17 martie 2005, Gillette Company Èâ„¢i Gillette Group Finland, C—˜228/03, Rec., p. I—˜2337, punctul 28, precum Èâ„¢i Hotărârea Adam Opel, citată anterior, punctul 16). Prin urmare, împrejurarea că semnul utilizat de terÈ”º în scopuri publicitare nu apare chiar în publicitatea respectivă nu poate însemna prin ea însăÈâ„¢i că respectiva utilizare nu este acoperită de noÈ”ºiunea „utilizare […] pentru produse sau servicii” în sensul articolului 5 din Directiva 89/104.

66      Pe de altă parte, o interpretare potrivit căreia numai utilizările menÈ”ºionate în enumerarea respectivă sunt relevante ignoră împrejurarea că aceasta a fost formulată înainte de apariÈ”ºia deplină a comerÈ”ºului electronic Èâ„¢i a modalităÈ”ºilor de publicitate care s—˜au dezvoltat în acest cadru. Or, aceste forme electronice de comerÈ”º Èâ„¢i de publicitate sunt cele care, prin folosirea tehnologiilor informaticii, pot da naÈâ„¢tere unor utilizări diferite de cele enumerate la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.

67      în cazul serviciului de afiliere este cert că acela care publică anunÈ”ºul Èâ„¢i care a selectat în calitate de cuvânt—˜cheie un semn identic cu o marcă a altuia are în vedere că utilizatorii de internet ce introduc acest cuvânt ca termen de căutare vor accesa nu numai linkurile afiÈâ„¢ate care provin de la titularul mărcii respective, ci Èâ„¢i linkul promoÈ”ºional al celui care publică anunÈ”ºul.

68      De asemenea, este clar că, în majoritatea cazurilor, utilizatorul de internet care introduce denumirea unei mărci în calitate de cuvânt de căutare urmăreÈâ„¢te să găsească informaÈ”ºii sau oferte cu privire la produsele sau serviciile acestei mărci. Prin urmare, atunci când alături de rezultatele naturale ale căutării sau deasupra acestora sunt afiÈâ„¢ate linkuri promoÈ”ºionale către site—˜uri care propun produse sau servicii ale concurenÈ”ºilor titularului mărcii respective, utilizatorul de internet, dacă nu înlătură de la bun început aceste linkuri ca fiind nerelevante Èâ„¢i dacă nu le confundă cu cele ale titularului mărcii, poate percepe respectivele linkuri promoÈ”ºionale ca linkuri ce oferă o alternativă în raport cu produsele sau serviciile titularului mărcii.

69      în această situaÈ”ºie caracterizată de faptul că un semn identic cu o marcă este selectat în calitate de cuvânt—˜cheie de către un concurent al titularului mărcii în scopul de a propune utilizatorilor de internet o alternativă în raport cu produsele sau serviciile titularului menÈ”ºionat, ne aflăm în prezenÈ”ºa utilizării semnului respectiv pentru produsele sau serviciile concurentului respectiv.

70      în această privinÈ”ºă, trebuie amintit că s—˜a hotărât deja în jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii că acela care publică anunÈ”ºul Èâ„¢i care utilizează în cadrul unei publicităÈ”ºi comparative un semn identic sau similar cu marca unui concurent în vederea identificării explicite sau implicite a produselor sau a serviciilor oferite de acesta din urmă Èâ„¢i în vederea comparării propriilor produse sau servicii cu acestea utilizează semnul respectiv „pentru produse sau servicii” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 89/104 [a se vedea Hotărârile citate anterior O2 Holdings Èâ„¢i O2 (UK), punctele 35, 36 Èâ„¢i 42, precum Èâ„¢i L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, punctele 52 Èâ„¢i 53].

71      Or, fără a fi nevoie să se examineze dacă publicitatea pe internet pornind de la cuvinte—˜cheie identice cu mărci ale concurenÈ”ºilor constituie sau nu constituie o formă de publicitate comparativă, se adevereÈâ„¢te în orice situaÈ”ºie că, la fel cum s—˜a constatat în jurisprudenÈ”ºa citată la punctul precedent, utilizarea de către cel care publică anunÈ”ºul a unui semn identic cu marca unui concurent cu scopul ca utilizatorul de internet să ia cunoÈâ„¢tinÈ”ºă nu numai de produsele sau serviciile oferite de acest concurent, ci Èâ„¢i de cele ale persoanei care publică anunÈ”ºul reprezintă o utilizare pentru produsele sau serviciile acesteia din urmă.

