HOTÄ”šR탔šREA CURÈÅ¡II (Marea Cameră)

12 iulie 2011

 

„Mărci - Internet - Ofertă de vânzare, pe o piaÈ”ºă online destinată consumatorilor din Uniune, a unor produse de marcă destinate de titular vânzării în state terÈ”ºe - Scoaterea ambalajului produselor menÈ”ºionate - Directiva 89/104/CEE - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Răspunderea operatorului pieÈ”ºei online - Directiva 2000/31/CE («Directiva privind comerÈ”ºul electronic») - Ordine judecătoreÈâ„¢ti adresate operatorului menÈ”ºionat - Directiva 2004/48/CE («Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală»)”

 

în cauza C—˜324/09,

având ca obiect o cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division (Regatul Unit), prin decizia din 16 iulie 2009, primită de Curte la 12 august 2009, în procedura

L’OríƒÂ©al SA,

LancíƒÂ´me parfums et beautíƒÂ© & Cie SNC,

Laboratoire Garnier & Cie,

L’OríƒÂ©al (UK) Ltd

împotriva

eBay International AG,

eBay Europe SARL,

eBay (UK) Ltd,

Stephen Potts,

Tracy Ratchford,

Marie Ormsby,

James Clarke,

Joanna Clarke,

Glen Fox,

Rukhsana Bi,

 

CURTEA (Marea Cameră),

 

compusă din domnul V. Skouris, preÈâ„¢edinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.—˜C. Bonichot, K. Schiemann, J.—˜J. Kasel Èâ„¢i D. í… víƒÂ¡by, preÈâ„¢edinÈ”ºi de cameră, domnul A. Rosas, doamna R. Silva de Lapuerta, domnul M. Ileí…¡ič (raportor), domnul M. Safjan Èâ„¢i doamna M. Berger, judecători

avocat general: domnul N. JíƒÂ¤íƒÂ¤skinen,

grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 22 iunie 2010,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-        pentru L’OríƒÂ©al SA Èâ„¢i pentru ceilalÈ”ºi reclamanÈ”ºi din acÈ”ºiunea principală, de domnii H. Carr Èâ„¢i D. Anderson, QC, precum Èâ„¢i de domnul T. Mitcheson, barrister;

-        pentru eBay International AG Èâ„¢i pentru ceilalÈ”ºi pârâÈ”ºi din acÈ”ºiunea principală, de T. van Innis Èâ„¢i de G. Glas, avocats;

-        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna H. Walker Èâ„¢i de domnul L. Seeboruth, în calitate de agenÈ”ºi, asistaÈ”ºi de doamna C. May, barrister;

-        pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues, de doamna B. BeaupíƒÂ¨re—˜Manokha Èâ„¢i de domnii J. Gstalster Èâ„¢i B. Cabouat, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul S. Fiorentino, avvocato dello Stato;

-        pentru guvernul polonez, de domnul M. Dowgielewicz Èâ„¢i de doamna A. Rutkowska, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul portughez, de domnul L. Inez Fernandes, în calitate de agent;

-        pentru Comisia Europeană, de domnul H. KríƒÂ¤mer, în calitate de agent,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 9 decembrie 2010,

pronunÈ”ºă prezenta

 

Hotărâre

 

1        Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare priveÈâ„¢te interpretarea articolelor 5 Èâ„¢i 7 din Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 92), astfel cum a fost modificată prin Acordul privind SpaÈ”ºiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, denumită în continuare „Directiva 89/104”), a articolelor 9 Èâ„¢i 13 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 146), a articolului 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 29, p. 257), precum Èâ„¢i a articolului 11 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 2, p. 56).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între L’OríƒÂ©al SA, precum Èâ„¢i filialele sale, LancíƒÂ´me parfums et beautíƒÂ© & Cie SNC, Laboratoire Garnier & Cie Èâ„¢i L’OríƒÂ©al (UK) Ltd (denumite în continuare, împreună, „L’OríƒÂ©al”), pe de o parte, Èâ„¢i trei filiale ale eBay Inc., respectiv eBay International AG, eBay Europe SARL Èâ„¢i eBay (UK) Ltd (denumite în continuare, împreună, „eBay”), precum Èâ„¢i domnul Potts, doamna Ratchford, doamna Ormsby, domnul Clarke, doamna Clarke, domnul Fox Èâ„¢i doamna Bi (denumiÈ”ºi în continuare „persoanele fizice pârâte”), pe de altă parte, având ca obiect vânzarea fără acordul L’OríƒÂ©al a unor produse ale acesteia prin intermediul pieÈ”ºei online administrate de eBay.

I -  Cadrul juridic

A -  Directiva 89/104 Èâ„¢i Regulamentul nr. 40/94

3        Directiva 89/104 Èâ„¢i Regulamentul nr. 40/90 au fost abrogate prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) (JO L 299, p. 25), care a intrat în vigoare la 28 noiembrie 2008, Èâ„¢i, respectiv, prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, È”ºinând seama de data faptelor, în acÈ”ºiunea principală sunt aplicabile Directiva 89/104 Èâ„¢i Regulamentul nr. 40/94.

4        Articolul 5 din Directiva 89/104, intitulat „Drepturi conferite de marcă”, avea următorul cuprins:

„(1)      Marca înregistrată conferă titularului său următoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptăÈ”ºit să interzică oricărui terÈ”º să utilizeze, fără consimÈ”ºământul său, în cadrul comerÈ”ºului:

(a)      un semn identic mărcii pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată;

(b)      un semn pentru care, din cauza identităÈ”ºii sau a similitudinii sale cu marca Èâ„¢i din cauza identităÈ”ºii sau a similitudinii produselor sau serviciilor aflate sub incidenÈ”ºa mărcii Èâ„¢i a semnului, există în mintea publicului un risc de confuzie care conÈ”ºine riscul de asociere între semn Èâ„¢i marcă;

(2)      Orice stat membru poate, de asemenea, să prevadă că titularul este îndreptăÈ”ºit să interzică oricărui terÈ”º să utilizeze, fără consimÈ”ºământul său, în comerÈ”º, orice semn identic sau similar mărcii pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care marca este înregistrată, atunci când marca aceasta se bucură de renume în statul membru în cauză Èâ„¢i când prin utilizarea semnului obÈ”ºine foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori aduce atingere acestora.

(3)      în temeiul alineatelor (1) Èâ„¢i (2), poate fi interzis, inter alia:

(a)      să se aplice semnul pe produse sau pe ambalajul acestora;

(b)      să se ofere produsele, să fie comercializate sau să fie deÈ”ºinute în acest scop, sau să se ofere sau să se furnizeze servicii sub acest semn;

(c)      să se importe sau să se exporte produsele sub acest semn;

(d)      să se utilizeze semnul în documentele de afaceri sau în publicitate.

[…]”

5        Cuprinsul articolului 9 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Regulamentul nr. 40/94 corespundea în esenÈ”ºă celui al articolului 5 alineatul (1) din Directiva 89/104. Alineatul (2) al articolului 9 menÈ”ºionat corespundea alineatului (3) al articolului 5 menÈ”ºionat. în ceea ce priveÈâ„¢te articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, acesta prevedea:

„O marcă comunitară conferă titularului său următoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptăÈ”ºit să interzică oricărui terÈ”º să folosească, fără acordul său, în comerÈ”º:

[…]

(c)      un semn identic sau similar cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca comunitară, atunci când aceasta este de notorietate în Comunitate Èâ„¢i când folosirea semnului fără motiv întemeiat generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare sau aduce atingere acestora.”

6        Articolul 7 din Directiva 89/104, intitulat „Epuizarea drepturilor conferite de o marcă”, prevedea:

„(1)      Marca nu dă dreptul titularului său să interzică utilizarea acesteia pentru produsele care au fost introduse pe piaÈ”ºa [din SpaÈ”ºiul Economic European] sub această marcă de către titular sau cu consimÈ”ºământul acestuia.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică atunci când există motive justificate pentru ca titularul să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se deteriorează după introducerea lor pe piaÈ”ºă.”

7        Potrivit articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94, „[d]reptul conferit de marca comunitară nu permite titularului să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piaÈ”ºă în [Uniunea Europeană] sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său”. Cuprinsul alineatului (2) este identic cu cel al articolului 7 alineatul (2) din Directiva 89/104.

B -  Directiva 2000/31 („Directiva privind comerÈ”ºul electronic”)

8        Articolul 2 litera (a) din Directiva 2000/31 defineÈâ„¢te „serviciile societăÈ”ºii informaÈ”ºionale” prin trimitere la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaÈ”ºii în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice Èâ„¢i al normelor privind serviciile societăÈ”ºii informaÈ”ºionale (JO L 204, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 23, p. 207), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO L 217, p. 18, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 23, p. 282, denumită în continuare „Directiva 98/34”), drept „orice serviciu prestat în mod normal în scopul obÈ”ºinerii unei remuneraÈ”ºii, la distanÈ”ºă, prin mijloace electronice Èâ„¢i la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului”.

9        Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34 continuă astfel:

„[…]

în sensul prezentei definiÈ”ºii:

-      «la distanÈ”ºă» înseamnă că serviciul este prestat fără ca părÈ”ºile să fie prezente simultan;

-      «prin mijloace electronice» înseamnă că serviciul este transmis iniÈ”ºial Èâ„¢i primit la destinaÈ”ºie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea […] Èâ„¢i stocarea datelor Èâ„¢i este transmis integral, transferat Èâ„¢i recepÈ”ºionat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;

-      «la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor» înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale.

[…]”

10      Articolul 6 din Directiva 2000/31 prevede:

„în plus faÈ”ºă de celelalte cerinÈ”ºe stabilite în dreptul [Uniunii], statele membre veghează ca acele comunicări comerciale care fac parte dintr—˜un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale [...] să îndeplinească cel puÈ”ºin următoarele condiÈ”ºii:

[…]

(b)      persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială să poată fi identificată în mod clar;

[…]”

11      SecÈ”ºiunea 4 din capitolul II din Directiva 2000/31, intitulată „Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari”, cuprinde articolele 12-15:

12      Articolul 14 din Directiva 2000/31, intitulat „Stocarea - hosting”, prevede:

„(1)      Statele membre veghează ca atunci când un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale constă în stocarea informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informaÈ”ºiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiÈ”ºia ca:

(a)      furnizorul să nu aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre activitatea sau informaÈ”ºia ilicită, iar în ceea ce priveÈâ„¢te acÈ”ºiunile în daune, să nu aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activitatea sau informaÈ”ºia este vădit ilicită sau

(b)      furnizorul, din momentul în care ia cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre acestea, acÈ”ºionează prompt pentru a elimina informaÈ”ºiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acÈ”ºionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului.

(3)      Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanÈ”ºă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină Èâ„¢i nici nu afectează posibilitatea ca statele membre să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaÈ”ºiilor sau a blocării accesului la acestea.”

13      Articolul 15 din Directiva 2000/31, intitulat „AbsenÈ”ºa obligaÈ”ºiei generale în materie de supraveghere”, prevede:

„(1)      Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligaÈ”ºia generală de supraveghere a informaÈ”ºiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 Èâ„¢i 14 Èâ„¢i nici obligaÈ”ºia generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activităÈ”ºile sunt ilicite.

[…]”

14      Capitolul III din Directiva 2000/31 include, între altele, articolul 18, intitulat „AcÈ”ºiuni în justiÈ”ºie”, care prevede:

„(1)      Statele membre veghează ca acÈ”ºiunile în justiÈ”ºie prevăzute în dreptul intern privind activităÈ”ºile serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale să permită adoptarea rapidă de măsuri, inclusiv măsuri interimare, destinate să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse Èâ„¢i să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective.

[…]”

C -  Directiva 2004/48 („Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală”)

15      Considerentele (1)-(3), (23), (24) Èâ„¢i (32) ale Directivei 2004/48 precizează:

„(1)      Realizarea pieÈ”ºei interne presupune eliminarea restricÈ”ºiilor la libera circulaÈ”ºie Èâ„¢i a denaturărilor concurenÈ”ºei, creând în acelaÈâ„¢i timp un mediu favorabil pentru inovaÈ”ºie Èâ„¢i investiÈ”ºii. în acest context, protecÈ”ºia proprietăÈ”ºii intelectuale este un element esenÈ”ºial [...]

(2)      [...] în acelaÈâ„¢i timp, protecÈ”ºia proprietăÈ”ºii intelectuale nu ar trebui să fie un obstacol în calea libertăÈ”ºii de exprimare Èâ„¢i nici a circulaÈ”ºiei informaÈ”ºiilor Èâ„¢i a protecÈ”ºiei datelor personale, inclusiv pe internet.

(3)      Cu toate acestea, fără mijloace eficiente, în măsură să impună respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inovaÈ”ºia Èâ„¢i creaÈ”ºia sunt descurajate, iar investiÈ”ºiile reduse. Este deci necesar să se asigure ca dreptul material al proprietăÈ”ºii intelectuale, care este astăzi reglementat pe larg de acquis—˜ul comunitar, să fie aplicat efectiv în [Uniune]. [...]

