„Societate informaÈ”ºională - ObligaÈ”ºii ale furnizorilor de servicii - Păstrarea Èâ„¢i divulgarea anumitor date de transfer - ObligaÈ”ºia de divulgare - Limite - ProtecÈ”ºia confidenÈ”ºialităÈ”ºii comunicaÈ”ºiilor electronice - Compatibilitate cu protecÈ”ºia dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe - Dreptul la protecÈ”ºia efectivă a proprietăÈ”ºii intelectuale”

 

în cauza C—˜275/06,

având ca obiect o cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Juzgado de lo Mercantil nÂș 5 de Madrid (Spania), prin Decizia din 13 iunie 2006, primită de Curte la 26 iunie 2006, în procedura

Productores de Míƒșsica de EspaíƒÂ±a (Promusicae)

împotriva

TelefíƒÂ³nica de EspaíƒÂ±a SAU,

 

 

compusă din domnul V. Skouris, preÈâ„¢edinte, domnii C. W. A. Timmermans, A. Rosas, K. Lenaerts, G. Arestis Èâ„¢i U. LíƒÂµhmus, preÈâ„¢edinÈ”ºi de cameră, domnii A. Borg Barthet, M. Ileí…¡ič, J. MalenovskíƒÂ½ (raportor), J. Klučka, E. Levits, A. Arabadjiev Èâ„¢i doamna C. Toader, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă Èâ„¢i în urma Èâ„¢edinÈ”ºei din 5 iunie 2007,

luând în considerare observaÈ”ºiile prezentate:

-        pentru Productores de Míƒșsica de EspaíƒÂ±a (Promusicae), de R. Bercovitz RodríƒÂ­guez Cano, A. GonzíƒÂ¡lez Gozalo Èâ„¢i J. de Torres Fueyo, abogados;

-        pentru TelefíƒÂ³nica de EspaíƒÂ±a SAU, de doamna M. Cornejo Barranco, procuradora, precum Èâ„¢i de R. GarcíƒÂ­a Boto Èâ„¢i P. CerdíƒÂ¡n LíƒÂ³pez, abogados;

-        pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul S. Fiorentino, avvocato dello Stato;

-        pentru guvernul sloven, de doamnele M. Remic Èâ„¢i U. Steblovnik, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul finlandez, de domnul J. Heliskoski Èâ„¢i de doamna A. Guimaraes—˜Purokoski, în calitate de agenÈ”ºi;

-        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna Z. Bryanston—˜Cross, în calitate de agent, asistată de domnul S. Malynicz, barrister;

-        pentru Comisia ComunităÈ”ºilor Europene, de domnii R. Vidal Puig Èâ„¢i C. Docksey, în calitate de agenÈ”ºi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în Èâ„¢edinÈ”ºa din 18 iulie 2007,

pronunÈ”ºă prezenta

 

 

1        Cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare priveÈâ„¢te interpretarea Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic) (JO L 178, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 29, p. 257), a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională (JO L 167, p. 10, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 1, p. 230) Èâ„¢i a Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, EdiÈ”ºie specială, 17/vol. 2, p. 56, rectificare în JO 2004, L 195, p. 16), precum Èâ„¢i interpretarea articolului 17 alineatul (2) Èâ„¢i a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000 (JO C 364, p. 1, denumită în continuare „carta”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între asociaÈ”ºia fără scop lucrativ Productores de Míƒșsica de EspaíƒÂ±a (Promusicae) (denumitíƒÂ£ în continuare „Promusicae”), pe de o parte, Èâ„¢i TelefíƒÂ³nica de EspaíƒÂ±a SAU (denumitíƒÂ£ în continuare „TelefíƒÂ³nica”), pe de altă parte, având ca obiect refuzul acesteia din urmă de a comunica către Promusicae, în calitate de reprezentantă a titularilor drepturilor de proprietate intelectuală grupaÈ”ºi în cadrul asociaÈ”ºiei, date cu caracter personal privind utilizarea internetului prin intermediul conexiunilor furnizate de TelefíƒÂ³nica.

 Cadrul juridic

 Dreptul internaÈ”ºional

3        Partea III din Acordul privind aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”), care constituie anexa 1 C la Acordul privind constituirea OrganizaÈ”ºiei Mondiale de ComerÈ”º (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 Èâ„¢i aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele ComunităÈ”ºii Europene, referitor la domeniile de competenÈ”ºa sa, a acordurilor obÈ”ºinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, EdiÈ”ºie specială, 11/vol. 10, p. 3), este intitulată „Mijloace de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală”. Această parte conÈ”ºine articolul 41 alineatele (1) Èâ„¢i (2), care prevede:

„(1)      Membrii se asigură că legislaÈ”ºia lor conÈ”ºine proceduri destinate a asigura protecÈ”ºia drepturilor de proprietate intelectuală de genul celor care sunt enunÈ”ºate în prezenta parte, de o manieră care să permită o acÈ”ºiune eficientă contra oricărui act care ar aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală acoperite prin prezentul acord, inclusiv măsuri corective rapide destinate să prevină orice atingere Èâ„¢i măsuri corective care să constituie un mijloc de descurajare a oricărei atingeri ulterioare. Aceste proceduri se aplică într—˜un mod care să evite crearea de obstacole în comerÈ”ºul legitim Èâ„¢i să ofere măsuri de salvgardare contra folosinÈ”ºei lor abuzive.

(2)      Procedurile destinate să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie loiale Èâ„¢i echitabile. Ele nu trebuie să fie inutil de complexe sau costisitoare, să conÈ”ºină termene nerezonabile Èâ„¢i să antreneze întârzieri nejustificate.”

4        Articolul 42, intitulat „Proceduri imparÈ”ºiale Èâ„¢i echitabile”, din cadrul secÈ”ºiunii 2 din partea III, denumită „Proceduri Èâ„¢i măsuri corective civile Èâ„¢i administrative”, prevede:

„Membrii acordă titularilor de drepturi acces la procedurile judiciare civile destinate să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală acoperite prin prezentul acord [...]”

5        Articolul 47 din Acordul TRIPS, intitulat „Dreptul de informare”, prevede:

„Membrii pot dispune ca autorităÈ”ºile judiciare să fie competente să impună contravenientului, cu condiÈ”ºia ca o astfel de măsură să nu fie disproporÈ”ºionată în raport cu gravitatea faptei, să informeze titularul dreptului asupra identităÈ”ºii terÈ”ºilor care participă la producerea Èâ„¢i la distribuÈ”ºia mărfurilor sau serviciilor în cauză, precum Èâ„¢i asupra circuitelor lor de distribuÈ”ºie.”

 Dreptul comunitar

 DispoziÈ”ºiile privind societatea informaÈ”ºională Èâ„¢i protecÈ”ºia proprietăÈ”ºii intelectuale, în special a dreptului de autor

-       Directiva 2000/31

6        Articolul 1 din Directiva 2000/31 prevede:

„(1)      Prezenta directivă îÈâ„¢i propune să contribuie la buna funcÈ”ºionare a pieÈ”ºei interne prin asigurarea liberei circulaÈ”ºii a serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale între statele membre.

