„AcÈ”ºiune în anulare - Directiva 2006/24/CE - Păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice - Alegerea temeiului juridic”

 

în cauza C—˜301/06,

având ca obiect o acÈ”ºiune în anulare formulată în temeiul articolului 230 CE, introdusă la 6 iulie 2006,

Irlanda, reprezentată de domnul D. O’Hagan, în calitate de agent, asistat de domnii E. Fitzsimons, D. Barniville Èâ„¢i A. Collins, SC, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,

susÈ”ºinută de:

Republica Slovacă, reprezentată de domnul J. ÄŒorba, în calitate de agent,

intervenientă,

împotriva

Parlamentului European, reprezentat iniÈ”ºial de domnul H. Duintjer Tebbens, de doamna M. Dean Èâ„¢i de domnul A. Auersperger MatiÄ”¡ Èâ„¢i ulterior de doamna M. Dean Èâ„¢i de domnii A. Auersperger MatiÄ”¡ Èâ„¢i K. Bradley, în calitate de agenÈ”ºi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de domnii J.—˜C. Piris Èâ„¢i J. Schutte, precum Èâ„¢i de doamna S. Kyriakopoulou, în calitate de agenÈ”ºi,

pârâte,

susÈ”ºinute de:

Regatul Spaniei, reprezentat de domnii M. A. Sampol Pucurull Èâ„¢i J. RodríƒÂ­guez CíƒÂ¡rcamo, în calitate de agenÈ”ºi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

Regatul ÈÅ¡ărilor de Jos, reprezentat de doamnele C. ten Dam Èâ„¢i C. Wissels, în calitate de agenÈ”ºi,

Comisia ComunităÈ”ºilor Europene, reprezentată de domnii C. Docksey Èâ„¢i R. Troosters, precum Èâ„¢i de doamna C. O’Reilly, în calitate de agenÈ”ºi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

Autoritatea Europeană pentru ProtecÈ”ºia Datelor, reprezentată de domnul H. Hijmans, în calitate de agent,

interveniente,

 

 

compusă din domnul V. Skouris, preÈâ„¢edinte, domnii P. Jann, C. W. A. Timmermans, A. Rosas Èâ„¢i K. Lenaerts, preÈâ„¢edinÈ”ºi de cameră, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues (raportor), doamna R. Silva de Lapuerta, domnii K. Schiemann, J. Klučka, A. Arabadjiev, doamna C. Toader Èâ„¢i domnul J.—˜J. Kasel, judecători,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: doamna C. StríƒÂ¶mholm, administrator,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 1 iulie 2008,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 14 octombrie 2008,

pronunÈ”ºă prezenta

 

 

1        Prin acÈ”ºiunea formulată, Irlanda solicită CurÈ”ºii anularea Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice Èâ„¢i de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 53, p. 51), pentru motivul că nu a fost adoptată pe baza unui temei juridic adecvat.

 Cadrul juridic

 Directiva 95/46/CE

2        Directiva 95/46/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecÈ”ºia persoanelor fizice în ceea ce priveÈâ„¢te prelucrarea datelor cu caracter personal Èâ„¢i libera circulaÈ”ºie a acestor date (JO L 281, p. 31, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 17, p. 10) stabileÈâ„¢te normele referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul de a proteja drepturile persoanelor fizice în această privinÈ”ºă, asigurând în acelaÈâ„¢i timp libera circulaÈ”ºie a acestor date în Comunitatea Europeană.

3        Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 95/46 prevede:

„Prezenta directivă nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal:

-        puse în practică pentru exercitarea activităÈ”ºilor din afara domeniului de aplicare a dreptului comunitar, cum ar fi cele prevăzute în titlurile V Èâ„¢i VI din Tratatul privind Uniunea Europeană Èâ„¢i, în orice caz, prelucrărilor care au ca obiect siguranÈ”ºa publică, apărarea, securitatea statului (inclusiv bunăstarea economică a statului atunci când aceste prelucrări sunt legate de probleme de securitate a statului) Èâ„¢i activităÈ”ºile statului în domeniul dreptului penal;

-        efectuate de către o persoană fizică în cursul unei activităÈ”ºi exclusiv personale sau domestice.”

 Directiva 2002/58/CE

4        Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor publice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice) (JO L 201, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 36, p. 63) a fost adoptată în vederea completării Directivei 95/46 cu dispoziÈ”ºii specifice sectorului telecomunicaÈ”ºiilor.

5        Potrivit articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/58:

„Datele de transfer referitoare la abonaÈ”ºi Èâ„¢i utilizatori prelucrate Èâ„¢i stocate de către furnizorul reÈ”ºelei de comunicaÈ”ºii publice sau al serviciilor publice de comunicaÈ”ºii electronice trebuie Èâ„¢terse sau trecute în anonimat de îndată ce nu mai sunt necesare în scopul transmiterii comunicaÈ”ºiei, fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) Èâ„¢i (5) din prezentul articol sau articolului 15 alineatul (1).”

6        Articolul 15 alineatul (1) din aceeaÈâ„¢i directivă prevede:

„Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare a drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute la articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (4) Èâ„¢i articolul 9 ale prezentei directive, în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare Èâ„¢i proporÈ”ºională în cadrul unei societăÈ”ºi democratice pentru a proteja securitatea naÈ”ºională (de exemplu, siguranÈ”ºa statului), apărarea, siguranÈ”ºa publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea Èâ„¢i urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicaÈ”ºii electronice, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE. în acest scop, statele membre pot adopta, inter alia, măsuri legislative care să permită reÈ”ºinerea de date, pe perioadă limitată, pentru motivele arătate anterior în acest alineat. Toate măsurile menÈ”ºionate la acest alineat trebuie să fie conforme cu principiile generale ale legislaÈ”ºiei comunitare, inclusiv cu cele menÈ”ºionate la articolul 6 alineatele (1) Èâ„¢i (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

 Directiva 2006/24

7        Potrivit considerentelor (5)-(11) ale Directivei 2006/24:

„(5)      Mai multe state membre au adoptat legislaÈ”ºia care prevede păstrarea datelor de către furnizorii de servicii în vederea prevenirii, cercetării, detectării Èâ„¢i urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor. Aceste dispoziÈ”ºii de drept intern variază considerabil.

(6)      DiferenÈ”ºele juridice Èâ„¢i tehnice între dispoziÈ”ºiile de drept intern privind păstrarea datelor în scopul prevenirii, cercetării, detectării Èâ„¢i urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor ridică obstacole pentru piaÈ”ºa internă a comunicaÈ”ºiilor electronice, având în vedere că furnizorii de servicii se confruntă cu diferite cerinÈ”ºe privind tipurile de date de trafic Èâ„¢i localizare care urmează să fie păstrate, precum Èâ„¢i condiÈ”ºiile Èâ„¢i termenele de păstrare.