[…]

(23)      […] titularii drepturilor ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un ordin judecătoresc împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a viola dreptul de proprietate industrială al titularului. CondiÈ”ºiile Èâ„¢i procedurile cu privire la un astfel de ordin judecătoresc ar trebui să rămână sub incidenÈ”ºa dreptului intern al statelor membre. în ceea ce priveÈâ„¢te încălcarea dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe, un nivel ridicat de armonizare este deja prevăzut prin Directiva 2001/29/CE [a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i ale drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională (JO L 167, p. 10, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 230)]. Prin urmare, ar trebui ca prezenta directivă să nu aducă atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE.

(24)      După caz Èâ„¢i dacă împrejurările justifică aceasta, măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie care trebuie prevăzute ar trebui să cuprindă măsuri de interdicÈ”ºie, cu scopul de a împiedica viitoare încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală [...].

[…]

(32)      Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale […] care sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. în special, prezenta directivă urmăreÈâ„¢te să asigure respectarea deplină a proprietăÈ”ºii intelectuale, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din această cartă.”

16      Articolul 2 din Directiva 2004/48, care defineÈâ„¢te domeniul de aplicare al acesteia, prevede

„(1)      Fără a aduce atingere mijloacelor prevăzute sau care pot fi prevăzute prin legislaÈ”ºia [Uniunii] sau internă, în măsura în care aceste mijloace sunt favorabile titularilor drepturilor, măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie prevăzute prin prezenta directivă se aplică [...] oricărei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală, prevăzute de legislaÈ”ºia [Uniunii] Èâ„¢i/sau de legislaÈ”ºia internă a statului membru în cauză.

[...]

(3)      Prezenta directivă nu aduce atingere:

(a)       [...] Directivei 2003/31/CE în general Èâ„¢i articolelor 12-15 ale acestei ultime directive în special;

[...]”

17      Capitolul II din Directiva 2004/48, intitulat „Măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie”, cuprinde Èâ„¢ase secÈ”ºiuni, dintre care prima este intitulată „DispoziÈ”ºii generale” Èâ„¢i include, între altele, articolul 3, care prevede:

„(1)      Statele membre prevăd măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală care intră sub incidenÈ”ºa prezentei directive. Aceste măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie trebuie să fie corecte Èâ„¢i echitabile, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare, ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate.

(2)      Măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie trebuie să fie [...] eficiente, proporÈ”ºionale Èâ„¢i disuasive Èâ„¢i să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerÈ”ºului legal [...].”

18      SecÈ”ºiunea 5 din capitolul II din Directiva 2004/48 este intitulată „Măsuri care rezultă dintr—˜o hotărâre de fond”. Aceasta cuprinde articolele 10-12, intitulate „Măsuri corective”, „Ordine judecătoreÈâ„¢ti” Èâ„¢i, respectiv, „Măsuri alternative”.

19      Potrivit articolului 11 din Directiva 2004/48:

„Statele membre asigură ca, atunci când se pronunÈ”ºă o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autorităÈ”ºile judecătoreÈâ„¢ti competente să poată pronunÈ”ºa împotriva contravenientului un ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării. Atunci când legislaÈ”ºia internă prevede aceasta, nerespectarea unui ordin judecătoresc este pasibilă, dacă este cazul, de plata unor daune cominatorii, cu scopul de a—˜i asigura executarea. Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunÈ”ºarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE.”

20      Sus—˜menÈ”ºionatul articol 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 prevede:

„Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terÈ”ºi pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.”

D -  Directiva 76/768 („Directiva privind produsele cosmetice”)

21      Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (JO L 262, p. 169, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 3, p. 101), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/15/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 27 februarie 2003 (JO L 66, p. 26, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 39, p. 128), prevede:

„Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele cosmetice pot fi introduse pe piaÈ”ºă numai în cazul în care pe container Èâ„¢i pe ambalaj sunt inscripÈ”ºionate de neÈâ„¢ters, uÈâ„¢or lizibil Èâ„¢i cu caractere vizibile, următoarele informaÈ”ºii; informaÈ”ºiile menÈ”ºionate la litera (g) pot fi, totuÈâ„¢i, indicate numai pe ambalaj:

(a)       numele sau titlul Èâ„¢i adresa sau sediul producătorului sau al persoanei responsabile de introducerea pe piaÈ”ºă a produsului cosmetic respectiv, stabilit în interiorul ComunităÈ”ºii […];

(b)       conÈ”ºinutul nominal în momentul ambalării produsului […];

(c)       termenul de valabilitate […];

(d)       precauÈ”ºiile speciale referitoare la folosire […];

(e)       numărul lotului de fabricaÈ”ºie sau menÈ”ºiunea care să permită identificarea produselor […]

(f)      funcÈ”ºia produsului, în cazul în care aceasta nu reiese clar din prezentarea produsului;

(g)       lista ingredientelor […]

[…]”

E -  Reglementarea naÈ”ºională

22      Directiva 89/104 a fost transpusă în dreptul naÈ”ºional prin Legea privind mărcile (Trade Marks Act). Transpunerea articolului 5 alineatele (1)-(3) din Directiva 89/104 este realizată la articolul 10 din această lege.

23      Directiva 2000/31 a fost transpusă în dreptul naÈ”ºional prin Regulamentul privind comerÈ”ºul electronic (Electronic Commerce Regulations). Transpunerea articolului 14 din Directiva 2000/31 este realizată la articolul 19 din acest regulament.

24      în ceea ce priveÈâ„¢te articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48, Regatul Unit al Marii Britanii Èâ„¢i Irlandei de Nord nu a adoptat norme specifice în vederea transpunerii acestei dispoziÈ”ºii. CompetenÈ”ºa de a pronunÈ”ºa ordine judecătoreÈâ„¢ti este totuÈâ„¢i reglementată prin articolul 37 din Legea privind Supreme Court (Supreme Court Act), potrivit căreia High Court poate pronunÈ”ºa un ordin judecătoresc în toate cazurile în care este corect Èâ„¢i adecvat să se ia o asemenea măsură [„in all cases in which it appears to be just and convenient to do so”].

25      Directiva 76/768 a fost transpusă în dreptul naÈ”ºional prin Regulamentul privind produsele cosmetice (Cosmetic Products Regulations). Articolul 12 din acesta corespunde articolului 6 alineatul (1) din Directiva 76/768, iar încălcarea acestuia poate constitui infracÈ”ºiune.

II -  AcÈ”ºiunea principală Èâ„¢i întrebările preliminare

26      L’OríƒÂ©al este o companie producătoare Èâ„¢i furnizoare de parfumuri, de produse cosmetice Èâ„¢i de produse pentru îngrijirea părului. în Regatul Unit, L’OríƒÂ©al este titulara mai multor mărci naÈ”ºionale. De asemenea, este titulara unor mărci comunitare.

27      DistribuÈ”ºia produselor L’OríƒÂ©al are loc prin intermediul unei reÈ”ºele închise, în cadrul căreia distribuitorii autorizaÈ”ºi au obligaÈ”ºia de a nu furniza produse altor distribuitori.

28      eBay administrează o piaÈ”ºă online pe care sunt afiÈâ„¢ate produse oferite spre vânzare de persoane care s—˜au înscris în acest scop pe eBay Èâ„¢i care Èâ„¢i—˜au creat un cont de vânzător pe această piaÈ”ºă. eBay percepe un anumit procent din tranzacÈ”ºiile încheiate.

29      eBay permite potenÈ”ºialilor cumpărători să liciteze pentru articolele oferite de vânzători. eBay permite de asemenea vânzarea articolelor fără licitaÈ”ºie, aÈâ„¢adar, la preÈ”º fix, prin intermediul unui sistem numit „cumpărare imediată”. Mai mult, vânzătorii pot crea „magazine online” pe site—˜uri ale eBay. Un astfel de magazin afiÈâ„¢ează toate articolele puse în vânzare de un vânzător într—˜un anumit moment.

30      Vânzătorii Èâ„¢i cumpărătorii trebuie să accepte condiÈ”ºiile de utilizare a pieÈ”ºei online stabilite de eBay. Acestea includ interdicÈ”ºia de a vinde articole contrafăcute Èâ„¢i de a aduce atingere unor mărci.

31      Dacă este cazul, eBay asistă vânzătorii să îÈâ„¢i optimizeze ofertele, să îÈâ„¢i creeze propriile magazine online, să promoveze Èâ„¢i să crească volumul de vânzări. în plus, eBay face publicitate pentru unele dintre produsele puse în vânzare pe piaÈ”ºa sa online prin intermediul afiÈâ„¢ării unor anunÈ”ºuri de către operatori de motoare de căutare, precum Google.

32      Prin scrisoarea din 22 mai 2007, L’OríƒÂ©al a comunicat eBay bănuielile sale referitoare la existenÈ”ºa unor tranzacÈ”ºii pe scară largă care încalcă drepturile sale de proprietate intelectuală, realizate prin intermediul site—˜urilor europene ale eBay.

33      întrucât L’OríƒÂ©al nu a fost mulÈ”ºumită de răspunsul primit, a formulat mai multe acÈ”ºiuni împotriva eBay în mai multe state membre, inclusiv o acÈ”ºiune la High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division.

34      L’OríƒÂ©al a sesizat High Court of Justice solicitând să se constate, mai întâi, că eBay Èâ„¢i persoanele fizice pârâte sunt responsabile pentru vânzările a 17 obiecte, vânzări realizate de persoanele fizice amintite prin intermediul site—˜ului www.ebay.co.uk, aceste vânzări aducând atingere drepturilor conferite L’OríƒÂ©al în special de marca figurativă comunitară care conÈ”ºine cuvintele „Amor Amor” Èâ„¢i de marca naÈ”ºională verbală „LancíƒÂ´me”.

35      Nu se contestă, între L’OríƒÂ©al Èâ„¢i eBay, că, dintre aceste 17 obiecte, două erau contrafaceri ale unor produse cu marca L’OríƒÂ©al.

36      în ceea ce priveÈâ„¢te alte cincisprezece articole, deÈâ„¢i nu susÈ”ºine că ar fi contrafaceri, L’OríƒÂ©al consideră totuÈâ„¢i că vânzarea acestora aduce atingere drepturilor sale asupra mărcii, întrucât aceste articole sunt fie produse nedestinate vânzării, precum articole demonstrative Èâ„¢i mostre, fie produse cu marca L’OríƒÂ©al destinate vânzării în America de Nord, iar nu în SpaÈ”ºiul Economic European (denumit în continuare „SEE”). în plus, unele dintre aceste articole au fost vândute fără ambalaj.

37      High Court of Justice nu s—˜a pronunÈ”ºat în acest stadiu cu privire la măsura în care a avut loc o încălcare a drepturilor L’OríƒÂ©al asupra mărcii, însă a confirmat că persoanele fizice pârâte au realizat pe site—˜ul www.ebay.co.uk vânzările descrise de L’OríƒÂ©al.

38      în al doilea rând, L’OríƒÂ©al susÈ”ºine că eBay este răspunzătoare pentru utilizarea mărcilor L’OríƒÂ©al, dată fiind afiÈâ„¢area acestora pe site—˜ul său, precum Èâ„¢i afiÈâ„¢area pe site—˜ul operatorilor unor motoare de căutare, precum Google, a unor linkuri sponsorizate care apar în urma utilizării unor cuvinte—˜cheie care corespund mărcilor amintite.

39      în această ultimă privinÈ”ºă, nu se contestă faptul că eBay, prin selectarea cuvintelor—˜cheie care corespund mărcilor L’OríƒÂ©al în cadrul serviciului de referenÈ”ºiere „AdWords” al Google, determină apariÈ”ºia unui link promoÈ”ºional către site—˜ul www.ebay.co.uk de fiecare dată când există o concordanÈ”ºă între un astfel de cuvânt Èâ„¢i cel cuprins în căutarea introdusă de un utilizator de internet în motorul de căutare Google. Acest link apărea la rubrica „linkuri comerciale”, care este afiÈâ„¢ată fie în partea dreaptă, fie în partea superioară a paginii afiÈâ„¢ate de Google.

40      Astfel, în cazul în care un utilizator de internet introducea, la 27 martie 2007, cuvintele „shu uemura”, care corespund în esenÈ”ºă mărcii naÈ”ºionale verbale „Shu Uemura” aparÈ”ºinând L’OríƒÂ©al, ca termeni pentru căutare cu motorul de căutare Google, următorul anunÈ”º eBay apărea ca „link comercial”:

„Shu Uemura

PreÈ”ºuri excelente la Shu uemura

CumpăraÈ”ºi prin eBay Èâ„¢i faceÈ”ºi economii!

www.ebay.co.uk”

[„Shu Uemura

Great deals on Shu uemura

Shop on eBay and Save!

www.ebay.co.uk”]

41      Accesarea acestui link promoÈ”ºional determina apariÈ”ºia unei pagini de pe site—˜ul www.ebay.co.uk, pe care se menÈ”ºiona „96 de articole găsite pentru shu uemura”. în cazul majorităÈ”ºii acestor articole, se preciza expres că provin din Hong Kong.

