„Libertatea de stabilire - Libertatea de a presta servicii - Interpretarea articolelor 43 CE Èâ„¢i 49 CE - Jocuri de noroc - Colectare de pariuri sportive - CerinÈ”ºa unei concesiuni - Excluderea operatorilor constituiÈ”ºi sub anumite forme de societăÈ”ºi de capitaluri - CerinÈ”ºa unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei - SancÈ”ºiuni penale”

 

în cauzele conexate C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04,

având ca obiect cereri de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de Tribunale di Larino (Italia) (C—˜338/04) Èâ„¢i de Tribunale di Teramo (Italia) (C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04), prin deciziile din 8 iulie 2004, respectiv din 31 iulie 2004, primite de Curte la 6 august 2004, respectiv la 18 august 2004, în procesele penale împotriva lui

Massimiliano Placanica (C—˜338/04),

Christian Palazzese (C—˜359/04),

Angelo Sorricchio (C—˜360/04),

 

 

compusă din domnul V. Skouris, preÈâ„¢edinte, domnii P. Jann, C. W. A. Timmermans, A. Rosas Èâ„¢i K. Lenaerts, preÈâ„¢edinÈ”ºi de cameră, domnul J. N. Cunha Rodrigues, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii K. Schiemann (raportor), G. Arestis, A. Borg Barthet Èâ„¢i M. Ileí…¡ič, judecători,

avocat general: domnul D. Ruiz—˜Jarabo Colomer,

grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 7 martie 2006,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-        pentru domnii Placanica Èâ„¢i Palazzese, de D. Agnello, avvocatessa,

-        pentru domnul Sorricchio, de R. A. Jacchia, A. Terranova, I. Picciano Èâ„¢i F. Ferraro, avvocati,

-        pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnii A. Cingolo Èâ„¢i F. Sclafani, avvocati dello Stato (C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04),

-        pentru guvernul belgian, iniÈ”ºial de doamna D. Haven Èâ„¢i ulterior de domnul M. Wimmer, în calitate de agenÈ”ºi, asistaÈ”ºi de P. Vlaemminck Èâ„¢i S. Verhulst, advocaten (C—˜338/04),

-        pentru guvernul german, de domnul C.—˜D. Quassowski Èâ„¢i de doamna C. Schulze—˜Bahr, în calitate de agenÈ”ºi (C—˜338/04),

-        pentru guvernul spaniol, de domnul F. DíƒÂ­ez Moreno, în calitate de agent (C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04),

-        pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues Èâ„¢i doamna C. Bergeot—˜Nunes, în calitate de agenÈ”ºi (C—˜338/04),

-        pentru guvernul austriac, de domnul H. Dossi, în calitate de agent (C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04),

-        pentru guvernul portughez, de domnul L. I. Fernandes Èâ„¢i de doamna A. P. Barros, în calitate de agenÈ”ºi (C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04), asistaÈ”ºi de J. L. da Cruz VilaíƒÂ§a, advogado (C—˜338/04),

-        pentru guvernul finlandez, de doamna T. PynníƒÂ¤, în calitate de agent (C—˜338/04),

-        pentru Comisia ComunităÈ”ºilor Europene, de domnul E. Traversa, în calitate de agent (C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04),

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 16 mai 2006,

pronunÈ”ºă prezenta

 

 

1        Cererile de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolelor 43 CE Èâ„¢i 49 CE.

2        Aceste cereri au fost introduse în cadrul proceselor penale îndreptate împotriva domnilor Placanica, Palazzese Èâ„¢i Sorricchio pentru încălcarea legislaÈ”ºiei italiene privitoare la colectarea de pariuri. Cererile se înscriu în contexte juridice Èâ„¢i factuale asemănătoare celor din cauzele în care s—˜au pronunÈ”ºat hotărârea din 21 octombrie 1999, Zenatti (C—˜67/98, Rec., p. I—˜7289), Èâ„¢i hotărârea din 6 noiembrie 2003, Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii (C—˜243/01, Rec., p. I—˜13031).

 Cadrul juridic

3        LegislaÈ”ºia italiană prevede, în esenÈ”ºă, că participarea la organizarea jocurilor de noroc, inclusiv colectarea de pariuri, este condiÈ”ºionată de obÈ”ºinerea unei concesiuni Èâ„¢i a unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei. Orice încălcare a acestei reglementări este susceptibilă de sancÈ”ºiuni penale care pot consta inclusiv în pedeapsa închisorii de cel mult trei ani.

 Concesiunile

4        Atribuirea concesiunilor pentru organizarea pariurilor sportive era gestionată, până în 2002, de către Comitato olimpico nazionale italiano (Comitetul Olimpic NaÈ”ºional Italian, denumit în continuare „CONI”) Èâ„¢i de Unione nazionale per l’incremento delle razze equine (Uniunea NaÈ”ºională pentru Ameliorarea Raselor de Cai, denumită în continuare „UNIRE”), care erau abilitate să organizeze pariuri în legătură cu manifestările sportive organizate sau care se desfăÈâ„¢urau sub controlul lor. Acest fapt reieÈâ„¢ea din coroborarea prevederilor Decretului legislativ nr. 496 din 14 aprilie 1948 (GURI nr. 118, din 14 aprilie 1948), ale articolului 3 alineatul 229 din Legea nr. 549 din 28 decembrie 1995 (supliment ordinar la GURI nr. 302, din 29 decembrie 1995) Èâ„¢i ale articolului 3 alineatul 78 din Legea nr. 662 din 23 decembrie 1996 (supliment ordinar la GURI nr. 303, din 28 decembrie 1996).

5        Prin Decretul nr. 174 al Ministerului Economiei Èâ„¢i FinanÈ”ºelor din 2 iunie 1998 (GURI nr. 129, din 5 iunie 1998, denumit în continuare „Decretul nr. 174/98”), au fost stabilite reguli specifice pentru atribuirea concesiunilor în ce priveÈâ„¢te CONI, iar prin Decretul PreÈâ„¢edintelui Republicii nr. 169 din 8 aprilie 1998 (GURI nr. 125, din 1 iunie 1998), în ce priveÈâ„¢te UNIRE.

6        în privinÈ”ºa concesiunilor atribuite de către CONI, Decretul nr. 174/98 prevedea ca atribuirea să aibă loc pe calea cererii de ofertă. în cursul acestei atribuiri, CONI trebuia să garanteze în special transparenÈ”ºa acÈ”ºionariatului concesionarilor Èâ„¢i distribuirea raÈ”ºională a punctelor de colectare Èâ„¢i de acceptare a pariurilor pe teritoriul naÈ”ºional.

7        Pentru a garanta transparenÈ”ºa acÈ”ºionariatului, articolul 2 alineatul 6 din Decretul nr. 174/98 prevedea că, în cazul în care concesionarul era constituit sub forma unei societăÈ”ºi de capitaluri, acÈ”ºiunile cu drept de vot trebuiau emise pe numele persoanelor fizice, al societăÈ”ºilor în nume colectiv sau în comandită simplă Èâ„¢i nu puteau fi transferate prin simplă andosare.

8        Prevederile referitoare la atribuirea concesiunilor de către UNIRE erau similare.

9        Ca urmare a unei serii de intervenÈ”ºii legislative, în 2002, competenÈ”ºele aparÈ”ºinând CONI Èâ„¢i UNIRE în materie de pariuri sportive au fost transferate către Amministrazione Autonoma dei Monopoli di Stato (AdministraÈ”ºia Autonomă a Monopolurilor de Stat), care acÈ”ºiona sub controlul Ministero dell’Economia e delle Finanze (Ministerul Economiei Èâ„¢i FinanÈ”ºelor).