(7)      Concluziile Consiliului de JustiÈ”ºie Èâ„¢i Afaceri Interne din 19 decembrie 2002 subliniază faptul că, din cauza creÈâ„¢terii semnificative a posibilităÈ”ºilor oferite de comunicaÈ”ºiile electronice, datele referitoare la utilizarea comunicaÈ”ºiilor electronice sunt importante în mod special Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, reprezintă un instrument valoros în vederea prevenirii, cercetării, detectării Èâ„¢i urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor Èâ„¢i, în special, a criminalităÈ”ºii organizate.

(8)      DeclaraÈ”ºia privind combaterea terorismului, adoptată de Consiliul European la 25 martie 2004, a solicitat Consiliului să examineze măsurile pentru stabilirea normelor privind păstrarea datelor privind traficul de comunicaÈ”ºii de către furnizorii de servicii.

(9)      în temeiul articolului 8 din ConvenÈ”ºia europeană pentru protecÈ”ºia drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor fundamentale ale omului (denumită în continuare «CEDO»), oricine are dreptul la respectarea vieÈ”ºii sale private Èâ„¢i a corespondenÈ”ºei sale. AutorităÈ”ºile publice pot interveni în exercitarea acestui drept numai în conformitate cu legea Èâ„¢i în cazul în care este necesar, într—˜o societate democratică, inter alia, în interesele siguranÈ”ºei naÈ”ºionale sau ale siguranÈ”ºei publice, în vederea prevenirii dezordinii sau criminalităÈ”ºii sau în vederea protecÈ”ºiei drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor celorlalÈ”ºi. Deoarece păstrarea datelor s—˜a dovedit a fi un instrument de investigare atât de necesar Èâ„¢i eficace pentru aplicarea legii în mai multe state membre Èâ„¢i, în special, în ceea ce priveÈâ„¢te problemele grave, cum sunt criminalitatea organizată Èâ„¢i terorismul, este necesară asigurarea că datele păstrate sunt puse la dispoziÈ”ºia autorităÈ”ºilor de aplicare a legii pentru o anumită perioadă, sub rezerva condiÈ”ºiilor prevăzute de prezenta directivă. Adoptarea unui instrument de păstrare a datelor care să respecte cerinÈ”ºele articolului 8 din CEDO este, prin urmare, o măsură necesară.

(10)      La 13 iulie 2005, Consiliul a reafirmat în declaraÈ”ºia sa prin care condamna atacurile teroriste din Londra necesitatea adoptării, cât mai curând posibil, a unor măsuri comune privind păstrarea datelor de telecomunicaÈ”ºii.

(11)      Dată fiind importanÈ”ºa datelor de trafic Èâ„¢i localizare pentru cercetarea, detectarea Èâ„¢i urmărirea penală a infracÈ”ºiunilor, după cum s—˜a demonstrat prin cercetări Èâ„¢i experienÈ”ºa practică a mai multor state membre, se înregistrează o necesitate de a asigura la nivel european că datele generate sau prelucrate în cursul furnizării serviciilor de comunicaÈ”ºii, de către furnizorii de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau de către o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºii publice, sunt păstrate pentru o anumită perioadă, sub rezerva condiÈ”ºiilor prevăzute de prezenta directivă.”

8        Considerentul (21) al aceleiaÈâ„¢i directive arată:

„întrucât obiectivele prezentei directive, respectiv armonizarea obligaÈ”ºiilor furnizorilor de a păstra anumite date Èâ„¢i de a se asigura că datele respective sunt disponibile în scopul cercetării, depistării Èâ„¢i urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor grave, după cum au fost definite de fiecare stat membru în dreptul intern, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre Èâ„¢i, prin urmare, din cauza proporÈ”ºiei Èâ„¢i a efectelor prezentei directive, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităÈ”ºii stabilit la articolul 5 din [T]ratat[ul] [CE]. în conformitate cu principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii stabilit la respectivul articol, prezenta directivă nu depăÈâ„¢eÈâ„¢te ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.”

9        Considerentul (25) al aceleiaÈâ„¢i directive are următorul cuprins:

„Prezenta directivă nu aduce atingere competenÈ”ºei statelor membre de a adopta măsuri legislative privind dreptul de acces la Èâ„¢i de utilizare a datelor de către autorităÈ”ºile naÈ”ºionale desemnate de acestea. Chestiunile privind accesul la datele păstrate în temeiul prezentei directive de către autorităÈ”ºile naÈ”ºionale pentru astfel de activităÈ”ºi, menÈ”ºionate la articolul 3 alineatul (2) prima liniuÈ”ºă din Directiva 95/46/CE, nu se încadrează în domeniul de aplicare al dreptului comunitar. Cu toate acestea, ele pot fi supuse legii sau măsurilor de drept intern, în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. Astfel de legi sau măsuri trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale, astfel cum decurg din tradiÈ”ºiile constituÈ”ºionale comune ale statelor membre Èâ„¢i după cum sunt garantate de CEDO. […]”

10      Articolul (1) alineatul (1) din Directiva 2006/24 prevede:

„Prezenta directivă urmăreÈâ„¢te să armonizeze dispoziÈ”ºiile statelor membre privind obligaÈ”ºiile furnizorilor de servicii de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice cu privire la păstrarea anumitor date generate sau prelucrate de către aceÈâ„¢tia, pentru a se asigura că datele sunt disponibile în vederea cercetării, depistării Èâ„¢i urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor grave, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru în dreptul său intern.”

11      Articolul 3 alineatul (1) din directiva amintită prevede:

„Prin derogare de la articolele 5, 6 Èâ„¢i 9 din Directiva 2002/58/CE, statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că datele menÈ”ºionate la articolul 5 din prezenta directivă sunt păstrate în conformitate cu dispoziÈ”ºiile acesteia, în măsura în care acele date sunt generate sau prelucrate de către furnizorii de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau de reÈ”ºele publice de comunicaÈ”ºii, de competenÈ”ºa acestora, în procesul de furnizare a serviciilor de comunicaÈ”ºii respective.”

12      Articolul 4 din aceeaÈâ„¢i directivă precizează:

„Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că datele păstrate în conformitate cu prezenta directivă sunt furnizate numai autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale competente în cazuri specifice Èâ„¢i în conformitate cu dreptul intern. Procedurile care trebuie să fie urmate Èâ„¢i condiÈ”ºiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a obÈ”ºine acces la datele păstrate în conformitate cu cerinÈ”ºele de necesitate Èâ„¢i proporÈ”ºionalitate sunt definite de fiecare stat membru, în dreptul intern al fiecăruia, sub rezerva dispoziÈ”ºiilor relevante ale dreptului Uniunii Europene sau ale dreptului internaÈ”ºional public Èâ„¢i, în special, a dispoziÈ”ºiilor CEDO, astfel cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.”