42      De asemenea, printre alte exemple, în cazul în care un utilizator de internet introducea, la 27 martie 2007, cuvintele „matrix hair”, care corespund în parte mărcii naÈ”ºionale verbale „Matrix”, aparÈ”ºinând L’OríƒÂ©al, ca termeni pentru căutare cu motorul de căutare Google, următorul anunÈ”º eBay apărea ca „link sponsorizat”:

„Matrix hair

Aici preÈ”ºuri fantastic de mici

Urmează—˜È”ºi pasiunea pe eBay.co.uk!

www.ebay.co.uk”

[„Matrix hair

Fantastic low prices here

Feed your passion on eBay.co.uk!

www.ebay.co.uk”]

43      în al treilea rând, L’OríƒÂ©al susÈ”ºine că, deÈâ„¢i eBay nu este propriu—˜zis răspunzătoare pentru încălcarea drepturilor sale asupra mărcilor, se impune ca împotriva acesteia să se emită un ordin judecătoresc în temeiul articolului 11 din Directiva 2004/48.

44      L’OríƒÂ©al a încheiat un contract de tranzacÈ”ºie cu unele dintre persoanele fizice pârâte, respectiv cu domnul Potts, cu doamna Ratchford, cu doamna Ormsby, cu domnul Clarke Èâ„¢i cu doamna Clarke, Èâ„¢i a obÈ”ºinut pronunÈ”ºarea hotărârii în lipsă împotriva celorlalte, respectiv împotriva domnului Fox Èâ„¢i a doamnei Bi. în continuare, în cursul lunii martie a anului 2009, la High Court of Justice a avut loc o Èâ„¢edinÈ”ºă consacrată acÈ”ºiunii împotriva eBay.

45      Prin hotărârea din 22 mai 2009, High Court of Justice a efectuat anumite aprecieri de fapt Èâ„¢i a concluzionat că, întrucât mai multe aspecte de drept necesitau mai întâi o interpretare de către Curtea de JustiÈ”ºie a Uniunii Europene, cauza nu era în stare de judecată.

46      în hotărârea menÈ”ºionată, High Court of Justice constată că eBay a utilizat filtre în vederea identificării anunÈ”ºurilor care ar putea contraveni condiÈ”ºiilor de utilizare a site—˜ului. InstanÈ”ºa menÈ”ºionată constată de asemenea că, prin intermediul unui program denumit „VeRO” („Verified Rights Owner”), eBay a dezvoltat un sistem de notificare Èâ„¢i de retragere destinat asistării titularilor unor drepturi de proprietate intelectuală în vederea retragerii de pe piaÈ”ºă a anunÈ”ºurilor care contravin condiÈ”ºiilor site—˜ului. L’OríƒÂ©al a refuzat să participe la acest program, întrucât a considerat că nu este adecvat.

47      High Court of Justice a arătat de asemenea că eBay aplică sancÈ”ºiuni, precum suspendarea temporară Èâ„¢i chiar suspendarea permanentă a conturilor vânzătorilor care au încălcat condiÈ”ºiile de utilizare a pieÈ”ºei online.

48      în pofida constatărilor expuse mai sus, High Court of Justice a considerat că eBay poate să adopte mai multe măsuri în vederea reducerii numărului de vânzări realizate prin intermediul pieÈ”ºei sale online Èâ„¢i care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Potrivit instanÈ”ºei menÈ”ºionate, eBay ar putea utiliza filtre suplimentare. Aceasta ar putea include de asemenea în regulamentele sale interdicÈ”ºia vânzării fără consimÈ”ºământul titularilor mărcilor a produselor de marcă provenite din afara SEE. Pe de altă parte, eBay ar putea să impună limitări suplimentare ale volumelor de produse care pot face obiectul unor anunÈ”ºuri simultane Èâ„¢i să aplice sancÈ”ºiuni cu mai multă rigoare.

49      High Court of Justice precizează totuÈâ„¢i că împrejurarea că eBay poate să adopte mai multe măsuri nu înseamnă neapărat că aceasta este obligată în mod legal să le adopte.

50      Prin decizia din 16 iulie 2009, pronunÈ”ºată în urma hotărârii menÈ”ºionate din 22 mai 2009, High Court of Justice a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      Furnizarea gratuită distribuitorilor autorizaÈ”ºi ai titularului mărcii a parfumurilor Èâ„¢i a produselor cosmetice pentru demonstraÈ”ºii (de exemplu, mostre destinate să fie utilizate pentru demonstraÈ”ºii pentru consumatori în punctele de vânzare) Èâ„¢i a sticluÈ”ºelor mostră (recipiente din care pot fi luate mici cantităÈ”ºi pentru a fi oferite consumatorilor ca mostre gratuite), care nu sunt destinate vânzării către consumatori (fiind adesea marcate cu menÈ”ºiunea «vânzarea interzisă» sau «vânzarea individuală interzisă»), constituie «introducere pe piaÈ”ºă» a acestor produse în sensul articolului 7 alineatul (1) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i al articolului 13 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 40/94]?

2)      Scoaterea parfumurilor Èâ„¢i a produselor cosmetice [din ambalajul exterior] fără acordul titularului mărcii constituie un «motiv justificat» pentru ca titularul mărcii să se opună comercializării ulterioare a produselor fără ambalaje, în sensul articolului 7 alineatul (2) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i al articolului 13 alineatul (2) din [Regulamentul nr. 40/94]?

3)      Răspunsul la a doua întrebare este diferit dacă:

a)      în urma scoaterii [din ambalajul exterior], produsele fără ambalaj nu indică informaÈ”ºiile impuse la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 76/768 Èâ„¢i, în special, nu indică o listă a ingredientelor sau «data expirării produsului»?

b)      lipsa acestor informaÈ”ºii are drept consecinÈ”ºă faptul că oferta de vânzare sau vânzarea produselor fără ambalaj constituie infracÈ”ºiune în conformitate cu legea statului membru în care aceste produse sunt oferite spre vânzare sau vândute de terÈ”ºi?

4)      Răspunsul la a doua întrebare este diferit în cazul în care comercializarea ulterioară aduce atingere sau este susceptibilă să aducă atingere imaginii produselor Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, reputaÈ”ºiei mărcii? în caz afirmativ, acest efect este prezumat sau se impune să fie probat de titularul mărcii?

5)      în cazul în care [operatorul unei pieÈ”ºe] online achiziÈ”ºionează de la un operator al unui motor de căutare utilizarea unui semn identic cu o marcă înregistrată drept cuvânt—˜cheie, astfel încât semnul este afiÈâ„¢at unui utilizator de motorul de căutare într—˜un link sponsorizat către site—˜ul internet al operatorului pieÈ”ºei online, afiÈâ„¢area semnului în linkul comercial constituie o «utilizare» a semnului în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i al articolului 9 alineatul (1) litera (a) din [Regulamentul nr. 40/94]?

6)      Accesarea linkului comercial menÈ”ºionat la a cincea întrebare, care trimite utilizatorul direct la publicitate sau la oferte de vânzare a unor produse identice cu cele pentru care marca este înregistrată sub semnul plasat pe site—˜ul internet de terÈ”ºi, dintre care unele produse aduc atingere mărcii, iar altele nu aduc atingere acesteia, în funcÈ”ºie de statutul diferit al produselor respective, constituie o utilizare a semnului de către operatorul pieÈ”ºei online «pentru» produsele care încalcă marca în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i al articolului 9 alineatul (1) litera (a) din [Regulamentul nr. 40/94]?

7)      în cazul în care produsele pentru care este efectuată publicitatea Èâ„¢i care sunt propuse spre vânzare pe pagina de internet menÈ”ºionată la a Èâ„¢asea întrebare includ produse care nu au fost introduse pe piaÈ”ºă în cadrul SEE de titularul mărcii sau cu acordul acestuia, este suficient, pentru ca această utilizare să intre sub incidenÈ”ºa articolului 5 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i a articolului 9 alineatul (1) litera (a) din [Regulamentul nr. 40/94], fără a intra sub incidenÈ”ºa articolului 7 alineatul (1) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i a articolului 13 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 40/94], ca publicitatea sau oferta de vânzare să fie destinată unor consumatori care se află pe teritoriul acoperit de marcă sau, dimpotrivă, titularul mărcii trebuie să demonstreze că publicitatea sau oferta de vânzare implică în mod necesar introducerea pe piaÈ”ºă a produselor în cauză pe teritoriul acoperit de marcă?

8)      Răspunsurile la a cincea-a Èâ„¢aptea întrebare sunt diferite dacă utilizarea pe care o contestă titularul mărcii constă în afiÈâ„¢area semnului chiar pe site—˜ul internet al operatorului pieÈ”ºei online, iar nu într—˜un link comercial?

9)      în cazul în care, pentru ca o astfel de utilizare să intre sub incidenÈ”ºa articolului 5 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 89/104] Èâ„¢i a articolului 9 alineatul (1) litera (a) din [Regulamentul nr. 40/94] Èâ„¢i să nu intre sub incidenÈ”ºa articolului 7 […] din [Directiva 89/104] Èâ„¢i a articolului 13 […] din [Regulamentul nr. 40/94], este suficient ca publicitatea sau oferta de vânzare să fie destinată consumatorilor care se află pe teritoriul acoperit de marcă:

a)      o astfel de utilizare constă în sau include «stocarea informaÈ”ºiilor furnizate de un destinatar al serviciului» în sensul articolului 14 alineatul (1) din [Directiva 2000/31]?

b)      dacă utilizarea nu constă exclusiv în activităÈ”ºi care intră sub incidenÈ”ºa articolului 14 alineatul (1) din [Directiva 2000/31], dar include astfel de activităÈ”ºi, operatorul pieÈ”ºei online este exonerat de răspundere în măsura în care utilizarea constă în astfel de activităÈ”ºi Èâ„¢i, în caz afirmativ, pot fi acordate daune interese sau alte despăgubiri financiare pentru o astfel de utilizare în măsura în care operatorul nu este exonerat de răspundere?

c)      în cazul în care operatorul unei pieÈ”ºe online are cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de faptul că anumite produse au făcut obiectul unei publicităÈ”ºi, au fost propuse spre vânzare Èâ„¢i au fost vândute pe site—˜ul său internet cu încălcarea drepturilor aferente mărcilor înregistrate Èâ„¢i că este probabil ca încălcările acestor mărci să continue prin publicitatea, oferta de vânzare Èâ„¢i vânzarea aceloraÈâ„¢i produse sau a unor produse similare de către aceiaÈâ„¢i utilizatori sau de către utilizatori diferiÈ”ºi ai site—˜ului internet, aceasta echivalează cu faptul de a avea «cunoÈâ„¢tinÈ”ºă în mod efectiv» sau de a avea «cunoÈâ„¢tinÈ”ºă» în sensul articolului 14 alineatul (1) din [Directiva 2000/31]?

10)      în cazul în care serviciile unui intermediar, precum un operator al unui site internet, au fost utilizate de un terÈ”º pentru a aduce atingere unei mărci, articolul 11 din [Directiva 2004/48] impune statelor membre să asigure că titularul mărcii poate obÈ”ºine un ordin judecătoresc împotriva intermediarului pentru a împiedica încălcarea ulterioară a mărcii menÈ”ºionate, Èâ„¢i nu doar continuarea acestei încălcări specifice, iar în caz afirmativ, care este obiectul acestui ordin ce trebuie instituit?”

III -  Cu privire la întrebările preliminare

A -  Cu privire la prima—˜a patra Èâ„¢i la a Èâ„¢aptea întrebare, referitoare la vânzarea unor produse de marcă pe o piaÈ”ºă online

 1. ConsideraÈ”ºii introductive

51      Astfel cum s—˜a arătat la punctele 36 Èâ„¢i 37 din prezenta hotărâre, nu se contestă faptul că, prin intermediul site—˜ului www.ebay.co.uk, persoanele fizice pârâte au oferit spre vânzare Èâ„¢i au vândut unor consumatori din cadrul Uniunii produse cu marca L’OríƒÂ©al destinate vânzării în state terÈ”ºe, precum Èâ„¢i produse nedestinate vânzării, precum articole demonstrative Èâ„¢i mostre. Pe de altă parte, nu se contestă nici faptul că unele dintre aceste produse au fost vândute fără ambalaj.

52      Punerea în vânzare pe site—˜ul www.ebay.co.uk a unor produse introduse pe piaÈ”ºă în state terÈ”ºe reiese Èâ„¢i din constatările rezumate la punctele 40 Èâ„¢i 41 din prezenta hotărâre, potrivit cărora eBay a făcut publicitate, pe site—˜ul menÈ”ºionat, pentru ofertele de vânzare a unor produse cu marca Shu Uemura aflate în Hong Kong (China).

53      eBay contestă că astfel de puneri în vânzare pe piaÈ”ºa sa online pot încălca drepturile conferite de mărci. Prin intermediul primei—˜a patra Èâ„¢i al celei de a Èâ„¢aptea întrebări, instanÈ”ºa de trimitere urmăreÈâ„¢te să afle dacă această poziÈ”ºie a eBay este corectă.