10      în temeiul unei modificări introduse cu această ocazie prin articolul 22 alineatul 11 din Legea nr. 289 din 27 decembrie 2002 (supliment ordinar la GURI nr. 305, din 31 decembrie 2002, denumită în continuare „legea bugetului pentru 2003”), toate societăÈ”ºile de capitaluri, fără nicio limitare în ceea ce priveÈâ„¢te forma, puteau, începând cu acel moment, să participe la cererile de ofertă pentru atribuirea concesiunilor.

 AutorizaÈ”ºiile poliÈ”ºiei

11      AutorizaÈ”ºia poliÈ”ºiei poate fi acordată exclusiv persoanelor care deÈ”ºin o concesiune sau autorizaÈ”ºia unui minister sau a unei alte entităÈ”ºi căreia legea îi conferă dreptul de a organiza sau de a exploata pariuri. Aceste condiÈ”ºii de acordare rezultă din articolul 88 din Decretul regal nr. 773 de aprobare a textului unic al legilor în materie de siguranÈ”ºă publică (Regio Decreto nr. 773, Testo unico delle leggi di pubblica sicurezza) din 18 iunie 1931 (GURI nr. 146, din 26 iunie 1931), modificat prin articolul 37 alineatul 4 din Legea nr. 388 din 23 decembrie 2000 (supliment ordinar la GURI nr. 302, din 29 decembrie 2000, denumit în continuare „decretul regal”).

12      Mai mult, în temeiul dispoziÈ”ºiilor coroborate ale articolelor 11 Èâ„¢i 14 din decretul regal, autorizaÈ”ºia poliÈ”ºiei nu poate fi eliberată unei persoane care a fost condamnată la anumite pedepse sau pentru anumite infracÈ”ºiuni, în special cele contra moralităÈ”ºii publice Èâ„¢i bunelor moravuri sau cele care aduc atingere legislaÈ”ºiei privind jocurile de noroc.

13      Odată eliberată autorizaÈ”ºia, titularul are obligaÈ”ºia de a permite, în temeiul articolului 16 din decretul regal, accesul forÈ”ºelor de ordine în orice moment în localurile în care se desfăÈâ„¢oară activitatea autorizată.

 SancÈ”ºiunile penale

14      Articolul 4 din Legea nr. 401 din 13 decembrie 1989 privind intervenÈ”ºia în sectorul jocurilor Èâ„¢i pariurilor clandestine Èâ„¢i protejarea bunei desfăÈâ„¢urări a competiÈ”ºiilor sportive (GURI nr. 294, din 18 decembrie 1989), astfel cum a fost modificată prin articolul 37 alineatul 5 din Legea nr. 388 (denumită în continuare „Legea nr. 401/89”), prevede următoarele sancÈ”ºiuni penale pentru participarea abuzivă la organizarea jocurilor de noroc:

„1.      Persoana care participă în mod abuziv la organizarea loteriilor, a pariurilor sau a concursurilor de pronosticuri atribuite prin lege statului sau altor organisme concesionare se pedepseÈâ„¢te cu închisoare de la Èâ„¢ase luni la trei ani. Persoana care organizează pariuri sau concursuri de pronosticuri sportive gestionate de [CONI] Èâ„¢i organismele plasate sub autoritatea sa ori de [UNIRE] se sancÈ”ºionează cu aceeaÈâ„¢i pedeapsă. Persoana care participă în mod abuziv la organizarea publică de pariuri cu privire la alte competiÈ”ºii de persoane sau de animale, precum Èâ„¢i cu privire la jocurile de îndemânare se pedepseÈâ„¢te cu închisoare de la trei luni la un an Èâ„¢i cu amendă care nu poate fi mai mică de un milion de lire. […]

2.      Persoana care face publicitate pentru concursurile, jocurile sau pariurile organizate potrivit modalităÈ”ºilor descrise la alineatul 1, în afară de cazul în care are calitatea de participant la vreuna dintre infracÈ”ºiunile definite la acest alineat, se pedepseÈâ„¢te cu închisoare de maximum trei luni Èâ„¢i cu amendă de la o sută de mii la un milion de lire.

3.      Persoana care participă la concursuri, jocuri sau pariuri organizate potrivit modalităÈ”ºilor descrise la alineatul 1, în afară de cazul în care are calitatea de participant la vreuna dintre infracÈ”ºiunile definite la acest alineat, se pedepseÈâ„¢te cu închisoare de cel mult trei luni sau cu amendă de la o sută de mii la un million de lire.

[…]

4 bis. SancÈ”ºiunile prevăzute de prezentul articol se aplică persoanei care exercită în Italia, fără concesiune, autorizaÈ”ºie sau licenÈ”ºă în sensul articolului 88 din [decretul regal], o activitate organizată în scopul acceptării sau colectării sau, în orice caz, a facilitării acceptării sau colectării în orice mod, inclusiv prin telefon sau pe cale telematică, a pariurilor de orice tip, acceptate de oricine în Italia sau în străinătate.

[…]”

 JurisprudenÈ”ºa Corte suprema di cassazione

15      în hotărârea nr. 111/04 din 26 aprilie 2004 (denumită în continuare „hotărârea Gesualdi”), Corte suprema di cassazione (Italia) a examinat compatibilitatea legislaÈ”ºiei italiene în materie de jocuri de noroc cu articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE. După cum rezultă din analiza sa, această instanÈ”ºă a concluzionat că legislaÈ”ºia respectivă nu este contrară articolelor 43 CE Èâ„¢i 49 CE.

16      în hotărârea Gesualdi, Corte suprema di cassazione constată că legiuitorul italian urmează de mai mulÈ”ºi ani o politică de deschidere în sectorul jocurilor de noroc, în scopul evident de a spori încasările fiscale, Èâ„¢i că legislaÈ”ºia italiană nu poate fi sub nicio formă justificată prin obiectivul protecÈ”ºiei consumatorilor sau al limitării înclinaÈ”ºiei spre joc a consumatorilor ori al limitării ofertei de jocuri. în schimb, identifică drept scop real al legislaÈ”ºiei italiene intenÈ”ºia de a canaliza activităÈ”ºile de jocuri de noroc în circuite controlabile, pentru a preveni exploatarea acestor activităÈ”ºi în scopuri infracÈ”ºionale. Pentru acest motiv, legislaÈ”ºia italiană supune controlului Èâ„¢i supravegherii persoanele care exploatează pariuri Èâ„¢i concursuri de pronosticuri, precum Èâ„¢i spaÈ”ºiile în care are loc această exploatare. Corte suprema di cassazione apreciază că aceste obiective, în sine, pot justifica restricÈ”ºii la libertatea de stabilire Èâ„¢i la libertatea de a presta servicii.

17      în ceea ce priveÈâ„¢te condiÈ”ºiile menite să garanteze transparenÈ”ºa acÈ”ºionariatului concesionarilor, condiÈ”ºii care aveau ca efect în special excluderea de la cererile de ofertă pentru concesiuni a societăÈ”ºilor ai căror acÈ”ºionari individuali nu erau identificabili în orice moment, Corte suprema di cassazione constată, în hotărârea Gesualdi, că legislaÈ”ºia italiană nu operează nicio discriminare în detrimentul societăÈ”ºilor străine, nici chiar indirectă, întrucât are ca efect excluderea nu numai a societăÈ”ºilor de capitaluri străine ai căror acÈ”ºionari nu pot fi identificaÈ”ºi cu precizie, ci Èâ„¢i a tuturor societăÈ”ºilor de capitaluri italiene ai căror acÈ”ºionari nu pot fi identificaÈ”ºi cu precizie.

