„CompetenÈ”ºa judiciară în materie civilă Èâ„¢i comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 15 alineatul (1) litera (c) Èâ„¢i alineatul (3) - CompetenÈ”ºa în materia contractelor încheiate de consumatori - Contract de călătorie cu o navă cargou - NoÈ”ºiunea «călătorie cu preÈ”º forfetar» - Contract de cazare la hotel - Prezentarea călătoriei Èâ„¢i a hotelului pe o pagină de internet - NoÈ”ºiunea de activitate «direcÈ”ºionată spre» statul membru în care este domiciliat consumatorul - Criterii - Accesibilitatea paginii de internet”

 

în cauzele conexate C—˜585/08 Èâ„¢i C—˜144/09,

având ca obiect cereri de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolelor 68 CE Èâ„¢i 234 CE de Oberster Gerichtshof (Austria), prin deciziile din 6 noiembrie 2008 Èâ„¢i din 26 martie 2009, primite de Curte la 24 decembrie 2008 Èâ„¢i, respectiv, la 24 aprilie 2009, în procedurile

Peter Pammer

împotriva

Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter GmbH & Co. KG (C—˜585/08),

Èâ„¢i

Hotel Alpenhof GesmbH

împotriva

Oliver Heller (C—˜144/09),

 

 

compusă din domnul V. Skouris, preÈâ„¢edinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.—˜C. Bonichot, K. Schiemann Èâ„¢i J.—˜J. Kasel, preÈâ„¢edinÈ”ºi de cameră, domnul A. Rosas, doamnele R. Silva de Lapuerta, P. Lindh (raportor) Èâ„¢i domnul M. Safjan, judecători,

avocat general: doamna V. Trstenjak,

grefier: domnul B. FíƒÂ¼líƒÂ¶p, administrator,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 16 martie 2010,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-        pentru domnul Pammer, de C. Neuhuber, Rechtsanwalt;

-        pentru Hotel Alpenhof GesmbH, de domnul BuchmíƒÂ¼ller, Rechtsanwalt;

-        pentru domnul Heller, de H. Hegen, Rechtsanwalt;

-        pentru guvernul austriac, de domnii E. Riedl Èâ„¢i G. Kunnert, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, în calitate de agent;

-        pentru guvernul italian (C—˜585/08), de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul L. Ventrella, avvocato dello Stato;

-        pentru guvernul luxemburghez, de domnul C. Schiltz, în calitate de agent;

-        pentru guvernul olandez (C—˜144/09), de doamna C. Wissels Èâ„¢i de domnul Y. de Vries, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul polonez (C—˜585/08), de domnul M. Dowgielewicz, în calitate de agent;

-        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna H. Walker, în calitate de agent, asistată de doamna J. Stratford, barrister;

-        pentru Comisia ComunităÈ”ºilor Europene, de doamnele A.—˜M. Rouchaud—˜Jo탫t Èâ„¢i S. GríƒÂ¼nheid, precum Èâ„¢i de domnul M. Wilderspin, în calitate de agenÈ”ºi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 18 mai 2010,

pronunÈ”ºă prezenta

 

 

1        Cererile de pronunÈ”ºare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 15 alineatul (1) litera (c) Èâ„¢i alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenÈ”ºa judiciară, recunoaÈâ„¢terea Èâ„¢i executarea hotărârilor în materie civilă Èâ„¢i comercială (JO 2001, L 12, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 19/vol. 3, p. 74).

2        Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii între domnul Pammer, pe de o parte, Èâ„¢i Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter GmbH & Co. KG (denumită în continuare „Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter”), pe de altă parte, cu privire la refuzul acesteia de a—˜i rambursa integral preÈ”ºul unei călătorii cu o navă cargou la care nu a participat Èâ„¢i a cărei descriere exista online (cauza C—˜585/08) Èâ„¢i, respectiv, între Hotel Alpenhof GesmbH (denumit în continuare „Hotel Alpenhof”), pe de o parte, Èâ„¢i domnul Heller, pe de altă parte, cu privire la refuzul acestuia din urmă de a—˜Èâ„¢i achita nota de hotel pentru un sejur rezervat online (cauza C—˜144/09).

 Cadrul juridic

 Regulamentul nr. 44/2001

3        Considerentul (13) al Regulamentului nr. 44/2001 prevede că, în cazul contractelor încheiate cu consumatorii, partea defavorizată trebuie să fie protejată prin norme de competenÈ”ºă mai favorabile intereselor sale decât normele generale.

4        Articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menÈ”ºionat, care face parte din capitolul II secÈ”ºiunea 1, intitulată „DispoziÈ”ºii generale”, prevede:

„Sub rezerva dispoziÈ”ºiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acÈ”ºionate în justiÈ”ºie, indiferent de naÈ”ºionalitatea lor, în faÈ”ºa instanÈ”ºelor statului membru în cauză.”

5        Articolul 5 din acelaÈâ„¢i regulament prevede la punctul 1 litera (a) următoarea normă de competenÈ”ºă specială:

„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acÈ”ºionată în justiÈ”ºie într—˜un alt stat membru:

(1)      (a)   în materie contractuală, în faÈ”ºa instanÈ”ºelor de la locul în care obligaÈ”ºia care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată”.

6        Articolul 15 alineatele (1) Èâ„¢i (3) Èâ„¢i articolul 16 alineatele (1) Èâ„¢i (2) din Regulamentul nr. 44/2001, care sunt cuprinse în secÈ”ºiunea 4 a capitolului II din acesta, intitulată „CompetenÈ”ºa în materia contractelor încheiate de consumatori”, sunt redactate după cum urmează:

„Articolul 15

(1)      în ceea ce priveÈâ„¢te un contract încheiat de o persoană, consumatorul, într—˜un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional, competenÈ”ºa se determină în conformitate cu dispoziÈ”ºiile din prezenta secÈ”ºiune, fără a se aduce atingere articolului 4 Èâ„¢i articolului 5 punctul 5, în cazul în care:

(a)      contractul are ca obiect vânzarea de bunuri mobile corporale în rate egale, fixe Èâ„¢i eÈâ„¢alonate;

(b)      contractul are ca obiect un împrumut rambursabil în rate egale, fixe Èâ„¢i eÈâ„¢alonate, sau orice altă formă de credit încheiat în scopul finanÈ”ºării vânzării de bunuri mobile corporale;

(c)      în toate celelalte cazuri, contractul a fost încheiat cu o persoană care desfăÈâ„¢oară activităÈ”ºi comerciale sau profesionale în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul sau, prin orice mijloace, îÈâ„¢i direcÈ”ºionează activităÈ”ºile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru respectiv, iar contractul intră în sfera de acÈ”ºiune a acestor activităÈ”ºi.

[…]

(3)      Prezenta secÈ”ºiune nu se aplică în cazul contractelor de transport altele decât cele care, pentru un preÈ”º forfetar, oferă o combinaÈ”ºie între călătorie Èâ„¢i cazare.

Articolul 16

(1)      Un consumator poate introduce o acÈ”ºiune împotriva celeilalte părÈ”ºi la contract fie înaintea instanÈ”ºelor din statul membru pe teritoriul căruia partea în cauză îÈâ„¢i are domiciliul, fie înaintea instanÈ”ºelor din locul unde consumatorul îÈâ„¢i are domiciliul.

(2)      AcÈ”ºiunea poate fi introdusă împotriva consumatorului de către cealaltă parte la contract numai înaintea instanÈ”ºelor din statul membru pe teritoriul căruia consumatorul îÈâ„¢i are domiciliul.”