13      Articolul 5 din Directiva 2006/24 enunÈ”ºă:

„(1)      Statele membre se asigură că, în temeiul prezentei directive, sunt păstrate următoarele categorii de date:

(a)      date necesare pentru urmărirea Èâ„¢i identificarea sursei unei comunicaÈ”ºii:

[…]

(b)      date necesare pentru identificarea destinaÈ”ºiei unei comunicaÈ”ºii:

[…]

(c)      date necesare pentru identificarea datei, a orei Èâ„¢i a duratei unei comunicaÈ”ºii:

[…]

(d)      date necesare pentru [determinarea tipului de comunicaÈ”ºie]:

[…]

(e)      date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaÈ”ºie al utilizatorilor sau la ce serveÈâ„¢te echipamentul acestora:

[…]

(f)      date necesare pentru identificarea locaÈ”ºiei echipamentului de comunicaÈ”ºie mobilă:

[…]

(2)      în temeiul prezentei directive, nu se pot păstra date care dezvăluie conÈ”ºinutul comunicaÈ”ºiei.”

14      Articolul 6 din directiva menÈ”ºionată prevede:

„Statele membre se asigură că toate categoriile de date specificate la articolul 5 se păstrează pe perioade de cel puÈ”ºin Èâ„¢ase luni Èâ„¢i nu mai mult de doi ani de la data efectuării comunicaÈ”ºiei.”

15      Articolul 7 din aceeaÈâ„¢i directivă prevede:

„Fără a aduce atingere dispoziÈ”ºiilor adoptate în temeiul Directivei 95/46/CE Èâ„¢i al Directivei 2002/58/CE, fiecare stat membru se asigură că furnizorii de servicii de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice respectă, cel puÈ”ºin la nivel minim, următoarele principii de securitate a datelor privind datele păstrate în conformitate cu prezenta directivă:

[…]”

16      Potrivit articolului 8 din Directiva 2006/24:

„Statele membre se asigură că datele specificate la articolul 5 sunt păstrate în conformitate cu prezenta directivă astfel încât datele păstrate sau orice alte informaÈ”ºii necesare referitoare la astfel de date să poată fi transmise la cerere, fără întârziere, autorităÈ”ºilor competente.”

17      Articolul 11 din aceeaÈâ„¢i directivă are următorul cuprins:

„La articolul 15 din Directiva 2002/58/CE se inserează următorul alineat:

«(1a) Alineatul (1) nu se aplică datelor solicitate în mod specific de Directiva [2006/24] pentru a fi păstrate în scopurile menÈ”ºionate la articolul 1 alineatul (1) din această directivă.»â€

 Istoricul cauzei

18      La 28 aprilie 2004, Republica Franceză, Irlanda, Regatul Suediei Èâ„¢i Regatul Unit al Marii Britanii Èâ„¢i Irlandei de Nord au prezentat Consiliului Uniunii Europene o iniÈ”ºiativă legislativă în vederea adoptării unei decizii—˜cadru întemeiate pe articolul 31 alineatul (1) litera (c) UE Èâ„¢i pe articolul 34 alineatul (2) litera (b) UE. Acest proiect avea ca obiect păstrarea datelor prelucrate sau stocate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau a datelor transmise prin intermediul reÈ”ºelelor de comunicaÈ”ºii publice, în vederea prevenirii, a cercetării, a depistării Èâ„¢i a urmăririi penale a unor fapte penale, inclusiv din domeniul terorismului (documentul 8958/04 al Consiliului).

19      Comisia ComunităÈ”ºilor Europene s—˜a pronunÈ”ºat în favoarea temeiului juridic utilizat în acest proiect de decizie—˜cadru în ceea ce priveÈâ„¢te o parte a acestuia. Mai precis, Comisia a amintit că articolul 47 UE nu permite ca un act întemeiat pe Tratatul UE să aducă atingere acquis—˜ului comunitar, în speÈ”ºă Directivelor 95/46 Èâ„¢i 2002/58. întrucât a considerat că determinarea categoriilor de date care trebuie să fie păstrate Èâ„¢i a perioadei de păstrare a acestora intră în competenÈ”ºa legiuitorului comunitar, Comisia Èâ„¢i—˜a rezervat dreptul de a face o propunere de directivă.

20      La 21 septembrie 2005, Comisia a adoptat o propunere de directivă a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului privind păstrarea datelor prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului Èâ„¢i de modificare a Directivei 2002/58/CE [COM(2005) 438 final], propunere care era întemeiată pe articolul 95 CE.

21      în cadrul sesiunii din 1 Èâ„¢i 2 decembrie 2005, Consiliul a optat pentru adoptarea mai degrabă a unei directive întemeiate pe Tratatul CE decât pentru continuarea adoptării unei decizii—˜cadru.

22      La 14 decembrie 2005, Parlamentul European a emis avizul în cadrul procedurii de codecizie prevăzute la articolul 251 CE.

23      Consiliul a adoptat cu majoritate calificată Directiva 2006/24 în sesiunea din 21 februarie 2006. Irlanda Èâ„¢i Republica Slovacă au votat împotriva adoptării acestui text.

 Concluziile părÈ”ºilor

24      Irlanda solicită CurÈ”ºii:

-        anularea Directivei 2006/24 pentru motivul că nu a fost adoptată pe baza unui temei juridic adecvat Èâ„¢i

-        obligarea Consiliului Èâ„¢i a Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

25      Parlamentul European solicită CurÈ”ºii:

-        în principal, respingerea acÈ”ºiunii ca neîntemeiată Èâ„¢i

-        obligarea Irlandei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri;

-        în subsidiar, în cazul în care Directiva 2006/24 ar fi anulată de către Curte, să se declare că această directivă va continua să îÈâ„¢i producă efectele până la intrarea în vigoare a unui nou act.

26      Consiliul solicită CurÈ”ºii:

-        respingerea acÈ”ºiunii introduse de Irlanda Èâ„¢i

-        obligarea acestui stat membru la plata cheltuielilor de judecată.

27      Prin OrdonanÈ”ºele preÈâ„¢edintelui CurÈ”ºii din 1 februarie 2007, s—˜a încuviinÈ”ºat ca Republica Slovacă să intervină în susÈ”ºinerea concluziilor Irlandei Èâ„¢i ca Regatul Spaniei, Regatul ÈÅ¡ărilor de Jos, Comisia Èâ„¢i Autoritatea Europeană pentru ProtecÈ”ºia Datelor să intervină în susÈ”ºinerea concluziilor Parlamentului European Èâ„¢i ale Consiliului.

 Cu privire la acÈ”ºiune

 Argumentele părÈ”ºilor

28      Irlanda arată că alegerea articolului 95 CE drept temei juridic pentru Directiva 2006/24 reprezintă o greÈâ„¢eală fundamentală. Nici acest articol Èâ„¢i nici vreo altă dispoziÈ”ºie din Tratatul CE nu ar putea să reprezinte temeiul juridic adecvat pentru această directivă. Acest stat membru pretinde, în principal, că unicul obiectiv sau, cel puÈ”ºin, obiectivul principal sau predominant al directivei respective este facilitarea cercetării, a depistării Èâ„¢i a urmăririi penale a unor infracÈ”ºiuni, inclusiv din domeniul terorismului. Prin urmare, singurul temei juridic pe care s—˜ar putea baza în mod valabil măsurile prevăzute de Directiva 2006/24 ar fi titlul VI din Tratatul UE, în special articolul 30, articolul 31 alineatul (1) litera (c) Èâ„¢i articolul 34 alineatul (2) litera (b) din acesta.