 AcÈ”ºiunile principale Èâ„¢i întrebările preliminare

 Atribuirea concesiunilor

18      Din dosare rezultă că, potrivit prevederilor legislaÈ”ºiei italiene, CONI a lansat la 11 decembrie 1998 o cerere de ofertă pentru atribuirea a 1 000 de concesiuni pentru gestionarea pariurilor sportive, acest număr de concesiuni fiind considerat, pe baza unei estimări specifice, suficient pentru întreg teritoriul naÈ”ºional. în paralel, o cerere de ofertă cu privire la 671 de noi concesiuni a fost organizată de Ministerul Economiei Èâ„¢i FinanÈ”ºelor, în colaborare cu Ministerul Politicilor Agricole Èâ„¢i Forestiere, pentru acceptarea pariurilor hipice, iar 329 de concesiuni existente au fost prelungite automat.

19      Aplicarea dispoziÈ”ºiilor privind transparenÈ”ºa acÈ”ºionariatului în vigoare la momentul respectivelor cereri de ofertă a condus în special la excluderea de la cererile de ofertă a operatorilor constituiÈ”ºi sub formă de societăÈ”ºi ale căror acÈ”ºiuni erau cotate pe pieÈ”ºele reglementate, identificarea constantă Èâ„¢i precisă a acÈ”ºionarilor individuali fiind imposibilă în ceea ce priveÈâ„¢te aceste societăÈ”ºi. Ca urmare a acestor cereri de ofertă, în 1999 au fost atribuite concesiuni valabile pentru Èâ„¢ase ani cu posibilitate de prelungire pentru o nouă perioadă de Èâ„¢ase ani.

 Societatea Stanley International Betting Ltd

20      Stanley International Betting Ltd (denumită în continuare „Stanley”) este o societate de drept englez care face parte din grupul Stanley Leisure plc, societate de drept englez cotată la Bursa din Londra (Regatul Unit). Aceste două societăÈ”ºi au sediul la Liverpool (Regatul Unit). Grupul operează în sectorul jocurilor de noroc Èâ„¢i constituie al patrulea bookmaker Èâ„¢i primul administrator de agenÈ”ºii de jocuri în Regatul Unit.

21      Stanley este unul din canalele operaÈ”ºionale ale grupului Stanley Leisure plc în exteriorul Regatului Unit. Aceasta este autorizată în mod legal să opereze ca bookmaker în acest stat membru în temeiul unei licenÈ”ºe emise de către municipalitatea din Liverpool. Este supusă controalelor de ordine publică Èâ„¢i de siguranÈ”ºă din partea autorităÈ”ºilor britanice, controalelor interne asupra regularităÈ”ºii activităÈ”ºilor, controalelor efectuate de o societate de audit privată, precum Èâ„¢i controalelor din partea Trezoreriei Èâ„¢i a administraÈ”ºiei vămilor din Regatul Unit.

22      Dorind să dobândească concesiuni pentru cel puÈ”ºin 100 de puncte de acceptare a pariurilor pe teritoriul italian, Stanley se informase despre posibilitatea de a participa la cererile de ofertă, conÈâ„¢tientizând însă că nu putea îndeplini condiÈ”ºiile privind transparenÈ”ºa acÈ”ºionariatului în considerarea faptului că făcea parte dintr—˜un grup cotat pe pieÈ”ºele reglementate. AÈâ„¢adar, nu a participat la cererea de ofertă Èâ„¢i nu deÈ”ºine o concesiune pentru gestionarea pariurilor.

 Centrele de transmitere a datelor

23      Stanley operează în Italia prin intermediul a peste două sute de agenÈ”ºii, denumite, în general, „centre de transmitere a datelor” (denumite în continuare „CTD”). Acestea din urmă îÈâ„¢i oferă serviciile în spaÈ”ºii deschise publicului, în care pun la dispoziÈ”ºia participanÈ”ºilor la pariuri un sistem telematic care le permite accesul la serverul aparÈ”ºinând lui Stanley, situat în Regatul Unit. ParticipanÈ”ºii la pariuri pot în acest mod, pe cale telematică, să adreseze către Stanley propuneri de pariuri sportive alese în cadrul programelor de evenimente Èâ„¢i de cote furnizate de către Stanley, precum Èâ„¢i să primească acceptarea acestor propuneri, să plătească mizele Èâ„¢i, eventual, să încaseze câÈâ„¢tigurile.

24      CTD—˜urile sunt gestionate de operatori independenÈ”ºi care au raporturi contractuale cu Stanley. Domnii Placanica, Palazzese Èâ„¢i Sorricchio, inculpaÈ”ºi în cadrul acÈ”ºiunilor principale, sunt toÈ”ºi trei administratori de CTD care depind de Stanley.

25      Din dosarul transmis de către Tribunale di Teramo, rezultă că domnii Palazzese Èâ„¢i Sorricchio, înainte de a—˜Èâ„¢i începe activităÈ”ºile, solicitaseră prefecturii de poliÈ”ºie din Atri autorizaÈ”ºiile poliÈ”ºiei, conform articolului 88 din decretul regal. Aceste cereri au rămas fără răspuns.

 Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale di Larino (C—˜338/04)

26      Imputându—˜i domnului Placanica comiterea infracÈ”ºiunii prevăzute la articolul 4 alineatul 4 bis din Legea nr. 401/89, constând în exercitarea, în calitate de administrator al unui CTD în contul lui Stanley, a unei activităÈ”ºi organizate de colectare a pariurilor fără necesara autorizaÈ”ºie a poliÈ”ºiei, Ministerul Public a iniÈ”ºiat un proces penal împotriva sa în faÈ”ºa Tribunale di Larino.

27      Această instanÈ”ºă exprimă îndoieli cu privire la temeinicia concluziei la care a ajuns Corte suprema di cassazione în hotărârea Gesualdi în ceea ce priveÈâ„¢te compatibilitatea articolului 4 alineatul 4 bis din Legea nr. 401/89 cu dreptul comunitar. InstanÈ”ºa se întreabă dacă obiectivele de ordine publică invocate de Corte suprema di cassazione permit justificarea restricÈ”ºiilor în cauză.

28      în aceste condiÈ”ºii, Tribunale di Larino a decis să suspende judecata Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarea întrebare preliminară:

„Este compatibilă norma prevăzută la articolul 4 alineatul 4 bis din Legea nr. 401/89 cu principiile consacrate de articolul 43 [CE] Èâ„¢i următoarele, precum Èâ„¢i de articolul 49 [CE] privind stabilirea Èâ„¢i libertatea de a presta servicii transfrontaliere, în lumina divergenÈ”ºei interpretative care reiese din hotărârile CurÈ”ºii […] (în special în hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii [citată anterior]) în raport cu decizia Corte suprema di cassazione, Sezioni Unite [în cauza Gesualdi]? în special, este aplicabil în statul italian regimul sancÈ”ºionatoriu avut în vedere în actul de inculpare Èâ„¢i invocat împotriva [domnului] Placanica?”