(2)      Prezenta directivă apropie, în măsura necesară atingerii obiectivelor prevăzute la alineatul (1), anumite dispoziÈ”ºii de drept intern aplicabile serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale în ceea ce priveÈâ„¢te piaÈ”ºa internă, stabilirea furnizorilor de servicii, comunicările comerciale, contractele încheiate prin mijloace electronice, răspunderea intermediarilor, codurile de conduită, soluÈ”ºionarea extrajudiciară a litigiilor, acÈ”ºiunile în justiÈ”ºie Èâ„¢i cooperarea între statele membre.

(3)      Prezenta directivă completează dreptul comunitar aplicabil serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale fără a aduce atingere nivelului de protecÈ”ºie, în special în materie de sănătate publică Èâ„¢i interese ale consumatorilor, stabilit prin instrumente comunitare Èâ„¢i prin legislaÈ”ºia internă care le pune în aplicare în măsura în care aceasta nu restrânge libera prestare a serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale.

[…]

(5)      Prezenta directivă nu se aplică în:

[…]

(b)      chestiunile referitoare la serviciile societăÈ”ºii informaÈ”ºionale reglementate de Directivele 95/46/CE Èâ„¢i 97/66/CE;

[...]”

7        Potrivit articolului 15 din Directiva 2000/31:

„(1)      Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligaÈ”ºia generală de supraveghere a informaÈ”ºiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 Èâ„¢i 14 Èâ„¢i nici obligaÈ”ºia generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanÈ”ºe din care să rezulte că activităÈ”ºile sunt ilicite.

(2)      Statele membre pot institui obligaÈ”ºia furnizorilor de servicii ale societăÈ”ºii informaÈ”ºionale de a informa prompt autorităÈ”ºile publice competente despre presupuse activităÈ”ºi ilicite pe care le—˜ar desfăÈâ„¢ura destinatarii serviciilor lor ori despre presupuse informaÈ”ºii ilicite pe care aceÈâ„¢tia le—˜ar furniza sau obligaÈ”ºia de a comunica autorităÈ”ºilor competente, la cererea acestora, informaÈ”ºii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care au încheiat un acord de stocare—˜hosting.”

8        Articolul 18 din Directiva 2000/31 prevede:

„(1)      Statele membre veghează ca acÈ”ºiunile în justiÈ”ºie prevăzute în dreptul intern privind activităÈ”ºile serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale să permită adoptarea rapidă de măsuri, inclusiv măsuri interimare, destinate să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse Èâ„¢i să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective.

[...]”

-       Directiva 2001/29

9        Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2001/29, aceasta reglementează protecÈ”ºia juridică a dreptului de autor Èâ„¢i a drepturilor conexe în cadrul pieÈ”ºei interne, acordând o atenÈ”ºie specială societăÈ”ºii informaÈ”ºionale.

10      în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2001/29:

„(1)      Statele membre prevăd sancÈ”ºiuni Èâ„¢i căi de atac adecvate cu privire la nerespectarea drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute prin prezenta directivă Èâ„¢i adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. SancÈ”ºiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporÈ”ºionate Èâ„¢i disuasive.

(2)      Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite titularilor de drepturi ale căror interese sunt afectate de o activitate de contrafacere săvârÈâ„¢ită pe teritoriul său să intenteze o acÈ”ºiune prin care să solicite daune interese Èâ„¢i/sau pronunÈ”ºarea unei ordonanÈ”ºe preÈâ„¢edinÈ”ºiale, precum Èâ„¢i, dacă este cazul, confiscarea materialelor contrafăcute, precum Èâ„¢i a dispozitivelor, produselor sau componentelor menÈ”ºionate la articolul 6 alineatul (2).

(3)      Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanÈ”ºă preÈâ„¢edinÈ”ºială să fie pronunÈ”ºată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terÈ”ºi pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.”

11      Articolul 9 din Directiva 2001/29 are următorul cuprins:

„Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziÈ”ºiilor privind în special brevetele, mărcile înregistrate, desenele Èâ„¢i modelele industriale, modelele utilitare, topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiÈ”ºionat, accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecÈ”ºia tezaurelor naÈ”ºionale, cerinÈ”ºele privind depozitele reglementate, dispoziÈ”ºiile legale privind practicile restrictive Èâ„¢i concurenÈ”ºa neloială, secretele de afaceri, securitatea, confidenÈ”ºialitatea, protecÈ”ºia datelor Èâ„¢i respectarea vieÈ”ºii private, accesul la documente publice Èâ„¢i dreptul contractual.”

-       Directiva 2004/48

12      Articolul 1 din Directiva 2004/48 prevede:

„Prezenta directivă priveÈâ„¢te măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. [...]”

13      Potrivit articolului 2 din Directiva 2004/48:

„[...]

(3)      Prezenta directivă nu aduce atingere:

(a)      dispoziÈ”ºiilor comunitare care reglementează dreptul material al proprietăÈ”ºii intelectuale, Directivei 95/46/CE, Directivei 1999/93/CE Èâ„¢i Directivei 2000/31/CE în general Èâ„¢i articolelor 12-15 ale acestei ultime directive în special;

(b)      obligaÈ”ºiilor care decurg, pentru statele membre, din convenÈ”ºiile internaÈ”ºionale Èâ„¢i în special din Acordul TRIPS, inclusiv cele referitoare la procedurile penale Èâ„¢i la sancÈ”ºiunile aplicabile;

(c)      oricăror dispoziÈ”ºii interne ale statelor membre referitoare la procedurile penale sau la sancÈ”ºiunile ce se aplică în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală.”

14      Articolul 3 din Directiva 2004/48 prevede:

„(1)      Statele membre prevăd măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală care intră sub incidenÈ”ºa prezentei directive. Aceste măsuri, proceduri Èâ„¢i mijloace de reparaÈ”ºie trebuie să fie corecte Èâ„¢i echitabile, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate.

(2)      Măsurile, procedurile Èâ„¢i mijloacele de reparaÈ”ºie trebuie să fie de asemenea eficiente, proporÈ”ºionale Èâ„¢i disuasive Èâ„¢i să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerÈ”ºului legal Èâ„¢i să se ofere protecÈ”ºie împotriva folosirii lor abuzive.”

15      Articolul 8 din Directiva 2004/48 are următorul cuprins:

„(1)      Statele membre asigură ca, în cadrul unei acÈ”ºiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală Èâ„¢i ca răspuns la o cerere justificată Èâ„¢i rezonabilă a reclamantului, autorităÈ”ºile judecătoreÈâ„¢ti competente să poată ordona ca informaÈ”ºiile privind originea Èâ„¢i reÈ”ºelele de distribuÈ”ºie a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de contravenient Èâ„¢i/sau de orice altă persoană care:

(a)      a fost găsită în posesia mărfurilor contrafăcute la scară comercială;

(b)      a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială;

(c)      a fost găsită în timp ce furniza, la scară comercială, servicii utilizate în activităÈ”ºi de contrafacere

sau

(d)      a fost semnalată, de către persoana menÈ”ºionată la litera (a), (b) sau (c), ca intervenind în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.

(2)      InformaÈ”ºiile menÈ”ºionate la alineatul (1) cuprind, după caz:

(a)      denumirea Èâ„¢i adresele producătorilor, fabricanÈ”ºilor, distribuitorilor, furnizorilor Èâ„¢i ale celorlalÈ”ºi deÈ”ºinători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum Èâ„¢i ale angrosiÈâ„¢tilor destinatari Èâ„¢i ale vânzătorilor cu amănuntul;

(b)      informaÈ”ºii privind cantităÈ”ºile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum Èâ„¢i preÈ”ºul obÈ”ºinut pentru mărfurile sau serviciile respective.