54      înainte de examinarea acestor întrebări, este important să se amintească, astfel cum a procedat Èâ„¢i avocatul general la punctul 79 din concluzii, că drepturile exclusive conferite de mărci nu pot fi invocate, în principiu, decât faÈ”ºă de operatori economici. Astfel, pentru ca titularul unei mărci să aibă dreptul de a interzice utilizarea de către un terÈ”º a unui semn identic sau similar acestei mărci, este necesar ca această utilizare să aibă loc în cadrul comerÈ”ºului (a se vedea în special Hotărârea din 16 noiembrie 2004, Anheuser—˜Busch, C—˜245/02, Rec., p. I—˜10989, punctul 62, precum Èâ„¢i Hotărârea din 18 iunie 2009, L’OríƒÂ©al Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜487/07, Rep., p. I—˜5185, punctul 57).

55      în consecinÈ”ºă, în cazul în care o persoană fizică vinde un produs de marcă prin intermediul unei pieÈ”ºe online, fără ca această tranzacÈ”ºie să aibă loc în contextul unei activităÈ”ºi comerciale, titularul mărcii nu poate invoca dreptul său exclusiv prevăzut la articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94. în cazul în care, în schimb, vânzările efectuate pe o astfel de piaÈ”ºă depăÈâ„¢esc, prin volum, frecvenÈ”ºă sau alte caracteristici, sfera unei activităÈ”ºi private, vânzătorul face parte din cadrul „comerÈ”ºului”, în sensul articolelor menÈ”ºionate.

56      în hotărârea din 22 mai 2009, instanÈ”ºa de trimitere a constatat că domnul Potts, una dintre persoanele fizice pârâte, a vândut prin intermediul site—˜ului www.ebay.co.uk un număr semnificativ de articole cu mărci ale L’OríƒÂ©al. Având în vedere acest fapt, instanÈ”ºa de trimitere a concluzionat că persoana respectivă acÈ”ºionase în calitate de comerciant. Constatări similare au fost efectuate în ceea ce îi priveÈâ„¢te pe doamnele Ratchford, Ormsby, Clarke Èâ„¢i Bi, precum Èâ„¢i pe domnii Clarke Èâ„¢i Fox.

57      Astfel, dat fiind că ofertele de vânzare Èâ„¢i vânzările menÈ”ºionate la punctul 51 din prezenta hotărâre, care implică o utilizare a unor semne identice sau similare mărcilor a căror titulară este L’OríƒÂ©al, au avut loc în cadrul comerÈ”ºului Èâ„¢i, mai mult, întrucât nu s—˜a contestat faptul că L’OríƒÂ©al nu Èâ„¢i—˜a dat consimÈ”ºământul în acest sens, trebuie să se examineze dacă, având în vedere normele prevăzute la articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94, precum Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa referitoare la aceste articole, L’OríƒÂ©al se putea opune ofertelor de vânzare Èâ„¢i vânzărilor menÈ”ºionate.

 2. Cu privire la oferta de vânzare, prin intermediul unei pieÈ”ºe online destinate consumatorilor din Uniune, a unor produse de marcă destinate de titularul mărcii vânzării în state terÈ”ºe

58      Prin intermediul celei de a Èâ„¢aptea întrebări, care trebuie examinată mai întâi, instanÈ”ºa de trimitere solicită în esenÈ”ºă să se stabilească dacă, pentru ca titularul unei mărci înregistrate într—˜un stat membru al Uniunii sau al unei mărci comunitare să se poată opune, în temeiul normelor prevăzute la articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94, oferirii spre vânzare pe o piaÈ”ºă online a produselor cu această marcă necomercializate anterior în SEE sau, în ipoteza unei mărci comunitare, necomercializate anterior în Uniune, este suficient ca oferta de vânzare să fie destinată consumatorilor aflaÈ”ºi pe teritoriul acoperit de marcă.

59      Regula prevăzută la articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94 conferă titularului mărcii un drept exclusiv care îi permite să interzică oricărui terÈ”º să importe produse care poartă marca sa, să ofere produsele, să le introducă pe piaÈ”ºă sau să le deÈ”ºină în acest scop, în timp ce articolul 7 din aceeaÈâ„¢i directivă Èâ„¢i articolul 13 din regulamentul menÈ”ºionat stabilesc o excepÈ”ºie de la această regulă, prevăzând că dreptul titularului este epuizat atunci când produsele au fost introduse pe piaÈ”ºă în SEE - sau, în cazul unei mărci comunitare, în Uniune - de titularul însuÈâ„¢i sau cu consimÈ”ºământul acestuia (a se vedea în special Hotărârea din 30 noiembrie 2004, Peak Holding, C—˜16/03, Rec., p. I—˜11313, punctul 34, Hotărârea din 15 octombrie 2009, Makro Zelfbedieningsgroothandel Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜324/08, Rep., p. I—˜10019, punctul 21, precum Èâ„¢i Hotărârea din 3 iunie 2010, Coty Prestige Lancaster Group, C—˜127/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 28 Èâ„¢i 46).

60      în ipoteza examinată în cadrul prezentei întrebări, în care produsele nu au fost introduse pe piaÈ”ºă în interiorul SEE de titularul mărcii sau cu consimÈ”ºământul acestuia, excepÈ”ºia prevăzută la articolul 7 din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 13 din Regulamentul nr. 40/94 nu este aplicabilă. în această privinÈ”ºă, Curtea a decis în mod repetat că este esenÈ”ºial ca titularul unei mărci înregistrate într—˜un stat membru să poată controla prima introducere pe piaÈ”ºă a produselor cu această marcă în cadrul SEE (a se vedea în special Hotărârea din 20 noiembrie 2001, Zino Davidoff Èâ„¢i Levi Strauss, C—˜414/99-C—˜416/99, Rec., p. I—˜8691, punctul 33, Hotărârea Peak Holding, citată anterior, punctele 36 Èâ„¢i 37, precum Èâ„¢i Hotărârea Makro Zelfbedieningsgroothandel Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 32).

61      eBay nu contestă aceste principii, însă susÈ”ºine că titularul unei mărci înregistrate într—˜un stat membru sau al unei mărci comunitare nu poate invoca în mod util dreptul exclusiv conferit de această marcă atât timp cât produsele vizate de aceasta Èâ„¢i oferite spre vânzare pe o piaÈ”ºă online se află într—˜un stat terÈ”º Èâ„¢i nu sunt neapărat trimise spre teritoriul acoperit de marca respectivă. L’OríƒÂ©al, guvernul Regatului Unit, guvernele italian, polonez Èâ„¢i portughez, precum Èâ„¢i Comisia Europeană consideră, în schimb, că normele Directivei 89/104 Èâ„¢i cele ale Regulamentului nr. 40/94 se aplică în cazul în care se dovedeÈâ„¢te că oferirea spre vânzare a produsului de marcă aflat într—˜un stat terÈ”º este destinată unor consumatori aflaÈ”ºi pe teritoriul acoperit de marcă.

62      Această ultimă teză trebuie primită. Astfel, în caz contrar, operatorii care folosesc comerÈ”ºul electronic Èâ„¢i oferă spre vânzare pe o piaÈ”ºă online destinată consumatorilor aflaÈ”ºi în Uniune produse de marcă aflate într—˜un stat terÈ”º Èâ„¢i care pot fi vizualizate pe ecran Èâ„¢i comandate prin intermediul pieÈ”ºei respective nu ar avea, în ceea ce priveÈâ„¢te ofertele de vânzare de acest tip, nicio obligaÈ”ºie de a se conforma normelor Uniunii în materie de proprietate intelectuală. O astfel de situaÈ”ºie ar afecta efectul util al acestor norme.

63      în această privinÈ”ºă, este suficient să se arate că, în temeiul articolului 5 alineatul (3) literele (b) Èâ„¢i (d) din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 alineatul (2) literele (b) Èâ„¢i (d) din Regulamentul nr. 40/94, utilizarea de către terÈ”ºi a unor semne identice sau similare unor mărci căreia i se pot opune titularii mărcilor include utilizarea unor astfel de semne în ofertele de vânzare Èâ„¢i în publicitate. Astfel cum au subliniat avocatul general la punctul 127 din Concluzii Èâ„¢i Comisia în observaÈ”ºiile sale scrise, s—˜ar aduce atingere caracterului efectiv al acestor norme dacă, în cazul utilizării, într—˜o ofertă de vânzare sau în cadrul publicităÈ”ºii pe internet destinate consumatorilor aflaÈ”ºi în Uniune, a unui semn identic sau similar unei mărci înregistrate în Uniune, nu s—˜ar aplica normele sus—˜amintite ca urmare a simplului fapt că terÈ”ºul aflat la originea acestei oferte sau a acestei publicităÈ”ºi este stabilit într—˜un stat terÈ”º, că serverul site—˜ului internet utilizat de acesta se află într—˜un astfel de stat sau că produsul care face obiectul ofertei sau al publicităÈ”ºii respective se află într—˜un stat terÈ”º.

64      Trebuie să se precizeze totuÈâ„¢i că simpla accesibilitate a unui site internet pe teritoriul acoperit de marcă nu este suficientă pentru a se concluziona în sensul că ofertele de vânzare afiÈâ„¢ate pe acesta sunt destinate consumatorilor aflaÈ”ºi pe acest teritoriu (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 7 decembrie 2010, Pammer Èâ„¢i Hotel Alpenhof, C—˜585/08 Èâ„¢i C—˜144/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 69). Astfel, în cazul în care accesibilitatea unei pieÈ”ºe online pe teritoriul respectiv ar fi suficientă pentru ca anunÈ”ºurile afiÈâ„¢ate pe aceasta să aparÈ”ºină domeniului de aplicare al Directivei 89/104 Èâ„¢i al Regulamentului nr. 40/94, atunci, în cazul site—˜urilor Èâ„¢i al anunÈ”ºurilor care, deÈâ„¢i sunt în mod evident destinate exclusiv unor consumatori situaÈ”ºi în state terÈ”ºe, sunt totuÈâ„¢i accesibile tehnic pe teritoriul Uniunii, ar fi aplicabil în mod nejustificat dreptul Uniunii.

65      în consecinÈ”ºă, revine instanÈ”ºelor naÈ”ºionale sarcina de a aprecia de la caz la caz dacă există indicii relevante care permit concluzia că o ofertă de vânzare afiÈâ„¢ată pe o piaÈ”ºă online accesibilă pe teritoriul acoperit de marcă este destinată unor consumatori aflaÈ”ºi pe teritoriul amintit. în cazul în care oferta de vânzare este însoÈ”ºită de precizări privind zonele geografice în care vânzătorul acceptă să expedieze produsul, acest tip de precizare are o importanÈ”ºă specială în cadrul aprecierii menÈ”ºionate.

66      în acÈ”ºiunea principală, site—˜ul www.ebay.co.uk este, în lipsa unor probe contrarii, destinat consumatorilor aflaÈ”ºi pe teritoriul acoperit de mărcile naÈ”ºionale Èâ„¢i comunitare invocate, astfel încât ofertele de vânzare care apar pe acest site Èâ„¢i care fac obiectul acÈ”ºiunii principale aparÈ”ºin domeniului de aplicare al reglementărilor Uniunii în materie de protecÈ”ºie a mărcilor.

67      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a Èâ„¢aptea întrebare adresată că, în cazul în care produse aflate într—˜un stat terÈ”º, care poartă o marcă înregistrată într—˜un stat membru al Uniunii sau o marcă comunitară, necomercializate anterior în SEE sau, în cazul mărcii comunitare, necomercializate anterior în Uniune, sunt vândute de un operator economic prin intermediul unei pieÈ”ºe online Èâ„¢i fără consimÈ”ºământul titularului acestei mărci unui consumator aflat pe teritoriul acoperit de marca menÈ”ºionată sau fac obiectul unei oferte de vânzare sau al unei publicităÈ”ºi pe o astfel de piaÈ”ºă destinată unor consumatori aflaÈ”ºi pe acest teritoriu, titularul respectiv se poate opune vânzării, ofertei de vânzare sau publicităÈ”ºii menÈ”ºionate în temeiul normelor prevăzute la articolul 5 din Directiva 89/104 sau la articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94. Revine instanÈ”ºelor naÈ”ºionale sarcina să aprecieze de la caz la caz dacă există indicii relevante care permit să se concluzioneze că o ofertă de vânzare sau publicitatea afiÈâ„¢ată pe o piaÈ”ºă online accesibilă pe teritoriul respectiv este destinată consumatorilor aflaÈ”ºi pe acest teritoriu.

 3. Cu privire la oferta de vânzare a articolelor demonstrative Èâ„¢i a mostrelor

68      în acÈ”ºiunea principală nu se contestă că, la data faptelor examinate de instanÈ”ºa de trimitere, persoanele fizice pârâte au oferit spre vânzare, pe site—˜ul www.ebay.co.uk, articole demonstrative Èâ„¢i mostre pe care L’OríƒÂ©al le—˜a furnizat gratuit distribuitorilor săi autorizaÈ”ºi.