7        Astfel cum rezultă din considerente, Regulamentul nr. 44/2001 succedă dispoziÈ”ºiilor ConvenÈ”ºiei din 27 septembrie 1968 privind competenÈ”ºa judiciară Èâ„¢i executarea hotărârilor în materie civilă Èâ„¢i comercială (JO 1972, L 299, p. 32), astfel cum a fost modificată prin ConvenÈ”ºia din 9 octombrie 1978 privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei Èâ„¢i a Regatului Unit al Marii Britanii Èâ„¢i Irlandei de Nord (JO L 304, p. 1 Èâ„¢i - text modificat - p. 77), prin ConvenÈ”ºia din 25 octombrie 1982 privind aderarea Republicii Elene (JO L 388, p. 1), prin ConvenÈ”ºia din 26 mai 1989 privind aderarea Regatului Spaniei Èâ„¢i a Republicii Portugheze (JO L 285, p. 1) Èâ„¢i prin ConvenÈ”ºia din 29 noiembrie 1996 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda Èâ„¢i a Regatului Suediei (JO 1997, C 15, p. 1, denumită în continuare „ConvenÈ”ºia de la Bruxelles”). De la intrarea sa în vigoare, la 1 martie 2002, acest regulament a înlocuit ConvenÈ”ºia de la Bruxelles în relaÈ”ºiile dintre statele membre, cu excepÈ”ºia Regatului Danemarcei.

8        în considerentul (19) al Regulamentului nr. 44/2001, Consiliul Uniunii Europene a subliniat necesitatea de a asigura continuitatea între ConvenÈ”ºia de la Bruxelles Èâ„¢i acest regulament, inclusiv în ceea ce priveÈâ„¢te interpretarea pe care Curtea a furnizat—˜o deja cu privire la dispoziÈ”ºiile echivalente ale acestei convenÈ”ºii.

 ConvenÈ”ºia de la Bruxelles

9        Articolul 13 primul paragraf din ConvenÈ”ºia de Bruxelles are următorul cuprins:

„în ceea ce priveÈâ„¢te un contract încheiat de o persoană, denumită în continuare «consumatorul», într—˜un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional, competenÈ”ºa se determină în conformitate cu dispoziÈ”ºiile din prezenta secÈ”ºiune, fără a se aduce atingere articolului 4 Èâ„¢i articolului 5 alineatul (5), în cazul în care:

1.      contractul are ca obiect vânzarea de bunuri mobile corporale în rate egale, fixe Èâ„¢i eÈâ„¢alonate;

2.      contractul are ca obiect un împrumut rambursabil în rate egale, fixe Èâ„¢i eÈâ„¢alonate, sau orice altă formă de credit, încheiat în scopul vânzării de bunuri mobile corporale;

3.      pentru orice alt contract care are ca obiect furnizarea de servicii sau de bunuri mobile corporale, în cazul în care:

(a)      încheierea contractului a fost precedată în statul în care este domiciliat consumatorul de o ofertă expresă sau de o publicitate

Èâ„¢i

(b)      consumatorul a efectuat în acel stat actele necesare încheierii acestui contract.” [traducere neoficială]

 Regulamentul (CE) nr. 593/2008

10      Considerentul (7) al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European Èâ„¢i al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaÈ”ºiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, p. 6) prevede că domeniul de aplicare material Èâ„¢i dispoziÈ”ºiile acestui regulament ar trebui să fie concordante cu cele ale Regulamentului nr. 44/2001.

11      Considerentul (24) al Regulamentului nr. 593/2008 are următorul cuprins:

„în cazul special al contractelor încheiate cu consumatorii, […] [d]in spirit de consecvenÈ”ºă cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 se impune, pe de o parte, necesitatea unei trimiteri la conceptul de «activitate direcÈ”ºionată» ca Èâ„¢i condiÈ”ºie pentru aplicarea normei de protecÈ”ºie a consumatorului Èâ„¢i, pe de altă parte, interpretarea armonioasă a conceptului în Regulamentul (CE) nr. 44/2001 Èâ„¢i în prezentul regulament, È”ºinând cont de faptul că o declaraÈ”ºie comună a Consiliului Èâ„¢i a Comisiei referitoare la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 afirmă că «pentru ca articolul 15 alineatul (1) litera (c) să fie aplicabil, nu este suficient ca întreprinderile să îÈâ„¢i direcÈ”ºioneze activităÈ”ºile către statul membru în care se află reÈâ„¢edinÈ”ºa consumatorului sau către un număr de state membre în care este inclus acel stat membru; contractele trebuie de asemenea să fi fost încheiate în cadrul activităÈ”ºilor acestora». în declaraÈ”ºie se afirmă de asemenea că: «simplul fapt că o pagină de internet este accesibilă nu este suficient pentru ca articolul 15 să fie aplicabil, mai este necesar ca această pagină de internet să ofere posibilitatea încheierii de contracte la distanÈ”ºă Èâ„¢i ca un contract să fi fost efectiv încheiat la distanÈ”ºă, indiferent prin ce mijloace. Limba sau moneda pe care le foloseÈâ„¢te o pagină de internet nu constituie un factor relevant în acest sens».”

12      Articolul 6 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 593/2008 prevede că normele cu privire la legea aplicabilă contractelor încheiate cu consumatorii, cuprinse la alineatele (1) Èâ„¢i (2) ale aceluiaÈâ„¢i articol, nu se aplică următoarelor contracte:

„contractelor de transport, altele decât contractele privind pachetele de servicii turistice în înÈ”ºelesul Directivei 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanÈ”ºe Èâ„¢i circuite”.

 Directiva 90/314/CEE

13      Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanÈ”ºe Èâ„¢i circuite (JO L 158, p. 59, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 9, p. 248) defineÈâ„¢te noÈ”ºiunea de pachet de servicii turistice la articolul 2 punctul 1, astfel:

„în sensul prezentei directive:

(1)      «pachet de servicii turistice» înseamnă combinaÈ”ºia prestabilită a cel puÈ”ºin două dintre elementele următoare, în cazul în care aceste servicii sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preÈ”º total Èâ„¢i depăÈâ„¢esc 24 de ore sau includ cazare de o noapte:

(a)      transport;

(b)      cazare;

(c)      alte servicii turistice, care nu sunt subsidiare transportului sau cazării Èâ„¢i care reprezintă o parte semnificativă din pachetul de servicii.

Facturarea separată a diverselor elemente ale aceluiaÈâ„¢i pachet de servicii nu exonerează organizatorul sau detailistul de obligaÈ”ºiile ce decurg din prezenta directivă.”

 AcÈ”ºiunile principale Èâ„¢i întrebările preliminare

 Cauza C—˜585/08

14      Domnul Pammer, domiciliat în Austria, este în litigiu cu Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter, o societate cu sediul în Germania, cu privire la o călătorie cu o navă cargou din Trieste (Italia) cu destinaÈ”ºia Orientul îndepărtat, organizată de această societate Èâ„¢i care a condus la încheierea unui contract între aceasta din urmă Èâ„¢i domnul Pammer (denumit în continuare „contractul de călătorie”).

15      Domnul Pammer a rezervat o călătorie prin intermediul Internationale Frachtschiffreisen Pfeiffer GmbH, o societate internaÈ”ºională al cărei sediu este situat în Germania (denumită în continuare „societatea intermediară”).

16      Această societate intermediară, care îÈâ„¢i desfăÈâ„¢oară activităÈ”ºile în special online, a descris călătoria pe pagina sa de internet, arătând că vaporul era dotat cu o sală de sport, o piscină exterioară, un salon, dispunea de acces la video Èâ„¢i la televiziune. Erau de asemenea indicate trei cabine duble cu duÈâ„¢ Èâ„¢i WC, o cameră de zi separată echipată cu fotolii, birou, mochetă Èâ„¢i frigider, precum Èâ„¢i escale care permiteau efectuarea unor excursii în oraÈâ„¢.

17      Domnul Pammer a refuzat îmbarcarea Èâ„¢i a solicitat rambursarea preÈ”ºului pe care îl achitase pentru această călătorie, pentru motivul că această descriere nu corespundea, în opinia sa, condiÈ”ºiilor oferite pe vapor. întrucât Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter nu a rambursat decât o parte din preÈ”º, Èâ„¢i anume aproximativ 3 500 de euro, domnul Pammer a solicitat plata restului sumei, respectiv 5 000 de euro precum Èâ„¢i dobânda aferentă, în faÈ”ºa unei instanÈ”ºe austriece de prim grad, Bezirksgericht Krems an der Donau.