(3)      Alineatele (1) Èâ„¢i (2) se aplică fără a aduce atingere altor acte cu putere de lege Èâ„¢i norme administrative care:

(a)      acordă titularului dreptul de a primi informaÈ”ºii mai extinse;

(b)      reglementează utilizarea în cauzele civile sau penale a informaÈ”ºiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;

(c)      reglementează răspunderea pentru abuzul de drept la informare;

(d)      dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informaÈ”ºii care ar constrânge persoana menÈ”ºionată la alineatul (1) să admită propria sa participare sau cea a rudelor sale apropiate la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală

sau

(e)      reglementează protecÈ”ºia confidenÈ”ºialităÈ”ºii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.”

 DispoziÈ”ºii privind protecÈ”ºia datelor cu caracter personal

-       Directiva 95/46/CE

16      Articolul 2 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecÈ”ºia persoanelor fizice în ceea ce priveÈâ„¢te prelucrarea datelor cu caracter personal Èâ„¢i libera circulaÈ”ºie a acestor date (JO L 281, p. 31, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 17, p. 10) prevede:

„în sensul prezentei directive:

(a)      «date cu caracter personal» înseamnă orice informaÈ”ºie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (persoana vizată); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităÈ”ºii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

(b)      «prelucrarea datelor cu caracter personal» (prelucrare) înseamnă orice operaÈ”ºiune sau serie de operaÈ”ºiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, Èâ„¢tergerea sau distrugerea;

[…]”

17      în conformitate cu articolul 3 din Directiva 95/46:

„(1)      Prezenta directivă se aplică prelucrării automate, în totalitate sau parÈ”ºial, precum Èâ„¢i prelucrării neautomate a datelor cu caracter personal conÈ”ºinute sau care urmează să fie conÈ”ºinute într—˜un sistem de evidenÈ”ºă a datelor cu caracter personal.

[...]”

18      Articolul 7 din Directiva 95/46 are următorul cuprins:

„Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă:

[…]

(f)      prelucrarea este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de către unul sau mai mulÈ”ºi terÈ”ºi, cu condiÈ”ºia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile Èâ„¢i libertăÈ”ºile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protecÈ”ºie în temeiul articolului 1 alineatul (1).

19      Articolul 8 din Directiva 95/46 prevede:

„(1)      Statele membre interzic prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenenÈ”ºa sindicală, precum Èâ„¢i prelucrarea datelor privind sănătatea sau viaÈ”ºa sexuală.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică în oricare din următoarele situaÈ”ºii:

[…]

(c)      prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane, atunci când persoana vizată se află în incapacitate fizică sau juridică să—˜Èâ„¢i dea consimÈ”ºământul său

[…]”

20      Potrivit articolului 13 din Directiva 95/46:

„(1)      Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge domeniul obligaÈ”ºiilor Èâ„¢i drepturilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1), articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolul 12 Èâ„¢i articolul 21, dacă o astfel de restricÈ”ºie constituie o măsură necesară pentru a proteja:

(a)      securitatea statului;

(b)      apărarea;

(c)      siguranÈ”ºa publică;

(d)      prevenirea, investigarea, detectarea Èâ„¢i punerea sub urmărire a infracÈ”ºiunilor sau a încălcării eticii în cazul profesiunilor reglementate;

(e)      un interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar Èâ„¢i fiscal;

(f)      o funcÈ”ºie de monitorizare, inspecÈ”ºie sau de reglementare legată, chiar Èâ„¢i ocazional, de exercitarea autorităÈ”ºii publice în cazurile menÈ”ºionate la literele (c), (d) Èâ„¢i (e);

(g)      protecÈ”ºia persoanei vizate sau a drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor altora.

[...]”

-       Directiva 2002/58/CE

21      Articolul 1 din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor electronice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice) (JO L 201, p. 37, EdiÈ”ºie specială, 13/vol. 36, p. 63) prevede:

„(1)      Prezenta directivă armonizează dispoziÈ”ºiile statelor membre, lucru necesar în vederea asigurării unui nivel echivalent de protecÈ”ºie a drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor fundamentale, mai ales a dreptului la confidenÈ”ºialitatea datelor personale, în domeniul prelucrării de date personale în sectorul comunicaÈ”ºiilor electronice Èâ„¢i a liberei circulaÈ”ºii a acestor date Èâ„¢i a serviciilor Èâ„¢i echipamentelor de comunicaÈ”ºii electronice în interiorul ComunităÈ”ºii.

(2)      Prevederile prezentei directive precizează Èâ„¢i completează Directiva 95/46/CE în scopurile menÈ”ºionate la alineatul (1). [...]

(3)      Prezenta directivă nu se aplică activităÈ”ºilor care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al Tratatului de instituire a ComunităÈ”ºii Europene, cum sunt cele menÈ”ºionate la titlurile V Èâ„¢i VI ale Tratatului privind Uniunea Europeană, Èâ„¢i în orice caz activităÈ”ºilor legate de siguranÈ”ºa publică, de apărare, de siguranÈ”ºa statului (inclusiv de bunăstarea economică a acestuia, dacă activităÈ”ºile respective sunt legate de chestiuni de siguranÈ”ºa statului) Èâ„¢i activităÈ”ºilor statului în domeniul legii penale.”

22      Potrivit articolului 2 din Directiva 2002/58:

„Cu excepÈ”ºia cazurilor în care se precizează altfel, se aplică definiÈ”ºiile din Directiva 95/46/CE Èâ„¢i din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul comun de reglementare a reÈ”ºelelor Èâ„¢i serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice (Directiva—˜cadru) [...].

Se aplică de asemenea următoarele definiÈ”ºii:

[…]

(b)      «date de transfer» înseamnă orice date prelucrate în scopul transmiterii comunicaÈ”ºiei printr—˜o reÈ”ºea de comunicaÈ”ºii electronice sau în vederea facturării;

[…]

(d)      «comunicaÈ”ºie» înseamnă orice informaÈ”ºie trimisă sau transmisă între un număr finit de părÈ”ºi prin intermediul unui serviciu public de comunicaÈ”ºii electronice. Această categorie nu include informaÈ”ºiile transmise în cadrul unui serviciu de radiodifuziune pentru public prin intermediul unei reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii electronice, în măsura în care aceste informaÈ”ºii nu pot fi relaÈ”ºionate cu un abonat sau cu un utilizator identificabil care primeÈâ„¢te informaÈ”ºia;

[…]”

23      Articolul 3 din Directiva 2002/58 prevede:

„(1)      Prezenta directivă se aplică prelucrării de date personale legate de furnizarea de servicii de comunicaÈ”ºii electronice prin intermediul reÈ”ºelelor de comunicaÈ”ºii electronice din cadrul ComunităÈ”ºii.

[...]”

24      Articolul 5 din Directiva 2002/58 prevede:

„(1)      Statele membre trebuie să asigure confidenÈ”ºialitatea comunicaÈ”ºiilor Èâ„¢i a datelor de transfer aferente transmise prin intermediul unei reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice sau unor servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice, prin legislaÈ”ºia internă. Acestea interzic astfel în special ascultarea, înregistrarea, stocarea sau alte tipuri de interceptare sau supraveghere a comunicaÈ”ºiilor Èâ„¢i a datelor de transfer aferente de către persoane, altele decât utilizatorul, fără acordul utilizatorului în cauză, cu excepÈ”ºia cazurilor în care acest lucru este permis în temeiul articolului 15 alineatul (1). Prezentul alineat nu interzice stocarea tehnică necesară pentru transmisia comunicaÈ”ºiei care nu aduce atingere principiului confidenÈ”ºialităÈ”ºii.