69      Prin intermediul primei întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă furnizarea de către titularul unei mărci a unor articole care poartă această marcă Èâ„¢i sunt destinate demonstraÈ”ºiilor pentru consumatori în puncte de vânzare autorizate, precum Èâ„¢i a unor flacoane care poartă la rândul lor această marcă, din care se pot lua cantităÈ”ºi mici care sunt oferite drept mostre gratuite consumatorilor, constituie o introducere pe piaÈ”ºă în sensul Directivei 89/104 Èâ„¢i al Regulamentului nr. 40/94.

70      în acest context, instanÈ”ºa respectivă a constatat că L’OríƒÂ©al a precizat în mod clar distribuitorilor săi autorizaÈ”ºi că nu pot vinde astfel de articole Èâ„¢i de flacoane, iar pe acestea apărea de altfel deseori menÈ”ºiunea „vânzarea interzisă”.

71      Astfel cum a decis deja Curtea, în cazul în care titularul unei mărci aplică marca respectivă pe obiecte pe care le oferă gratuit pentru a promova vânzarea produselor sale, obiectele propriu—˜zise menÈ”ºionate nu sunt supuse niciunei operaÈ”ºiuni de distribuire în scopul introducerii lor pe piaÈ”ºă (a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2009, Silberquelle, C—˜495/07, Rep., p. I—˜137, punctele 20-22). Prin urmare, furnizarea gratuită a unor astfel de obiecte nu constituie, în principiu, o introducere pe piaÈ”ºă a acestora de către titularul amintit.

72      Curtea a constatat de asemenea că, atunci când titularul unei mărci aplică indicaÈ”ºii precum „tester” Èâ„¢i „vânzarea interzisă” pe obiecte precum testerele pentru parfum, aceasta se opune, în lipsa unor elemente care demonstrează contrariul, concluziei că există un consimÈ”ºământ al acestui titular în vederea introducerii pe piaÈ”ºă a obiectelor menÈ”ºionate (a se vedea Hotărârea Coty Prestige Lancaster Group, citată anterior, punctele 43, 46 Èâ„¢i 48).

73      în aceste condiÈ”ºii, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată că furnizarea de către titularul unei mărci distribuitorilor săi autorizaÈ”ºi a unor articole care poartă această marcă Èâ„¢i sunt destinate demonstraÈ”ºiilor pentru consumatori în puncte de vânzare autorizate, precum Èâ„¢i a unor flacoane care poartă această marcă, din care se pot lua cantităÈ”ºi mici care sunt oferite drept mostre gratuite consumatorilor, nu constituie, în lipsa unor probe contrare, o introducere pe piaÈ”ºă în sensul Directivei 89/104 Èâ„¢i al Regulamentului nr. 40/94.

 4. Cu privire la comercializarea de produse fără ambalaj

74      Astfel cum s—˜a precizat la punctele 36, 37 Èâ„¢i 51 din prezenta hotărâre, unele dintre exemplarele de produse cu mărci a căror titulară este L’OríƒÂ©al au fost vândute fără ambalajul exterior de comercianÈ”ºi care îÈâ„¢i desfăÈâ„¢oară activitatea prin intermediul pieÈ”ºei eBay.

75      Prin intermediul celor de a doua—˜a patra întrebări, instanÈ”ºa de trimitere urmăreÈâ„¢te să afle, în esenÈ”ºă, dacă scoaterea ambalajelor exterioare ale produselor, precum cele în cauză în acÈ”ºiunea principală, aduce atingere dreptului exclusiv al titularului mărcii aplicate pe aceste produse Èâ„¢i îi permite acestuia din urmă să se opună revânzării produselor ale căror ambalaje au fost astfel scoase.

76      Având în vedere împrejurarea că produsele în cauză în acÈ”ºiunea principală, ale căror ambalaje au fost scoase, sunt în majoritate produse cosmetice, instanÈ”ºa de trimitere solicită să se răspundă la aceste întrebări È”ºinând seama de articolul 6 alineatul (1) din Directiva 76/768, potrivit căruia produsele cosmetice nu pot fi introduse pe piaÈ”ºă decât dacă pe recipient Èâ„¢i pe ambalaj se menÈ”ºionează, între altele, identitatea producătorului sau a persoanei responsabile de introducerea pe piaÈ”ºă, compoziÈ”ºia produsului (conÈ”ºinutul Èâ„¢i lista ingredientelor), modul de folosire a produsului (utilizarea Èâ„¢i precauÈ”ºiile speciale referitoare la folosire) Èâ„¢i date privind conservarea acestuia (termenul de valabilitate). în această privinÈ”ºă, instanÈ”ºa de trimitere urmăreÈâ„¢te să afle, în esenÈ”ºă, dacă titularul unei mărci poate, în temeiul dreptului său exclusiv prevăzut în Directiva 89/104 sau, în cazul unei mărci comunitare, în Regulamentul nr. 40/94, să se opună revânzării produselor care poartă această marcă în cazul în care comercializarea are loc cu nerespectarea cerinÈ”ºelor prevăzute de dispoziÈ”ºia menÈ”ºionată din Directiva 76/768.

77      L’OríƒÂ©al, ca Èâ„¢i guvernele francez, polonez Èâ„¢i portughez Èâ„¢i Comisia, consideră că, independent de aspectul dacă a avut sau nu a avut loc o încălcare a Directivei 76/768, ambalajul constituie o parte esenÈ”ºială a imaginii parfumurilor Èâ„¢i a produselor cosmetice. în consecinÈ”ºă, titularul mărcii aplicate pe aceste produse Èâ„¢i pe ambalajul menÈ”ºionat ar trebui să se poată opune unei revânzări a acestor produse fără ambalaj. în schimb, eBay subliniază că, în domeniul parfumurilor Èâ„¢i al cosmeticelor, deseori flaconul sau recipientul produsului, iar nu ambalajul extern, este cel care conferă imaginea de prestigiu Èâ„¢i de lux.

78      Trebuie să se considere, în primul rând, că, având în vedere varietatea gamelor de parfumuri Èâ„¢i de produse cosmetice, problema dacă scoaterea ambalajelor unui astfel de produs aduce atingere imaginii acestuia Èâ„¢i, astfel, reputaÈ”ºiei mărcii pe care o poartă trebuie examinată de la caz la caz. Astfel, după cum a arătat avocatul general la punctele 71-74 din concluzii, aspectul unui parfum sau al unui produs cosmetic fără ambalaj exterior poate transmite uneori în mod eficace imaginea de prestigiu Èâ„¢i de lux a acestui produs, în timp ce, în alte cazuri, scoaterea ambalajului respectiv are drept consecinÈ”ºă o atingere adusă acestei imagini.

79      O astfel de atingere poate avea loc atunci când ambalajul exterior contribuie în măsură egală sau superioară în raport cu flaconul sau cu recipientul la prezentarea imaginii produsului create de titularul mărcii Èâ„¢i de distribuitorii săi autorizaÈ”ºi. De asemenea, este posibil ca absenÈ”ºa unora sau a tuturor informaÈ”ºiilor solicitate la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 76/768 să aducă prejudicii imaginii produsului. Revine titularului mărcii sarcina de a demonstra existenÈ”ºa elementelor constitutive ale acestei atingeri.

80      Este important să se amintească, în al doilea rând, că, întrucât funcÈ”ºia esenÈ”ºială a mărcii este de a garanta consumatorului identitatea originii produsului, aceasta are în special rolul de a atesta că toate produsele care poartă marca respectivă au fost fabricate sau furnizate sub controlul unei întreprinderi unice, căreia i se poate atribui răspunderea pentru calitatea acestora (a se vedea în special Hotărârea din 12 noiembrie 2002, Arsenal Football Club, C—˜206/01, Rec., p. I—˜10273, punctul 48, Èâ„¢i Hotărârea din 23 aprilie 2009, Copad, C—˜59/08, Rep., p. I—˜3421, punctul 45).

81      Or, în cazul în care lipsesc anumite informaÈ”ºii impuse de lege, precum cele referitoare la identificarea producătorului sau a responsabilului introducerii pe piaÈ”ºă a produsului cosmetic, se aduce atingere funcÈ”ºiei mărcii de indicare a originii, în măsura în care marca este lipsită de efectul său esenÈ”ºial, care constă în a garanta că produsele care o poartă sunt furnizate sub controlul unei întreprinderi unice, căreia i se poate atribui răspunderea pentru calitatea lor.

82      în al treilea Èâ„¢i ultimul rând, trebuie să se arate, astfel cum a procedat avocatul general la punctul 76 din concluzii, că aspectul dacă oferirea spre vânzare sau vânzarea de produse de marcă lipsite de ambalaj exterior Èâ„¢i, astfel, de anumite informaÈ”ºii necesare în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 76/768 este sau nu este incriminată penal în dreptul naÈ”ºional nu poate influenÈ”ºa aplicabilitatea normelor Uniunii în materia protecÈ”ºiei mărcilor.

83      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua—˜a patra întrebare că articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci poate, în temeiul dreptului exclusiv conferit de aceasta, să se opună revânzării de produse precum cele în cauză în acÈ”ºiunea principală pentru motivul că vânzătorul subsecvent a scos ambalajul exterior al acestor produse, în cazul în care scoaterea acestui ambalaj are drept consecinÈ”ºă lipsa unor informaÈ”ºii esenÈ”ºiale, precum cele referitoare la identificarea producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piaÈ”ºă a produsului cosmetic. Dacă scoaterea ambalajului exterior nu a condus la o astfel de lipsă de informaÈ”ºii, titularul mărcii se poate opune totuÈâ„¢i ca un parfum sau un produs cosmetic ce poartă marca al cărei titular este să fie revândut fără ambalaj în cazul în care demonstrează că scoaterea ambalajului a adus atingere imaginii produsului respectiv Èâ„¢i, astfel, reputaÈ”ºiei mărcii.

B -  Cu privire la a cincea Èâ„¢i la a Èâ„¢asea întrebare, referitoare la publicitatea realizată de operatorul pieÈ”ºei online pentru site—˜ul său Èâ„¢i pentru produsele oferite pe acesta

84      Reiese din situaÈ”ºia de fapt din acÈ”ºiunea principală, rezumată la punctele 39-42 din prezenta hotărâre, că, prin selectarea la operatorul motorului de căutare Google a cuvintelor—˜cheie care corespund unor mărci L’OríƒÂ©al, eBay a determinat, în cazul în care utilizatorii de internet introduceau în motorul de căutare o interogare care cuprindea cuvintele menÈ”ºionate, afiÈâ„¢area unui link promoÈ”ºional la site—˜ul www.ebay.co.uk, însoÈ”ºit de un anunÈ”º publicitar care priveÈâ„¢te posibilitatea de a cumpăra produse de marca solicitată prin intermediul site—˜ului respectiv. Acest link promoÈ”ºional apărea în rubrica „linkuri comerciale”, aflată în partea dreaptă sau în partea superioară a ecranului cu rezultatele căutării afiÈâ„¢ate de Google.

85      PărÈ”ºile nu contestă că, într—˜o astfel de situaÈ”ºie, operatorul pieÈ”ºei online are calitatea de persoană care publică un anunÈ”º. Acesta solicită afiÈâ„¢area de linkuri Èâ„¢i de mesaje care, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 89 din concluzii, constituie publicitate nu numai pentru anumite oferte de vânzare de pe piaÈ”ºa respectivă, ci Èâ„¢i pentru piaÈ”ºă în sine. AnunÈ”ºurile publicitare menÈ”ºionate între alte exemple de instanÈ”ºa de trimitere Èâ„¢i prezentate la punctele 40 Èâ„¢i 42 din această hotărâre ilustrează această practică.

86      Prin intermediul celei de a cincea Èâ„¢i al celei de a Èâ„¢asea întrebări, care trebuie examinate împreună, instanÈ”ºa de trimitere solicită în esenÈ”ºă să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică operatorului unei pieÈ”ºe online să facă publicitate pentru această piaÈ”ºă Èâ„¢i pentru produsele cu această marcă oferite pe piaÈ”ºa amintită, pornind de la un cuvânt—˜cheie identic cu marca respectivă pe care acest operator l—˜a selecÈ”ºionat în cadrul unui serviciu de referenÈ”ºiere pe internet fără acordul titularului respectiv.

87      în ce priveÈâ„¢te publicitatea afiÈâ„¢ată pe internet pornind de la cuvinte—˜cheie care corespund unor mărci, Curtea a decis deja că un astfel de cuvânt—˜cheie este mijlocul utilizat de persoana care publică anunÈ”ºul pentru a declanÈâ„¢a afiÈâ„¢area anunÈ”ºului său Èâ„¢i face, aÈâ„¢adar, obiectul unei utilizări „în cadrul comerÈ”ºului” în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94 (Hotărârea din 23 martie 2010, Google France Èâ„¢i Google, C—˜236/08-C—˜238/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 51 Èâ„¢i 52, precum Èâ„¢i Hotărârea din 25 martie 2010, BergSpechte, C—˜278/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 18).

