Legea nr.111 din 15 mai 2008

pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007

 

Publicată în Monitorul Oficial nr. 387 din 21 mai 2008

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.

 

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

 

                       PREí…žEDINTELE CAMEREI DEPUTAí…¢ILOR

                                BOGDAN OLTEANU

 

                            PREí…žEDINTELE SENATULUI

                               NICOLAE VÄ”šCÄ”šROIU

 

    București, 15 mai 2008.

    Nr. 111.

 

TRATATUL

de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii

 

    România și Statele Unite ale Americii, denumite în continuare părți,

    văzând Convenția de extrădare încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924 dintre România și Statele Unite ale Americii și Convenția adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936,

    luând în considerare faptul că România și Statele Unite ale Americii aplică în prezent dispozițiile acestor convenții,

    fiind conștiente de obligațiile asumate potrivit Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, semnat la Washington DC la 25 iunie 2003,

    ținând cont de necesitatea respectării drepturilor omului și supremației legii și dorind să asigure între cele două părți o cooperare mai eficientă în lupta împotriva criminalității și, în acest scop, să încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor,

    au convenit următoarele:

 

    ART. 1

    Obligația de a extrăda

    Părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

 

    ART. 2

    Infracțiuni care dau loc la extrădare

    (1) O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. în cazul în care cererea de extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei pedepse aplicate pentru o infracțiune care dă loc la extrădare, pedeapsa privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puțin 4 luni.

    (2) De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la alin. (1).

    (3) în sensul prezentului articol, o infracțiune dă loc la extrădare:

    a) indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie;

    b) indiferent dacă infracțiunea este sau nu una dintre acelea pentru care legislația federală a Statelor Unite ale Americii prevede dovedirea unor aspecte precum folosirea transportului interstatal ori folosirea serviciilor poștale sau a altor facilități care afectează comerțul interstatal ori exterior, aceste aspecte fiind doar de natură a stabili competența pentru o instanță federală din Statele Unite ale Americii; și

    c) indiferent dacă, în cauzele penale privitoare la impozite și taxe, obligații vamale, controlul operațiunilor valutare, importul sau exportul de mărfuri, legislația statelor solicitant și solicitat prevede ori nu același tip de impozite și taxe, obligații vamale sau controlul operațiunilor valutare, importul ori exportul acelorași tipuri de mărfuri.

    (4) Dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislația statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiții pentru extrădare sunt îndeplinite.

    (5) Dacă extrădarea este acordată pentru o infracțiune care dă loc la extrădare, se va acorda extrădarea și pentru orice altă infracțiune menționată în cererea de extrădare, chiar dacă pentru această infracțiune se prevede o pedeapsă privativă de libertate de un an sau mai mică, dacă toate celelalte condiții prevăzute pentru extrădare sunt îndeplinite.

 

    ART. 3

    Cetățenia

    Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

 

    ART. 4

    Infracțiuni politice și militare

    (1) Extrădarea nu va fi acordată dacă infracțiunea pentru care se solicită extrădarea este o infracțiune politică.

    (2) în sensul prezentului tratat nu sunt considerate infracțiuni politice următoarele:

    a) omorul sau altă infracțiune violentă împotriva șefului de stat al uneia dintre părți sau împotriva unui membru al familiei acestuia;

    b) o infracțiune pentru care ambele părți au în baza unui tratat internațional multilateral obligația de a extrăda persoana căutată sau de a supune cazul autorităților lor competente, în vederea luării unei decizii asupra urmăririi penale;

    c) omorul, uciderea din culpă, vătămarea corporală cu intenție, vătămarea corporală gravă, atacul cu intenția de a pricinui o vătămare fizică gravă sau o agresiune sexuală gravă;

    d) infracțiunile care implică răpirea sau orice altă formă de detenție ilegală, inclusiv luarea de ostatici;

    e) plasarea, folosirea, amenințarea cu folosirea sau posesia unui material exploziv, incendiar ori distructiv capabil să pună în pericol viața sau să cauzeze vătămări fizice considerabile ori să provoace pagube materiale substanțiale proprietății; și

    f) plănuirea sau tentativa la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile sus-menționate ori participarea la comiterea unor astfel de infracțiuni.

    (3) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2), extrădarea nu va fi acordată dacă autoritatea competentă a statului solicitat apreciază că cererea este motivată politic.

    (4) Autoritatea competentă a statului solicitat poate refuza extrădarea pentru infracțiuni militare care nu sunt infracțiuni de drept comun.

    (5) în înțelesul prezentului articol, pentru Statele Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.

 

    ART. 5

    Urmăriri anterioare

    (Ne bis in idem)

    (1) Extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea.