72      Pe de altă parte, chiar Èâ„¢i în cazurile în care, prin utilizarea în calitate de cuvânt—˜cheie a semnului identic cu marca, acela care publică anunÈ”ºul nu urmăreÈâ„¢te să îÈâ„¢i prezinte produsele sau serviciile către utilizatorii de internet ca o alternativă în raport cu produsele sau serviciile titularului mărcii, ci, dimpotrivă, are drept scop să inducă în eroare utilizatorii de internet cu privire la originea produselor sau a serviciilor sale, determinându—˜i să creadă că acestea provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta, există o utilizare „pentru produse sau servicii”. Astfel, aÈâ„¢a cum a hotărât deja Curtea, o asemenea utilizare există în orice caz atunci când terÈ”ºul utilizează semnul identic cu marca, astfel încât se stabileÈâ„¢te o legătură între semnul respectiv Èâ„¢i produsele comercializate sau serviciile furnizate de terÈ”º (Hotărârea CíƒÂ©line, citată anterior, punctul 23, Èâ„¢i OrdonanÈ”ºa UDV North America, citată anterior, punctul 47).

73      Având în vedere ansamblul consideraÈ”ºiilor de mai sus, rezultă că folosirea în calitate de cuvânt—˜cheie de către cel care publică anunÈ”ºul a semnului identic cu marca în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet intră sub incidenÈ”ºa noÈ”ºiunii de utilizare „pentru produse sau servicii” în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104.

74      De asemenea, este vorba despre o utilizare „pentru produse sau servicii” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 atunci când semnul care face obiectul utilizării respective este identic cu o marcă comunitară.

 c) Utilizare susceptibilă să aducă atingere funcÈ”ºiilor mărcii

75      Dreptul exclusiv prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 a fost acordat cu scopul de a permite titularului mărcii să îÈâ„¢i protejeze interesele specifice în calitate de titular al acestei mărci, cu alte cuvinte să asigure că aceasta îÈâ„¢i poate îndeplini propriile funcÈ”ºii. în consecinÈ”ºă, exercitarea acestui drept trebuie să fie rezervată pentru cazurile în care utilizarea semnului de către un terÈ”º aduce atingere sau este susceptibilă să aducă atingere funcÈ”ºiilor mărcii (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Arsenal Football Club, punctul 51, Adam Opel, punctele 21 Èâ„¢i 22, precum Èâ„¢i L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, punctul 58).

76      Din această jurisprudenÈ”ºă rezultă că titularul mărcii nu se poate opune utilizării unui semn identic cu marca dacă această utilizare nu este susceptibilă să aducă atingere niciuneia dintre funcÈ”ºiile acesteia (Hotărârile citate anterior Arsenal Football Club, punctul 54, precum Èâ„¢i L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, punctul 60).

77      Printre aceste funcÈ”ºii figurează nu numai funcÈ”ºia esenÈ”ºială a mărcii care constă în a garanta consumatorilor provenienÈ”ºa produsului sau a serviciului (denumită în continuare „funcÈ”ºia de indicare a originii”), ci Èâ„¢i celelalte funcÈ”ºii ale acesteia, precum în special cea care constă în garantarea calităÈ”ºii acestui produs sau serviciu ori funcÈ”ºiile de comunicare, de investiÈ”ºie sau de publicitate (Hotărârea L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 58).

78      în această privinÈ”ºă, protecÈ”ºia conferită de articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i de articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 este mai amplă decât cea prevăzută la alineatul (1) litera (b) al aceloraÈâ„¢i articole, protecÈ”ºie a cărei punere în aplicare presupune existenÈ”ºa unui risc de confuzie (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Davidoff, punctul 28, precum Èâ„¢i L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, punctul 59).