88      în scopul de a determina dacă un anunÈ”º publicitar de acest tip îndeplineÈâ„¢te Èâ„¢i celelalte condiÈ”ºii care, potrivit normelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie îndeplinite pentru ca titularul mărcii să i se poată opune, trebuie să se examineze, pe de o parte, dacă anunÈ”ºurile precum cele afiÈâ„¢ate de eBay prin intermediul unui serviciu de referenÈ”ºiere precum cel furnizat de Google sunt realizate pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care a fost înregistrată marca Èâ„¢i, pe de altă parte, dacă astfel de anunÈ”ºuri aduc atingere sau pot aduce atingere uneia dintre funcÈ”ºiile mărcii (a se vedea Hotărârea BergSpechte, citată anterior, punctul 21).

89      în această privinÈ”ºă, trebuie mai întâi să se arate că, în măsura în care eBay a utilizat cuvinte—˜cheie care corespund unor mărci ale L’OríƒÂ©al pentru a—˜Èâ„¢i promova propriul serviciu, care constă în a pune la dispoziÈ”ºia vânzătorilor Èâ„¢i a cumpărătorilor de produse o piaÈ”ºă online, această utilizare nu a avut loc nici pentru produse sau servicii „identice cu cele pentru care [marca] este înregistrată”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, Èâ„¢i, de altfel, nici pentru produse sau servicii similare acestora din urmă, în sensul alineatului (1) litera (b) al articolelor menÈ”ºionate.

90      Prin urmare, această utilizare de către eBay a unor semne care corespund unor mărci ale L’OríƒÂ©al în scopul promovării pieÈ”ºei sale online ar putea fi examinată, în cel mai bun caz, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât aceste dispoziÈ”ºii instituie, în favoarea mărcilor de renume, o protecÈ”ºie mai extinsă decât cea prevăzută la alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) al aceloraÈâ„¢i articole Èâ„¢i care vizează în special ipoteza în care terÈ”ºul utilizează semnele care corespund unor astfel de mărci pentru produse sau servicii care nu sunt similare produselor sau serviciilor pentru care mărcile menÈ”ºionate au fost înregistrate.

91      în continuare, trebuie să se constate că, în măsura în care eBay a utilizat cuvinte—˜cheie care corespund unor mărci ale L’OríƒÂ©al în vederea promovării unor oferte de vânzare de produse de marcă provenite de la clienÈ”ºii săi vânzători, aceasta le—˜a utilizat pentru produse sau servicii identice celor pentru care sunt înregistrate aceste mărci. în această privinÈ”ºă, trebuie amintit că expresia „pentru produse sau servicii” nu priveÈâ„¢te exclusiv produsele sau serviciile terÈ”ºului care utilizează semne care corespund mărcilor, ci poate privi Èâ„¢i produsele sau serviciile altor persoane. Astfel, împrejurarea că un operator economic utilizează un semn care corespunde cu marca unor produse care nu îi aparÈ”ºin, în sensul că nu dispune de un titlu asupra acestora, nu reprezintă în sine un obstacol pentru aplicarea articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i a articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 60, precum Èâ„¢i OrdonanÈ”ºa din 19 februarie 2009, UDV North America, C—˜62/08, Rep., p. I—˜1279, punctul 43).

92      în ceea ce priveÈâ„¢te tocmai o situaÈ”ºie în care prestatorul unui serviciu utilizează un semn care corespunde unei mărci a altei persoane în vederea promovării unor produse pe care unul dintre clienÈ”ºii săi le comercializează cu ajutorul acestui serviciu, Curtea consideră că o astfel de utilizare aparÈ”ºine domeniului de aplicare al articolului 5 alineatul (1) din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94 în cazul în care se desfăÈâ„¢oară astfel încât se stabileÈâ„¢te o legătură între semnul Èâ„¢i serviciul menÈ”ºionat (a se vedea OrdonanÈ”ºa UDV North America, citată anterior, punctul 47 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

93      Astfel cum au subliniat avocatul general la punctul 89 din concluzii Èâ„¢i guvernul francez în Èâ„¢edinÈ”ºă, există o astfel de legătură în împrejurări precum cele din cauza principală. Astfel, anunÈ”ºurile efectuate pe eBay creează o asociere evidentă între produsele de marcă menÈ”ºionate în aceste anunÈ”ºuri Èâ„¢i posibilitatea de a le achiziÈ”ºiona prin intermediul eBay.

94      în ceea ce priveÈâ„¢te, în cele din urmă, aspectul dacă utilizarea cuvântului—˜cheie care corespunde unei mărci poate aduce atingere uneia dintre funcÈ”ºiile mărcii, Curtea a precizat în alte cauze că există o astfel de atingere atunci când anunÈ”ºul nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat Èâ„¢i suficient de atent să îÈâ„¢i dea seama dacă produsele sau serviciile vizate în anunÈ”º provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terÈ”º (Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 99, precum Èâ„¢i Hotărârea din 8 iulie 2010, Portakabin Èâ„¢i Portakabin, C—˜558/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 54).

95      în acest context, trebuie amintit că necesitatea unei afiÈâ„¢ări transparente a anunÈ”ºurilor pe internet este subliniată în legislaÈ”ºia Uniunii cu privire la comerÈ”ºul electronic. Având în vedere interesul comerÈ”ºului onest Èâ„¢i interesul protecÈ”ºiei consumatorilor, articolul 6 din Directiva 2000/31 prevede norma potrivit căreia persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială ce face parte dintr—˜un serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale trebuie să poată fi identificată în mod clar (Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 86).

96      Prin urmare, publicitatea provenită de la operatorul unei pieÈ”ºe online Èâ„¢i afiÈâ„¢ată de operatorul unui motor de căutare trebuie să comunice, în orice caz, identitatea operatorului pieÈ”ºei respective, precum Èâ„¢i faptul că produsele de marcă în legătură cu care este realizat anunÈ”ºul sunt puse în vânzare prin intermediul pieÈ”ºei administrate de acesta.

97      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a cincea Èâ„¢i la a Èâ„¢asea întrebare că articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică operatorului unei pieÈ”ºe online să facă publicitate pentru produse cu această marcă, vândute pe piaÈ”ºa respectivă, pornind de la un cuvânt—˜cheie identic cu marca respectivă pe care acest operator l—˜a selecÈ”ºionat în cadrul unui serviciu de referenÈ”ºiere pe internet în cazul în care publicitatea nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat Èâ„¢i suficient de atent să îÈâ„¢i dea seama dacă produsele menÈ”ºionate provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terÈ”º.

C -  Cu privire la a opta întrebare, referitoare la utilizarea unor semne care corespund unor mărci în ofertele de vânzare afiÈâ„¢ate pe site—˜ul operatorului pieÈ”ºei online

98      Prin intermediul celei de a opta întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească modul în care trebuie calificată, în raport cu Directiva 89/104 Èâ„¢i cu Regulamentul nr. 40/94, afiÈâ„¢area pe site—˜ul operatorului unei pieÈ”ºe online a unor semne identice sau similare unor mărci.

99      în această privinÈ”ºă, trebuie să se arate mai întâi că, în comerÈ”ºul desfăÈâ„¢urat prin intermediul pieÈ”ºelor online, serviciul furnizat de operatorul unei astfel de pieÈ”ºe include afiÈâ„¢area pentru clienÈ”ºii săi vânzători a ofertelor de vânzare provenite de la aceÈâ„¢tia.

100    în continuare, trebuie să se constate că, în cazul în care astfel de oferte vizează produse de marcă, semne identice sau similare mărcii apar în mod inevitabil pe site—˜ul operatorului pieÈ”ºei.

101    DeÈâ„¢i este adevărat că, în aceste condiÈ”ºii, aceste semne fac obiectul unei „utilizări” pe site—˜ul respectiv, nu reiese totuÈâ„¢i că această utilizare, în sensul Directivei 89/104 Èâ„¢i al Regulamentului nr. 40/94, este realizată de operatorul pieÈ”ºei.

102    Astfel, existenÈ”ºa unei „utilizări” de către un terÈ”º a unui semn identic sau similar cu marca titularului, în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94, presupune cel puÈ”ºin că terÈ”ºul utilizează semnul în cadrul propriei comunicări comerciale. Or, în măsura în care acest terÈ”º furnizează un serviciu care constă în a permite clienÈ”ºilor săi ca, în cadrul activităÈ”ºilor lor comerciale, precum ofertele de vânzare, să afiÈâ„¢eze semne care corespund unor mărci, operatorul menÈ”ºionat nu utilizează el însuÈâ„¢i semnele respective în sensul vizat prin reglementarea Uniunii menÈ”ºionată (a se vedea în acest sens Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctele 56 Èâ„¢i 57).

103    Astfel cum au arătat în special guvernul Regatului Unit Èâ„¢i Comisia în Èâ„¢edinÈ”ºă, precum Èâ„¢i avocatul general la punctele 119 Èâ„¢i 120 din concluzii, reiese că utilizarea unor semne identice sau similare mărcilor în ofertele de vânzare afiÈâ„¢ate pe o piaÈ”ºă online se face de către clienÈ”ºii vânzători ai operatorului acestei pieÈ”ºe, iar nu de către operator însuÈâ„¢i.

104    în măsura în care permite clienÈ”ºilor săi o astfel de utilizare, rolul operatorului pieÈ”ºei online nu poate fi examinat în raport cu dispoziÈ”ºiile Directivei 89/104 Èâ„¢i cu cele ale Regulamentului nr. 40/94, ci trebuie examinat în lumina altor norme de drept, precum cele prevăzute în Directiva 2000/31, în special în secÈ”ºiunea 4 din capitolul II din aceasta, care priveÈâ„¢te „răspunderea furnizorilor de servicii intermediari” în comerÈ”ºul electronic Èâ„¢i care include articolele 12-15 din directiva menÈ”ºionată (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 57).

105    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a opta întrebare că operatorul unei pieÈ”ºe online nu realizează o „utilizare”, în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94, a semnelor identice sau similare unor mărci care apar în ofertele de vânzare afiÈâ„¢ate pe site—˜ul său.

D -  Cu privire la a noua întrebare, referitoare la răspunderea operatorului pieÈ”ºei online

106    Prin intermediul celei de a noua întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească:

-      dacă serviciul furnizat de operatorul unei pieÈ”ºe online intră în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31 (Stocarea - hosting) Èâ„¢i, în cazul unui răspuns afirmativ,

-      în ce condiÈ”ºii trebuie să se concluzioneze că operatorul unei pieÈ”ºe online a luat „cunoÈâ„¢tinÈ”ºă” în sensul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31.

 1. Cu privire la stocarea de către operatorul pieÈ”ºei online a informaÈ”ºiilor furnizate de clienÈ”ºii vânzători ai acestuia

107    Astfel cum a arătat deja Curtea, articolele 12-15 din Directiva 2000/31 urmăresc să restrângă cazurile în care, în conformitate cu dreptul naÈ”ºional aplicabil în domeniu, poate fi angajată răspunderea furnizorilor intermediari de servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale. în consecinÈ”ºă, condiÈ”ºiile pentru constatarea unei astfel de răspunderi trebuie analizate în cadrul acestui drept naÈ”ºional, înÈ”ºelegându—˜se totuÈâ„¢i că, în temeiul articolelor amintite din Directiva 2000/31, anumite cazuri nu pot da naÈâ„¢tere unei răspunderi a furnizorilor menÈ”ºionaÈ”ºi (Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 107).

108    DeÈâ„¢i revine instanÈ”ºei de trimitere competenÈ”ºa de a determina condiÈ”ºiile unei răspunderi precum cea invocată de L’OríƒÂ©al în raport cu eBay, Curtea are competenÈ”ºa de a examina dacă operatorul unei pieÈ”ºe online se poate prevala de derogarea în materie de răspundere prevăzută de Directiva 2000/31.

109    Astfel cum au observat în special guvernul Regatului Unit, guvernul polonez Èâ„¢i Comisia, precum Èâ„¢i avocatul general la punctul 134 din concluzii, un serviciu pe internet care are ca scop facilitarea contactului dintre vânzătorii Èâ„¢i cumpărătorii de produse este, în principiu, un serviciu în sensul Directivei 2000/31. Această directivă priveÈâ„¢te, astfel cum arată titlul său, „serviciil[e] societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic”. Reiese din definiÈ”ºia noÈ”ºiunii „serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale” citată la punctele 8 Èâ„¢i 9 din prezenta hotărâre că acesta include serviciile prestate la distanÈ”ºă prin mijloace electronice de prelucrare Èâ„¢i stocare a datelor, la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului, Èâ„¢i, în mod normal, în scopul obÈ”ºinerii unei remuneraÈ”ºii. în mod evident, administrarea unei pieÈ”ºe online poate întruni toate aceste caracteristici.