    (2) Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autoritățile statului solicitat au decis:

    a) să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea;

    b) să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleași fapte; sau

    c) să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea.

 

    ART. 6

    Prescripția

    Extrădarea poate fi refuzată dacă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale sau a executării pedepsei potrivit legii statului solicitant. Statul solicitat va ține cont de actele care ar întrerupe sau suspenda termenul de prescripție în statul solicitant.

 

    ART. 7

    Pedeapsa capitală

    Atunci când, potrivit legii statului solicitant, infracțiunea pentru care se solicită extrădarea este pedepsită cu moartea și nu este pedepsită cu moartea de legea statului solicitat, statul solicitat poate acorda extrădarea cu condiția ca pedeapsa capitală să nu fie aplicată persoanei căutate sau, dacă pentru motive procedurale o asemenea condiție nu poate fi îndeplinită de către statul solicitant, cu condiția ca pedeapsa cu moartea, în cazul în care va fi aplicată, să nu fie executată. Dacă statul solicitant acceptă extrădarea sub condiția prevăzută de acest articol, trebuie să respecte condiția.

 

    ART. 8

    Procedura de extrădare și documentele necesare

    (1) Cererile de extrădare și documentele în susținerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică, fapt ce include modalitatea de transmitere prevăzută la art. 12 alin. (4).

    (2) Cererile de extrădare vor fi însoțite de:

    a) documente, declarații sau alte categorii de informații privind identitatea și localizarea probabilă a persoanei căutate;

    b) informații care descriu faptele care stau la baza infracțiunii și un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural;

    c) textele legale relevante care reglementează elementele constitutive ale infracțiunii pentru care se solicită extrădarea;

    d) textele legale relevante care prevăd o pedeapsă pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea;

    e) textele legale relevante privind prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei și informații privind aplicarea acestora în cazul infracțiunii pentru care se solicită extrădarea; și

    f) documentele, declarațiile și alte categorii de informații prevăzute la alin. (3) și (4), după caz.

    (3) Pe lângă cerințele prevăzute la alin. (2), cererea de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni va fi însoțită de:

    a) copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenție emis de un judecător, instanță sau de altă autoritate competentă;

    b) copia actului de acuzare; și

    c) orice informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunea pentru care se cere extrădarea.

    (4) Pe lângă cerințele prevăzute la alin. (2), cererea de extrădare a unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată pentru o infracțiune pentru care se solicită extrădarea va fi însoțită de:

    a) copia hotărârii de condamnare sau, în cazul în care persoana căutată a fost găsită vinovată, dar nu i s-a aplicat pedeapsa, o declarație dată de autoritatea judiciară care atestă stabilirea vinovăției;

    b) informații care dovedesc că persoana căutată este persoana a cărei vinovăție a fost stabilită;

    c) dacă persoana căutată a fost condamnată, o declarație privind stadiul executării pedepsei; și

    d) în cazul unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată în lipsă, documentele prevăzute la alin. (3) și informații privind împrejurările în care persoana a lipsit de la procedurile penale.

 

    ART. 9

    Informații suplimentare

    Statul solicitat poate să ceară statului solicitant să furnizeze informații suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă apreciază că informațiile prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt suficiente pentru a îndeplini cerințele prevăzute de prezentul tratat. Astfel de informații suplimentare pot fi solicitate și transmise direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii.

 

    ART. 10

    Admisibilitatea documentelor

    Documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiției din România sau Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant vor fi admisibile în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

 

    ART. 11

    Traducerea

    Toate documentele prezentate de statul solicitant trebuie traduse în limba statului solicitat, dacă nu se convine altfel.

 

    ART. 12

    Arestarea provizorie

    (1) în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate și canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

    (2) Cererea de arestare provizorie va cuprinde:

    a) descrierea persoanei căutate;

    b) localizarea persoanei căutate, dacă este cunoscută;

    c) o scurtă expunere a faptelor, incluzând, dacă este posibil, data și locul săvârșirii infracțiunii;

    d) o descriere a dispozițiilor legale încălcate;

    e) o declarație privind existența unui mandat sau ordin de arestare ori de detenție sau o declarație a vinovăției ori de condamnare a persoanei căutate;

    f) o declarație potrivit căreia cererea de extrădare a persoanei căutate și documentele în sprijinul cererii de extrădare vor fi transmise în termenul prevăzut în prezentul tratat.

    (3) Statul solicitant va fi informat fără întârziere cu privire la urmarea dată cererii de arestare provizorie, precum și cu privire la motivele care împiedică să se dea curs cererii.