29      Potrivit Irlandei, analiza, în special, a considerentelor (7)-(11) Èâ„¢i (21) ale Directivei 2006/24, precum Èâ„¢i a dispoziÈ”ºiilor fundamentale ale acesteia, cu precădere a articolului 1 alineatul (1), demonstrează că reÈ”ºinerea articolului 95 CE drept temei juridic pentru această directivă este inadecvată Èâ„¢i nejustificată. Directiva respectivă ar fi în mod clar orientată spre combaterea infracÈ”ºiunilor.

30      în opinia acestui stat membru, s—˜a stabilit că măsurile întemeiate pe articolul 95 CE trebuie să aibă drept „centru de gravitaÈ”ºie” apropierea legislaÈ”ºiilor statelor membre în vederea ameliorării funcÈ”ºionării pieÈ”ºei interne (a se vedea în special Hotărârea din 30 mai 2006, Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, C—˜317/04 Èâ„¢i C—˜318/04, Rec., p. I—˜4721). DispoziÈ”ºiile Directivei 2006/24 ar privi combaterea infracÈ”ºiunilor Èâ„¢i nu ar fi destinate îndreptării disfuncÈ”ºionalităÈ”ºilor pieÈ”ºei interne.

31      în cazul în care, contrar pretenÈ”ºiei principale formulate de Irlanda, Curtea s—˜ar pronunÈ”ºa în sensul că Directiva 2006/24 are drept obiectiv, în special, prevenirea unor denaturări sau a unor obstacole pentru piaÈ”ºa internă, acest stat membru susÈ”ºine, cu titlu subsidiar, că acest obiectiv trebuie să fie considerat ca fiind de natură pur secundară în raport cu obiectivul principal sau predominant, respectiv acela al combaterii infracÈ”ºionalităÈ”ºii.

32      Irlanda arată în plus că Directiva 2002/58 ar putea fi modificată printr—˜o altă directivă, însă legiuitorul comunitar nu ar fi abilitat să recurgă la o directivă de modificare adoptată în temeiul articolului 95 CE pentru a încorpora în Directiva 2002/58 dispoziÈ”ºii care nu intră în competenÈ”ºa atribuită ComunităÈ”ºii în temeiul primului pilon. ObligaÈ”ºiile destinate să garanteze disponibilitatea datelor în vederea cercetării, a depistării Èâ„¢i a urmăririi penale a unor infracÈ”ºiuni ar face parte dintr—˜un domeniu care nu poate să facă obiectul decât al unui instrument întemeiat pe titlul VI din Tratatul UE. Adoptarea unui astfel de instrument legislativ nu ar aduce atingere dispoziÈ”ºiilor directivei respective în sensul articolului 47 UE. Dacă expresia „a aduce atingere”, care este folosită la acest articol, ar fi corect înÈ”ºeleasă, ar trebui să fie interpretată în sensul că nu interzice posibilitatea ca unele acte comunitare Èâ„¢i unele acte ale Uniunii să se suprapună în măsura în care este vorba despre domenii secundare Èâ„¢i fără importanÈ”ºă.

33      Republica Slovacă susÈ”ºine poziÈ”ºia Irlandei. Aceasta consideră că articolul 95 CE nu poate servi drept temei juridic pentru Directiva 2006/24, dat fiind că obiectivul principal al acestei directive nu este eliminarea barierelor Èâ„¢i a denaturărilor din cadrul pieÈ”ºei interne. Finalitatea acestei directive ar fi armonizarea păstrării datelor într—˜un mod care depăÈâ„¢eÈâ„¢te obiectivele comerciale, în vederea facilitării acÈ”ºiunii statelor membre în domeniul dreptului penal, Èâ„¢i, pentru acest motiv, aceasta nu putea să fie adoptată în cadrul competenÈ”ºelor ComunităÈ”ºii.

34      Potrivit acestui stat membru, păstrarea datelor cu caracter personal în măsura solicitată prin Directiva 2006/24 determină o ingerinÈ”ºă semnificativă în dreptul particularilor la respectarea vieÈ”ºii private, prevăzut la articolul 8 din CEDO. Ar fi îndoielnic că o ingerinÈ”ºă atât de importantă poate fi justificată prin motive economice, în cazul de faÈ”ºă, funcÈ”ºionarea mai bună a pieÈ”ºei interne. Adoptarea unui act în afara competenÈ”ºei ComunităÈ”ºii, al cărui obiectiv principal Èâ„¢i nedisimulat ar fi combaterea infracÈ”ºionalităÈ”ºii Èâ„¢i a terorismului, ar reprezenta o soluÈ”ºie mai potrivită, care ar oferi o justificare mai adecvată ingerinÈ”ºei în dreptul la protecÈ”ºia vieÈ”ºii private.

35      Parlamentul European susÈ”ºine că Irlanda efectuează o lectură selectivă a dispoziÈ”ºiilor Directivei 2006/24. în opinia acestuia, considerentele (5) Èâ„¢i (6) precizează că obiectivul principal sau predominant al acestei directive este de a elimina obstacolele pentru piaÈ”ºa internă a comunicaÈ”ºiilor electronice, iar considerentul (25) confirmă că accesul la datele păstrate Èâ„¢i utilizarea acestora nu intră în cadrul competenÈ”ºei comunitare.

36      Parlamentul European susÈ”ºine că, în urma atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York (Statele Unite), din 11 martie 2004 de la Madrid (Spania) Èâ„¢i din 7 iulie 2005 de la Londra (Regatul Unit), anumite state membre au adoptat norme diferite în domeniul păstrării de date. Potrivit acestei instituÈ”ºii, astfel de diferenÈ”ºe erau susceptibile să constituie un obstacol pentru furnizarea de servicii de comunicaÈ”ºii electronice. Parlamentul European consideră că păstrarea de date constituie un element care presupune un cost important din partea furnizorilor de servicii de comunicaÈ”ºii electronice accesibile publicului sau de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice (denumiÈ”ºi în continuare „furnizori de servicii”), iar existenÈ”ºa unor norme diferite în domeniu poate să denatureze concurenÈ”ºa pe piaÈ”ºa internă. Acesta adaugă că obiectul principal al Directivei 2006/24 este armonizarea obligaÈ”ºiilor impuse de statele membre furnizorilor de servicii în domeniul păstrării de date. Ar rezulta că articolul 95 constituie temeiul juridic corect pentru această directivă.

37      De asemenea, Parlamentul European susÈ”ºine că importanÈ”ºa conferită combaterii infracÈ”ºionalităÈ”ºii nu interzice ca directiva în cauză să fie întemeiată pe articolul 95 CE. DeÈâ„¢i combaterea infracÈ”ºionalităÈ”ºii a influenÈ”ºat în mod cert deciziile luate în legătură cu această directivă, această influenÈ”ºă nu ar vicia alegerea articolului 95 CE drept temei juridic.