 Cererile de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare formulate de Tribunale di Teramo (cauzele C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04)

29      Prefectura de poliÈ”ºie din Atri, care impută domnilor Palazzese Èâ„¢i Sorricchio exercitarea unei activităÈ”ºi organizate în vederea facilitării colectării de pariuri fără concesiune sau autorizaÈ”ºia poliÈ”ºiei, a procedat la punerea sub sechestru asigurător a spaÈ”ºiilor Èâ„¢i a echipamentelor acestora, în temeiul articolului 4 alineatul 4 bis din Legea nr. 401/89. întrucât Ministerul Public a confirmat aceste sechestre, domnii Palazzese Èâ„¢i Sorricchio au introdus fiecare o contestaÈ”ºie împotriva măsurilor asigurătorii la Tribunale di Teramo.

30       Această instanÈ”ºă apreciază că restricÈ”ºiile impuse societăÈ”ºilor de capitaluri cotate pe pieÈ”ºele reglementate care le—˜au împiedicat, în 1999, să participe la ultima cerere de ofertă pentru acordarea concesiunilor de exploatare a activităÈ”ºilor de pariuri sunt incompatibile cu principiile dreptului comunitar, întrucât operează o discriminare faÈ”ºă de operatorii care nu sunt italieni. în consecinÈ”ºă, precum Tribunale di Larino, această instanÈ”ºă are îndoieli în ceea ce priveÈâ„¢te temeinicia hotărârii Gesualdi.

31      în aceste condiÈ”ºii, Tribunale di Teramo a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarea întrebare preliminară:

„[Articolul 43 alineatul (1) CE Èâ„¢i articolul 49 alineatul (1) CE] pot fi interpretate în sensul că permit statelor membre să deroge cu titlu temporar (pentru o perioadă de la Èâ„¢ase la doisprezece ani) de la regimul libertăÈ”ºii de stabilire Èâ„¢i al libertăÈ”ºii de a presta servicii în interiorul Uniunii Europene Èâ„¢i să legifereze după cum urmează, fără a aduce atingere principiilor comunitare sus—˜menÈ”ºionate:

-        atribuind către anumite persoane concesiuni pentru exercitarea unor activităÈ”ºi de prestări de servicii determinate, pentru o durată de Èâ„¢ase până la doisprezece ani, pe baza unui regim normativ care condusese la excluderea de la atribuire a anumitor tipuri de concurenÈ”ºi (care nu sunt italieni);

-        modificând acest regim juridic, după ce s—˜a luat act de incompatibilitatea sa cu principiile enunÈ”ºate de articolele 43 [CE] Èâ„¢i 49 […] CE, în sensul de a permite în viitor participarea la procedurile de atribuire a operatorilor care erau anterior excluÈâ„¢i;

-        neprocedând la revocarea concesiunilor de exploatare acordate sub imperiul regimului juridic anterior, deÈâ„¢i considerat a fi contrar, astfel cum s—˜a arătat, principiilor libertăÈ”ºii de stabilire Èâ„¢i libertăÈ”ºii de circulaÈ”ºie a serviciilor, nici la organizarea unei noi atribuiri conforme cu noile reguli care respectă aceste principii;

-        în schimb, continuând urmărirea penală a oricărei persoane care acÈ”ºionează în legătură cu operatorii care, [deÈâ„¢i] autorizaÈ”ºi să exercite această activitate în statul membru de origine, totuÈâ„¢i nu au putut să solicite o concesiune de exploatare tocmai din cauza restricÈ”ºiilor impuse prin regimul precedent de atribuire a concesiunilor, abrogat ulterior?”

32      Printr-—˜o primă ordonanÈ”ºă a preÈâ„¢edintelui CurÈ”ºii din 14 octombrie 2004, cauzele C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04 au fost reunite pentru buna desfăÈâ„¢urare a procedurii scrise Èâ„¢i orale, precum Èâ„¢i în vederea pronunÈ”ºării hotărârii. Printr—˜o a doua ordonanÈ”ºă a preÈâ„¢edintelui CurÈ”ºii, din 27 ianuarie 2006, cauza C—˜338/04 a fost reunită cu cauzele C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04 pentru buna desfăÈâ„¢urare a procedurii orale Èâ„¢i în vederea pronunÈ”ºării hotărârii.

 Cu privire la admisibilitatea întrebărilor preliminare

33      în cauza C—˜338/04, guvernele care au depus observaÈ”ºii, cu excepÈ”ºia guvernului belgian, pun în discuÈ”ºie admisibilitatea întrebării formulate. în ceea ce priveÈâ„¢te cauzele C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04, guvernele italian Èâ„¢i spaniol exprimă îndoieli asupra admisibilităÈ”ºii întrebării. în ceea ce priveÈâ„¢te cauza C—˜338/04, guvernele portughez Èâ„¢i finlandez subliniază că decizia de trimitere pronunÈ”ºată de Tribunale di Larino nu conÈ”ºine informaÈ”ºii suficiente pentru a permite formularea unui răspuns, în timp ce, potrivit guvernelor italian, german, spaniol Èâ„¢i francez, întrebarea formulată priveÈâ„¢te interpretarea dreptului naÈ”ºional, Èâ„¢i nu a dreptului comunitar, Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, invită Curtea să se pronunÈ”ºe asupra compatibilităÈ”ºii normelor de drept intern cu dreptul comunitar. Guvernele italian Èâ„¢i spaniol manifestă aceeaÈâ„¢i rezervă în ceea ce priveÈâ„¢te admisibilitatea întrebărilor formulate în cauzele C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04.

34      în ceea ce priveÈâ„¢te informaÈ”ºiile care trebuie transmise CurÈ”ºii în cadrul unei decizii de trimitere, trebuie amintit că aceste informaÈ”ºii nu folosesc doar la a permite CurÈ”ºii să dea răspunsuri utile, ci trebuie de asemenea să dea posibilitatea Èâ„¢i guvernelor statelor membre, precum Èâ„¢i celorlalte părÈ”ºi interesate să îÈâ„¢i prezinte observaÈ”ºiile, conform articolului 23 din Statutul CurÈ”ºii de JustiÈ”ºie. Rezultă dintr—˜o jurisprudenÈ”ºă constantă că, în acest scop, pe de o parte, instanÈ”ºa naÈ”ºională are obligaÈ”ºia de a defini cadrul de fapt Èâ„¢i de drept în care se înscriu întrebările formulate sau cel puÈ”ºin să explice ipotezele de fapt pe care se întemeiază aceste întrebări. Pe de altă parte, decizia de trimitere trebuie să indice motivele exacte care au determinat instanÈ”ºa naÈ”ºională să reflecteze asupra interpretării dreptului comunitar Èâ„¢i să aprecieze ca necesar să adreseze întrebări preliminare CurÈ”ºii. în acest context, este indispensabil ca instanÈ”ºa naÈ”ºională să ofere un minim de explicaÈ”ºii cu privire la motivele care au stat la baza alegerii prevederilor comunitare a căror interpretare o solicită Èâ„¢i cu privire la legătura pe care o stabileÈâ„¢te între aceste prevederi Èâ„¢i legislaÈ”ºia naÈ”ºională aplicabilă litigiului (a se vedea în special în acest sens hotărârea din 26 ianuarie 1993, Telemarsicabruzzo Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜320/90—˜C—˜322/90, Rec., p. I—˜393, punctul 6, hotărârea din 6 decembrie 2005, ABNA Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜453/03, C—˜11/04, C—˜12/04 Èâ„¢i C—˜194/04, Rec., p. I—˜10423, punctele 45—˜47, precum Èâ„¢i hotărârea din 19 septembrie 2006, Wilson, C—˜506/04, Rec., p. I—˜8613).