[...]”

25      Articolul 6 din Directiva 2002/58 prevede:

„(1)      Datele de transfer referitoare la abonaÈ”ºi Èâ„¢i utilizatori prelucrate Èâ„¢i stocate de către furnizorul reÈ”ºelei de comunicaÈ”ºii publice sau al serviciilor publice de comunicaÈ”ºii electronice trebuie Èâ„¢terse sau trecute în anonimat de îndată ce nu mai sunt necesare în scopul transmiterii comunicaÈ”ºiei, fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) Èâ„¢i (5) din prezentul articol sau articolului 15 alineatul (1).

(2)      Datele de transfer necesare în vederea facturării serviciilor oferite abonatului sau plăÈ”ºii conexiunii pot să fie prelucrate. Prelucrarea lor este permisă doar până la sfârÈâ„¢itul perioadei în care factura poate fi contestată prin lege sau plata poate fi urmărită.

(3)      în scopul comercializării de servicii de comunicaÈ”ºii electronice sau al furnizării de servicii suplimentare, prestatorul de servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice poate prelucra datele menÈ”ºionate la alineatul (1) în măsura Èâ„¢i pe durata de timp necesare promovării sau furnizării acestor servicii, dacă abonatul sau utilizatorul care face subiectul datelor respective Èâ„¢i—˜a dat acordul în acest sens. Utilizatorii Èâ„¢i abonaÈ”ºii trebuie să aibă posibilitatea de a—˜Èâ„¢i retrage acordul pentru prelucrarea datelor de transfer în orice moment.

[…]

(5)      Prelucrarea de date de transfer în conformitate cu alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (4) trebuie limitată la persoanele care acÈ”ºionează sub autoritatea furnizorilor de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice sau de servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice în vederea facturării sau pentru gestionarea traficului, serviciul clientelă, detectarea fraudelor, promovarea serviciilor de comunicaÈ”ºii electronice sau furnizarea de servicii suplimentare Èâ„¢i trebuie să se limiteze la prelucrarea strict necesară scopului respectivei activităÈ”ºi.

(6)      Alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (5) se aplică fără a aduce atingere posibilităÈ”ºii pe care o au organismele competente de a cere să fie informate despre datele de transfer conform legislaÈ”ºiei în vigoare pentru rezolvarea contestaÈ”ºiilor, în special a contestaÈ”ºiilor referitoare la conectare sau la facturare.”

26      în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/58:

„(1)      Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare a drepturilor Èâ„¢i obligaÈ”ºiilor prevăzute la articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatele (1), (2), (3) Èâ„¢i (4) Èâ„¢i articolul 9 ale prezentei directive, în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare Èâ„¢i proporÈ”ºională în cadrul unei societăÈ”ºi democratice pentru a proteja securitatea naÈ”ºională (de exemplu, siguranÈ”ºa statului), apărarea, siguranÈ”ºa publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea Èâ„¢i urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicaÈ”ºii electronice, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) al Directivei 95/46/CE. în acest scop, statele membre pot adopta, inter alia, măsuri legislative care să permită reÈ”ºinerea de date, pe perioadă limitată, pentru motivele arătate anterior în acest alineat. Toate măsurile menÈ”ºionate în acest alineat trebuie să fie conforme cu principiile generale ale legislaÈ”ºiei comunitare, inclusiv cu cele menÈ”ºionate la articolul 6 alineatele (1) Èâ„¢i (2) al Tratatului privind Uniunea Europeană.

[...]”

27      Articolul 19 din Directiva 2002/58 prevede:

„Directiva 97/66/CE se abrogă de la data menÈ”ºionată la articolul 17 alineatul (1).

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.”

 Dreptul naÈ”ºional

28      Potrivit articolului 12 din Legea 34/2002 privind serviciile societăÈ”ºii informaÈ”ºionale Èâ„¢i comerÈ”ºul electronic (Ley 34/2002 de servicios de la sociedad de la informaciíƒÂ³n y de comercio electríƒÂ³nico) din 11 iulie 2002 (BOE nr. 166 din 12 iulie 2002, p. 25388, denumită în continuare „LSSI”), intitulat „ObligaÈ”ºia de păstrare a datelor de trafic în domeniul comunicaÈ”ºiilor electronice”:

„(1)      Operatorii de reÈ”ºele Èâ„¢i de servicii de comunicaÈ”ºii electronice, furnizorii de acces la reÈ”ºele de telecomunicaÈ”ºii Èâ„¢i furnizorii de servicii de stocare de date păstrează datele de conectare Èâ„¢i de trafic generate de comunicaÈ”ºiile stabilite în cursul prestării unui serviciu al societăÈ”ºii informaÈ”ºionale pentru o perioadă de maximum 12 luni în conformitate cu condiÈ”ºiile stabilite de prezentul articol Èâ„¢i de normele adoptate în vederea punerii în aplicare a acestuia.

(2)      […] Operatorii de reÈ”ºele Èâ„¢i de servicii de comunicaÈ”ºii electronice, precum Èâ„¢i furnizorii de servicii la care se referă prezentul articol nu pot utiliza datele păstrate în alte scopuri decât acelea indicate în alineatul următor sau permise de lege, având obligaÈ”ºia de a adopta măsurile de securitate corespunzătoare pentru a evita pierderea sau alterarea acestor date, precum Èâ„¢i orice acces neautorizat la acestea.

(3)      Datele sunt păstrate în vederea utilizării lor în cadrul unei anchete penale sau în vederea protejării securităÈ”ºii publice, precum Èâ„¢i a apărării naÈ”ºionale Èâ„¢i vor fi puse, la cerere, la dispoziÈ”ºia judecătorilor sau a instanÈ”ºelor judecătoreÈâ„¢ti sau a Ministerului Public. Aceste date nu sunt comunicate forÈ”ºelor de ordine decât în conformitate cu dispoziÈ”ºiile care reglementează protecÈ”ºia datelor personale.

[…]”

 AcÈ”ºiunea principală Èâ„¢i întrebarea preliminară

29      Promusicae este o asociaÈ”ºie fără scop lucrativ care cuprinde producători Èâ„¢i editori de înregistrări muzicale, precum Èâ„¢i de înregistrări audiovizuale. Prin scrisoarea din 28 noiembrie 2005, aceasta a formulat o cerere de măsuri preliminare la Juzgado de lo Mercantil nÂș 5 de Madrid (Tribunalul Comercial nr. 5 din Madrid) împotriva TelefíƒÂ³nica, societate comercială care are ca activitate, printre altele, furnizarea de servicii de acces la internet.

30      Promusicae a solicitat obligarea TelefíƒÂ³nica să dezvăluie identitatea Èâ„¢i adresa fizică a anumitor persoane cărora aceasta din urmă le furnizează serviciul de acces la internet Èâ„¢i cu privire la care cunoaÈâ„¢te „adresa IP”, precum Èâ„¢i data Èâ„¢i ora de conectare. Potrivit Promusicae, aceste persoane utilizează programul de schimb de fiÈâ„¢iere (cunoscut sub denumirea „peer to peer” sau „P2P”) intitulat „KaZaA” Èâ„¢i permit accesul, în directorul partajat din calculatorul personal (shared folder), la fonograme cu privire la care drepturile patrimoniale de exploatare aparÈ”ºin asociaÈ”ºilor Promusicae.