38      în plus, articolul 4 din Directiva 2006/24 ar dispune, în spiritul dispoziÈ”ºiilor cuprinse în considerentul (25) al acesteia, că statele membre trebuie să prevadă condiÈ”ºiile de acces Èâ„¢i de prelucrare a datelor păstrate sub rezerva dispoziÈ”ºiilor relevante ale dreptului Uniunii Europene sau ale dreptului internaÈ”ºional public Èâ„¢i, în special, a dispoziÈ”ºiilor CEDO. Această abordare ar fi diferită de cea reÈ”ºinută în privinÈ”ºa măsurilor care fac obiectul Hotărârii Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, citată anterior, cauză în care companiile aeriene au fost obligate să acorde acces la datele pasagerilor unei autorităÈ”ºi de aplicare a legii dintr—˜un stat terÈ”º. Astfel, directiva în cauză ar respecta repartizarea competenÈ”ºelor între primul Èâ„¢i cel de al treilea pilon.

39      Potrivit Parlamentului European, deÈâ„¢i este adevărat că stocarea unor date cu caracter personal ale unui particular poate, în principiu, să constituie o ingerinÈ”ºă în sensul articolului 8 din CEDO, această ingerinÈ”ºă poate fi justificată, în temeiul aceluiaÈâ„¢i articol, prin raportare la siguranÈ”ºa publică Èâ„¢i la prevenirea faptelor penale. Ar trebui să se facă o diferenÈ”ºiere între problema justificării unei astfel de ingerinÈ”ºe Èâ„¢i aceea a alegerii temeiului juridic corect în cadrul ordinii juridice a Uniunii, între aceste două probleme neexistând niciun raport.

40      Consiliul susÈ”ºine că, în anii ulteriori adoptării Directivei 2002/58, autorităÈ”ºile naÈ”ºionale de aplicare a legii s—˜au arătat din ce în ce mai îngrijorate de exploatarea inovaÈ”ºiilor din domeniul serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice pentru comiterea de acte infracÈ”ºionale. în opinia Consiliului, aceste preocupări noi au determinat statele membre să adopte măsuri care să împiedice Èâ„¢tergerea datelor referitoare la aceste comunicaÈ”ºii Èâ„¢i care să garanteze disponibilitatea acestora pentru autorităÈ”ºile de aplicare a legii. Potrivit acestei instituÈ”ºii, caracterul divergent al acestor măsuri începea să perturbe buna funcÈ”ºionare a pieÈ”ºei interne. Considerentele (5) Èâ„¢i (6) ale Directivei 2006/24 ar fi explicite în această privinÈ”ºă.

41      Această situaÈ”ºie ar fi obligat legiuitorul comunitar să se asigure că furnizorilor de servicii le sunt impuse norme uniforme în ceea ce priveÈâ„¢te condiÈ”ºiile de exercitare a activităÈ”ºilor lor.

42      Tocmai pentru aceste motive, în cursul anului 2006, legiuitorul comunitar a considerat necesar să elimine obligaÈ”ºia Èâ„¢tergerii datelor impusă prin articolele 5, 6 Èâ„¢i 9 din Directiva 2002/58 Èâ„¢i să prevadă că, pe viitor, datele prevăzute la articolul 5 din Directiva 2006/24 ar trebui să fie păstrate în mod obligatoriu pentru o perioadă determinată. Această modificare ar obliga statele membre să asigure păstrarea datelor respective pe perioade de cel puÈ”ºin Èâ„¢ase luni Èâ„¢i de cel mult doi ani de la data efectuării comunicaÈ”ºiei. Scopul acestei modificări ar fi fost de a stabili unele condiÈ”ºii precise Èâ„¢i armonizate pe care furnizorii de servicii trebuie să le respecte în ceea ce priveÈâ„¢te Èâ„¢tergerea datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 5 din Directiva 2006/24, instituind astfel norme comune în Comunitate în vederea asigurării unicităÈ”ºii pieÈ”ºei interne.

43      Consiliul concluzionează că, deÈâ„¢i necesitatea combaterii infracÈ”ºionalităÈ”ºii, inclusiv a terorismului, a reprezentat un factor determinant în decizia de modificare a întinderii drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute la articolele 5, 6 Èâ„¢i 9 din Directiva 2002/58, această împrejurare nu se opune ca Directiva 2006/24 să fi trebuit să fie adoptată în temeiul articolului 95 CE.

44      Nici articolele 30 UE, 31 UE Èâ„¢i 34 UE, nici vreun alt articol din Tratatul UE nu ar putea reprezenta temeiul juridic al unui act care ar avea, în principal, drept obiectiv modificarea condiÈ”ºiilor de exercitare a activităÈ”ºilor furnizorilor de servicii sau de a determina ca regimul stabilit prin Directiva 2002/58 să nu se aplice în privinÈ”ºa acestor furnizori.

45      O reglementare referitoare la categorii de date care trebuie să fie păstrate de furnizorii de servicii Èâ„¢i la perioada de păstrare a acestor date care ar modifica obligaÈ”ºiile impuse acestora din urmă prin Directiva 2002/58 nu ar putea să facă obiectul unui act întemeiat pe titlul VI din Tratatul UE. într—˜adevăr, adoptarea unui astfel de act ar aduce atingere dispoziÈ”ºiilor acestei directive, fapt care ar constitui o încălcare a articolului 47 UE.

46      Potrivit Consiliului, drepturile protejate prin articolul 8 din CEDO nu sunt absolute Èâ„¢i pot face obiectul unor limitări în condiÈ”ºiile prevăzute la alineatul 2 al acestui articol. Păstrarea datelor, astfel cum este prevăzută prin Directiva 2006/24, ar servi unui interes general legitim, recunoscut la articolul 8 alineatul 2 din CEDO, Èâ„¢i ar constitui un mijloc adecvat de protejare a acestui interes.

47      Regatul Spaniei Èâ„¢i Regatul ÈÅ¡ărilor de Jos susÈ”ºin că, astfel cum reiese din considerentele (1), (2), (5) Èâ„¢i (6) ale Directivei 2006/24, aceasta are în principal ca obiect eliminarea obstacolelor pentru piaÈ”ºa internă pe care le—˜ar determina diferenÈ”ºele juridice Èâ„¢i tehnice dintre dispoziÈ”ºiile de drept intern ale statelor membre. Potrivit intervenientelor menÈ”ºionate, directiva în cauză reglementează păstrarea datelor în scopul eliminării acestui gen de obstacole, pe de o parte, prin armonizarea obligaÈ”ºiei de păstrare a datelor Èâ„¢i, pe de altă parte, prin precizarea aspectelor la care se referă această obligaÈ”ºie, precum categoriile de date care trebuie păstrate Èâ„¢i perioada de păstrare a acestora.

48      împrejurarea că, potrivit articolului 1, Directiva 2006/24 efectuează această armonizare „pentru a se asigura că datele sunt disponibile în vederea cercetării, depistării Èâ„¢i urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor grave, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru în dreptul său intern” ar reprezenta un alt aspect. Această directivă nu ar reglementa prelucrarea datelor de către autorităÈ”ºile publice sau de poliÈ”ºie ale statelor membre. Dimpotrivă, armonizarea s—˜ar referi numai la aspectele de păstrare a datelor care aduc direct atingere activităÈ”ºilor comerciale ale furnizorilor de servicii.