35      Decizia de trimitere pronunÈ”ºată de Tribunale di Larino (cauza C—˜338/04) îndeplineÈâ„¢te aceste cerinÈ”ºe. într—˜adevăr, în măsura în care contextul juridic naÈ”ºional, precum Èâ„¢i argumentele invocate de părÈ”ºi sunt, în esenÈ”ºă, identice cadrului în care se înscria hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, o trimitere la această hotărâre ar fi fost suficientă pentru a permite atât CurÈ”ºii, cât Èâ„¢i guvernelor statelor membre Èâ„¢i celorlalte părÈ”ºi interesate să identifice obiectul litigiului.

36      în ceea ce priveÈâ„¢te repartizarea responsabilităÈ”ºilor în cadrul sistemului de cooperare stabilit prin articolul 234 CE, este adevărat că interpretarea prevederilor naÈ”ºionale este de competenÈ”ºa instanÈ”ºelor naÈ”ºionale, nu a CurÈ”ºii, Èâ„¢i nu este de competenÈ”ºa acesteia din urmă să se pronunÈ”ºe, în cadrul unei proceduri iniÈ”ºiate în temeiul acestui articol, asupra compatibilităÈ”ºii normelor de drept intern cu prevederile dreptului comunitar. în schimb, Curtea este competentă să furnizeze instanÈ”ºei naÈ”ºionale toate elementele de interpretare proprii dreptului comunitar care să îi permită acesteia să aprecieze compatibilitatea normelor de drept intern cu reglementarea comunitară (a se vedea în special hotărârile din 30 noiembrie 1995, Gebhard, C—˜55/94, Rec., p. I-4165, punctul 19, precum Èâ„¢i Wilson, citată anterior, punctele 34 Èâ„¢i 35).

37      în această privinÈ”ºă, avocat general a subliniat în mod întemeiat, la punctul 70 din concluzii, că prin conÈ”ºinutul său literal, întrebarea preliminară formulată de către Tribunale di Larino (cauza C—˜338/04) invită Curtea să se pronunÈ”ºe asupra compatibilităÈ”ºii unei prevederi de drept intern cu dreptul comunitar. Cu toate acestea, deÈâ„¢i Curtea nu poate răspunde la această întrebare astfel cum este formulată, nimic nu o împiedică să dea un răspuns util instanÈ”ºei de trimitere, furnizându—˜i acesteia elementele de interpretare proprii dreptului comunitar care îi vor permite să se pronunÈ”ºe ea însăÈâ„¢i asupra compatibilităÈ”ºii dreptului intern cu dreptul comunitar.

38      întrebarea preliminară formulată de Tribunale di Teramo (C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04) identifică în mod exact efectele unei serii de intervenÈ”ºii legislative naÈ”ºionale Èâ„¢i solicită CurÈ”ºii clarificări asupra compatibilităÈ”ºii acestor efecte cu Tratatul CE. în consecinÈ”ºă, o astfel de întrebare nu invită Curtea să se pronunÈ”ºe asupra interpretării dreptului naÈ”ºional sau asupra compatibilităÈ”ºii acestuia cu dreptul comunitar.

39      întrebările formulate trebuie, aÈâ„¢adar, declarate admisibile.

 Cu privire la întrebările preliminare

40      Din dosarele transmise CurÈ”ºii rezultă că un operator interesat să exercite, în Italia, o activitate în sectorul jocurilor de noroc trebuie să se conformeze unei legislaÈ”ºii naÈ”ºionale caracterizate prin:

-        obligaÈ”ºia de a obÈ”ºine o concesiune,

-        un mod de atribuire a respectivelor concesiuni prin intermediul unei cereri de ofertă care exclude anumite tipuri de operatori Èâ„¢i în special societăÈ”ºile comerciale ai căror acÈ”ºionari individuali nu sunt identificabili în orice moment,

-        obligaÈ”ºia de a obÈ”ºine o autorizaÈ”ºie a poliÈ”ºiei Èâ„¢i

-        sancÈ”ºiuni penale în caz de nerespectare a legislaÈ”ºiei în cauză.

41      Prin întrebările preliminare, care trebuie examinate împreună, instanÈ”ºele de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE se opun unei legislaÈ”ºii naÈ”ºionale privind jocurile de noroc, precum cea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, în măsura în care aceasta prezintă astfel de caracteristici.

42      Curtea s—˜a pronunÈ”ºat deja în sensul că legislaÈ”ºia naÈ”ºională în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale implică, în măsura în care interzice - sancÈ”ºionând din punct de vedere penal - exercitarea de activităÈ”ºi în sectorul jocurilor de noroc în lipsa concesiunilor sau a autorizaÈ”ºiei eliberate de către stat, restricÈ”ºii la libertatea de stabilire, precum Èâ„¢i la libertatea de a presta servicii (hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, punctul 59 Èâ„¢i dispozitivul).

43      Pe de o parte, restricÈ”ºiile impuse intermediarilor, precum inculpaÈ”ºii din litigiile principale, constituie obstacole la libertatea de stabilire a societăÈ”ºilor cu sediul într—˜un alt stat membru, precum Stanley, care îÈâ„¢i continuă activitatea de colectare a pariurilor în alte state membre prin intermediul unei organizaÈ”ºii de agenÈ”ºii, precum CTD—˜urile gestionate de către inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale (a se vedea hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 46).

44      Pe de altă parte, interdicÈ”ºia impusă intermediarilor, precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale, de a facilita prestarea de servicii de pariuri sportive organizate de un prestator, cum este Stanley, stabilit într—˜un alt stat membru decât cel în care îÈâ„¢i exercită activitatea aceÈâ„¢ti intermediari, constituie o restricÈ”ºie la dreptul respectivului prestator la libera prestare de servicii, Èâ„¢i aceasta chiar dacă intermediarii sunt stabiliÈ”ºi în acelaÈâ„¢i stat membru cu destinatarii respectivelor servicii (hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 58).

45      în aceste condiÈ”ºii, se impune a examina dacă restricÈ”ºiile în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale pot fi admise cu titlu de măsuri derogatorii prevăzute expres la articolele 45 CE Èâ„¢i 46 CE sau dacă pot fi justificate, conform jurisprudenÈ”ºei CurÈ”ºii, prin motive imperative de interes general (hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 60).

46      în această privinÈ”ºă, o serie de motive imperative de interes general, cum ar fi obiectivele de protecÈ”ºie a consumatorilor, de prevenire a fraudei Èâ„¢i a incitării cetăÈ”ºenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum Èâ„¢i de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general, au fost admise de către jurisprudenÈ”ºă (a se vedea în acest sens hotărârea din 24 martie 1994, Schindler, C—˜275/92, Rec., p. I—˜1039, punctele 57-60, hotărârea din 21 septembrie 1999, LíƒÂ¤íƒÂ¤ríƒÂ¤ Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜124/97, Rec., p. I—˜6067, punctele 32 Èâ„¢i 33, hotărârea Zenatti, citată anterior, punctele 30 Èâ„¢i 31, precum Èâ„¢i hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 67).

47      în acest context, particularităÈ”ºile de ordin moral, religios sau cultural, precum Èâ„¢i consecinÈ”ºele prejudiciabile din punct de vedere moral Èâ„¢i financiar pentru individ Èâ„¢i societate care sunt asociate cu jocurile de noroc Èâ„¢i pariurile pot fi de natură a justifica existenÈ”ºa, în beneficiul autorităÈ”ºilor naÈ”ºionale, a unei puteri de apreciere suficiente pentru a determina cerinÈ”ºele pe care le presupune protecÈ”ºia consumatorului Èâ„¢i a ordinii sociale (hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 63).