79      Din jurisprudenÈ”ºa amintită mai sus rezultă că, în ipoteza prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, în care utilizarea de către un terÈ”º a unui semn identic cu marca priveÈâ„¢te produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca, titularul mărcii are dreptul să interzică această utilizare dacă este susceptibilă să aducă atingere uneia dintre funcÈ”ºiile mărcii, indiferent dacă este vorba despre funcÈ”ºia de indicare a originii sau despre una dintre celelalte funcÈ”ºii.

80      Este cert că titularul mărcii nu are dreptul să interzică o astfel de utilizare în ipotezele de excepÈ”ºie prevăzute la articolele 6 Èâ„¢i 7 din Directiva 89/104, precum Èâ„¢i la articolele 12 Èâ„¢i 13 din Regulamentul nr. 40/94. Cu toate acestea, nu se afirmă că una dintre aceste ipoteze este aplicabilă în speÈ”ºă.

81      în cazul de faÈ”ºă, funcÈ”ºiile relevante care trebuie examinate sunt funcÈ”ºia de indicare a originii Èâ„¢i funcÈ”ºia de publicitate.

 i) Atingerea adusă funcÈ”ºiei de indicare a originii

82      FuncÈ”ºia esenÈ”ºială a mărcii este de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau a serviciului desemnat de marcă, permiÈ”ºându—˜i să distingă acest produs sau serviciu de cele care au o altă provenienÈ”ºă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C—˜39/97, Rec., p. I—˜5507, punctul 28, Èâ„¢i Hotărârea din 6 octombrie 2005, Medion, C—˜120/04, Rec., p. I—˜8551, punctul 23).

83      Problema dacă se aduce o atingere acestei funcÈ”ºii a mărcii atunci când, pornind de la cuvinte—˜cheie identice cu o marcă, se prezintă utilizatorilor de internet un anunÈ”º al unui terÈ”º, precum un concurent al titularului acestei mărci, depinde în special de modul în care este prezentat acest anunÈ”º.

84      Se aduce atingere funcÈ”ºiei de indicare a originii mărcii atunci când anunÈ”ºul nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat Èâ„¢i suficient de atent să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunÈ”º provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terÈ”º (a se vedea în acest sens Hotărârea CíƒÂ©line, citată anterior, punctul 27 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

85      Astfel, într—˜o asemenea situaÈ”ºie, caracterizată în fond de împrejurarea că anunÈ”ºul în discuÈ”ºie apare imediat după ce marca este introdusă în calitate de cuvânt de căutare de către respectivul utilizator de internet Èâ„¢i este afiÈâ„¢ată la un moment în care marca, în calitatea sa de cuvânt de căutare, este indicată de asemenea pe ecran, utilizatorul de internet se poate înÈâ„¢ela cu privire la originea produselor sau a serviciilor în discuÈ”ºie. în aceste împrejurări, utilizarea de către terÈ”ºi a semnului identic cu marca în calitate de cuvânt—˜cheie care determină afiÈâ„¢area anunÈ”ºului respectiv este de natură să acrediteze ideea existenÈ”ºei unei legături materiale în cadrul comerÈ”ºului între produsele sau serviciile respective Èâ„¢i titularul mărcii (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Arsenal Football Club, citată anterior, punctul 56, Èâ„¢i Hotărârea din 16 noiembrie 2004, Anheuser—˜Busch, C—˜245/02, Rec., p. I—˜10989, punctul 60).

86      în ceea ce priveÈâ„¢te tot aducerea unei atingeri funcÈ”ºiei de indicare a originii, este util să se arate că necesitatea unei afiÈâ„¢ări transparente a anunÈ”ºurilor pe internet este subliniată în legislaÈ”ºia Uniunii cu privire la comerÈ”ºul electronic. Având în vedere interesul comerÈ”ºului onest Èâ„¢i interesul protecÈ”ºiei consumatorilor, evocate în considerentul (29) al Directivei 2000/31, articolul 6 din această directivă prevede norma potrivit căreia persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială ce face parte dintr—˜un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale trebuie să poată fi identificată în mod clar.