49      în măsura în care directiva în cauză modifică Directiva 2002/58 Èâ„¢i prezintă o legătură cu Directiva 95/46, modificările pe care le conÈ”ºine nu ar fi putut să fie efectuate în mod corespunzător decât prin intermediul unui act comunitar, iar nu prin intermediul unui act care È”ºine de Tratatul UE.

50      Comisia aminteÈâ„¢te că, anterior adoptării Directivei 2006/24, mai multe state membre adoptaseră, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, măsuri naÈ”ºionale referitoare la păstrarea datelor. Comisia subliniază diferenÈ”ºele semnificative care existau între aceste măsuri. De exemplu, perioada de păstrare ar fi variat de la trei luni în ÈÅ¡ările de Jos la patru ani în Irlanda. în opinia Comisiei, obligaÈ”ºiile privind păstrarea de date au implicaÈ”ºii economice importante pentru furnizorii de servicii. O diferenÈ”ºă între aceste obligaÈ”ºii ar putea antrena denaturări pe piaÈ”ºa internă. în acest context, ar fi fost legitimă adoptarea Directivei 2006/24 în temeiul articolului 95 CE.

51      Pe de altă parte, această din urmă directivă ar limita, în mod armonizat la nivel comunitar, obligaÈ”ºiile prevăzute prin Directiva 2002/58. întrucât aceasta este întemeiată pe articolul 95 CE, temeiul juridic al Directivei 2006/24 nu poate fi diferit.

52      MenÈ”ºionarea cercetării, a depistării Èâ„¢i a urmăririi penale a infracÈ”ºiunilor grave la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2006/24 ar intra în domeniul de aplicare al dreptului comunitar, întrucât ar servi la indicarea obiectivului legitim al limitărilor pe care această directivă le aduce drepturilor persoanelor în domeniul protecÈ”ºiei datelor. O astfel de indicaÈ”ºie ar fi necesară atât în vederea respectării exigenÈ”ºelor Directivelor 95/46 Èâ„¢i 2002/58, cât Èâ„¢i pentru a se conforma articolului 8 din CEDO.

53      Autoritatea Europeană pentru ProtecÈ”ºia Datelor susÈ”ºine că obiectul Directivei 2006/24 È”ºine de articolul 95 CE, întrucât, pe de o parte, această directivă are o incidenÈ”ºă directă asupra activităÈ”ºilor economice ale furnizorilor de servicii Èâ„¢i poate, aÈâ„¢adar, să contribuie la instituirea Èâ„¢i la funcÈ”ºionarea pieÈ”ºei interne, iar pe de altă parte, dacă legiuitorul comunitar nu ar fi intervenit, s—˜ar fi putut produce o denaturare a concurenÈ”ºei pe această piaÈ”ºă internă. Obiectivul privind combaterea infracÈ”ºiunilor nu ar reprezenta nici unicul obiectiv Èâ„¢i nici măcar obiectivul preponderent al directivei în cauză. Dimpotrivă, aceasta ar viza în primul rând să contribuie la instituirea Èâ„¢i la funcÈ”ºionarea pieÈ”ºei interne Èâ„¢i să elimine denaturările concurenÈ”ºei. Această directivă ar armoniza dispoziÈ”ºiile naÈ”ºionale referitoare la păstrarea anumitor date de către întreprinderile private în cadrul activităÈ”ºii lor economice obiÈâ„¢nuite.

54      în plus, Directiva 2006/24 ar modifica Directiva 2002/58, care a fost adoptată în temeiul articolului 95 CE, Èâ„¢i ar trebui, prin urmare, să fie adoptată pe baza aceluiaÈâ„¢i temei juridic. Potrivit articolului 47 UE, numai legiuitorul comunitar ar avea competenÈ”ºa de a modifica obligaÈ”ºiile născute dintr—˜o directivă întemeiată pe Tratatul CE.

55      în opinia AutorităÈ”ºii Europene pentru ProtecÈ”ºia Datelor, în cazul în care Tratatul CE nu ar putea servi drept temei juridic pentru Directiva 2006/24, dispoziÈ”ºiile de drept comunitar referitoare la protecÈ”ºia datelor nu ar proteja cetăÈ”ºenii în situaÈ”ºia în care prelucrarea datelor lor cu caracter personal facilitează combaterea infracÈ”ºionalităÈ”ºii. într—˜o astfel de ipoteză, regimul general al protecÈ”ºiei datelor în temeiul dreptului comunitar s—˜ar aplica prelucrării de date în scopuri comerciale, însă nu Èâ„¢i prelucrării aceloraÈâ„¢i date în scopuri represive. Ar rezulta de aici o serie de distincÈ”ºii dificile pentru furnizorii de servicii Èâ„¢i o diminuare a nivelului de protecÈ”ºie pentru persoana vizată. Ar trebui evitată o astfel de situaÈ”ºie. Această nevoie de coerenÈ”ºă a justificat adoptarea Directivei 2006/24 în temeiul Tratatului CE.

 Aprecierea CurÈ”ºii

56      Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că problema competenÈ”ºelor Uniunii Europene se prezintă în mod diferit în funcÈ”ºie de împrejurarea dacă respectiva competenÈ”ºă a fost deja recunoscută Uniunii Europene în sens larg sau nu a fost încă recunoscută acesteia. în primul caz trebuie să se statueze asupra repartizării competenÈ”ºelor în cadrul Uniunii Europene Èâ„¢i, mai precis, asupra chestiunii dacă trebuie să se legifereze prin directivă în temeiul Tratatului CE sau prin decizie—˜cadru în temeiul Tratatului UE. în schimb, în cel de al doilea caz trebuie să se statueze asupra repartizării competenÈ”ºelor între Uniunea Europeană Èâ„¢i statele membre Èâ„¢i, mai precis, asupra chestiunii dacă Uniunea Europeană a adus atingere competenÈ”ºelor statelor membre. Prezenta cauză se circumscrie primului dintre aceste cazuri.

57      De asemenea, trebuie precizat că acÈ”ºiunea introdusă de Irlanda se referă în exclusivitate la alegerea temeiului juridic, iar nu la o eventuală încălcare a drepturilor fundamentale care ar decurge din ingerinÈ”ºele în exercitarea dreptului la respectarea vieÈ”ºii private pe care le—˜ar presupune Directiva 2006/24.

58      Irlanda, susÈ”ºinută de Republica Slovacă, susÈ”ºine că Directiva 2006/24 nu poate fi întemeiată pe articolul 95 CE, dat fiind că „centrul de gravitaÈ”ºie” al acesteia nu priveÈâ„¢te funcÈ”ºionarea pieÈ”ºei interne. Unicul obiectiv sau, cel puÈ”ºin, obiectivul principal al acestei directive ar fi cercetarea, depistarea Èâ„¢i urmărirea penală a infracÈ”ºiunilor.