48      în acestă privinÈ”ºă, dacă statele membre sunt libere să fixeze obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc Èâ„¢i, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecÈ”ºie urmărit, restricÈ”ºiile pe care le impun trebuie, cu toate acestea, să îndeplinească condiÈ”ºiile care reies din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii în ceea ce priveÈâ„¢te proporÈ”ºionalitatea lor.

49      în consecinÈ”ºă, trebuie să se examineze separat pentru fiecare dintre restricÈ”ºiile impuse de legislaÈ”ºia naÈ”ºională în special dacă aceasta este de natură să asigure realizarea obiectivului sau a obiectivelor invocate de statul membru în cauză Èâ„¢i dacă nu depăÈâ„¢eÈâ„¢te ceea ce este necesar pentru a—˜l atinge. în orice caz, aceste restricÈ”ºii trebuie aplicate în mod nediscriminatoriu (a se vedea în acest sens hotărârea Gebhard, citată anterior, punctul 37, hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctele 64 Èâ„¢i 65, precum Èâ„¢i hotărârea din 13 noiembrie 2003, Lindman, C—˜42/02, Rec., p. I—˜13519, punctul 25).

 Cu privire la cerinÈ”ºa unei concesiuni

50      Pentru a—˜Èâ„¢i putea desfăÈâ„¢ura activitatea în sectorul jocurilor de noroc în Italia, un operator trebuie să obÈ”ºină o concesiune. în virtutea sistemului de concesiuni utilizat, numărul de operatori este limitat. în ceea ce priveÈâ„¢te acceptarea pariurilor, numărul de concesiuni pentru gestionarea pariurilor sportive, altele decât pariurile hipice, Èâ„¢i numărul concesiunilor pentru acceptarea pariurilor hipice sunt fiecare limitate la 1 000.

51      Se impune a sublinia încă de la început că faptul că acest număr de concesiuni pentru cele două categorii a fost considerat, după cum rezultă din dosare, ca fiind „suficient” pentru întreg teritoriul naÈ”ºional pe baza unei estimări specifice nu poate justifica, în sine, obstacolele în calea libertăÈ”ºii de stabilire, precum Èâ„¢i a libertăÈ”ºii de a presta servicii care rezultă din această limitare.

52      în ceea ce priveÈâ„¢te obiectivele care ar putea justifica aceste obstacole, trebuie făcută o distincÈ”ºie, în acest context, între, pe de o parte, obiectivul care vizează reducerea ocaziilor de joc Èâ„¢i, pe de altă parte, în măsura în care jocurile de noroc sunt autorizate, obiectivul care vizează lupta împotriva criminalităÈ”ºii, supunând unui control operatorii activi din acest sector Èâ„¢i canalizând activităÈ”ºile de jocuri de noroc în circuite astfel controlate.

53      Cu referire la primul tip de obiectiv, rezultă din jurisprudenÈ”ºă că, dacă restricÈ”ºiile referitoare la numărul de operatori pot fi, în principiu, justificate, aceste restricÈ”ºii trebuie, în orice caz, să răspundă preocupării de a reduce cu adevărat ocaziile de joc Èâ„¢i de a limita activităÈ”ºile în acest domeniu, în mod coerent Èâ„¢i sistematic (a se vedea în acest sens hotărârile citate anterior Zenatti, punctele 35 Èâ„¢i 36, precum Èâ„¢i Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, punctele 62 Èâ„¢i 67).

54      Or, potrivit jurisprudenÈ”ºei aparÈ”ºinând Corte suprema di cassazione, este cert că legiuitorul italian urmează o politică de deschidere în sectorul jocurilor de noroc, în scopul sporirii încasărilor fiscale, Èâ„¢i că nicio justificare a legislaÈ”ºiei italiene nu ar putea fi întemeiată pe obiectivul limitării înclinaÈ”ºiei spre joc a consumatorilor sau al limitării ofertei de jocuri.

55      într—˜adevăr, al doilea tip de obiectiv, Èâ„¢i anume cel care vizează prevenirea exploatării activităÈ”ºilor de jocuri de noroc în scopuri criminale sau frauduloase, canalizându—˜le în circuite controlabile, este identificat ca fiind scopul real al legislaÈ”ºiei italiene invocate în acÈ”ºiunile principale, atât de către Corte suprema di cassazione, cât Èâ„¢i de către guvernul italian în observaÈ”ºiile sale prezentate în faÈ”ºa CurÈ”ºii. Din această perspectivă, o politică de extindere controlată în sectorul jocurilor de noroc poate fi întru totul compatibilă cu obiectivul care vizează atragerea jucătorilor care desfăÈâ„¢oară activităÈ”ºi de jocuri Èâ„¢i de pariuri clandestine interzise ca atare către activităÈ”ºi autorizate Èâ„¢i reglementate. După cum au subliniat în special guvernele belgian Èâ„¢i francez, pentru a atinge acest obiectiv, operatorii autorizaÈ”ºi trebuie să constituie o alternativă fiabilă, dar în acelaÈâ„¢i timp atractivă, la o activitate interzisă, ceea ce poate implica, în sine, oferirea unei game vaste de jocuri, publicitate de o anumită anvergură Èâ„¢i recurgerea la noi tehnici de distribuÈ”ºie.

56      De altfel, guvernul italian a citat elemente de fapt, cum ar fi în special o anchetă efectuată în sectorul jocurilor Èâ„¢i al pariurilor de către a Èâ„¢asea comisie permanentă (FinanÈ”ºe Èâ„¢i Trezorerie) a Senatului italian. Această anchetă a concluzionat că activităÈ”ºile de jocuri de noroc Èâ„¢i de pariuri clandestine interzise ca atare constituie o problemă considerabilă în Italia, pe care expansiunea activităÈ”ºilor autorizate Èâ„¢i reglementate ar putea—˜o remedia. Astfel, potrivit respectivei anchete, jumătate din cifra de afaceri totală a sectorului jocurilor de noroc în Italia este generată de aceste activităÈ”ºi ilegale. De altfel, extinzând activităÈ”ºile de jocuri Èâ„¢i pariuri autorizate de lege, s—˜a estimat ca fiind realizabilă recuperarea, din respectivele activităÈ”ºi ilegale, a unei părÈ”ºi din cifra de afaceri într—˜un cuantum cel puÈ”ºin echivalent sumei generate de activităÈ”ºile autorizate de lege.

57      în aceste împrejurări, un sistem de concesiuni poate să constituie un mecanism eficace, care să permită controlarea operatorilor activi din sectorul jocurilor de noroc, în vederea prevenirii exploatării acestor activităÈ”ºi în scopuri criminale sau frauduloase. în schimb, Curtea nu dispune de suficiente elemente de fapt pentru a aprecia, în sine, limitarea numărului global de concesiuni prin prisma cerinÈ”ºelor care decurg din dreptul comunitar.

58      Este de competența instanÈ”ºelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul de operatori care îÈâ„¢i desfăÈâ„¢oară activitatea în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naÈ”ºională răspunde cu adevărat obiectivului invocat de guvernul italian, Èâ„¢i anume cel care vizează prevenirea exploatării activităÈ”ºilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase. De asemenea, le revine instanÈ”ºelor de trimitere atribuÈ”ºia de a verifica dacă aceste restricÈ”ºii îndeplinesc cerinÈ”ºele care reies din jurisprudenÈ”ºa CurÈ”ºii în ceea ce priveÈâ„¢te proporÈ”ºionalitatea.