18      Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter a invocat împrejurarea că nu desfăÈâ„¢oară în Austria nicio activitate profesională sau comercială Èâ„¢i a ridicat o excepÈ”ºie de necompetenÈ”ºă în privinÈ”ºa instanÈ”ºei menÈ”ºionate.

19      Această excepÈ”ºie a fost respinsă în primă instanÈ”ºă printr—˜o decizie a Bezirksgericht Krems an der Donau din 3 ianuarie 2008, această instanÈ”ºă considerându—˜se competentă pentru motivul că respectivul contract de călătorie era un contract încheiat cu consumatorii, Èâ„¢i anume o călătorie cu preÈ”º forfetar, iar societatea intermediară desfăÈâ„¢urase o activitate promoÈ”ºională online în Austria, în numele Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter.

20      în schimb, printr—˜o hotărâre din 13 iunie 2008, instanÈ”ºa de apel, Landesgericht Krems an der Donau, a declarat necompetenÈ”ºa instanÈ”ºelor austriece, considerând că respectivul contract de călătorie reprezenta un contract de transport care nu este menÈ”ºionat în secÈ”ºiunea 4 a capitolului II din Regulamentul nr. 44/2001. Faptul că respectiva călătorie propusă, Èâ„¢i anume o lungă traversare din Europa până în Orientul îndepărtat, presupunea un anumit grad de confort nu transforma contractul de călătorie într—˜un contract încheiat cu consumatorii.

21      Domnul Pammer a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.

22      Oberster Gerichtshof are îndoieli în legătură cu criteriile aplicabile noÈ”ºiunii „călătorie cu preÈ”º forfetar” Èâ„¢i subliniază că, în speÈ”ºă, se ridică problema dacă prestaÈ”ºiile oferite sunt comparabile cu o croazieră, ceea ce ar permite să concluzioneze în sensul existenÈ”ºei unui „pachet de servicii turistice” Èâ„¢i, prin urmare, a unui contract de transport vizat în secÈ”ºiunea 4 menÈ”ºionată.

23      în ipoteza în care ar fi vorba despre un asemenea contract, ar putea fi aplicabil articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001 Èâ„¢i ar fi util, în acest caz, să fie cunoscute criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o pagină de internet pentru ca activităÈ”ºile desfăÈâ„¢urate de comerciant să poată fi considerate ca fiind „direcÈ”ºionate spre” statul membru al consumatorului în sensul dispoziÈ”ºiei menÈ”ºionate. InstanÈ”ºa de trimitere subliniază totodată că, în speÈ”ºă, instanÈ”ºele de prim grad Èâ„¢i de apel nu au făcut constatări precise nici în privinÈ”ºa modului în care s—˜a încheiat contractul de călătorie, nici a rolului paginii de internet Èâ„¢i nici, în sfârÈâ„¢it, a legăturilor dintre Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter Èâ„¢i societatea intermediară.

24      în aceste condiÈ”ºii, Oberster Gerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarele întrebări preliminare:

„1)      O «călătorie cu o navă cargou» constituie o călătorie cu un preÈ”º forfetar în sensul articolului 15 alineatul (3) din [Regulamentul nr. 44/2001]?

2)      în cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, faptul că pagina de internet a unui intermediar poate fi consultată online este suficient pentru a considera justificată constatarea conform căreia activităÈ”ºile sunt «direcÈ”ºionate» [către statul membru în care este domiciliat consumatorul], în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din [Regulamentul nr. 44/2001]?”

 Cauza C—˜144/09

25      Hotel Alpenhof, societatea care exploatează hotelul cu acelaÈâ„¢i nume situat în Austria, este în litigiu cu un consumator, domnul Heller, cu reÈâ„¢edinÈ”ºa în Germania.

26      Luând cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de existenÈ”ºa hotelului respectiv prin consultarea paginii de internet care îi este consacrată, domnul Heller a rezervat mai multe camere pentru o perioadă de o săptămână, în jurul datei de 1 ianuarie 2008. Rezervarea Èâ„¢i confirmarea acesteia au fost efectuate prin mesaj electronic, pagina de internet a hotelului menÈ”ºionând o adresă în acest scop.

27      Se pare că domnul Heller a contestat serviciile hotelului Èâ„¢i l—˜a părăsit fără să achite factura, în pofida unei oferte de reducere de preÈ”º făcute de Hotel Alpenhof. Acesta din urmă a introdus, aÈâ„¢adar, o acÈ”ºiune în faÈ”ºa unei instanÈ”ºe austriece, Bezirksgericht Sankt Johann im Pongau, pentru a obÈ”ºine plata unei sume de circa 5 000 de euro.

28      Domnul Heller a ridicat excepÈ”ºia de necompetenÈ”ºă a instanÈ”ºei sesizate. Acesta apreciază că, în calitate de consumator, nu poate fi chemat în judecată decât în faÈ”ºa instanÈ”ºelor statului membru pe teritoriul căruia este domiciliat, mai precis în faÈ”ºa instanÈ”ºelor germane, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001.

29      Atât Bezirksgericht Sankt Johann im Pongau, printr—˜o hotărâre din 14 iulie 2008, cât Èâ„¢i Landesgericht Salzburg, pronunÈ”ºându—˜se în apel printr—˜o hotărâre din 27 noiembrie 2008, au respins acÈ”ºiunile cu care au fost sesizate, apreciind că instanÈ”ºele austriece erau necompetente pentru soluÈ”ºionarea acestora. InstanÈ”ºele menÈ”ºionate au considerat că noÈ”ºiunea de activitate „direcÈ”ºionată spre” statul membru în care este domiciliat consumatorul acoperă în egală măsură exploatarea unei pagini de internet interactive care permite să se încheie cu consumatorul un contract online, cu alte cuvinte pe cale electronică chiar pe pagina de internet a comerciantului Èâ„¢i exploatarea unei pagini de internet care nu oferă o astfel de posibilitate, ci se limitează să afiÈâ„¢eze publicitate. Astfel, potrivit acestor instanÈ”ºe, chiar Èâ„¢i în această din urmă situaÈ”ºie, activitatea este direcÈ”ºionată către consumatorul din alte state membre, având în vedere că publicitatea online traversează frontierele. Această „direcÈ”ºionare către străinătate” nu ar putea fi exclusă decât printr—˜o declaraÈ”ºie expresă privind relaÈ”ºiile comerciale dintre comerciant Èâ„¢i consumatorii domiciliaÈ”ºi în unul sau mai multe alte state membre determinate. Activitatea ar fi deopotrivă direcÈ”ºionată către statul membru al consumatorului în cazul în care acesta ia cunoÈâ„¢tinÈ”ºă de serviciile comerciantului datorită unei pagini de internet, iar rezervarea consecutivă este efectuată prin intermediul adresei electronice, al adresei geografice sau al unui număr de telefon indicat pe respectiva pagină de internet.

30      Hotel Alpenhof a formulat recurs la instanÈ”ºa de trimitere.

31      Neavând certitudinea că, în cauza C—˜585/08, Curtea va răspunde la a doua întrebare, răspunsul respectiv depinzând de cel dat la prima întrebare adresată în aceeaÈâ„¢i cauză, Oberster Gerichtshof a considerat necesar să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarea întrebare preliminară:

„Faptul că pagina de internet a cocontractantului consumatorului poate fi consultată online este suficient pentru a se considera că activităÈ”ºile sunt «direcÈ”ºionate spre» un stat, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din [Regulamentul nr. 44/2001]?”

32      Având în vedere similitudinea dintre a doua întrebare din cauza C—˜585/08 Èâ„¢i întrebarea unică adresată în cauza C—˜144/09, este necesar, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul de procedură al CurÈ”ºii, să se conexeze cele două cauze în vederea pronunÈ”ºării prezentei hotărâri.