    (4) Cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru menținerea în stare de arest, persoana care a fost arestată provizoriu va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de la data arestării provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea oficială de extrădare și documentele în sprijinul acesteia, cerute potrivit art. 8. în acest scop, primirea cererii oficiale de extrădare și a documentelor în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada statului solicitat în statul solicitant, până la data menționată mai sus, constituie primirea de către statul solicitat.

    (5) Punerea în libertate potrivit alin. (4) nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării și extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare și documentele în sprijinul acesteia sunt primite la o dată ulterioară.

 

    ART. 13

    Hotărârea și predarea

    (1) Statul solicitat informează prompt statul solicitant cu privire la hotărârea sa asupra cererii de extrădare.

    (2) în caz de respingere totală sau parțială a cererii, statul solicitat comunică motivele refuzului. Statul solicitat transmite, la cerere, copiile hotărârilor judecătorești pertinente.

    (3) în cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autoritățile statului solicitant și ale celui solicitat vor conveni asupra datei și locului predării persoanei căutate.

    (4) în cazul în care persoana căutată nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp prevăzută de legislația acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate și statul solicitat are dreptul să refuze o cerere ulterioară de extrădare pentru aceeași infracțiune sau aceleași infracțiuni.

 

    ART. 14

    Predarea temporară și predarea amânată

    (1) Dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ținută în stare de arest în statul solicitant și va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condițiile ce vor fi stabilite prin acord între părți. Timpul petrecut în arest pe teritoriul statului solicitant în timpul urmăririi penale poate fi computat din perioada rămasă de executat în statul solicitat.

    (2) Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.

 

    ART. 15

    Cereri de extrădare sau predare formulate de mai multe state

    (1) Dacă statul solicitat primește cereri de extrădare privind aceeași persoană de la statul solicitant și de la un alt stat sau alte state, fie pentru aceeași infracțiune, fie pentru infracțiuni diferite, autoritatea executivă a statului solicitat va stabili cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.

    (2) în cazul în care România primește o cerere de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii și o cerere de predare în baza unui mandat european de arestare pentru aceeași persoană, fie pentru aceeași infracțiune, fie pentru infracțiuni diferite, autoritatea sa judiciară sau orice altă autoritate care ar putea fi desemnată ulterior va determina cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.

    (3) La luarea unei decizii potrivit alin. (1) și (2), statul solicitat va ține seama de toate elementele relevante, inclusiv, dar fără a se limita la, de următoarele:

    a) dacă cererile au fost formulate în baza unui tratat;

    b) locul unde fiecare infracțiune a fost săvârșită;

    c) interesele statelor solicitante;

    d) gravitatea faptelor;

    e) naționalitatea sau cetățenia victimei;

    f) posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante; și

    g) ordinea cronologică a primirii cererilor din partea statelor solicitante.

 

    ART. 16

    Sechestrarea și remiterea de bunuri

    (1) în limitele permise de propria legislație, statul solicitat poate sechestra și remite statului solicitant toate obiectele, inclusiv bunurile, documentele, mijloacele de probă și toate câștigurile în numerar sau sub orice altă formă, care au legătură cu infracțiunea pentru care se acordă extrădarea. Obiectele menționate mai sus pot fi remise chiar dacă extrădarea nu poate deveni efectivă din cauza decesului, dispariției sau evadării persoanei căutate și pot fi remise înainte de extrădare.

    (2) Statul solicitat poate condiționa remiterea obiectelor de oferirea unor asigurări satisfăcătoare din partea statului solicitant că acestea vor fi returnate în statul solicitat cât mai curând posibil. Statul solicitat poate, de asemenea, să amâne remiterea unor asemenea obiecte dacă acestea sunt necesare ca mijloace de probă în statul solicitat.

    (3) Drepturile terților vor fi respectate pe deplin, potrivit legislației statului solicitat.

 

    ART. 17

    Regula specialității

    (1) Persoana care a fost extrădată în temeiul prezentului tratat nu poate fi arestată, judecată sau pedepsită în statul solicitant decât pentru:

    a) orice infracțiune pentru care extrădarea a fost acordată sau o infracțiune denumită în alt mod, bazată pe aceleași fapte ca infracțiunea pentru care extrădarea a fost acordată, dacă o asemenea infracțiune dă loc la extrădare sau este o infracțiune inclusă mai ușoară decât aceasta;

    b) orice infracțiune săvârșită după extrădarea persoanei; sau

    c) orice infracțiune pentru care autoritatea competentă a statului solicitat consimte ca persoana să fie arestată, judecată sau pedepsită. în acest scop:

    (i) statul solicitat poate cere transmiterea documentelor menționate la art. 8; și

    (ii) persoana extrădată poate fi arestată de statul solicitant pentru o perioadă de 90 de zile sau pentru o perioadă mai lungă pe care statul solicitat o poate autoriza, cât timp cererea pentru acordarea consimțământului este în curs de soluționare.