110    în ceea ce priveÈâ„¢te piaÈ”ºa online în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală, nu se contestă că eBay stochează, respectiv salvează, pe serverul său date furnizate de clienÈ”ºii săi. eBay efectuează această stocare de fiecare dată când un client îÈâ„¢i deschide un cont de vânzător la aceasta Èâ„¢i îi furnizează datele ofertelor sale de vânzare. De asemenea, în mod normal, eBay este remunerată, întrucât percepe un procentaj din tranzacÈ”ºiile efectuate în urma ofertelor de vânzare menÈ”ºionate.

111    TotuÈâ„¢i, faptul că serviciul furnizat de operatorul unei pieÈ”ºe online include stocarea informaÈ”ºiilor care îi sunt transmise de clienÈ”ºii săi vânzători nu este suficient în sine pentru a concluziona că acest serviciu aparÈ”ºine în orice ipoteză domeniului de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31. Astfel, această dispoziÈ”ºie trebuie interpretată nu numai în raport cu termenii utilizaÈ”ºi, ci Èâ„¢i È”ºinând seama de contextul în care apare aceasta, precum Èâ„¢i de obiectivele urmărite prin reglementarea din care face parte această dispoziÈ”ºie (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 16 octombrie 2008, Bundesverband der Verbraucherzentralen und VerbraucherverbíƒÂ¤nde, C—˜298/07, Rep., p. I—˜7841, punctul 15 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

112    în această privinÈ”ºă, Curtea a precizat deja că, pentru ca un furnizor de serviciu pe internet să intre în domeniul de aplicare al articolului 14 din Directiva 2000/31, este esenÈ”ºial ca acesta să fie un „furnizor intermediar” în sensul urmărit de legiuitor în cadrul secÈ”ºiunii 4 a capitolului II din această directivă (a se vedea Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 112).

113    Nu intră în domeniul de aplicare menÈ”ºionat furnizorul de serviciu care, în loc să se limiteze la o furnizare neutră a acestuia prin intermediul unei prelucrări pur tehnice Èâ„¢i automate a datelor furnizate de clienÈ”ºii săi, joacă un rol activ de natură să îi confere o cunoaÈâ„¢tere sau un control al acestor date (Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctele 114 Èâ„¢i 120).

114    Reiese din dosar Èâ„¢i din descrierea de la punctele 28-31 din prezenta hotărâre că eBay realizează o prelucrare a datelor introduse de clienÈ”ºii săi vânzători. Vânzările care pot avea loc în urma acestor oferte se desfăÈâ„¢oară în modalitatea stabilită de eBay. Dacă este cazul, eBay furnizează de asemenea asistenÈ”ºă prin care se urmăreÈâ„¢te optimizarea sau promovarea anumitor oferte de vânzare.

115    Astfel cum a observat în mod justificat guvernul Regatului Unit, simplul fapt că operatorul unei pieÈ”ºe online stochează pe serverul său ofertele de vânzare, stabileÈâ„¢te modalitatea de prestare a serviciului său, este remunerat pentru acesta Èâ„¢i acordă clienÈ”ºilor săi informaÈ”ºii de ordin general nu poate avea ca efect să îl priveze de derogările în materie de răspundere prevăzute de Directiva 2000/31 (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, citată anterior, punctul 116).

116    în cazul în care, în schimb, operatorul menÈ”ºionat a acordat asistenÈ”ºă care constă în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare în cauză sau în promovarea acestor oferte, trebuie să se considere că acesta a ocupat nu o poziÈ”ºie neutră între clientul vânzător vizat Èâ„¢i potenÈ”ºialii cumpărători, ci a jucat un rol activ, de natură să îi confere o cunoaÈâ„¢tere sau un control al datelor referitoare la aceste oferte. în aceste condiÈ”ºii, operatorul menÈ”ºionat nu se poate prevala, în ceea ce priveÈâ„¢te datele menÈ”ºionate, de derogarea în materie de răspundere vizată la articolul 14 din Directiva 2000/31.

117    Revine instanÈ”ºei de trimitere competenÈ”ºa de a examina dacă eBay a jucat un rol precum cel descris la punctul anterior în raport cu ofertele de vânzare din acÈ”ºiunea principală.

 2. Cu privire la aspectul dacă operatorul pieÈ”ºei online a luat „cunoÈâ„¢tinÈ”ºă”

118    în ipoteza în care instanÈ”ºa de trimitere va concluziona că eBay nu a acÈ”ºionat în modul vizat la punctul 116 din prezenta hotărâre, revine acesteia sarcina de a verifica dacă, în împrejurările din acÈ”ºiunea principală, această întreprindere a îndeplinit condiÈ”ºiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) literele (a) Èâ„¢i (b) din Directiva 2000/31 pentru derogarea în materie de răspundere (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Google France Èâ„¢i Google, punctul 120).

119    Astfel, în situaÈ”ºia în care acest furnizor de servicii s—˜a limitat la o prelucrare pur tehnică Èâ„¢i automată a datelor Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, îi este aplicabilă norma prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31, acesta nu poate fi totuÈâ„¢i exonerat, în temeiul alineatului (1) menÈ”ºionat, de orice răspundere pentru datele cu caracter ilegal pe care le—˜a stocat decât cu condiÈ”ºia să nu aibă „cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre activitatea sau informaÈ”ºia ilicită” sau, în ceea ce priveÈâ„¢te o cerere de daune interese, cu condiÈ”ºia să nu fi luat „cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activitatea sau informaÈ”ºia este vădit ilicită”, iar, după ce a luat cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre acestea, să fi acÈ”ºionat prompt pentru a elimina informaÈ”ºiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

120    întrucât în cauza principală s—˜ar putea pronunÈ”ºa obligarea la plata de daune interese, revine instanÈ”ºei de trimitere competenÈ”ºa de a examina dacă, în raport cu ofertele de vânzare în cauză Èâ„¢i în măsura în care acestea au adus atingere unor mărci ale L’OríƒÂ©al, eBay a avut „cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activitatea sau informaÈ”ºia este vădit ilicită”. în această ultimă privinÈ”ºă, pentru ca furnizorul unui serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale să nu mai beneficieze de exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31, este suficient să aibă cunoÈâ„¢tinÈ”ºă despre faptele sau despre împrejurările pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să constate nelegalitatea în cauză Èâ„¢i să acÈ”ºioneze în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menÈ”ºionat.

121    Pe de altă parte, pentru ca normele prevăzute la articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/31 să nu fie lipsite de efectul lor util, acestea trebuie interpretate în sensul că vizează orice situaÈ”ºie în care prestatorul în cauză ia cunoÈâ„¢tinÈ”ºă, indiferent în ce mod, de astfel de fapte sau împrejurări.

122    Astfel, sunt vizate în special situaÈ”ºia în care operatorul unei pieÈ”ºe online descoperă existenÈ”ºa unei activităÈ”ºi sau a unei informaÈ”ºii ilicite în urma unei examinări efectuate din proprie iniÈ”ºiativă, precum Èâ„¢i cea în care existenÈ”ºa unei astfel de activităÈ”ºi sau informaÈ”ºii îi este comunicată. în acest al doilea caz, deÈâ„¢i, desigur, o comunicare nu poate înlătura automat beneficiul exonerării de răspundere prevăzute la articolul 14 din Directiva 2000/31, întrucât o comunicare privind activităÈ”ºi sau informaÈ”ºii pretins ilicite poate să nu fie suficient de precisă Èâ„¢i de susÈ”ºinută, în general, aceasta constituie totuÈâ„¢i un element de care instanÈ”ºa naÈ”ºională trebuie să È”ºină seama pentru a aprecia, în raport cu informaÈ”ºiile transmise astfel operatorului, dacă acesta a avut în realitate cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de faptele sau de împrejurările pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să constate nelegalitatea.

123    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a noua întrebare adresată că articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că se aplică operatorului unei pieÈ”ºe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să aibă o cunoaÈâ„¢tere sau un control al datelor stocate. Operatorul menÈ”ºionat joacă un astfel de rol atunci când acordă asistenÈ”ºă constând în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare în cauză sau în promovarea acestora.

124    Dacă operatorul pieÈ”ºei online nu a jucat un rol activ în sensul vizat la punctul anterior Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, furnizarea de servicii intră în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31, într—˜o cauză în care s—˜ar putea pronunÈ”ºa obligarea la plata de daune interese, operatorul amintit nu se poate prevala totuÈâ„¢i de exonerarea de răspundere prevăzută de această dispoziÈ”ºie în cazul în care a avut cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză Èâ„¢i, în ipoteza unei astfel de cunoÈâ„¢tinÈ”ºe, nu a acÈ”ºionat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menÈ”ºionat.

E -  Cu privire la a zecea întrebare, privind ordinele judecătoreÈâ„¢ti adresate operatorului pieÈ”ºei online

125    Prin intermediul celei de a zecea întrebări, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească:

-      dacă articolul 11 din Directiva 2004/48 impune statelor membre să acorde titularilor drepturilor de proprietate intelectuală posibilitatea de a solicita instanÈ”ºelor să adreseze operatorului unui site internet, precum operatorul unei pieÈ”ºe online în cadrul căreia s—˜au încălcat drepturile titularilor respectivi, ordine judecătoreÈâ„¢ti prin care să se dispună luarea de către operatorul amintit a unor măsuri care să prevină în viitor încălcarea drepturilor respective Èâ„¢i, în cazul unui răspuns afirmativ,

-      care ar putea fi aceste măsuri.

126    eBay consideră că un ordin judecătoresc în sensul articolului menÈ”ºionat nu poate viza decât încălcări concrete Èâ„¢i clar identificate ale unui drept de proprietate intelectuală. L’OríƒÂ©al, guvernul Regatului Unit, guvernele francez, italian, polonez Èâ„¢i portughez, precum Èâ„¢i Comisia consideră că ordinele vizate prin Directiva 2004/48 pot avea de asemenea ca obiect prevenirea unor încălcări viitoare, cu condiÈ”ºia ca anumite limitări să fie luate în considerare.

127    Astfel cum reiese din decizia de trimitere, întrebarea adresată vizează în special articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48, potrivit căruia statele membre trebuie să asigure „ca titularii drepturilor să poată solicita pronunÈ”ºarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terÈ”º pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală”. Prezenta întrebare necesită să se determine dacă această dispoziÈ”ºie obligă statele membre să garanteze că, independent de eventuala răspundere a operatorului pieÈ”ºei online în raport cu faptele în litigiu Èâ„¢i în afară de măsurile prin care se urmăreÈâ„¢te încetarea încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală săvârÈâ„¢ite de utilizatorii serviciilor sale, operatorul amintit poate fi constrâns să ia măsuri prin care se urmăreÈâ„¢te prevenirea de noi încălcări de această natură.

 1. Cu privire la obligaÈ”ºia statelor membre de a—˜Èâ„¢i învesti instanÈ”ºele cu competenÈ”ºa de a adresa furnizorilor de servicii online ordine în sensul luării de măsuri pentru a preveni atingeri viitoare aduse proprietăÈ”ºii intelectuale

128    în scopul de a determina dacă ordinele judecătoreÈâ„¢ti vizate la articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 au ca obiect Èâ„¢i prevenirea unor noi încălcări, trebuie să se arate mai întâi că utilizarea termenului „ordin judecătoresc” în a treia teză a articolului 11 menÈ”ºionat diferă în măsură semnificativă de utilizarea în prima teză a aceluiaÈâ„¢i articol a formulării „ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării”, această formulare desemnând ordinele care pot fi adresate autorilor unei încălcări a unui drept de proprietate intelectuală.

129    Astfel cum observă în special guvernul polonez, această diferenÈ”ºă se explică prin faptul că ordinul judecătoresc adresat autorului unei încălcări constă, în mod logic, în interzicerea continuării încălcării, în timp ce situaÈ”ºia furnizorului unui serviciu prin intermediul căruia este săvârÈâ„¢ită încălcarea este mai complexă Èâ„¢i îi sunt aplicabile alte tipuri de ordine judecătoreÈâ„¢ti.

130    Din acest motiv, termenul „ordin judecătoresc” utilizat la articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 nu poate fi asimilat formulării „ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării” care apare în prima teză a aceluiaÈâ„¢i articol.

131    în continuare, trebuie să se arate că, în raport cu obiectivul urmărit prin Directiva 2004/48, respectiv asigurarea de către statele membre, Èâ„¢i în cadrul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, a protecÈ”ºiei efective a proprietăÈ”ºii intelectuale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Promusicae, C—˜275/06, Rep., p. I—˜271, punctul 43), competenÈ”ºa atribuită instanÈ”ºelor naÈ”ºionale în conformitate cu articolul 11 a treia teză din directiva menÈ”ºionată trebuie să le permită acestora să adreseze furnizorului unui serviciu online, precum cel prin care se pune la dispoziÈ”ºia utilizatorilor de internet o piaÈ”ºă online, un ordin judecătoresc prin care acesta să fie obligat să ia măsuri care contribuie în mod eficace nu numai la încetarea încălcărilor săvârÈâ„¢ite prin intermediul acestei pieÈ”ºe, ci Èâ„¢i la prevenirea unor noi încălcări.