87      Dacă se dovedeÈâ„¢te astfel că poate fi angajată răspunderea celui care publică anunÈ”ºul pe internet, după caz, în temeiul normelor din alte domenii de drept, precum cele privind concurenÈ”ºa neloială, nu este mai puÈ”ºin adevărat că pretinsa utilizare ilicită pe internet a semnelor identice sau similare unor mărci se pretează la o examinare în lumina dreptului mărcilor. Având în vedere funcÈ”ºia esenÈ”ºială a mărcii, care în domeniul comerÈ”ºului electronic constă în special în a permite utilizatorilor de internet care citesc anunÈ”ºurile afiÈâ„¢ate ca răspuns la o căutare cu privire la o marcă determinată să distingă produsele sau serviciile titularului acestei mărci de cele care au o altă provenienÈ”ºă, titularul respectiv trebuie să aibă dreptul să interzică afiÈâ„¢area de anunÈ”ºuri ale terÈ”ºilor pe care utilizatorii de internet riscă să le perceapă în mod eronat ca provenind de la el.

88      Revine instanÈ”ºei naÈ”ºionale obligaÈ”ºia de a aprecia, de la caz la caz, dacă situaÈ”ºia de fapt din litigiul cu care este sesizată se caracterizează printr—˜o atingere sau printr—˜un risc de atingere adusă funcÈ”ºiei de indicare a originii, astfel cum este descrisă la punctul 84 din prezenta hotărâre.

89      Atunci când anunÈ”ºul terÈ”ºului sugerează existenÈ”ºa unei legături comerciale între acest terÈ”º Èâ„¢i titularul mărcii, va fi necesar să se concluzioneze că s—˜a adus atingere funcÈ”ºiei de indicare a originii.

90      Atunci când, chiar fără a sugera existenÈ”ºa unei legături economice, anunÈ”ºul rămâne atât de vag cu privire la originea produselor sau a serviciilor în discuÈ”ºie, încât un utilizator de internet normal informat Èâ„¢i suficient de atent nu este în măsură să Èâ„¢tie, pe baza linkului promoÈ”ºional Èâ„¢i a mesajului comercial care îl însoÈ”ºeÈâ„¢te, dacă acela care publică anunÈ”ºul este un terÈ”º în raport cu titularul mărcii sau, dimpotrivă, este legat din punct de vedere economic de acesta, va trebui de asemenea să se concluzioneze că se aduce atingere respectivei funcÈ”ºii a mărcii.

 ii) Atingerea adusă funcÈ”ºiei de publicitate

91      întrucât comerÈ”ºul este caracterizat printr—˜o ofertă variată de produse Èâ„¢i servicii, titularul unei mărci poate avea nu numai obiectivul de a indica prin marca respectivă originea produselor sau a serviciilor sale, ci Èâ„¢i pe acela de a utiliza marca sa în scopuri publicitare care urmăresc informarea Èâ„¢i convingerea consumatorului.

92      Prin urmare, titularul mărcii are dreptul să interzică utilizarea fără consimÈ”ºământul său a unui semn identic cu marca sa pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca, atunci când această utilizare aduce atingere folosirii mărcii de către titularul său, în calitate de element de promovare a vânzărilor sau de instrument de strategie comercială.

93      în ceea ce priveÈâ„¢te utilizarea, în calitate de cuvânt—˜cheie, de către cei care publică anunÈ”ºuri pe internet a semnului identic cu marca altuia în scopul afiÈâ„¢ării de mesaje publicitare, este evident că această utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizării în scopuri publicitare a mărcii respective de către titularul său, precum Èâ„¢i asupra strategiei comerciale a acestuia.

94      Astfel, având în vedere locul important pe care îl ocupă publicitatea pe internet în cadrul comerÈ”ºului, este plauzibil faptul că titularul mărcii înscrie propria marcă în calitate de cuvânt—˜cheie pe lângă furnizorul serviciului de afiliere pentru a determina apariÈ”ºia unui anunÈ”º la rubrica „liens commerciaux”. într—˜o astfel de situaÈ”ºie, titularul mărcii va trebui să accepte, dacă este cazul, să plătească un preÈ”º pe clic mai ridicat decât alÈ”ºi operatori economici determinaÈ”ºi, dacă vrea să obÈ”ºină ca anunÈ”ºul său să apară înaintea celor ale operatorilor respectivi care au selectat de asemenea marca sa în calitate de cuvânt—˜cheie. în plus, chiar dacă titularul mărcii este dispus să plătească un preÈ”º pe clic mai ridicat decât cel oferit de terÈ”ºii care au selectat de asemenea marca respectivă, nu există certitudinea că anunÈ”ºul său apare înaintea celor ale terÈ”ºilor respectivi, dat fiind că alte elemente sunt de asemenea luate în considerare pentru a determina ordinea de afiÈâ„¢are a anunÈ”ºurilor.