 Cu privire la cererile de ofertă

59      Tribunale di Teramo (cauzele C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04) subliniază în mod expres excluderea societăÈ”ºilor de capitaluri ai căror acÈ”ºionari individuali nu sunt identificabili în orice moment Èâ„¢i, prin urmare, a totalităÈ”ºii societăÈ”ºilor cotate pe pieÈ”ºele reglementate de la cererile de ofertă pentru atribuirea concesiunilor. Comisia ComunităÈ”ºilor Europene a subliniat că această restricÈ”ºie are drept consecinÈ”ºă excluderea de la aceste cereri de ofertă a celor mai importanÈ”ºi operatori comunitari în sectorul jocurilor de noroc, operatori care sunt constituiÈ”ºi sub forma societăÈ”ºilor de capitaluri ale căror acÈ”ºiuni sunt cotate pe pieÈ”ºele reglementate.

60      Se impune a sublinia, cu titlu preliminar, că problema caracterului licit al condiÈ”ºiilor impuse în cadrul cererilor de ofertă din 1999 este departe de a fi lipsită de obiect prin modificările legislative intervenite în 2002, care permiteau din acel moment tuturor societăÈ”ºilor de capitaluri, fără nicio limitare în ce priveÈâ„¢te forma lor, să participe la cererile de ofertă în vederea atribuirii concesiunilor. într—˜adevăr, după cum reliefează Tribunale di Teramo, din moment ce concesiunile acordate în 1999 erau valabile pentru o perioadă de Èâ„¢ase ani Èâ„¢i cu posibilitatea prelungirii pentru o nouă perioadă de Èâ„¢ase ani Èâ„¢i nicio nouă cerere de ofertă nu fusese prevăzută între timp, excluderea din sectorul jocurilor de noroc a societăÈ”ºilor de capitaluri cotate pe pieÈ”ºele reglementate, precum Èâ„¢i a intermediarilor de felul inculpaÈ”ºilor în acÈ”ºiunile principale, care ar putea acÈ”ºiona în contul unor astfel de societăÈ”ºi, riscă să producă efecte până în 2011.

61      Curtea s—˜a pronunÈ”ºat deja în sensul că, deÈâ„¢i excluderea de la cererile de ofertă se aplică fără distincÈ”ºie tuturor societăÈ”ºilor de capitaluri cotate pe pieÈ”ºele reglementate care ar putea fi interesate de concesiuni, fie că sunt stabilite în Italia sau într—˜un alt stat membru, în măsura în care lipsa operatorilor străini printre concesionari se datorează faptului că legislaÈ”ºia italiană în materie de cereri de ofertă exclude, în practică, posibilitatea ca societăÈ”ºile de capitaluri cotate pe pieÈ”ºele reglementate în alte state membre să obÈ”ºină concesiuni, legislaÈ”ºia naÈ”ºională în materie de cereri de ofertă constituie, la prima vedere, o restricÈ”ºie la libertatea de stabilire (hotărârea Gambelli Èâ„¢i alÈ”ºii, citată anterior, punctul 48).

62      Independent de faptul de a stabili dacă excluderea societăÈ”ºilor de capitaluri cotate pe pieÈ”ºele reglementate se aplică, în fapt, în acelaÈâ„¢i mod operatorilor stabiliÈ”ºi în Italia Èâ„¢i celor care provin din alte state membre, această excludere totală depăÈâ„¢eÈâ„¢te ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului care vizează să se evite ca operatorii activi în sectorul jocurilor de noroc să fie implicaÈ”ºi în activităÈ”ºi criminale sau frauduloase. într—˜adevăr, după cum a remarcat avocatul general la punctul 125 din concluzii, există alte mijloace pentru controlarea conturilor Èâ„¢i a activităÈ”ºilor operatorilor în sectorul jocurilor de noroc, care restrâng în acelaÈâ„¢i timp în mod nesemnificativ libertatea de stabilire Èâ„¢i libertatea de a presta servicii, precum acela constând în strângerea de informaÈ”ºii despre reprezentanÈ”ºii sau despre principalii acÈ”ºionari ai acestora. Această constatare este susÈ”ºinută de faptul că legiuitorul italian a considerat că poate abroga în totalitate respectiva excludere prin legea bugetului pentru 2003, fără a o înlocui totuÈâ„¢i cu alte măsuri restrictive.

63      în ceea ce priveÈâ„¢te consecinÈ”ºele care decurg din ilegalitatea excluderii unui anumit număr de operatori de la cererile de ofertă în vederea atribuirii concesiunilor existente, rămâne în sarcina ordinii juridice naÈ”ºionale să prevadă modalităÈ”ºile procedurale care asigură protecÈ”ºia drepturilor pe care le au operatorii în temeiul efectului direct al dreptului comunitar, cu condiÈ”ºia totuÈâ„¢i ca acestea să nu fie mai puÈ”ºin favorabile decât cele care guvernează situaÈ”ºii similare de natură internă (principiul echivalenÈ”ºei) Èâ„¢i să nu facă imposibil în practică sau excesiv de dificil exerciÈ”ºiul drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară (principiul eficienÈ”ºei) (a se vedea hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage Èâ„¢i Crehan, C—˜453/99, Rec., p. I—˜6297, punctul 29, precum Èâ„¢i hotărârea din 19 septembrie 2006, i—˜21 Germany Èâ„¢i Arcor, C—˜392/04 Èâ„¢i C—˜422/04, Rec., p. I—˜8559, punctul 57). Atât revocarea Èâ„¢i redistribuirea vechilor concesiuni, cât Èâ„¢i scoaterea la concurs a unui număr adecvat de noi concesiuni ar putea fi soluÈ”ºii potrivite în această privinÈ”ºă. Cu toate acestea, trebuie să se constate, în toate ipotezele, că, în absenÈ”ºa unei proceduri de atribuire a concesiunilor deschise operatorilor care fuseseră excluÈâ„¢i în mod ilegal de la posibilitatea de a beneficia de o concesiune cu ocazia ultimei competiÈ”ºii, lipsa concesiunii nu poate face obiectul sancÈ”ºiunilor împotriva unor astfel de operatori.

64      Articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE trebuie interpretate, aÈâ„¢adar, în sensul că se opun unei legislaÈ”ºii naÈ”ºionale, cum este cea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, care exclude Èâ„¢i care, mai mult, continuă să excludă din sectorul jocurilor de noroc operatorii constituiÈ”ºi sub forma societăÈ”ºilor de capitaluri ale căror acÈ”ºiuni sunt cotate pe pieÈ”ºele reglementate.

 Cu privire la cerinÈ”ºa autorizaÈ”ºiei poliÈ”ºiei

65      CerinÈ”ºa ca operatorii activi în domeniul jocurilor de noroc, precum Èâ„¢i spaÈ”ºiile lor să fie supuse unui control iniÈ”ºial Èâ„¢i unei supravegheri continue contribuie în mod clar la obiectivul care vizează a se evita ca aceÈâ„¢ti operatori să fie implicaÈ”ºi în activităÈ”ºi criminale sau frauduloase Èâ„¢i pare a fi o măsură întru totul proporÈ”ºională cu acest obiectiv.