132    Această interpretare este confirmată prin articolul 18 din Directiva 2000/31, care impune statelor membre să asigure că statele membre veghează ca acÈ”ºiunile în justiÈ”ºie prevăzute în dreptul lor intern privind activităÈ”ºile serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale să permită adoptarea de măsuri „destinate să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse Èâ„¢i să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective”.

133    O interpretare a articolului 11 a treia teză din Directiva 2004/48 potrivit căreia acesta nu ar impune statelor membre decât obligaÈ”ºia de a acorda titularilor drepturilor de proprietate intelectuală posibilitatea de a obÈ”ºine, în raport cu prestatorii de servicii online, ordine judecătoreÈâ„¢ti care vizează încetarea încălcărilor drepturilor lor ar diminua conÈ”ºinutul obligaÈ”ºiei prevăzute la sus—˜menÈ”ºionatul articol 18 din Directiva 2000/31, ceea ce ar fi contrar normei prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/48, potrivit căreia Directiva 2004/48 nu aduce atingere Directivei 2000/31.

134    în cele din urmă, o interpretare restrictivă a articolului 11 a treia teză din Directiva 2004/48 nu s—˜ar concilia cu considerentul (24) al acestei directive, care prevede că, după caz Èâ„¢i dacă împrejurările justifică aceasta, trebuie să se prevadă măsuri cu scopul de a împiedica viitoare încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală.

 2. Cu privire la măsurile impuse furnizorilor de servicii online

135    Astfel cum reiese din considerentul (23) al Directivei 2004/48, modalităÈ”ºile ordinelor judecătoreÈâ„¢ti pe care statele membre trebuie să le reglementeze în temeiul articolului 11 a treia teză din directiva amintită, precum cele privind condiÈ”ºiile care trebuie îndeplinite Èâ„¢i procedura care trebuie urmată, rămân sub incidenÈ”ºa dreptului naÈ”ºional.

136    Aceste norme de drept naÈ”ºional trebuie însă stabilite astfel încât obiectivul urmărit prin directivă să poată fi realizat (a se vedea în special, cu privire la principiul efectivităÈ”ºii, Hotărârea din 14 decembrie 1995, van Schijndel Èâ„¢i van Veen, C—˜430/93 Èâ„¢i C—˜431/93, Rec., p. I—˜4705, punctul 17, Hotărârea din 7 iunie 2007, van der Weerd Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜222/05-C—˜225/05, Rep., p. I—˜4233, punctul 28, Èâ„¢i Hotărârea din 6 mai 2010, Club Hotel Loutraki Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜145/08 Èâ„¢i C—˜149/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 74). în această privinÈ”ºă, trebuie amintit că, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2004/48, măsurile vizate trebuie să fie eficiente Èâ„¢i disuasive.

137    Pe de altă parte, având în vedere împrejurarea, expusă în decizia de trimitere Èâ„¢i reluată la punctul 24 din prezenta hotărâre, potrivit căreia articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 nu a făcut obiectul unor măsuri specifice de transpunere în Regatul Unit, trebuie amintit că instanÈ”ºa de trimitere va fi obligată, în măsura posibilului, să aplice dreptul naÈ”ºional în lumina textului, precum Èâ„¢i a finalităÈ”ºii articolului 11 a treia teză menÈ”ºionat (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 13 noiembrie 1990, Marleasing, C—˜106/89, Rec., p. I—˜4135, punctul 8, precum Èâ„¢i Hotărârea din 23 aprilie 2009, Angelidaki Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜378/07-C—˜380/07, Rep., p. I—˜3071, punctul 106).

138    Normele instituite de statele membre, precum Èâ„¢i aplicarea acestora de instanÈ”ºele naÈ”ºionale trebuie de asemenea să respecte limitările care decurg din Directiva 2004/48, precum Èâ„¢i din izvoarele de drept la care face trimitere această directivă.

139    în primul rând, reiese din articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 coroborat cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/48 că măsurile impuse furnizorului serviciului online vizat nu pot consta într—˜o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre clienÈ”ºii săi cu scopul de a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul site—˜ului acestui furnizor de servicii. Pe de altă parte, o astfel de obligaÈ”ºie de supraveghere generală ar fi incompatibilă cu articolul 3 din Directiva 2004/48, care arată că măsurile vizate prin această directivă trebuie să fie echitabile Èâ„¢i proporÈ”ºionale Èâ„¢i nu trebuie să fie excesiv de costisitoare.

140    în al doilea rând, astfel cum reiese Èâ„¢i din articolul 3 din Directiva 2004/48, instanÈ”ºa care pronunÈ”ºă ordinul judecătoresc trebuie să se asigure că măsurile dispuse nu creează obstacole în calea comerÈ”ºului legal. în consecinÈ”ºă, într—˜o cauză precum cea din acÈ”ºiunea principală, care vizează eventuale atingeri aduse unor mărci în cadrul serviciului furnizat de operatorul unei pieÈ”ºe online, ordinul judecătoresc adresat acestui operator nu poate avea drept obiect sau drept efect instituirea unei interdicÈ”ºii generale Èâ„¢i permanente de vânzare pe piaÈ”ºa respectivă a produselor cu mărcile amintite.

141    în pofida limitărilor expuse la punctele precedente, ordine în acelaÈâ„¢i timp efective Èâ„¢i proporÈ”ºionale pot fi adresate furnizorilor de servicii precum operatorii de pieÈ”ºe online. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 182 din concluzii, în cazul în care operatorul pieÈ”ºei online nu decide din proprie iniÈ”ºiativă să suspende contul autorului încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, în scopul de a evita noi încălcări de această natură săvârÈâ„¢ite de acelaÈâ„¢i comerciant în raport cu aceleaÈâ„¢i mărci, operatorul amintit poate fi constrâns în acest sens prin intermediul unui ordin judecătoresc.

142    Pe de altă parte, în scopul garantării dreptului la o cale de atac efectivă împotriva celor care au utilizat un serviciu online pentru a aduce atingere unor drepturi de proprietate intelectuală, operatorului unei pieÈ”ºe online îi poate fi adresat un ordin judecătoresc privind luarea unor măsuri care permit facilitarea identificării clienÈ”ºilor săi vânzători. în această privinÈ”ºă, astfel cum a arătat L’OríƒÂ©al în mod justificat în observaÈ”ºiile scrise Èâ„¢i astfel cum rezultă din articolul 6 din Directiva 2000/31, deÈâ„¢i este, desigur, necesar să se respecte protecÈ”ºia datelor cu caracter personal, totuÈâ„¢i, în cazul în care autorul încălcării îÈâ„¢i desfăÈâ„¢oară activitatea în cadrul comerÈ”ºului, iar nu într—˜un cadru privat, acesta trebuie să poată fi identificat în mod clar.

143    Măsurile descrise în mod neexhaustiv la punctele anterioare, precum Èâ„¢i orice altă măsură care poate fi impusă sub forma unui ordin judecătoresc, în sensul articolului 11 a treia teză din Directiva 2004/48, trebuie să asigure un just echilibru între diferitele drepturi Èâ„¢i interese evocate mai sus (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Promusicae, citată anterior, punctele 65-68).

144    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a zecea întrebare adresată că articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre să asigure că instanÈ”ºele naÈ”ºionale competente în materie de protecÈ”ºie a drepturilor de proprietate intelectuală pot dispune printr—˜un ordin judecătoresc ca operatorul unei pieÈ”ºe online să adopte măsuri care să contribuie nu numai la încetarea încălcărilor acestor drepturi de către utilizatori ai acestei pieÈ”ºe, ci Èâ„¢i la prevenirea unor noi încălcări de această natură. Aceste ordine judecătoreÈâ„¢ti trebuie să fie efective, proporÈ”ºionale, disuasive Èâ„¢i nu trebuie să creeze obstacole în calea comerÈ”ºului legal.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

145    întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

 

1)      în cazul în care produse aflate într—˜un stat terÈ”º, care poartă o marcă înregistrată într—˜un stat membru al Uniunii sau o marcă comunitară, necomercializate anterior în SpaÈ”ºiul Economic European sau, în cazul mărcii comunitare, necomercializate anterior în Uniune, sunt vândute de un operator economic prin intermediul unei pieÈ”ºe online Èâ„¢i fără consimÈ”ºământul titularului acestei mărci unui consumator aflat pe teritoriul acoperit de marca menÈ”ºionată sau fac obiectul unei oferte de vânzare sau al unei publicităÈ”ºi pe o astfel de piaÈ”ºă destinată unor consumatori aflaÈ”ºi pe acest teritoriu, titularul respectiv se poate opune vânzării, ofertei de vânzare sau publicităÈ”ºii menÈ”ºionate în temeiul normelor prevăzute la articolul 5 din Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaÈ”ºiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind SpaÈ”ºiul Economic European din 2 mai 1992, sau la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară. Revine instanÈ”ºelor naÈ”ºionale sarcina să aprecieze de la caz la caz dacă există indicii relevante care permit să se concluzioneze că o ofertă de vânzare sau publicitatea afiÈâ„¢ată pe o piaÈ”ºă online accesibilă pe teritoriul respectiv este destinată consumatorilor aflaÈ”ºi pe acest teritoriu.

2)      Furnizarea de către titularul unei mărci distribuitorilor săi autorizaÈ”ºi a unor articole care poartă această marcă Èâ„¢i sunt destinate demonstraÈ”ºiilor pentru consumatori în puncte de vânzare autorizate, precum Èâ„¢i a unor flacoane care poartă această marcă, din care se pot lua cantităÈ”ºi mici care sunt oferite drept mostre gratuite consumatorilor, nu constituie, în lipsa unor probe contrare, o introducere pe piaÈ”ºă în sensul Directivei 89/104 Èâ„¢i al Regulamentului nr. 40/94.

3)      Articolul 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci poate, în temeiul dreptului exclusiv conferit de aceasta, să se opună revânzării de produse precum cele în cauză în acÈ”ºiunea principală pentru motivul că vânzătorul subsecvent a scos ambalajul exterior al acestor produse, în cazul în care scoaterea acestui ambalaj are drept consecinÈ”ºă lipsa unor informaÈ”ºii esenÈ”ºiale, precum cele referitoare la identificarea producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piaÈ”ºă a produsului cosmetic. Dacă scoaterea ambalajului exterior nu a condus la o astfel de lipsă de informaÈ”ºii, titularul mărcii se poate opune totuÈâ„¢i ca un parfum sau un produs cosmetic ce poartă marca al cărei titular este să fie revândut fără ambalaj în cazul în care demonstrează că scoaterea ambalajului a adus atingere imaginii produsului respectiv Èâ„¢i, astfel, reputaÈ”ºiei mărcii.

4)      Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 Èâ„¢i articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică operatorului unei pieÈ”ºe online să facă publicitate pentru produse cu această marcă, vândute pe piaÈ”ºa respectivă, pornind de la un cuvânt—˜cheie identic cu marca respectivă pe care acest operator l—˜a selecÈ”ºionat în cadrul unui serviciu de referenÈ”ºiere pe internet în cazul în care publicitatea nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat Èâ„¢i suficient de atent să îÈâ„¢i dea seama dacă produsele menÈ”ºionate provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terÈ”º.

5)      Operatorul unei pieÈ”ºe online nu realizează o „utilizare”, în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 Èâ„¢i al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94, a semnelor identice sau similare unor mărci care apar în ofertele de vânzare afiÈâ„¢ate pe site—˜ul său.

6)      Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic) trebuie interpretat în sensul că se aplică operatorului unei pieÈ”ºe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să aibă o cunoaÈâ„¢tere sau un control al datelor stocate.

Operatorul menÈ”ºionat joacă un astfel de rol atunci când acordă asistenÈ”ºă constând în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare în cauză sau în promovarea acestora.

Dacă operatorul pieÈ”ºei online nu a jucat un rol activ în sensul vizat la paragraful anterior Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, furnizarea de servicii intră în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31, într—˜o cauză în care s—˜ar putea pronunÈ”ºa obligarea la plata de daune interese, operatorul amintit nu se poate prevala totuÈâ„¢i de exonerarea de răspundere prevăzută de această dispoziÈ”ºie în cazul în care a avut cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză Èâ„¢i, în ipoteza unei astfel de cunoÈâ„¢tinÈ”ºe, nu a acÈ”ºionat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menÈ”ºionat.

7)      Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre să asigure că instanÈ”ºele naÈ”ºionale competente în materie de protecÈ”ºie a drepturilor de proprietate intelectuală pot dispune printr—˜un ordin judecătoresc ca operatorul unei pieÈ”ºe online să adopte măsuri care să contribuie nu numai la încetarea încălcărilor acestor drepturi de către utilizatori ai acestei pieÈ”ºe, ci Èâ„¢i la prevenirea unor noi încălcări de această natură. Aceste ordine judecătoreÈâ„¢ti trebuie să fie efective, proporÈ”ºionale, disuasive Èâ„¢i nu trebuie să creeze obstacole în calea comerÈ”ºului legal.

 

Semnaturi