95      TotuÈâ„¢i, aceste repercusiuni ale utilizării de către terÈ”ºi a semnului identic cu marca nu constituie în sine o atingere adusă funcÈ”ºiei de publicitate a mărcii.

96      Astfel, potrivit propriilor constatări ale instanÈ”ºei de trimitere, situaÈ”ºia vizată de întrebările preliminare este cea a afiÈâ„¢ării linkurilor promoÈ”ºionale ca urmare a introducerii de către utilizatorul de internet în calitate de cuvânt—˜cheie a unui cuvânt de căutare care corespunde mărcii selectate. în aceste cauze este de asemenea cert că aceste linkuri promoÈ”ºionale sunt afiÈâ„¢ate alături de lista rezultatelor naturale ale căutării sau deasupra acesteia. în sfârÈâ„¢it, nu este contestat faptul că ordinea rezultatelor naturale decurge din relevanÈ”ºa site—˜ului respectiv în raport cu cuvântul de căutare introdus de utilizatorul de internet Èâ„¢i că operatorul motorului de căutare nu revendică nicio remuneraÈ”ºie pentru afiÈâ„¢area acestor rezultate.

97      Din aceste elemente rezultă că atunci când utilizatorul de internet introduce în calitate de cuvânt de căutare numele unei mărci, pagina de întâmpinare Èâ„¢i de promovare a titularului mărcii respective va apărea în lista rezultatelor naturale, iar aceasta, în mod normal, pe unul dintre primele locuri ale acestei liste. Această afiÈâ„¢are, care în plus este gratuită, are drept consecinÈ”ºă faptul că vizibilitatea produselor sau a serviciilor titularului mărcii este garantată pentru utilizatorul de internet, independent de problema dacă acest titular reuÈâ„¢eÈâ„¢te sau nu reuÈâ„¢eÈâ„¢te să determine afiÈâ„¢area, de asemenea pe unul dintre primele locuri, a unui anunÈ”º la rubrica „liens commerciaux”.

98      Având în vedere aceste împrejurări, trebuie să se concluzioneze că utilizarea unui semn identic cu o marcă a altuia în cadrul unui serviciu de afiliere, precum cel în cauză în acÈ”ºiunile principale, nu este susceptibilă să aducă atingere funcÈ”ºiei de publicitate a mărcii.

d) Concluzie

99      Avânt în vedere consideraÈ”ºiile precedente, trebuie să se răspundă la prima întrebare din cauza C—˜236/08, la prima întrebare din cauza C—˜237/08, precum Èâ„¢i la prima Èâ„¢i la a doua întrebare din cauza C—˜238/08 că:

-      articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică unei persoane care publică anunÈ”ºuri să facă publicitate, pornind de la un cuvânt—˜cheie identic cu marca respectivă, pe care această persoană l—˜a selectat fără consimÈ”ºământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca în cauză, atunci când publicitatea menÈ”ºionată nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunÈ”º provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terÈ”º;

-      furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt—˜cheie un semn identic cu o marcă Èâ„¢i organizează afiÈâ„¢area anunÈ”ºurilor pornind de la acesta, nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 89/104 sau al articolului 9 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Regulamentul nr. 40/94.

 3. Cu privire la interpretarea articolului 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 Èâ„¢i a articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94

100    Prin intermediul celei de a doua întrebări din cauza C—˜236/08, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt—˜cheie un semn ce corespunde unei mărci de renume Èâ„¢i organizează afiÈâ„¢area anunÈ”ºurilor pornind de la acesta utilizează acest semn, utilizare pe care titularul mărcii respective are dreptul să o interzică în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 sau, atunci când semnul respectiv este identic cu o marcă comunitară de renume, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94.