31      Aceasta din urmă a susÈ”ºinut în faÈ”ºa instanÈ”ºei de trimitere că utilizatorii programului KaZaA practică concurenÈ”ºa neloială Èâ„¢i încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Prin urmare, Promusicae a solicitat comunicarea informaÈ”ºiilor menÈ”ºionate mai sus pentru a putea iniÈ”ºia proceduri civile împotriva persoanelor implicate.

32      Prin OrdonanÈ”ºa din 21 decembrie 2005, Juzgado de lo Mercantil nÂș 5 de Madrid a admis cererea de măsuri preliminare formulată de Promusicae.

33      TelefíƒÂ³nica a formulat opoziÈ”ºie împotriva acestei ordonanÈ”ºe, susÈ”ºinând că, în conformitate cu LSSI, comunicarea datelor solicitate de Promusicae nu este autorizată decât în cadrul unei anchete penale sau în vederea protejării securităÈ”ºii publice Èâ„¢i apărării naÈ”ºionale, iar nu în cadrul unei proceduri civile sau în temeiul unei măsuri preliminare referitoare la o astfel de procedură. Cât priveÈâ„¢te Promusicae, aceasta a susÈ”ºinut că articolul 12 din LSSI trebuie interpretat în conformitate cu mai multe dispoziÈ”ºii din Directivele 2000/31, 2001/29 Èâ„¢i 2004/48, precum Èâ„¢i cu articolul 17 alineatul (2) Èâ„¢i cu articolul 47 din cartă, texte care nu permit statelor membre să limiteze obligaÈ”ºia de comunicare a datelor respective numai la obiectivele vizate de litera legii.

34      în aceste condiÈ”ºii, Juzgado de lo Mercantil nÂș 5 de Madrid a hotíƒÂ£rât să suspende judecarea cauzei Èâ„¢i să adreseze CurÈ”ºii următoarea întrebare preliminară:

„Dreptul comunitar Èâ„¢i, în concret, articolul 15 alineatul (2) Èâ„¢i articolul 18 din Directiva [2000/31], articolul 8 alineatele (1) Èâ„¢i (2) din Directiva [2001/29], articolul 8 din Directiva [2004/48], precum Èâ„¢i articolul 17 alineatul (2) Èâ„¢i articolul 47 din cartă [...] permit statelor membre să limiteze la cadrul unei anchete penale sau la imperative de protejare a securităÈ”ºii publice Èâ„¢i a apărării naÈ”ºionale, aÈâ„¢adar cu excluderea procedurilor civile, obligaÈ”ºia care revine operatorilor de reÈ”ºele Èâ„¢i de servicii de comunicaÈ”ºii electronice, furnizorilor de acces la reÈ”ºele de telecomunicaÈ”ºii Èâ„¢i furnizorilor de servicii de stocare de date de a păstra Èâ„¢i de a pune la dispoziÈ”ºie datele de conectare Èâ„¢i de trafic generate de comunicaÈ”ºiile stabilite în cursul prestării unui serviciu al societăÈ”ºii informatice?”

 Cu privire la admisibilitatea întrebării

35      în observaÈ”ºiile scrise, guvernul italian susÈ”ºine că enunÈ”ºurile cuprinse la punctul 11 din decizia de trimitere lasă să se înÈ”ºeleagă că întrebarea adresată nu ar fi justificată decât pentru situaÈ”ºia în care reglementarea naÈ”ºională respectivă ar fi interpretată în sensul că limitează obligaÈ”ºia de divulgare a datelor personale la domeniul anchetelor penale sau la protecÈ”ºia securităÈ”ºii publice Èâ„¢i a apărării naÈ”ºionale. întrucât instanÈ”ºa de trimitere nu ar exclude posibilitatea ca această reglementare să fie interpretată în sensul că nu conÈ”ºine o astfel de limitare, respectiva întrebare apare, aÈâ„¢adar, în opinia acestui guvern, ca fiind ipotetică Èâ„¢i prin urmare inadmisibilă.

36      în această privinÈ”ºă, trebuie amintit că, în cadrul cooperării dintre Curtea de JustiÈ”ºie Èâ„¢i instanÈ”ºele naÈ”ºionale, astfel cum este prevăzută la articolul 234 CE, numai instanÈ”ºa naÈ”ºională, care este sesizată cu acÈ”ºiunea principală Èâ„¢i care trebuie să îÈâ„¢i asume responsabilitatea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunÈ”ºată, are competenÈ”ºa să aprecieze, luând în considerare particularităÈ”ºile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunÈ”ºe propria hotărâre, cât Èâ„¢i pertinenÈ”ºa întrebărilor pe care le adresează CurÈ”ºii (Hotărârea din 14 decembrie 2006, ConfederaciíƒÂ³n EspaíƒÂ±ola de Empresarios de Estaciones de Servicio, C—˜217/05, Rec., p. I—˜11987, punctul 16 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

37      în consecinÈ”ºă, dacă întrebările adresate de instanÈ”ºele naÈ”ºionale au ca obiect interpretarea unei prevederi de drept comunitar, Curtea trebuie, în principiu, să se pronunÈ”ºe, cu excepÈ”ºia cazului în care este evident că cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare urmăreÈâ„¢te, în realitate, să o pună în situaÈ”ºia de a se pronunÈ”ºa prin intermediul unui litigiu construit sau să formuleze opinii consultative cu privire la întrebări generale sau ipotetice, atunci când interpretarea unei norme de drept comunitar nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acÈ”ºiunii principale ori în cazul în care Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util întrebărilor care i—˜au fost adresate (a se vedea Hotărârea ConfederaciíƒÂ³n EspaíƒÂ±ola de Empresarios de Estaciones de Servicio, citatíƒÂ£ anterior, punctul 17).

38      Pe de altă parte, este adevărat că, în ceea ce priveÈâ„¢te repartizarea responsabilităÈ”ºilor în cadrul sistemului de cooperare stabilit prin articolul 234 CE, interpretarea prevederilor naÈ”ºionale este de competenÈ”ºa instanÈ”ºelor naÈ”ºionale, iar nu a CurÈ”ºii, Èâ„¢i că nu este de competenÈ”ºa acesteia din urmă să se pronunÈ”ºe, în cadrul unei proceduri iniÈ”ºiate în temeiul acestui articol, asupra compatibilităÈ”ºii normelor de drept intern cu prevederile dreptului comunitar. în schimb, Curtea este competentă să furnizeze instanÈ”ºei naÈ”ºionale toate elementele de interpretare proprii dreptului comunitar care i—˜ar permite acesteia să aprecieze compatibilitatea normelor de drept intern cu legislaÈ”ºia comunitară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2006, Wilson, C—˜506/04, Rec., p. I—˜8613, punctele 34 Èâ„¢i 35, precum Èâ„¢i Hotărârea din 6 martie 2007, Placanica Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜338/04, C—˜359/04 Èâ„¢i C—˜360/04, Rep., p. I—˜1891, punctul 36).