 Cu privire la întrebările preliminare

33      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, având în vedere data trimiterilor preliminare, întrebările fiind adresate de Oberster Gerichtshof, instanÈ”ºă naÈ”ºională ale cărei hotărâri nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, Curtea este competentă să hotărască în legătură cu interpretarea Regulamentului nr. 44/2001 în temeiul articolului 68 CE.

 Cu privire la prima întrebare în cauza C—˜585/08

34      Prin intermediul primei întrebări adresate în cauza C—˜585/08, instanÈ”ºa de trimitere solicită să se stabilească dacă un contract ce are ca obiect o călătorie cu o navă cargou, precum cel în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală, aparÈ”ºine domeniului de aplicare al contractelor de transport vizate la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001.

35      Potrivit respectivului articol 15 alineatul (3), normele de competenÈ”ºă prevăzute în secÈ”ºiunea 4 a capitolului II din regulamentul menÈ”ºionat se aplică numai în cazul contractelor de transport care, pentru un preÈ”º forfetar, oferă o combinaÈ”ºie între călătorie Èâ„¢i cazare.

36      Trebuie precizat că respectivele contracte de transport astfel menÈ”ºionate sunt similare celor care corespund noÈ”ºiunii „pachet de servicii turistice pentru călătorii” în sensul Directivei 90/314, la care instanÈ”ºa de trimitere se referă de altfel în mod expres în decizia de trimitere.

37      Astfel, după cum Curtea a hotărât deja, pentru ca o prestaÈ”ºie să poată fi calificată drept „pachet de servicii turistice” în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 90/314, este suficient, pe de o parte, ca aceasta să ofere o combinaÈ”ºie de servicii turistice vândute la un preÈ”º total, servicii turistice ce cuprind două dintre cele trei servicii prevăzute în această dispoziÈ”ºie, Èâ„¢i anume transportul, cazarea Èâ„¢i celelalte servicii turistice care nu sunt subsidiare transportului sau cazării Èâ„¢i care reprezintă o parte semnificativă din pachetul de servicii, Èâ„¢i, pe de altă parte, ca prestaÈ”ºia să depăÈâ„¢ească 24 de ore sau să includă cazare de o noapte (a se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2002, Club—˜Tour, C—˜400/00, Rec., p. I—˜4051, punctul 13).

38      Pentru a răspunde la întrebarea adresată, trebuie să se stabilească dacă noÈ”ºiunea „călătorie cu preÈ”º forfetar” la care se referă instanÈ”ºa de trimitere Èâ„¢i care face parte din obiectul articolului 1 din Directiva 90/314 este relevantă pentru interpretarea articolului 15 alineatul (3) menÈ”ºionat.

39      Această noÈ”ºiune nu este prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001, cu toate că acesta este ulterior Directivei 90/314. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 47 din concluzii, legiuitorul Uniunii a utilizat, în cadrul Regulamentului nr. 44/2001, termeni aproape identici cu cei cuprinÈâ„¢i în ConvenÈ”ºia privind legea aplicabilă obligaÈ”ºiilor contractuale, deschisă în vederea semnării la Roma, la 19 iunie 1980 (JO L 266, p. 1). în 2008, această convenÈ”ºie a fost înlocuită cu Regulamentul nr. 593/2008, care, la articolul 6 alineatul (4) litera (b), se referă în mod expres la noÈ”ºiunea „pachet de servicii turistice” în sensul Directivei 90/314.

40      Articolul 6 din Regulamentul nr. 593/2008 priveÈâ„¢te legea aplicabilă contractelor încheiate cu consumatorii, iar alineatul (4) litera (b) al acestuia urmăreÈâ„¢te să excludă dintre acestea contractele de transport, cu excepÈ”ºia celor care corespund noÈ”ºiunii de pachet de servicii turistice pentru călătorii în sensul Directivei 90/314.

41      Din similitudinea existentă între contractele de transport menÈ”ºionate la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001 Èâ„¢i cele prevăzute la articolul 6 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 593/2008 rezultă că legiuitorul Uniunii a înÈ”ºeles să aibă în vedere aceleaÈâ„¢i tipuri de contracte, Èâ„¢i anume pe acelea care pot fi reglementate de normele de protecÈ”ºie a consumatorilor prevăzute în fiecare dintre aceste două regulamente.

42      Acest obiectiv rezultă de asemenea din considerentul (7) al Regulamentului nr. 593/2008, care prevede că domeniul de aplicare material Èâ„¢i dispoziÈ”ºiile acestui regulament ar trebui să fie concordante cu cele ale Regulamentului nr. 44/2001.

43      în consecinÈ”ºă, este necesar ca articolul 15 alineatul (3) menÈ”ºionat să se interpreteze È”ºinând seama de prevederea corespunzătoare cuprinsă în Regulamentul nr. 593/2008 Èâ„¢i să se facă trimitere la definiÈ”ºia călătoriei cu preÈ”º forfetar la care se referă acest din urmă regulament. Astfel, este vorba, mai întâi, despre o noÈ”ºiune cuprinsă într—˜o directivă prin care se urmăreÈâ„¢te în mod specific protecÈ”ºia consumatorului în special în domeniul călătoriilor cu preÈ”º forfetar. Pe de altă parte, regulamentul mai recent, Èâ„¢i anume Regulamentul nr. 593/2008, face trimitere în mod expres la această definiÈ”ºie. în sfârÈâ„¢it, în expunerea de motive la Propunerea de regulament (CE) al Consiliului privind competenÈ”ºa judiciară, recunoaÈâ„¢terea Èâ„¢i executarea hotărârilor în materie civilă Èâ„¢i comercială [COM(1999) 348 final], Comisia ComunităÈ”ºilor Europene a utilizat expresia „călătorie cu preÈ”º forfetar” Èâ„¢i a făcut în mod expres trimitere la Directiva 90/314 pentru a explica proiectul său legat de articolul 15 alineatul (3), ale cărui dispoziÈ”ºii au rămas neschimbate în versiunea finală a Regulamentului nr. 44/2001.

44      Prin urmare, trebuie verificat dacă o călătorie cu o navă cargou precum cea în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală corespunde noÈ”ºiunii „pachet de servicii turistice”, astfel cum este definită în Directiva 90/314.

45      în această privinÈ”ºă, este necontestat faptul că, pe lângă transport, pentru un preÈ”º forfetar, respectiva călătorie cu o navă cargou cuprindea de asemenea cazarea Èâ„¢i că durata acestei călătorii depăÈâ„¢ea 24 de ore. Prin urmare, o astfel de prestaÈ”ºie îndeplineÈâ„¢te condiÈ”ºiile necesare pentru a constitui un „pachet de servicii turistice” în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 90/314 Èâ„¢i aparÈ”ºine domeniului de aplicare al definiÈ”ºiei contractului de transport cu preÈ”º forfetar vizat la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001, interpretat în lumina acestui articol 2 punctul 1.

46      Este necesar, prin urmare, să se răspundă la prima întrebare în cauza C—˜585/08 că un contract ce are ca obiect o călătorie cu o navă cargou, precum cel în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală, constituie un contract de transport care, pentru un preÈ”º forfetar, oferă o combinaÈ”ºie între călătorie Èâ„¢i cazare în sensul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001.

 Cu privire la a doua întrebare din cauza C—˜585/08 Èâ„¢i la întrebarea unică din cauza C—˜144/09

47      Prin intermediul celei de a doua întrebări din cauza C—˜585/08 Èâ„¢i al întrebării unice din cauza C—˜144/09, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească, pe de o parte, criteriile potrivit cărora se poate considera că un comerciant, a cărui activitate este prezentată pe pagina sa de internet sau pe cea a unui intermediar, îÈâ„¢i „direcÈ”ºionează” activitatea către statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, Èâ„¢i, pe de altă parte, dacă este suficient, pentru ca această activitate să fie considerată ca atare, ca respectivele pagini de internet să poată să fie consultate online.

48      Astfel cum rezultă din deciziile de trimitere, această întrebare este adresată în cadrul a două litigii distincte.