101    Potrivit constatărilor instanÈ”ºei de trimitere, în această cauză s—˜a dovedit că Google permitea celor care publicau anunÈ”ºuri ce ofereau imitaÈ”ºii ale produselor Vuitton să selecteze cuvinte—˜cheie care corespund mărcilor Vuitton, asociate unor cuvinte—˜cheie precum „imitaÈ”ºie” Èâ„¢i „copie”.

102    în cazul în care se oferă spre vânzare imitaÈ”ºii, Curtea a hotărât deja că, atunci când un terÈ”º încearcă, prin utilizarea unui semn identic sau similar unei mărci de renume, să se situeze în contextul imaginii acesteia pentru a beneficia de puterea de atracÈ”ºie, de reputaÈ”ºia Èâ„¢i de prestigiul acesteia, precum Èâ„¢i să exploateze, fără nicio compensaÈ”ºie financiară Èâ„¢i fără a trebui să facă eforturi proprii în această privinÈ”ºă, efortul comercial al titularului mărcii pentru a crea Èâ„¢i pentru a menÈ”ºine imaginea acestei mărci, profitul care rezultă din utilizarea menÈ”ºionată trebuie să fie considerat ca fiind obÈ”ºinut în mod neloial din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii respective (Hotărârea L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 49).

103    Această jurisprudenÈ”ºă este relevantă în cazuri în care cei care publică anunÈ”ºuri pe internet oferă spre vânzare, prin intermediul utilizării de semne identice cu anumite mărci de renume, precum „Louis Vuitton” sau „Vuitton”, produse care sunt imitaÈ”ºii ale produselor titularului mărcilor respective.

104    în ceea ce priveÈâ„¢te însă problema dacă, atunci când stochează, în calitate de cuvinte—˜cheie, aceste semne asociate cu termeni precum „imitaÈ”ºie” Èâ„¢i „copie” Èâ„¢i permite afiÈâ„¢area anunÈ”ºurilor pornind de la aceste cuvinte—˜cheie, furnizorul unui serviciu de afiliere utilizează el însuÈâ„¢i semnele respective, utilizare pe care titularul mărcilor menÈ”ºionate are dreptul să o interzică, trebuie amintit, astfel cum s—˜a indicat la punctele 55-57 din prezenta hotărâre, că aceste acte ale furnizorului nu constituie o utilizare în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i a articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94.

105    Prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare adresată în cauza C—˜236/08 că furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt—˜cheie un semn identic cu o marcă de renume Èâ„¢i organizează afiÈâ„¢area anunÈ”ºurilor pornind de la acesta nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 sau al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94.

 B - Cu privire la răspunderea furnizorului serviciului de afiliere

106    Prin intermediul celei de a treia întrebări din cauza C—˜236/08, al celei de a doua întrebări din cauza C—˜237/08 Èâ„¢i al celei de a treia întrebări din cauza C—˜238/08, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă articolul 14 din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că un serviciu de afiliere pe internet constituie un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale care constă în stocarea de informaÈ”ºii furnizate de cel care publică anunÈ”ºul, astfel încât aceste date fac obiectul unei „stocări—˜hosting” în sensul acestui articol Èâ„¢i, prin urmare, răspunderea furnizorului serviciului de afiliere nu poate fi angajată înainte de a fi informat cu privire la comportamentul ilicit al celui care publică anunÈ”ºul.

107    SecÈ”ºiunea 4 din Directiva 2000/31, care cuprinde articolele 12-15 Èâ„¢i este intitulată „Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari”, urmăreÈâ„¢te să restrângă cazurile în care poate fi angajată răspunderea furnizorilor de servicii intermediari, în conformitate cu dreptul naÈ”ºional aplicabil în domeniu. în consecinÈ”ºă, condiÈ”ºiile pentru constatarea unei astfel de răspunderi trebuie analizate în cadrul acestui drept naÈ”ºional, înÈ”ºelegându—˜se totuÈâ„¢i că, în temeiul secÈ”ºiunii 4 din Directiva 2000/31, anumite cazuri nu pot da naÈâ„¢tere unei răspunderi a furnizorilor de servicii intermediari. De la expirarea termenului de transpunere a directivei respective, normele de drept naÈ”ºional care privesc răspunderea unor astfel de furnizori trebuie să prezinte limitările prevăzute la articolele menÈ”ºionate.