66      Cu toate acestea, rezultă din dosar că inculpaÈ”ºii din litigiile principale erau pregătiÈ”ºi să îÈâ„¢i procure autorizaÈ”ºiile poliÈ”ºiei Èâ„¢i să se supună unui astfel de control Èâ„¢i unei asemenea supravegheri. într—˜adevăr, de vreme ce autorizaÈ”ºiile poliÈ”ºiei sunt eliberate numai titularilor unei concesiuni, ar fi fost imposibil pentru inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale să obÈ”ºină astfel de autorizaÈ”ºii. în această privinÈ”ºă, rezultă de asemenea din dosar că domnii Palazzese Èâ„¢i Sorricchio solicitaseră, înainte de a—˜Èâ„¢i începe activităÈ”ºile, autorizaÈ”ºii ale poliÈ”ºiei conform articolului 88 din decretul regal, dar că solicitările lor rămăseseră fără rezultat.

67      Or, după cum a relevat avocatul general la punctul 123 din concluzii, procedura de acordare a unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei este afectată, în aceste împrejurări, de viciile identificate mai sus, care împietează asupra atribuirii concesiunilor. în consecinÈ”ºă, lipsa autorizaÈ”ºiei poliÈ”ºiei nu poate, în orice caz, să fie reproÈâ„¢ată unor persoane precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale, care nu ar fi putut obÈ”ºine astfel de autorizaÈ”ºii, întrucât acordarea unei astfel de autorizaÈ”ºii presupunea atribuirea unei concesiuni de care persoanele respective nu au putut beneficia, prin încălcarea dreptului comunitar.

 Cu privire la sancÈ”ºiunile penale

68      Dacă, în principiu, legislaÈ”ºia penală este de competenÈ”ºa statelor membre, conform jurisprudenÈ”ºei constante a CurÈ”ºii, dreptul comunitar impune limite acestei competenÈ”ºe, printr—˜o astfel de legislaÈ”ºie neputându—˜se restrânge, într—˜adevăr, libertăÈ”ºile fundamentale garantate de dreptul comunitar (a se vedea hotărârea din 19 ianuarie 1999, Calfa, C—˜348/96, Rec., p. I—˜11, punctul 17).

69      în plus, rezultă din jurisprudenÈ”ºă că un stat membru nu poate aplica o sancÈ”ºiune penală pentru o formalitate administrativă neîndeplinită atunci când îndeplinirea acestei formalităÈ”ºi este refuzată sau făcută imposibilă de către statul membru vizat prin încălcarea dreptului comunitar (a se vedea în acest sens hotărârea din 15 decembrie 1983, Rienks, 5/83, Rec., p. 4233, punctele 10 Èâ„¢i 11).

70      Or, reiese că persoane precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale, în calitatea lor de administratori de CTD—˜uri legate de o societate care organizează pariuri, cotată pe pieÈ”ºele reglementate Èâ„¢i stabilită într—˜un alt stat membru, oricum nu puteau să obÈ”ºină concesiunile Èâ„¢i autorizaÈ”ºiile poliÈ”ºiei impuse de legislaÈ”ºia italiană, întrucât, încălcând dreptul comunitar, Republica Italiană condiÈ”ºionează acordarea unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei de deÈ”ºinerea unei concesiuni Èâ„¢i întrucât, la data ultimei cereri de ofertă la care se face referire în acÈ”ºiunile principale, acest stat membru refuzase să atribuie concesiuni societăÈ”ºilor cotate pe pieÈ”ºele reglementate. în aceste împrejurări, Republica Italiană nu ar putea aplica sancÈ”ºiuni penale pentru exercitarea unei activităÈ”ºi organizate de colectare de pariuri fără concesiune sau autorizaÈ”ºia poliÈ”ºiei unor persoane precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale.

71      Se impune, în consecinÈ”ºă, să se constate că articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naÈ”ºionale, precum aceea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, care impune o sancÈ”ºiune penală unor persoane precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale pentru faptul de a fi exercitat o activitate organizată de colectare a pariurilor în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei impuse de legislaÈ”ºia naÈ”ºională, atunci când aceste persoane nu au putut obÈ”ºine respectivele concesiuni sau autorizaÈ”ºii ca urmare a refuzului acestui stat membru, care încalcă dreptul comunitar, de a li le acorda.

72      Având în vedere totalitatea considerentelor ce precedă, este necesar să se răspundă întrebărilor formulate astfel:

1)      O reglementare naÈ”ºională care interzice exercitarea activităÈ”ºilor de colectare, acceptare, înregistrare Èâ„¢i transmitere a propunerilor de pariuri, în special sportive, în lipsa unei concesiuni sau a autorizaÈ”ºiei poliÈ”ºiei eliberate de statul membru vizat constituie o restricÈ”ºie la libertatea de stabilire, precum Èâ„¢i la libertatea de a presta servicii, prevăzute la articolul 43 CE Èâ„¢i la articolul 49 CE.

2)      Este de competenÈ”ºa instanÈ”ºelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul operatorilor care acÈ”ºionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naÈ”ºională răspunde într—˜adevăr obiectivului de prevenire a exploatării activităÈ”ºilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase.

3)      Articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naÈ”ºionale, precum aceea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, care exclude Èâ„¢i, mai mult, continuă să excludă din sectorul jocurilor de noroc operatorii constituiÈ”ºi sub formă de societăÈ”ºi de capitaluri ale căror acÈ”ºiuni sunt cotate pe pieÈ”ºele reglementate.

4)      Articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naÈ”ºionale, precum aceea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, care impune o sancÈ”ºiune penală unor persoane precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale pentru exercitarea unei activităÈ”ºi organizate de colectare de pariuri în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei impuse de legislaÈ”ºia naÈ”ºională atunci când aceste persoane nu au putut obÈ”ºine respectivele concesiuni sau autorizaÈ”ºii ca urmare a refuzului acestui stat membru, care încalcă dreptul comunitar, de a li le acorda.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

73      întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

1)      O reglementare naÈ”ºională care interzice exercitarea activităÈ”ºilor de colectare, acceptare, înregistrare Èâ„¢i transmitere a propunerilor de pariuri, în special pariuri sportive în lipsa unei concesiuni sau a autorizaÈ”ºiei poliÈ”ºiei eliberate de statul membru vizat constituie o restricÈ”ºie la libertatea de stabilire, precum Èâ„¢i la libertatea de a presta servicii, prevăzute la articolul 43 CE Èâ„¢i la articolul 49 CE.

2)      Este de competenÈ”ºa instanÈ”ºelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul de operatori care acÈ”ºionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naÈ”ºională răspunde într—˜adevăr obiectivului de prevenire a exploatării activităÈ”ºilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase.

3)      Articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naÈ”ºionale, precum aceea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, care exclude Èâ„¢i, mai mult, continuă să excludă din sectorul jocurilor de noroc operatorii constituiÈ”ºi sub formă de societăÈ”ºi de capitaluri ale căror acÈ”ºiuni sunt cotate pe pieÈ”ºele reglementate.

4)      Articolele 43 CE Èâ„¢i 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naÈ”ºionale, precum aceea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunile principale, care impune o sancÈ”ºiune penală unor persoane precum inculpaÈ”ºii din acÈ”ºiunile principale pentru exercitarea unei activităÈ”ºi organizate de colectare de pariuri în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizaÈ”ºii a poliÈ”ºiei impuse de legislaÈ”ºia naÈ”ºională, atunci când aceste persoane nu au putut obÈ”ºine respectivele concesiuni sau autorizaÈ”ºii ca urmare a refuzului acestui stat membru, care încalcă dreptul comunitar, de a li le acorda.

Semnături