49      în cauza C—˜585/08, litigiul implică un comerciant, Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter, care a încheiat un contract cu un consumator, domnul Pammer, domiciliat într—˜un alt stat membru decât acela în care are sediul această societate. Aparent, este necontestat faptul că respectivul contract intră în sfera de aplicare a activităÈ”ºilor comerciale ale acestui comerciant.

50      Potrivit observaÈ”ºiilor prezentate CurÈ”ºii de domnul Pammer, acesta ar fi fost informat despre existenÈ”ºa călătoriei prin consultarea paginii de internet a societăÈ”ºii intermediare, pe care se aflau diferite oferte de călătorie. într—˜o primă etapă, el ar fi contactat—˜o pe aceasta din urmă prin e—˜mail pentru a obÈ”ºine informaÈ”ºii suplimentare Èâ„¢i, într—˜o a doua etapă, ar fi rezervat călătoria printr—˜o scrisoare trimisă prin poÈâ„¢tă.

51      în cauza C—˜144/09, litigiul implică un comerciant, Hotel Alpenhof, care a încheiat un contract ce intră în sfera activităÈ”ºilor sale comerciale cu un consumator, domnul Heller, domiciliat într—˜un alt stat membru decât cel în care este situat hotelul în cauză. Nu se contestă faptul că domnul Heller a fost informat despre existenÈ”ºa acestui hotel, că a efectuat rezervarea Èâ„¢i a confirmat—˜o, la distanÈ”ºă, online.

52      în aceste două cauze, Oberster Gerichtshof urmăreÈâ„¢te să aprecieze dacă respectivul comerciant Èâ„¢i—˜a direcÈ”ºionat activitatea către statul pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, în vederea stabilirii instanÈ”ºei competente pentru a soluÈ”ºiona litigiile din acÈ”ºiunile principale.

53      Respectivul articol 15 alineatul (1) litera (c) constituie o derogare atât de la norma generală de competenÈ”ºă prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, potrivit căreia competenÈ”ºa revine instanÈ”ºelor statului membru pe teritoriul căruia este domiciliat pârâtul, cât Èâ„¢i de la norma specială de competenÈ”ºă în domeniul contractelor, prevăzută la articolul 5 punctul 1 din acelaÈâ„¢i regulament, potrivit căreia competenÈ”ºa revine instanÈ”ºelor de la locul în care obligaÈ”ºia care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 ianuarie 2005, Gruber, C—˜464/01, Rec., p. I—˜439, punctul 34).

54      în cazul în care activitatea comerciantului este considerată ca fiind „direcÈ”ºionată spre” statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, ar rezulta, în cauza C—˜585/08 dintre domnul Pammer Èâ„¢i Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter, că instanÈ”ºele austriece ar fi cele competente, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din acest regulament, în măsura în care consumatorul ar alege să deducă litigiul judecăÈ”ºii acestora, iar nu celei a instanÈ”ºelor statului membru în care are sediul pârâtul, Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter, respectiv instanÈ”ºele germane. în cauza C—˜144/09, întrucât consumatorul, domnul Heller, este domiciliat în Germania, ar fi competente instanÈ”ºele din acest stat membru, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din regulamentul menÈ”ºionat, iar nu cele ale statului membru pe teritoriul căruia este situată Hotel Alpenhof, în speÈ”ºă Austria.

55      Regulamentul nr. 44/2001 nu cuprinde nicio definiÈ”ºie a noÈ”ºiunii de activitate „direcÈ”ºionată spre” statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, prevăzută la articolul 15 alineatul (1) litera (c). Această noÈ”ºiune, precum cele prevăzute la articolul 13 din ConvenÈ”ºia de la Bruxelles, pe care îl înlocuieÈâ„¢te articolul 15 menÈ”ºionat, trebuie să fie interpretată în mod autonom, prin referire în principal la sistemul Èâ„¢i la obiectivele acestui regulament, pentru a se asigura eficacitatea sa deplină (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2002, Gabriel, C—˜96/00, Rec., p. I—˜6367, punctul 37).

56      Este necesar, în această privinÈ”ºă, în conformitate cu considerentul (19) al Regulamentului nr. 44/2001, să se È”ºină seama de interpretarea dată de Curte articolului 13 menÈ”ºionat, luându—˜se în considerare totodată modificările aduse acestuia prin regulamentul respectiv.

57      în această privinÈ”ºă, Curtea s—˜a pronunÈ”ºat deja în sensul că, astfel cum rezultă din considerentul (13) al Regulamentului nr. 44/2001, în sistemul prevăzut de acelaÈâ„¢i regulament, articolul 15 alineatul (1) litera (c) ocupă acelaÈâ„¢i loc Èâ„¢i îndeplineÈâ„¢te aceeaÈâ„¢i funcÈ”ºie de protecÈ”ºie a părÈ”ºii defavorizate ca articolul 13 primul paragraf punctul 3 din ConvenÈ”ºia de la Bruxelles (Hotărârea din 14 mai 2009, Ilsinger, C—˜180/06, Rep., p. I—˜3961, punctul 41).

58      Astfel, în ceea ce priveÈâ„¢te această din urmă dispoziÈ”ºie, Curtea s—˜a pronunÈ”ºat în mod repetat în sensul că regimul special instituit prin dispoziÈ”ºiile ConvenÈ”ºiei de la Bruxelles referitoare la competenÈ”ºa în materia contractelor încheiate cu consumatorii are funcÈ”ºia de a garanta o protecÈ”ºie adecvată consumatorului în calitate de parte la contract considerată defavorizată din punct de vedere economic Èâ„¢i mai puÈ”ºin experimentată din punct de vedere juridic decât cocontractantul său profesionist (a se vedea în special Hotărârea Gruber, citată anterior, punctul 34, Èâ„¢i Hotărârea din 20 ianuarie 2005, Engler, C—˜27/02, Rec., p. I—˜481, punctul 39).

59      Cu toate acestea, Curtea a constatat totodată, la punctul 48 din Hotărârea Ilsinger, citată anterior, că modul de redactare a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 nu este întru totul identic cu modul de redactare a articolului 13 primul paragraf din ConvenÈ”ºia de la Bruxelles. în special, Curtea a considerat, la punctul 50 din hotărârea menÈ”ºionată, că respectivele condiÈ”ºii de aplicare pe care trebuie să le îndeplinească contractele de consum sunt redactate în prezent într—˜un mod mai general decât anterior, pentru a se asigura o mai bună protecÈ”ºie a consumatorilor prin raportare la noile mijloace de comunicare Èâ„¢i la dezvoltarea comerÈ”ºului electronic.

60      Legiuitorul Uniunii a înlocuit astfel condiÈ”ºiile care trebuie respectate, pe de o parte, de către comerciant, Èâ„¢i anume aceea de a fi făcut o ofertă expresă sau de a fi adresat o publicitate în statul de domiciliu al consumatorului Èâ„¢i, pe de altă parte, de către consumator, aceea de a fi efectuat în acel stat actele necesare încheierii contractului, cu condiÈ”ºii aplicabile numai comerciantului. în această privinÈ”ºă, acesta din urmă trebuie să îÈâ„¢i desfăÈâ„¢oare activităÈ”ºile comerciale în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul sau, prin orice mijloace, să îÈâ„¢i direcÈ”ºioneze activităÈ”ºile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru respectiv, iar contractul trebuie să intre în sfera de acÈ”ºiune a unor astfel de activităÈ”ºi.

61      Trebuie să se considere că modul de redactare a articolului 15 alineatul (1) litera (c) înglobează Èâ„¢i înlocuieÈâ„¢te noÈ”ºiunile precedente de ofertă „expresă” Èâ„¢i „publicitate”, cuprinzând, astfel cum arată termenii prin „orice mijloace”, o gamă mai largă de activităÈ”ºi.