39      Cu toate acestea, în ceea ce priveÈâ„¢te prezenta cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare, rezultă în mod vădit din întreaga motivare a deciziei menÈ”ºionate că instanÈ”ºa de trimitere apreciază că interpretarea articolului 12 din LSSI depinde de compatibilitatea acestei norme cu dispoziÈ”ºiile dreptului comunitar care trebuie avute în vedere Èâ„¢i, prin urmare, de interpretarea respectivelor dispoziÈ”ºii, care este solicitată CurÈ”ºii. întrucât soluÈ”ºionarea acÈ”ºiunii principale este legată de această interpretare, întrebarea adresată nu apare, prin urmare, ca fiind de natură vădit ipotetică, astfel încât motivul de inadmisibilitate invocat de guvernul italian nu poate fi reÈ”ºinut.

40      Rezultă că cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare este admisibilă.

 Cu privire la întrebarea preliminară

41      Prin intermediul întrebării formulate, instanÈ”ºa de trimitere solicită, în esenÈ”ºă, să se stabilească dacă dreptul comunitar Èâ„¢i în special Directivele 2000/31, 2001/29 Èâ„¢i 2004/48 coroborate Èâ„¢i cu articolul 17, precum Èâ„¢i cu articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că impun statelor membre să prevadă, în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile.

 ObservaÈ”ºii introductive

42      Chiar dacă, pe plan formal, instanÈ”ºa de trimitere Èâ„¢i—˜a limitat întrebarea la interpretarea Directivelor 2000/31, 2001/29 Èâ„¢i 2004/48, precum Èâ„¢i a cartei, o astfel de circumstanÈ”ºă nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului comunitar care pot fi utile pentru judecarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanÈ”ºă a făcut sau nu a făcut referire la acele elemente în întrebarea sa (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 2007, Alevizos, C—˜392/05, Rep., p. I—˜3505, punctul 64 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

43      Trebuie observat de la bun început că dispoziÈ”ºiile dreptului comunitar astfel menÈ”ºionate în cuprinsul întrebării adresate urmăresc ca statele membre să asigure, Èâ„¢i în cadrul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, protecÈ”ºia efectivă a proprietăÈ”ºii intelectuale Èâ„¢i, în particular, a dreptului de autor, pe care Promusicae îl invocă în acÈ”ºiunea principală. InstanÈ”ºa de trimitere porneÈâ„¢te totuÈâ„¢i de la premisa că obligaÈ”ºiile consacrate de dreptul comunitar pe care această protecÈ”ºie le impune pot fi limitate, în cadrul dreptului naÈ”ºional, prin dispoziÈ”ºiile articolului 12 din LSSI.

44      Dacă, în anul 2002, această lege a transpus în dreptul intern dispoziÈ”ºiile Directivei 2000/31, este cert că articolul 12 din directivă urmăreÈâ„¢te să pună în aplicare normele de protecÈ”ºie a vieÈ”ºii private impuse, pe de altă parte, de dreptul comunitar în temeiul Directivelor 95/46 Èâ„¢i 2002/58, această din urmă directivă privind prelucrarea datelor cu caracter personal, precum Èâ„¢i protecÈ”ºia confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor electronice, domeniu la care se referă acÈ”ºiunea principală.

45      Pe de altă parte, nu se contestă faptul că respectiva comunicare a numelui Èâ„¢i a adreselor anumitor utilizatori ai programului KaZaA, solicitată de Promusicae, presupune punerea la dispoziÈ”ºie a unor date cu caracter personal, mai precis a unor informaÈ”ºii privind persoane fizice identificate sau identificabile, în conformitate cu definiÈ”ºia cuprinsă la articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Lindqvist, C—˜101/01, Rec., p. I—˜12971, punctul 24). Această comunicare de informaÈ”ºii care, în opinia Promusicae, sunt stocate de către TelefíƒÂ³nica - fapt necontestat de către aceasta din urmă - constituie o prelucrare de date cu caracter personal, în sensul articolului 2 primul paragraf din Directiva 2002/58 coroborat cu articolul 2 litera (b) din Directiva 95/46. Prin urmare, trebuie admis că această comunicare se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2002/58, având în vedere că în acÈ”ºiunea principală nu este pusă în discuÈ”ºie însăÈâ„¢i problema conformităÈ”ºii stocării de date cu exigenÈ”ºele acestei din urmă directive.

46      în aceste condiÈ”ºii, trebuie verificat mai întâi dacă Directiva 2002/58 exclude ca statele membre să prevadă, în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal care ar permite titularului unui astfel de drept să iniÈ”ºieze o procedură civilă întemeiată pe existenÈ”ºa acestui drept. în caz negativ, ar trebui analizat apoi dacă din cele trei directive menÈ”ºionate expres de instanÈ”ºa de trimitere rezultă în mod direct că statele membre trebuie să prevadă o astfel de obligaÈ”ºie. în sfârÈâ„¢it, dacă Èâ„¢i rezultatul acestei a doua analize s—˜ar dovedi negativ, pentru a da un răspuns util instanÈ”ºei de trimitere, ar trebui să se cerceteze, pornind de la trimiterea pe care aceasta o face la cartă, dacă, într—˜o situaÈ”ºie precum aceea din acÈ”ºiunea principală, alte norme de drept comunitar ar putea impune o interpretare diferită a acestor trei directive.

 Cu privire la Directiva 2002/58

47      DispoziÈ”ºiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2002/58 prevăd că statele membre trebuie să asigure confidenÈ”ºialitatea comunicaÈ”ºiilor Èâ„¢i a datelor de transfer aferente transmise prin intermediul unei reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice sau al unor servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice Èâ„¢i trebuie că interzică, în principiu, în special stocarea acestor date de către orice altă persoană decât utilizatorul, fără acordul utilizatorului în cauză. Sunt exceptate persoanele autorizate în mod legal în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din directivă Èâ„¢i stocarea tehnică necesară pentru transmisia comunicaÈ”ºiei. în plus, în ceea ce priveÈâ„¢te datele de transfer, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/58 prevede că datele stocate trebuie Èâ„¢terse sau trecute în anonimat de îndată ce nu mai sunt necesare în scopul transmiterii comunicaÈ”ºiei, fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) Èâ„¢i (5) din acelaÈâ„¢i articol sau articolului 15 alineatul (1) din directiva menÈ”ºionată.

48      în ceea ce priveÈâ„¢te, pe de o parte, alineatele (2), (3) Èâ„¢i (5) din articolul 6 care se referă la prelucrarea datelor de transfer din perspectiva imperativelor privind activităÈ”ºile de facturare a serviciilor, de comercializare a acestora sau de furnizare de servicii cu valoare adăugată, aceste dispoziÈ”ºii nu privesc comunicarea respectivelor date altor persoane decât cele care acÈ”ºionează sub autoritatea furnizorilor de reÈ”ºele de comunicaÈ”ºii publice sau de servicii publice de comunicaÈ”ºii electronice. DispoziÈ”ºiile articolului 6 alineatul (6) din Directiva 2002/58 nu se referă la alte litigii decât la cele dintre furnizori Èâ„¢i utilizatori care privesc motivele de stocare a datelor determinate de activităÈ”ºile la care se referă celelalte dispoziÈ”ºii ale acestui articol. întrucât dispoziÈ”ºiile respectivului articol nu se referă în mod vădit la o situaÈ”ºie de natura celei în care se află Promusicae în cadrul acÈ”ºiunii principale, prevederile în cauză nu pot fi luate în considerare la aprecierea acestei situaÈ”ºii.