108    Vuitton, Viaticum Èâ„¢i CNRRH susÈ”ºin totuÈâ„¢i că un serviciu de afiliere precum AdWords nu este un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, astfel cum este definit de dispoziÈ”ºiile respective din Directiva 2000/31, astfel încât furnizorul unui astfel de serviciu nu poate să beneficieze în niciun caz de respectivele limitări ale răspunderii. Google Èâ„¢i Comisia susÈ”ºin opinia contrară.

109    Limitarea răspunderii, prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31 se aplică în cazul în care „un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în stocarea informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului” Èâ„¢i presupune că furnizorul unui astfel de serviciu nu poate fi È”ºinut răspunzător pentru datele pe care le—˜a stocat la cererea unui destinatar al serviciului respectiv, cu excepÈ”ºia cazului în care acest furnizor, după ce a luat cunoÈâ„¢tinÈ”ºă, cu ajutorul unei informaÈ”ºii furnizate de o persoană lezată sau în alt mod, de caracterul ilicit al acestor date sau de activităÈ”ºile destinatarului respectiv, nu a eliminat în mod prompt informaÈ”ºiile sau nu a blocat accesul la acestea.

110    Astfel cum s—˜a indicat la punctele 14 Èâ„¢i 15 din prezenta hotărâre, legiuitorul a definit noÈ”ºiunea „serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale” ca înglobând serviciile care sunt prestate la distanÈ”ºă prin intermediul echipamentului electronic de prelucrare Èâ„¢i stocare a datelor, la cererea individuală a destinatarului serviciilor Èâ„¢i, în mod obiÈâ„¢nuit, în schimbul unei remuneraÈ”ºii. Având în vedere caracteristicile serviciului de afiliere în cauză în acÈ”ºiunile principale, caracteristici rezumate la punctul 23 din prezenta hotărâre, este necesar să se concluzioneze că acesta întruneÈâ„¢te toate elementele definiÈ”ºiei menÈ”ºionate.

111    în plus, nu poate fi contestat faptul că furnizorul unui serviciu de afiliere transmite informaÈ”ºii destinatarului serviciului respectiv, Èâ„¢i anume persoanei care publică anunÈ”ºul, pe o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºie deschisă utilizatorilor de internet Èâ„¢i stochează, cu alte cuvinte salvează pe serverul său, anumite date, precum cuvintele—˜cheie selectate de cel care publică anunÈ”ºul, linkul promoÈ”ºional Èâ„¢i mesajul comercial care îl însoÈ”ºeÈâ„¢te, precum Èâ„¢i adresa site—˜ului celui care publică anunÈ”ºul.

112    în plus, pentru ca stocarea efectuată de furnizorul unui serviciu de afiliere să intre în domeniul de aplicare al articolului 14 din Directiva 2000/31, este necesar ca acest furnizor să aibă un comportament care să se limiteze la cel al unui „furnizor intermediar” în sensul urmărit de legiuitor în cadrul secÈ”ºiunii 4 din această directivă.

113    în această privinÈ”ºă, din considerentul (42) al Directivei 2000/31 rezultă că derogările în materie de răspundere prevăzute de această directivă nu acoperă decât cazurile în care activitatea furnizorului de servicii în cadrul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale prezintă un caracter „pur tehnic, automat Èâ„¢i pasiv”, ceea ce presupune că furnizorul respectiv „nu cunoaÈâ„¢te Èâ„¢i nici nu controlează informaÈ”ºiile transmise sau stocate”.

114    Prin urmare, pentru a verifica dacă răspunderea furnizorului serviciului de afiliere ar putea fi limitată în temeiul articolului 14 din Directiva 2000/31, trebuie să se examineze dacă rolul exercitat de furnizorul respectiv este neutru, întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat Èâ„¢i pasiv, presupunând lipsa cunoaÈâ„¢terii sau a controlului datelor pe care le stochează.