62      Această schimbare, care consolidează protecÈ”ºia consumatorilor, a intervenit ca urmare a dezvoltării comunicaÈ”ºiilor online, ceea ce îngreunează procesul de stabilire a locului în care sunt efectuate actele necesare încheierii contractului, accentuând în acelaÈâ„¢i timp vulnerabilitatea consumatorilor faÈ”ºă de ofertele comercianÈ”ºilor.

63      Nu rezultă însă din articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001 dacă termenii „îÈâ„¢i direcÈ”ºionează activităÈ”ºile spre” se referă la intenÈ”ºia comerciantului de a se îndrepta spre unul sau mai multe alte state membre sau se raportează pur Èâ„¢i simplu la o activitate de facto direcÈ”ºionată către acestea, independent de o astfel de intenÈ”ºie.

64      întrebarea astfel adresată este aceea dacă este necesară intenÈ”ºia comerciantului de a viza unul sau mai multe alte state membre Èâ„¢i, în caz afirmativ, sub ce formă trebuie să se manifeste o astfel de intenÈ”ºie.

65      Această voinÈ”ºă este implicită în anumite moduri de publicitate.

66      în ceea ce priveÈâ„¢te noÈ”ºiunile „publicitate” Èâ„¢i „ofertă expresă” în sensul articolului 13 din ConvenÈ”ºia de la Bruxelles, Curtea a hotărât că acestea vizează orice formă de publicitate făcută în statul contractant în care este domiciliat consumatorul, indiferent dacă este difuzată în mod general prin intermediul presei, al radioului, al televiziunii, al cinematografului sau prin orice altă modalitate ori dacă este adresată în mod direct, de exemplu prin intermediul cataloagelor direcÈ”ºionate în mod special către statul respectiv, precum Èâ„¢i ofertele comerciale prezentate în mod individual consumatorului, în special prin intermediul unui agent sau al unui vânzător ambulant (Hotărârea Gabriel, citată anterior, punctul 44).

67      ModalităÈ”ºile clasice de publicitate desemnate în mod explicit la punctul precedent implică efectuarea unor cheltuieli uneori semnificative din partea comerciantului pentru a se face cunoscut în alte state membre, ceea ce demonstrează, prin chiar acest fapt, intenÈ”ºia comerciantului de a—˜Èâ„¢i direcÈ”ºiona activitatea către acestea.

68      Această intenÈ”ºie nu este, în schimb, prezentă în mod sistematic în cazul publicităÈ”ºii online. Dat fiind că această modalitate de comunicare este prin natura sa de anvergură mondială, publicitatea făcută de un comerciant pe o pagină de internet este în principiu accesibilă în toate statele Èâ„¢i, în consecinÈ”ºă, pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fără a fi necesar să se efectueze cheltuieli suplimentare Èâ„¢i independent de intenÈ”ºia comerciantului de a viza sau de a nu viza consumatori dincolo de teritoriul statului membru în care are sediul.

69      De aici nu rezultă însă că termenii „îÈâ„¢i direcÈ”ºionează activităÈ”ºile spre” trebuie interpretaÈ”ºi în sensul că vizează simpla accesibilitate a unei pagini de internet în alte state membre decât acela în care are sediul comerciantul respectiv.

70      Astfel, chiar dacă este neîndoielnic faptul că articolul 15 alineatul (1) litera (c) Èâ„¢i articolul 16 din Regulamentul nr. 44/2001 au ca scop protecÈ”ºia consumatorilor, aceasta nu înseamnă că protecÈ”ºia acordată este absolută [a se vedea, prin analogie, în ceea ce priveÈâ„¢te Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecÈ”ºia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaÈ”ºiilor comerciale (JO L 372, p. 31, EdiÈ”ºie specială, 15/vol. 1, p. 188), Hotărârea din 15 aprilie 2010, E. Friz, C—˜215/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 44].

71      Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 64 din concluzii, în cazul în care aceasta ar fi fost intenÈ”ºia legiuitorului Uniunii, acesta ar fi prevăzut, drept condiÈ”ºie de aplicare a acestor dispoziÈ”ºii, simpla existenÈ”ºă a paginii de internet, Èâ„¢i nu „direcÈ”ºionarea activităÈ”ºilor spre un stat membru”.

72      Or, deÈâ„¢i urmăreÈâ„¢te să se asigure o mai mare protecÈ”ºie a consumatorului, legiuitorul menÈ”ºionat nu a ajuns în punctul în care să prevadă că simpla utilizare a unei pagini de internet, care a devenit un mijloc obiÈâ„¢nuit de a face comerÈ”º, indiferent care este teritoriul vizat, constituie o activitate „direcÈ”ºionată spre” alte state membre care declanÈâ„¢ează aplicarea normei de competenÈ”ºă de protecÈ”ºie prevăzute la articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001.

73      Astfel, din propunerea de regulament menÈ”ºionată la punctul 43 din prezenta hotărâre rezultă că legiuitorul Uniunii a înlăturat o sugestie a Comisiei, prin care se urmărea să se insereze în cuprinsul Regulamentului nr. 44/2001 un considerent potrivit căruia comercializarea de bunuri sau de servicii printr—˜un mijloc electronic accesibil într—˜un stat membru constituie o activitate „direcÈ”ºionată spre” acest stat.

74      Această interpretare este susÈ”ºinută Èâ„¢i de declaraÈ”ºia adoptată în comun de Consiliu Èâ„¢i de Comisie cu ocazia adoptării Regulamentului nr. 44/2001 Èâ„¢i reluată în considerentul (24) al Regulamentului nr. 593/2008, declaraÈ”ºie potrivit căreia simplul fapt că o pagină de internet este accesibilă nu este suficient pentru ca articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001 să fie aplicabil.

75      în consecinÈ”ºă, este necesar să se considere că, pentru aplicarea articolului 15 alineatul (1) litera (c) menÈ”ºionat, comerciantul trebuie să îÈâ„¢i fi manifestat intenÈ”ºia de a stabili relaÈ”ºii comerciale cu consumatorii din unul sau mai multe alte state membre, printre care figurează cel pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul.

76      Prin urmare, trebuie analizat, în ceea ce priveÈâ„¢te un contract încheiat între un comerciant Èâ„¢i un anumit consumator, dacă, înainte de încheierea eventuală a contractului cu acest consumator, existau indicii care să demonstreze că respectivul comerciant intenÈ”ºiona să intre în relaÈ”ºii comerciale cu consumatori domiciliaÈ”ºi în alte state membre, printre care cel pe teritoriul căruia este domiciliat acest consumator, în sensul că era dispus să încheie un contract cu aceÈâ„¢ti consumatori.

77      Printre astfel de indicii nu figurează menÈ”ºionarea pe o pagină de internet a adresei electronice sau geografice a comerciantului Èâ„¢i nici indicarea coordonatelor sale telefonice fără prefix internaÈ”ºional. Astfel, menÈ”ºionarea unor astfel de informaÈ”ºii nu indică faptul că respectivul comerciant îÈâ„¢i direcÈ”ºionează activitatea spre unul sau mai multe alte state membre, din moment ce informaÈ”ºiile de acest tip sunt, în orice caz, necesare pentru a permite unui consumator domiciliat pe teritoriul statului membru în care are sediul comerciantul să intre în legătură cu respectivul comerciant.

78      în plus, în ceea ce priveÈâ„¢te serviciile oferite online, unele dintre aceste informaÈ”ºii au devenit obligatorii. Astfel cum a hotărât deja Curtea, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (directiva privind comerÈ”ºul electronic) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/ vol. 29, p. 257), furnizorul de servicii este obligat să furnizeze destinatarilor serviciului, încă dinainte de încheierea unui contract cu aceÈâ„¢tia din urmă, pe lângă adresa electronică, Èâ„¢i alte informaÈ”ºii care permit contactarea rapidă, precum Èâ„¢i o comunicare directă Èâ„¢i eficientă (Hotărârea din 16 octombrie 2008, Bundesverband der Verbraucherzentralen und VerbraucherverbíƒÂ¤nde, C—˜298/07, Rep., p. I—˜7841, punctul 40). Această obligaÈ”ºie este valabilă indiferent care este statul către care comerciantul îÈâ„¢i direcÈ”ºionează activitatea Èâ„¢i chiar în cazul în care această activitate este direcÈ”ºionată numai către teritoriul statului membru în care are sediul comerciantul.