59      Această poziÈ”ºie nu poate fi reÈ”ºinută.

60      Potrivit unei jurisprudenÈ”ºe constante a CurÈ”ºii, alegerea temeiului juridic al unui act comunitar trebuie să fie fondată pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicÈ”ºional, printre care figurează în special scopul Èâ„¢i conÈ”ºinutul actului (a se vedea Hotărârea din 23 octombrie 2007, Comisia/Consiliul, C—˜440/05, Rep., p. I—˜9097, punctul 61 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

61      Directiva 2006/24 a fost adoptată în temeiul Tratatului CE Èâ„¢i, mai precis, al articolului 95 din acesta.

62      Potrivit articolului 95 alineatul (1) CE, Consiliul adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege Èâ„¢i a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea Èâ„¢i funcÈ”ºionarea pieÈ”ºei interne.

63      Legiuitorul comunitar poate recurge la articolul 95 CE, printre altele, în cazul existenÈ”ºei unor diferenÈ”ºe între reglementările naÈ”ºionale, atunci când aceste diferenÈ”ºe sunt de natură să îngrădească libertăÈ”ºile fundamentale sau să dea naÈâ„¢tere unor denaturări ale concurenÈ”ºei Èâ„¢i să aibă astfel o incidenÈ”ºă directă asupra funcÈ”ºionării pieÈ”ºei interne (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2006, Germania/Parlamentul European Èâ„¢i Consiliul, C—˜380/03, Rec., p. I—˜11573, punctul 37 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

64      în plus, deÈâ„¢i este posibilă recurgerea la articolul 95 CE drept temei juridic în vederea prevenirii unor obstacole viitoare privind schimburile, care ar rezulta din evoluÈ”ºia eterogenă a legislaÈ”ºiilor naÈ”ºionale, apariÈ”ºia unor astfel de obstacole trebuie să fie probabilă, iar măsura în cauză trebuie să aibă ca obiect prevenirea lor (Hotărârea Germania/Parlamentul European Èâ„¢i Consiliul, citată anterior, punctul 38 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

65      Este necesar să se verifice dacă situaÈ”ºia care a condus la adoptarea Directivei 2006/24 întruneÈâ„¢te condiÈ”ºiile descrise la ultimele două puncte.

66      Astfel cum rezultă din considerentele (5) Èâ„¢i (6) ale directivei în cauză, legiuitorul comunitar a plecat de la constatarea că existau diferenÈ”ºe juridice Èâ„¢i tehnice între reglementările naÈ”ºionale referitoare la păstrarea de date de către furnizorii de servicii.

67      în această privinÈ”ºă, probele prezentate CurÈ”ºii confirmă că, în urma atentatelor teroriste menÈ”ºionate la punctul 36 din prezenta hotărâre, mai multe state membre, conÈâ„¢tientizând că datele referitoare la comunicaÈ”ºiile electronice reprezintă un mijloc eficace pentru depistarea Èâ„¢i pentru combaterea infracÈ”ºiunilor, inclusiv a terorismului, au adoptat unele măsuri în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 pentru a impune furnizorilor de servicii obligaÈ”ºii privind păstrarea unor astfel de date.

68      De asemenea, din dosar rezultă că obligaÈ”ºiile privind păstrarea de date au implicaÈ”ºii economice substanÈ”ºiale pentru furnizorii de servicii, în măsura în care ele pot antrena investiÈ”ºii Èâ„¢i costuri de exploatare importante.

69      Pe de altă parte, probele prezentate CurÈ”ºii atestă că măsurile naÈ”ºionale adoptate până în 2005 în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 ar prezenta diferenÈ”ºe importante, în special în ceea ce priveÈâ„¢te natura datelor păstrate Èâ„¢i perioada de păstrare a acestora.

70      în sfârÈâ„¢it, era oricum previzibil că statele membre care nu adoptaseră încă o reglementare în domeniul păstrării de date urmau să introducă norme în acest domeniu, susceptibile să accentueze Èâ„¢i mai mult diferenÈ”ºele dintre diversele măsuri naÈ”ºionale existente.

71      Având în vedere aceste elemente, reiese că diferenÈ”ºele dintre reglementările naÈ”ºionale adoptate în domeniul păstrării datelor referitoare la comunicaÈ”ºiile electronice erau de natură să aibă incidenÈ”ºă directă asupra funcÈ”ºionării pieÈ”ºei interne Èâ„¢i că era previzibil că această incidenÈ”ºă urma să fie din ce în ce mai gravă.

72      O astfel de situaÈ”ºie justifica urmărirea de către legiuitorul comunitar a obiectivului de a proteja buna funcÈ”ºionare a pieÈ”ºei interne prin adoptarea unor norme armonizate.

73      Pe de altă parte, trebuie subliniat că, prevăzând un nivel armonizat în privinÈ”ºa păstrării datelor referitoare la comunicaÈ”ºiile electronice, Directiva 2006/24 a modificat dispoziÈ”ºiile Directivei 2002/58.

74      Această din urmă directivă este întemeiată pe articolul 95 CE.

75      în temeiul articolului 47 UE, niciuneia dintre dispoziÈ”ºiile Tratatului CE nu i se poate aduce atingere printr—˜o dispoziÈ”ºie din Tratatul UE. AceeaÈâ„¢i cerinÈ”ºă figurează în primul paragraf al articolului 29 UE, care introduce titlul VI din acest tratat, intitulat „DispoziÈ”ºii privind cooperarea poliÈ”ºienească Èâ„¢i judiciară în materie penală” (Hotărârea Comisia/Consiliul, citată anterior, punctul 52).

76      Atunci când prevede că nicio dispoziÈ”ºie din Tratatul UE nu aduce atingere tratatelor de instituire a ComunităÈ”ºilor Europene Èâ„¢i nici tratatelor sau actelor ulterioare care le—˜au modificat sau completat, articolul 47 UE urmăreÈâ„¢te, potrivit articolului 2 a cincea liniuÈ”ºă UE Èâ„¢i articolului 3 primul paragraf UE, să menÈ”ºină Èâ„¢i să dezvolte acquis—˜ul comunitar (Hotărârea din 20 mai 2008, Comisia/Consiliul, C—˜91/05, Rep., p. I—˜3651, punctul 59).

77      Revine CurÈ”ºii sarcina de a se asigura că actele cu privire la care o parte susÈ”ºine că se încadrează în domeniul de aplicare al titlului VI din Tratatul UE Èâ„¢i care, prin natura lor, pot produce efecte juridice nu afectează competenÈ”ºele pe care dispoziÈ”ºiile Tratatului CE le atribuie ComunităÈ”ºii (Hotărârea din 20 mai 2008, Comisia/Consiliul, citată anterior, punctul 33 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

78      în măsura în care modificarea Directivei 2002/58 efectuată prin Directiva 2006/24 intră în domeniul competenÈ”ºelor comunitare, aceasta nu putea să fie întemeiată pe o dispoziÈ”ºie a Tratatului UE fără să se încalce articolul 47 din acesta.

79      Pentru a determina dacă legiuitorul a ales temeiul juridic adecvat pentru adoptarea Directivei 2006/24, este necesar în plus, astfel cum rezultă de la punctul 60 din prezenta hotărâre, să se examineze conÈ”ºinutul material al dispoziÈ”ºiilor acesteia.