49      în ceea ce priveÈâ„¢te, pe de altă parte, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, trebuie amintit că, în conformitate cu această dispoziÈ”ºie, statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare, în special a obligaÈ”ºiei de garantare a confidenÈ”ºialităÈ”ºii datelor de trafic în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare Èâ„¢i proporÈ”ºională în cadrul unei societăÈ”ºi democratice pentru a proteja securitatea naÈ”ºională (mai precis siguranÈ”ºa statului), apărarea, siguranÈ”ºa publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea Èâ„¢i urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicaÈ”ºii electronice, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46.

50      Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 acordă astfel statelor membre posibilitatea să prevadă excepÈ”ºii de la obligaÈ”ºia de principiu de garantare a confidenÈ”ºialităÈ”ºii datelor cu caracter personal, obligaÈ”ºie care le incumbă în temeiul articolului 5 din directivă.

51      Niciuna dintre aceste excepÈ”ºii nu pare totuÈâ„¢i să se raporteze la situaÈ”ºii care presupun exercitarea unor proceduri civile. într—˜adevăr, acestea privesc, pe de o parte, securitatea naÈ”ºională, apărarea Èâ„¢i securitatea publică, care reprezintă activităÈ”ºi proprii statelor sau autorităÈ”ºilor de stat, străine de domeniile de activitate ale particularilor (a se vedea în acest sens Hotărârea Lindqvist, citată anterior, punctul 43), Èâ„¢i, pe de altă parte, urmărirea infracÈ”ºiunilor.

52      în ceea ce priveÈâ„¢te excepÈ”ºia privind folosirea neautorizată a sistemelor de comunicaÈ”ºii electronice, aceasta pare să privească acele tipuri de folosire care ameninÈ”ºă însăÈâ„¢i integritatea sau securitatea sistemului respectiv precum în special situaÈ”ºiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/58 de interceptare sau de supraveghere a comunicaÈ”ºiilor fără acordul utilizatorilor în cauză. Nici aceste tipuri de folosire, care, în conformitate cu articolul menÈ”ºionat, necesită intervenÈ”ºia statelor membre, nu se raportează la situaÈ”ºii care pot conduce la proceduri civile.

53      Se impune totuÈâ„¢i constatarea că articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 încheie enumerarea excepÈ”ºiilor menÈ”ºionate mai sus cu trimiterea expresă la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46. Or, în acelaÈâ„¢i timp, această ultimă dispoziÈ”ºie autorizează statele membre să adopte măsuri care limitează obligaÈ”ºia de confidenÈ”ºialitate a datelor personale, în cazul în care această limitare este necesară în special pentru protecÈ”ºia drepturilor Èâ„¢i libertăÈ”ºilor altora. întrucât acestea nu precizează care sunt drepturile Èâ„¢i libertăÈ”ºile astfel vizate, dispoziÈ”ºiile articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 trebuie interpretate în sensul că exprimă voinÈ”ºa legiuitorului comunitar de a nu exclude din domeniul lor de aplicare protecÈ”ºia dreptului de proprietate Èâ„¢i nici situaÈ”ºiile în care autorii urmăresc să obÈ”ºină această protecÈ”ºie în cadrul unei proceduri civile.

54      Prin urmare, trebuie constatat că Directiva 2002/58 nu exclude posibilitatea statelor membre de a prevedea obligaÈ”ºia de a divulga date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile.

55      Cu toate acestea, articolul 15 alineatul (1) din această directivă nu poate fi interpretat în sensul că impune statelor membre ca, în situaÈ”ºiile enumerate în cuprinsul său, să prevadă o astfel de obligaÈ”ºie.

56      Prin urmare, trebuie analizat dacă cele trei directive menÈ”ºionate de instanÈ”ºa de trimitere impun statelor membre să prevadă această obligaÈ”ºie pentru a asigura protecÈ”ºia efectivă a dreptului de autor.

 Cu privire la cele trei directive menÈ”ºionate de instanÈ”ºa de trimitere

57      în această privinÈ”ºă, trebuie subliniat mai întâi că, astfel cum s—˜a amintit la punctul 43 din prezenta hotărâre, directivele menÈ”ºionate de instanÈ”ºa de trimitere urmăresc ca statele membre să asigure, mai ales în cadrul societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, protecÈ”ºia efectivă a proprietăÈ”ºii intelectuale Èâ„¢i, în particular, a dreptului de autor. TotuÈâ„¢i, rezultă din articolul 1 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2000/31, din articolul 9 din Directiva 2001/29 Èâ„¢i din articolul 8 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2004/48 că o astfel de protecÈ”ºie nu poate aduce atingere exigenÈ”ºelor referitoare la protecÈ”ºia datelor cu caracter personal.

58      Este adevărat că articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2004/48 impune ca statele membre să se asigure că, în cadrul unei acÈ”ºiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală Èâ„¢i ca răspuns la o cerere justificată Èâ„¢i rezonabilă a reclamantului, autorităÈ”ºile judecătoreÈâ„¢ti competente pot ordona ca informaÈ”ºiile privind originea, precum Èâ„¢i reÈ”ºelele de distribuÈ”ºie a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală să fie furnizate. TotuÈâ„¢i, din aceste dispoziÈ”ºii, care trebuie coroborate cu cele ale alineatului (3) litera (e) din articolul 8, nu reiese că se impune statelor membre să prevadă, în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile.

59      Mai mult, textul articolului 15 alineatul (2) Èâ„¢i cel al articolului 18 din Directiva 2000/31, precum Èâ„¢i cel al articolului 8 alineatele (1) Èâ„¢i (2) din Directiva 2001/29 nu impun statelor membre să prevadă o astfel de obligaÈ”ºie.

60      în ceea ce priveÈâ„¢te articolele 41, 42 Èâ„¢i 47 din Acordul TRIPS, invocate de Promusicae, în lumina cărora trebuie interpretate, în măsura posibilului, prevederile dreptului comunitar care reglementează un domeniu în care se aplică acordul respectiv, cum este cazul dispoziÈ”ºiilor evocate în cadrul prezentei cereri de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Dior Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜300/98 Èâ„¢i C—˜392/98, Rec., p. I—˜11307, punctul 47, precum Èâ„¢i Hotărârea din 11 septembrie 2007, Merck GeníƒÂ©ricos - Produtos FarmacíƒÂªuticos, C—˜431/05, Rep., p. I—˜7001, punctul 35), deÈâ„¢i impun protecÈ”ºia efectivă a proprietăÈ”ºii intelectuale Èâ„¢i instituirea unui drept de recurs jurisdicÈ”ºional pentru a asigura respectarea acesteia, nu conÈ”ºin totuÈâ„¢i dispoziÈ”ºii care să determine interpretarea directivelor menÈ”ºionate în sensul că impun statelor membre să prevadă obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile.

 Cu privire la drepturile fundamentale

61      Trebuie observat că instanÈ”ºa de trimitere face referire, în cererea de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare pe care a formulat—˜o, la articolele 17 Èâ„¢i 47 din cartă, care privesc protecÈ”ºia dreptului de proprietate, în particular a proprietăÈ”ºii intelectuale (primul dintre articole) Èâ„¢i dreptul la un recurs efectiv (al doilea articol). Trebuie considerat că, prin aceasta, instanÈ”ºa respectivă urmăreÈâ„¢te să se stabilească dacă interpretarea celor trei directive, invocate în sensul că statele membre nu sunt obligate să prevadă, în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile, nu conduce la încălcarea dreptului fundamental de proprietate Èâ„¢i a dreptului fundamental la o protecÈ”ºie jurisdicÈ”ºională eficientă.