115    în ceea ce priveÈâ„¢te serviciul de afiliere în cauză în acÈ”ºiunile principale, rezultă din dosar Èâ„¢i din descrierea care figurează la punctul 23 Èâ„¢i următoarele din prezenta hotărâre că, în sprijinul programelor pe care le—˜a dezvoltat, Google procedează la o prelucrare a datelor introduse de cei care publică anunÈ”ºuri Èâ„¢i că din aceasta rezultă o afiÈâ„¢are a anunÈ”ºurilor în condiÈ”ºii controlate de Google. Astfel, Google determină ordinea de afiÈâ„¢are în funcÈ”ºie, printre altele, de remuneraÈ”ºia plătită de cei care publică anunÈ”ºurile.

116    Este necesar să se arate că simpla împrejurare că serviciul de afiliere este cu plată, că Google stabileÈâ„¢te modalităÈ”ºile de remunerare sau că acordă clienÈ”ºilor săi informaÈ”ºii de ordin general nu poate avea ca efect să priveze Google de derogările în materie de răspundere, prevăzute de Directiva 2000/31.

117    La fel, concordanÈ”ºa dintre cuvântul—˜cheie selecÈ”ºionat Èâ„¢i termenul de căutare introdus de un utilizator de internet nu este suficientă, în sine, pentru a considera că Google are cunoÈâ„¢tinÈ”ºă sau exercită un control cu privire la datele care sunt introduse în sistemul său de către persoanele care publică anunÈ”ºuri, date care sunt salvate pe serverul său.

118    în schimb, în cadrul examinării prevăzute la punctul 114 din prezenta hotărâre, este relevant rolul jucat de Google în redactarea mesajului comercial care însoÈ”ºeÈâ„¢te linkul promoÈ”ºional sau în stabilirea ori selectarea cuvintelor—˜cheie.

119    Având în vedere consideraÈ”ºiile precedente, se poate concluziona că este de competenÈ”ºa instanÈ”ºei naÈ”ºionale, care este cea mai în măsură să cunoască modalităÈ”ºile de furnizare ale serviciului din acÈ”ºiunile principale, să aprecieze dacă rolul astfel exercitat de Google corespunde celui descris la punctul 114 din prezenta hotărâre.

120    Rezultă că trebuie să se răspundă la a treia întrebare din cauza C—˜236/08, la a doua întrebare din cauza C—˜237/08 Èâ„¢i la a treia întrebare din cauza C—˜238/08 că articolul 14 din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că norma prevăzută la acest articol se aplică furnizorului unui serviciu de afiliere pe internet atunci când acest furnizor nu a jucat un rol activ de natură să îi confere o cunoaÈâ„¢tere sau un control al datelor stocate. Dacă acesta nu a jucat un astfel de rol, furnizorul respectiv nu poate fi È”ºinut răspunzător pentru datele pe care le—˜a stocat la cererea unei persoane care publică anunÈ”ºuri, cu excepÈ”ºia cazului în care, luând cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de caracterul ilicit al acestor date sau de activităÈ”ºile persoanei care publică anunÈ”ºuri, acesta nu a acÈ”ºionat în mod prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

IV -  Cu privire la cheltuielile de judecată

121    întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

1)      Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la mărci Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică unei persoane care publică anunÈ”ºuri să facă publicitate, pornind de la un cuvânt—˜cheie identic cu marca respectivă, pe care această persoană l—˜a selectat fără consimÈ”ºământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca în cauză, atunci când publicitatea menÈ”ºionată nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunÈ”º provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terÈ”º.

2)      Furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt—˜cheie un semn identic cu o marcă Èâ„¢i organizează afiÈâ„¢area anunÈ”ºurilor pornind de la acesta nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatele (1) Èâ„¢i (2) din Directiva 89/104 sau al articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94.

3)      Articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (directiva privind comerÈ”ºul electronic) trebuie interpretat în sensul că norma prevăzută la acest articol se aplică furnizorului unui serviciu de afiliere pe internet atunci când acest furnizor nu a jucat un rol activ de natură să îi confere o cunoaÈâ„¢tere sau un control al datelor stocate. Dacă acesta nu a jucat un astfel de rol, furnizorul respectiv nu poate fi È”ºinut răspunzător pentru datele pe care le—˜a stocat la cererea unei persoane care publică anunÈ”ºuri, cu excepÈ”ºia cazului în care, luând cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de caracterul ilicit al acestor date sau de activităÈ”ºile persoanei care publică anunÈ”ºuri, acesta nu a acÈ”ºionat în mod prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

Semnături