80      în această privinÈ”ºă, este necesar să se constate că dispoziÈ”ºiile acestei directive se limitează, în esenÈ”ºă, la activităÈ”ºile furnizorilor de servicii Èâ„¢i nu reglementează nici accesul la date Èâ„¢i nici exploatarea acestora de către autorităÈ”ºile de poliÈ”ºie sau judiciare ale statelor membre.

81      Mai precis, dispoziÈ”ºiile Directivei 2006/24 urmăresc apropierea legislaÈ”ºiilor naÈ”ºionale privind obligaÈ”ºia de păstrare a datelor (articolul 3), categoriile de date care trebuie să fie păstrate (articolul 5), perioada de păstrare a datelor (articolul 6), protecÈ”ºia Èâ„¢i securitatea datelor (articolul 7), precum Èâ„¢i condiÈ”ºiile de stocare a acestora (articolul 8).

82      în schimb, măsurile prevăzute prin Directiva 2006/24 nu implică, prin ele însele, o intervenÈ”ºie represivă din partea autorităÈ”ºilor statelor membre. Astfel cum rezultă în special din articolul 3 din această directivă, se prevede că furnizorii de servicii trebuie să păstreze numai datele care sunt generate sau prelucrate cu ocazia furnizării serviciilor de comunicaÈ”ºii vizate. Aceste date sunt în exclusivitate acelea care sunt strâns legate de exercitarea activităÈ”ºii comerciale a acestor furnizori.

83      Directiva 2006/24 reglementează astfel operaÈ”ºiuni care sunt independente de punerea în aplicare a vreunei eventuale acÈ”ºiuni de cooperare poliÈ”ºienească Èâ„¢i judiciară în materie penală. Aceasta nu armonizează nici chestiunea accesului la date al autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale competente în materie de aplicare a legii, nici pe aceea referitoare la utilizarea Èâ„¢i la schimbul acestor date între aceste autorităÈ”ºi. Aceste chestiuni, care intră, în principiu, în domeniul de aplicare al titlului VI din Tratatul UE, au fost excluse din dispoziÈ”ºiile acestei directive, astfel cum se arată în special în considerentul (25) Èâ„¢i la articolul 4 din aceasta.

84      Prin urmare, conÈ”ºinutul material al Directivei 2006/24 are în vedere în principal activităÈ”ºile furnizorilor de servicii în sectorul vizat al pieÈ”ºei interne, cu excluderea activităÈ”ºilor statale care intră în domeniul de aplicare al titlului VI din Tratatul UE.

85      Având în vedere acest conÈ”ºinut material, trebuie concluzionat că Directiva 2006/24 vizează în mod preponderent funcÈ”ºionarea pieÈ”ºei interne.

86      împotriva unei astfel de concluzii, Irlanda arată că, prin Hotărârea Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, citată anterior, Curtea a anulat Decizia 2004/496/CE a Consiliului din 17 mai 2004 privind încheierea unui acord între Comunitatea Europeană Èâ„¢i Statele Unite ale Americii cu privire la prelucrarea Èâ„¢i la transferul datelor PNR de către transportatorii aerieni către Biroul vamal Èâ„¢i de protecÈ”ºie la frontieră din cadrul ministerului american pentru securitate internă (JO L 183, p. 83, rectificare în JO 2005, L 255, p. 168).

87      La punctul 68 din Hotărârea Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, citată anterior, Curtea a apreciat că acordul respectiv viza acelaÈâ„¢i transfer de date ca Èâ„¢i Decizia 2004/535/CE a Comisiei din 14 mai 2004 privind protecÈ”ºia adecvată a datelor cu caracter personal din registrele nominale ale pasagerilor aerieni transferate către Biroul vamal Èâ„¢i de protecÈ”ºie la frontieră al Statelor Unite ale Americii (JO L 235, p. 11).

88      Această din urmă decizie avea legătură cu transferul datelor pasagerilor care proveneau din sistemele de rezervare ale transportatorilor aerieni situaÈ”ºi pe teritoriul statelor membre către Biroul vamal Èâ„¢i de protecÈ”ºie la frontieră din cadrul ministerului pentru securitate internă al Statelor Unite. Curtea a constatat că obiectul acestei decizii era o prelucrare de date care nu era necesară pentru realizarea unei prestări de servicii de către transportatorii aerieni, dar care era considerată necesară pentru garantarea siguranÈ”ºei publice Èâ„¢i în scopuri represive. La punctele 57-59 din Hotărârea Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, citată anterior, Curtea s—˜a pronunÈ”ºat în sensul că o astfel de prelucrare de date intră în domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (2) din Directiva 95/46, potrivit căruia această directivă nu se aplică, printre altele, prelucrării datelor cu caracter personal care au ca obiect siguranÈ”ºa publică Èâ„¢i activităÈ”ºile statului în domeniul dreptului penal. Prin urmare, Curtea a concluzionat că Decizia 2004/535 nu intra în domeniul de aplicare al Directivei 95/46.

89      întrucât acordul care făcea obiectul Deciziei 2004/496 viza, asemănător Deciziei 2004/535, o prelucrare de date care era exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 95/46, Curtea a decis că Decizia 2004/496 nu a putut fi adoptată în mod valabil în temeiul articolului 95 CE (Hotărârea Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, citată anterior, punctele 68 Èâ„¢i 69).

90      Astfel de consideraÈ”ºii nu pot fi transpuse în privinÈ”ºa Directivei 2006/24.

91      într—˜adevăr, spre deosebire de Decizia 2004/496, care privea un transfer de date cu caracter personal care se integra într—˜un cadru instituit de puterile publice în vederea garantării siguranÈ”ºei publice, Directiva 2006/24 vizează activităÈ”ºile furnizorilor de servicii pe piaÈ”ºa internă Èâ„¢i nu cuprinde nicio reglementare a activităÈ”ºilor puterilor publice în scopuri represive.

92      Rezultă că argumentele pe care Irlanda le întemeiază pe anularea Deciziei 2004/496 prin Hotărârea Parlamentul European/Consiliul Èâ„¢i Comisia, citată anterior, nu pot fi reÈ”ºinute.

93      Având în vedere toate consideraÈ”ºiile care precedă, trebuie să se aprecieze că era necesar ca Directiva 2006/24 să fie adoptată în temeiul articolului 95 CE.

94      Prin urmare, prezenta acÈ”ºiune trebuie respinsă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată     

95   în temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenÈ”ºii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Parlamentul European Èâ„¢i Consiliul au solicitat obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată, iar Irlanda a căzut în pretenÈ”ºii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf din acelaÈâ„¢i articol, intervenientele în prezentul litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară Èâ„¢i hotărăÈâ„¢te:

 

1)      Respinge acÈ”ºiunea.

2)      Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

3)      Regatul Spaniei, Regatul ÈÅ¡ărilor de Jos, Republica Slovacă, Comisia ComunităÈ”ºilor Europene Èâ„¢i Autoritatea Europeană pentru ProtecÈ”ºia Datelor suportă propriile cheltuieli de judecată.

 

Semnături