79      Rezultă că nu este determinantă distincÈ”ºia realizată de anumite guverne Èâ„¢i de unele dintre părÈ”ºile care au prezentat observaÈ”ºii în faÈ”ºa CurÈ”ºii, între paginile de internet care permit contactarea comerciantului pe cale electronică sau chiar încheierea online a contractului prin intermediul unei pagini zise „interactive” Èâ„¢i paginile de internet care nu oferă această posibilitate, distincÈ”ºie potrivit căreia numai primele ar trebui incluse în categoria celor care permit desfăÈâ„¢urarea unei activităÈ”ºi „direcÈ”ºionate spre” alte state membre. Din moment ce sunt menÈ”ºionate o adresă geografică sau alte date de contact ale comerciantului, consumatorul are, într—˜adevăr, posibilitatea de a—˜l contacta în vederea încheierii unui contract. Or, această posibilitate de contactare există indiferent dacă respectivul comerciant a intenÈ”ºionat sau nu a intenÈ”ºionat să intre în relaÈ”ºii comerciale cu consumatori domiciliaÈ”ºi în alte state membre decât cel pe teritoriul căruia are sediul.

80      Printre indiciile care permit să se stabilească dacă activitatea este „direcÈ”ºionată spre” statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul figurează toate expresiile neechivoce ale intenÈ”ºiei de a atrage consumatorii din acel stat membru.

81      Printre expresiile neechivoce ale unei astfel de intenÈ”ºii a comerciantului se numără menÈ”ºiunea potrivit căreia acesta din urmă îÈâ„¢i oferă serviciile sau bunurile în unul sau mai multe state membre desemnate nominal. AceeaÈâ„¢i este situaÈ”ºia în cazul efectuării unor cheltuieli pentru un serviciu de referenÈ”ºiere online la operatorul unui motor de căutare pentru a facilita accesul consumatorilor domiciliaÈ”ºi în diferite state membre la pagina de internet a comerciantului, ceea ce dovedeÈâ„¢te totodată existenÈ”ºa unei asemenea intenÈ”ºii.

82      Cu toate acestea, caracterizarea unei activităÈ”ºi „direcÈ”ºionate către” alte state membre nu depinde numai de existenÈ”ºa unor indicii atât de clare. în această privinÈ”ºă, trebuie constatat că, prin RezoluÈ”ºia legislativă privind propunerea de regulament menÈ”ºionată la punctul 43 din prezenta hotărâre (JO 2001, C 146, p. 101), Parlamentul European a înlăturat un mod de redactare potrivit căruia comerciantul trebuia să îÈâ„¢i fi „direcÈ”ºionat în mod intenÈ”ºionat activitatea, în mod esenÈ”ºial” către alte state membre sau către mai multe È”ºări, printre care statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul. Astfel, un asemenea mod de redactare ar fi putut avea drept consecinÈ”ºă o mai slabă protecÈ”ºie a consumatorului prin introducerea cerinÈ”ºei de a se dovedi intenÈ”ºia comerciantului de a desfăÈâ„¢ura o activitate de o anumită amploare cu aceste alte state membre.

83      Alte indicii, eventual o combinaÈ”ºie a acestora, sunt de natură să demonstreze existenÈ”ºa unei activităÈ”ºi „direcÈ”ºionate spre” statul membru în care este domiciliat consumatorul. în cauze precum acÈ”ºiunile principale, este necesar să se considere că următoarele caracteristici, invocate în faÈ”ºa CurÈ”ºii Èâ„¢i a căror enumerare nu este exhaustivă, ar constitui, sub rezerva ca instanÈ”ºa naÈ”ºională să verifice existenÈ”ºa acestora, indicii ale unei activităÈ”ºi „direcÈ”ºionate spre” unul sau mai multe state membre în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001. Este vorba despre natura internaÈ”ºională a activităÈ”ºii în cauză, precum anumite activităÈ”ºi turistice, menÈ”ºionarea unor coordonate telefonice cu indicarea prefixului internaÈ”ºional, utilizarea unui nume de domeniu de prim nivel, diferit de cel al statului membru în care are sediul comerciantul, de exemplu „.de”, sau utilizarea unor nume de domeniu de prim nivel neutre precum „.com” sau „.eu”, descrierea unor itinerarii având ca punct de plecare unul sau mai multe alte state membre către locul de prestare a serviciului, precum Èâ„¢i menÈ”ºionarea unei clientele internaÈ”ºionale alcătuite din clienÈ”ºi domiciliaÈ”ºi în diferite state membre, în special prin prezentarea unor impresii ale unor astfel de clienÈ”ºi.

84      în ceea ce priveÈâ„¢te limba sau moneda folosită, declaraÈ”ºia comună a Consiliului Èâ„¢i a Comisiei, menÈ”ºionată la punctul 11 din prezenta hotărâre Èâ„¢i reluată în considerentul (24) al Regulamentului nr. 593/2008, prevede că acestea nu constituie factori relevanÈ”ºi pentru a aprecia dacă o activitate este sau nu este direcÈ”ºionată către unul sau mai multe alte state membre. Aceasta este situaÈ”ºia, astfel, atunci când acestea corespund limbilor utilizate în mod obiÈâ„¢nuit în statul membru din care îÈâ„¢i desfăÈâ„¢oară activitatea comerciantul Èâ„¢i monedei acelui stat membru. Dacă, în schimb, pagina de internet permite consumatorilor să utilizeze o altă limbă sau o altă monedă decât acestea, limba Èâ„¢i/sau moneda pot să fie luate în considerare Èâ„¢i să constituie un indiciu care permite să se considere că activitatea comerciantului este direcÈ”ºionată către alte state membre.

85      într—˜o cauză precum cea între Hotel Alpenhof Èâ„¢i domnul Heller, s—˜ar părea că există mai multe indicii dintre cele enumerate la punctele 83 Èâ„¢i 84 din prezenta hotărâre, de natură să demonstreze că respectivul comerciant Èâ„¢i—˜a direcÈ”ºionat activitatea către unul sau mai multe state membre, altele decât Republica Austria. Revine însă instanÈ”ºei naÈ”ºionale obligaÈ”ºia să verifice că aceasta este situaÈ”ºia.

86      Cu toate acestea, potrivit celor susÈ”ºinute de Hotel Alpenhof, contractul cu consumatorul este încheiat la faÈ”ºa locului, iar nu la distanÈ”ºă Èâ„¢i, prin urmare, nu se poate aplica articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001.

87      în această privinÈ”ºă, împrejurarea că cheile sunt predate consumatorului, iar plata este efectuată de acesta din urmă în statul membru pe teritoriul căruia are sediul comerciantul nu împiedică aplicarea dispoziÈ”ºiei menÈ”ºionate, dacă rezervarea Èâ„¢i confirmarea acesteia au avut loc la distanÈ”ºă, astfel încât consumatorul s—˜a angajat contractual la distanÈ”ºă.

88      în cauza C—˜585/08, între domnul Pammer Èâ„¢i Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter, instanÈ”ºa de trimitere nu a putut furniza decât puÈ”ºine informaÈ”ºii privind activitatea acestei societăÈ”ºi, pagina de internet a societăÈ”ºii intermediare Èâ„¢i relaÈ”ºia dintre aceasta din urmă Èâ„¢i Reederei Karl SchlíƒÂ¼ter.