62      în această privinÈ”ºă, trebuie amintit că dreptul fundamental de proprietate, din care fac parte Èâ„¢i drepturile de proprietate intelectuală, precum dreptul de autor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2006, Laserdisken, C—˜479/04, Rec., p. I—˜8089, punctul 65) Èâ„¢i dreptul fundamental la o protecÈ”ºie jurisdicÈ”ºională eficientă constituie principii generale ale dreptului comunitar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2005, Alliance for Natural Health Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜154/04 Èâ„¢i C—˜155/04, Rec., p. I—˜6451, punctul 126 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată, precum Èâ„¢i Hotărârea din 13 martie 2007, Unibet, C—˜432/05, Rep., p. I—˜2271, punctul 37 Èâ„¢i jurisprudenÈ”ºa citată).

63      TotuÈâ„¢i, este important să se constate că situaÈ”ºia litigioasă în legătură cu care instanÈ”ºa de trimitere adresează această întrebare evidenÈ”ºiază prezenÈ”ºa, în plus faÈ”ºă de cele două drepturi menÈ”ºionate mai sus, a unui alt drept fundamental, Èâ„¢i anume acela de a garanta protecÈ”ºia datelor cu caracter personal Èâ„¢i, prin urmare, protecÈ”ºia vieÈ”ºii private.

64      Potrivit considerentului (2) al Directivei 2002/58, aceasta doreÈâ„¢te respectarea drepturilor fundamentale Èâ„¢i a principiilor recunoscute în special de cartă. în special, aceasta urmăreÈâ„¢te garantarea respectării depline a drepturilor menÈ”ºionate la articolele 7 Èâ„¢i 8 din cartă. Articolul 7 reproduce, în esenÈ”ºă, articolul 8 din ConvenÈ”ºia europeană pentru apărarea drepturilor omului Èâ„¢i a libertăÈ”ºilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, care garantează dreptul la respectarea vieÈ”ºii private, iar articolul 8 din cartă proclamă în mod expres dreptul la protecÈ”ºia datelor cu caracter personal.

65      Astfel, prezenta cerere de pronunÈ”ºare a unei hotărâri preliminare pune problema concilierii necesare între exigenÈ”ºele referitoare la protecÈ”ºia diferitelor drepturi fundamentale, Èâ„¢i anume a dreptului la respectarea vieÈ”ºii private, pe de o parte, Èâ„¢i a dreptului la protecÈ”ºia proprietăÈ”ºii Èâ„¢i a dreptului la un recurs efectiv, pe de altă parte.

66      Mecanismele care permit găsirea unui just echilibru între aceste drepturi Èâ„¢i interese diferite sunt cuprinse, pe de o parte, chiar în Directiva 2002/58, care prevede norme care stabilesc în ce situaÈ”ºii Èâ„¢i în ce măsură prelucrarea datelor cu caracter personal este licită Èâ„¢i ce măsuri de protecÈ”ºie trebuie prevăzute, precum Èâ„¢i în cele trei directive menÈ”ºionate de instanÈ”ºa de trimitere, care se referă numai la cazul în care măsurile adoptate pentru apărarea drepturilor pe care le reglementează ar afecta protecÈ”ºia datelor cu caracter personal. Pe de altă parte, aceste mecanisme trebuie să rezulte din adoptarea de către statele membre a unor dispoziÈ”ºii naÈ”ºionale care să asigure transpunerea acestor directive Èâ„¢i din aplicarea acesteia de către autorităÈ”ºile naÈ”ºionale (a se vedea în acest sens, în ceea ce priveÈâ„¢te Directiva 95/46, Hotărârea Lindqvist, citată anterior, punctul 82).

67      în ceea ce priveÈâ„¢te directivele amintite, dispoziÈ”ºiile lor sunt de natură relativ generală, întrucât acestea trebuie să se aplice unui număr mare de situaÈ”ºii variate care pot fi întâlnite în toate statele membre. Prin urmare, în mod logic, acestea conÈ”ºin norme care lasă statelor membre o marjă de apreciere necesară pentru a defini măsurile de transpunere care să poată fi adaptate diverselor situaÈ”ºii imaginabile (a se vedea în acest sens Hotărârea Lindqvist, citată anterior, punctul 84).

68      Astfel fiind, revine statelor membre ca, la transpunerea directivelor menÈ”ºionate, să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a directivelor care poate asigura un just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naÈ”ºional într—˜un mod conform directivelor menÈ”ºionate, ci Èâ„¢i să se asigure că nu se vor întemeia pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar precum principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii (a se vedea în acest sens Hotărârea Lindqvist, citată anterior, punctul 87, Èâ„¢i Hotărârea din 26 iunie 2007, Ordre des barreaux francophones et germanophone Èâ„¢i alÈ”ºii, C—˜305/05, Rep., p. I—˜5305, punctul 28).

69      De altfel, trebuie amintit în această privinÈ”ºă că legiuitorul comunitar a impus în mod expres, potrivit dispoziÈ”ºiilor articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, ca măsurile menÈ”ºionate în acest alineat să fie adoptate de statele membre în conformitate cu principiile generale ale dreptului comunitar, inclusiv cu cele menÈ”ºionate la articolul 6 alineatele (1) Èâ„¢i (2) UE.

70      în temeiul tuturor considerentelor ce precedă, trebuie răspusă se răspundă la întrebarea adresată în sensul că Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48 Èâ„¢i 2002/58 nu impun statelor membre să prevadă, într—˜o situaÈ”ºie precum aceea din acÈ”ºiunea principală, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor în cadrul unei proceduri civile. TotuÈâ„¢i, dreptul comunitar impune acestor state ca, la transpunerea directivelor menÈ”ºionate, să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naÈ”ºional într—˜un mod conform directivelor menÈ”ºionate, ci Èâ„¢i să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

71      întrucât, în privinÈ”ºa părÈ”ºilor din acÈ”ºiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanÈ”ºa de trimitere, este de competenÈ”ºa acesteia să se pronunÈ”ºe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaÈ”ºii CurÈ”ºii, altele decât cele ale părÈ”ºilor menÈ”ºionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăÈ”ºii informaÈ”ºionale, în special ale comerÈ”ºului electronic, pe piaÈ”ºa internă (Directiva privind comerÈ”ºul electronic), Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor Èâ„¢i drepturilor conexe în societatea informaÈ”ºională, Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală Èâ„¢i Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European Èâ„¢i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale Èâ„¢i protejarea confidenÈ”ºialităÈ”ºii în sectorul comunicaÈ”ºiilor electronice (Directiva asupra confidenÈ”ºialităÈ”ºii Èâ„¢i comunicaÈ”ºiilor electronice) nu impun statelor membre să prevadă, într—˜o situaÈ”ºie precum aceea din acÈ”ºiunea principală, obligaÈ”ºia de a comunica date cu caracter personal în vederea asigurării protecÈ”ºiei efective a dreptului de autor în cadrul unei proceduri civile. TotuÈâ„¢i, dreptul comunitar impune acestor state ca, la transpunerea directivelor menÈ”ºionate, să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităÈ”ºilor Èâ„¢i instanÈ”ºelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naÈ”ºional într—˜un mod conform directivelor menÈ”ºionate, ci Èâ„¢i să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporÈ”ºionalităÈ”ºii.

Semnături