89      împrejurarea că pagina de internet este aceea a societăÈ”ºii intermediare, iar nu aceea a comerciantului nu se opune aprecierii potrivit căreia acesta din urmă îÈâ„¢i direcÈ”ºionează activitatea către alte state membre, printre care cel în care este domiciliat consumatorul, din moment ce societatea în cauză acÈ”ºiona în numele Èâ„¢i pe seama comerciantului. Revine instanÈ”ºei naÈ”ºionale obligaÈ”ºia să verifice dacă acesta din urmă era conÈâ„¢tient sau trebuia să fie conÈâ„¢tient de dimensiunea internaÈ”ºională a activităÈ”ºii societăÈ”ºii intermediare Èâ„¢i ce legătură exista între aceasta Èâ„¢i comerciant.

90      Natura internaÈ”ºională a activităÈ”ºii în cauză, Èâ„¢i anume organizarea de călătorii cu nave cargou din Europa către Orientul îndepărtat, constituie un indiciu relevant, dar nu permite, în sine, să se considere că respectivul comerciant Èâ„¢i—˜a direcÈ”ºionat activitatea către alte state membre, printre care cel în care este domiciliat consumatorul. Astfel, activitatea comerciantului ar avea o asemenea caracteristică chiar dacă acesta, pe cont propriu sau prin societatea intermediară, nu Èâ„¢i—˜ar desfăÈâ„¢ura activitatea în Germania Èâ„¢i nici nu ar direcÈ”ºiona—˜o către alte state membre. în consecinÈ”ºă, pentru a se stabili că respectivul comerciant intenÈ”ºiona să intre în relaÈ”ºii comerciale cu clienÈ”ºii domiciliaÈ”ºi pe teritoriul Uniunii, indiferent în care stat membru, trebuie să fie întrunite în mod necesar alte indicii, în special dintre cele menÈ”ºionate la punctele 83 Èâ„¢i 84 din prezenta hotărâre, precum menÈ”ºionarea coordonatelor telefonice cu indicarea prefixului internaÈ”ºional, folosirea unei alte limbi decât germana sau menÈ”ºionarea unei clientele internaÈ”ºionale alcătuite din clienÈ”ºi domiciliaÈ”ºi în diferite state membre.

91      în schimb, menÈ”ºionarea adresei electronice sau geografice a societăÈ”ºii intermediare sau a comerciantului nu constituie un indiciu relevant, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 77 din prezenta hotărâre. AceeaÈâ„¢i este situaÈ”ºia în ceea ce priveÈâ„¢te folosirea limbii germane Èâ„¢i posibilitatea de a rezerva o călătorie în această limbă, atunci când aceasta este limba comerciantului.

92      Având în vedere consideraÈ”ºiile de mai sus, este necesar să se răspundă instanÈ”ºei de trimitere că, pentru a stabili dacă se poate considera că un comerciant, a cărui activitate este prezentată pe pagina sa de internet sau pe cea a unui intermediar, îÈâ„¢i „direcÈ”ºionează” activitatea către statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie să se verifice dacă, înainte de încheierea eventuală a unui contract cu consumatorul, rezultă din aceste pagini de internet Èâ„¢i din activitatea globală a comerciantului că acesta din urmă intenÈ”ºiona să intre în relaÈ”ºii comerciale cu consumatori domiciliaÈ”ºi în unul sau mai multe state membre, printre care cel în care este domiciliat acest consumator, în sensul că era dispus să încheie un contract cu aceÈâ„¢tia.

93      Următoarele elemente, a căror enumerare nu este exhaustivă, pot constitui indicii care permit să se considere că activitatea comerciantului este direcÈ”ºionată către statul membru în care este domiciliat consumatorul, Èâ„¢i anume natura internaÈ”ºională a activităÈ”ºii, menÈ”ºionarea unor itinerarii cu punctul de plecare în alte state membre pentru a se deplasa la locul în care are sediul comerciantul, utilizarea unei alte limbi sau a unei alte monede decât limba sau moneda utilizate în mod obiÈâ„¢nuit în statul membru în care are sediul comerciantul, cu posibilitatea de a rezerva Èâ„¢i de a confirma rezervarea în această limbă diferită, menÈ”ºionarea unor coordonate telefonice cu indicarea prefixului internaÈ”ºional, efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de referenÈ”ºiere pe internet în scopul de a facilita accesul consumatorilor domiciliaÈ”ºi în alte state membre la pagina de internet a comerciantului sau a intermediarului său, utilizarea unui nume de domeniu de prim nivel diferit de cel al statului membru în care are sediul comerciantul Èâ„¢i menÈ”ºionarea unei clientele internaÈ”ºionale alcătuite din clienÈ”ºi domiciliaÈ”ºi în diferite state membre. Revine instanÈ”ºei naÈ”ºionale sarcina de a verifica existenÈ”ºa unor astfel de indicii.

94      în schimb, este insuficientă simpla accesibilitate a paginii de internet a comerciantului sau a intermediarului în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul. AceeaÈâ„¢i este situaÈ”ºia în cazul menÈ”ºionării unei adrese electronice, precum Èâ„¢i a altor date de contact sau în cazul utilizării unei limbi sau a unei monede care sunt limba Èâ„¢i/sau moneda utilizate în mod obiÈâ„¢nuit în statul membru în care are sediul comerciantul.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

95      întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

 

1)      Un contract ce are ca obiect o călătorie cu o navă cargou, precum cel în discuÈ”ºie în acÈ”ºiunea principală în cauza C—˜585/08, constituie un contract de transport care, pentru un preÈ”º forfetar, oferă o combinaÈ”ºie între călătorie Èâ„¢i cazare în sensul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenÈ”ºa judiciară, recunoaÈâ„¢terea Èâ„¢i executarea hotărârilor în materie civilă Èâ„¢i comercială.

2)      Pentru a stabili dacă se poate considera că un comerciant, a cărui activitate este prezentată pe pagina sa de internet sau pe cea a unui intermediar, îÈâ„¢i „direcÈ”ºionează” activitatea către statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie să se verifice dacă, înainte de încheierea eventuală a unui contract cu consumatorul, rezultă din aceste pagini de internet Èâ„¢i din activitatea globală a comerciantului că acesta din urmă intenÈ”ºiona să intre în relaÈ”ºii comerciale cu consumatori domiciliaÈ”ºi în unul sau mai multe state membre, printre care cel în care este domiciliat acest consumator, în sensul că era dispus să încheie un contract cu aceÈâ„¢tia.

Următoarele elemente, a căror enumerare nu este exhaustivă, pot constitui indicii care permit să se considere că activitatea comerciantului este direcÈ”ºionată către statul membru în care este domiciliat consumatorul, Èâ„¢i anume natura internaÈ”ºională a activităÈ”ºii, menÈ”ºionarea unor itinerarii cu punctul de plecare în alte state membre pentru a se deplasa la locul în care are sediul comerciantul, utilizarea unei alte limbi sau a unei alte monede decât limba sau moneda utilizate în mod obiÈâ„¢nuit în statul membru în care are sediul comerciantul, cu posibilitatea de a rezerva Èâ„¢i de a confirma rezervarea în această limbă diferită, menÈ”ºionarea unor coordonate telefonice cu indicarea prefixului internaÈ”ºional, efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de referenÈ”ºiere pe internet în scopul de a facilita accesul consumatorilor domiciliaÈ”ºi în alte state membre la pagina de internet a comerciantului sau a intermediarului său, utilizarea unui nume de domeniu de prim nivel diferit de cel al statului membru în care are sediul comerciantul Èâ„¢i menÈ”ºionarea unei clientele internaÈ”ºionale alcătuite din clienÈ”ºi domiciliaÈ”ºi în diferite state membre. Revine instanÈ”ºei naÈ”ºionale sarcina de a verifica existenÈ”ºa unor astfel de indicii.

în schimb, este insuficientă simpla accesibilitate a paginii de internet a comerciantului sau a intermediarului în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul. AceeaÈâ„¢i este situaÈ”ºia în cazul menÈ”ºionării unei adrese electronice, precum Èâ„¢i a altor date de contact sau în cazul utilizării unei limbi sau a unei monede care sunt limba Èâ„¢i/sau moneda utilizate în mod obiÈâ„¢nuit în statul membru în care are sediul comerciantul.

Semnături