    (2) O persoană extrădată potrivit prezentului tratat nu poate fi extrădată sau predată ulterior pentru nicio infracțiune săvârșită anterior extrădării către statul solicitant, cu excepția cazului în care statul solicitat consimte.

    (3) Alin. (1) și (2) nu împiedică arestarea, judecarea sau pedepsirea persoanei extrădate ori extrădarea persoanei respective către un stat terț, dacă:

    a) după extrădare, persoana părăsește teritoriul statului solicitant și se întoarce pe acest teritoriu în mod voluntar; sau

    b) persoana respectivă nu părăsește teritoriul statului solicitant în termen de 20 de zile de la data la care este liberă să plece.

    (4) în înțelesul prezentului articol, pentru Statele Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.

 

    ART. 18

    Proceduri simplificate

    Dacă persoana căutată consimte să fie predată către statul solicitant, statul solicitat poate, în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute de sistemul său juridic, să predea persoana respectivă cât mai repede posibil, fără alte proceduri. Consimțământul persoanei poate include renunțarea sa la protecția oferită de regula specialității.

 

    ART. 19

    Tranzitul

    (1) România poate autoriza tranzitul pe teritoriul său al unei persoane predate Statelor Unite ale Americii de un stat terț sau de Statele Unite ale Americii unui stat terț. Statele Unite ale Americii pot autoriza tranzitul pe teritoriul său a unei persoane predate României de un stat terț sau de România unui stat terț.

    (2) O cerere de tranzit trebuie transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii. Mijloacele Interpolului pot fi de asemenea utilizate pentru transmiterea unei asemenea cereri către autoritățile sus-menționate. Cererea de tranzit va conține o descriere a persoanei în tranzit și o scurtă expunere a faptelor cauzei. Persoana în tranzit va fi ținută în stare de arest pe durata tranzitului.

    (3) în cazul în care un stat utilizează tranzitul aerian și nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul celuilalt stat, autorizarea nu este necesară. în cazul care are loc o aterizare neprevăzută, statul unde are loc aterizarea poate solicita prezentarea unei cereri de tranzit, potrivit alin. (2), și poate reține persoana respectivă până când cererea de tranzit este primită și tranzitul este efectuat, atât timp cât cererea de tranzit este primită în termen de 96 de ore de la data aterizării neprevăzute.

 

    ART. 20

    Reprezentare și cheltuieli

    (1) Statul solicitat va consilia, asista, apărea în instanță și reprezenta interesele statului solicitant în orice proceduri determinate de cererea de extrădare.

    (2) Statul solicitant suportă toate cheltuielile privind traducerea documentelor de extrădare și transportarea persoanei predate. Statul solicitat suportă orice alte cheltuieli apărute în acel stat în legătură cu procedurile de extrădare.

    (3) Niciunul dintre state nu va avea vreo pretenție pecuniară față de celălalt stat, care rezultă din arestarea, deținerea, audierea sau predarea persoanelor potrivit prezentului tratat.

 

    ART. 21

    Consultări

    (1) Părțile se pot consulta reciproc în legătură cu soluționarea unor cazuri individuale și în scopul unei aplicări eficiente a prezentului tratat.

    (2) în cazul în care statul solicitant are în vedere transmiterea unei informații deosebit de delicate în sprijinul cererii de extrădare, poate consulta statul solicitat pentru a stabili măsura în care informațiile pot fi protejate de statul solicitat. Dacă statul solicitat nu poate să protejeze informația în forma cerută de statul solicitant, acesta va stabili dacă asemenea informații vor fi totuși transmise.

 

    ART. 22

    Aplicarea

    Prezentul tratat se aplică infracțiunilor săvârșite atât înainte, cât și după data intrării sale în vigoare.

 

    ART. 23

    Ratificarea, intrarea în vigoare și încetarea

    (1) Prezentul tratat este supus ratificării; instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât de curând posibil.

    (2) Prezentul tratat intră în vigoare odată cu schimbul instrumentelor de ratificare.

    (3) După intrarea în vigoare a prezentului tratat, Convenția de extrădare încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924 dintre România și Statele Unite ale Americii și Convenția adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936, denumite împreună tratatele anterioare, își vor înceta efectele. Cu toate acestea, tratatele anterioare se aplică oricăror proceduri de extrădare în cazul cărora documentele de extrădare au fost deja supuse instanțelor statului solicitat la data intrării în vigoare a prezentului tratat, însă art. 2, art. 14 alin. (1) și art. 18 din prezentul tratat vor fi aplicabile și acestor proceduri, iar art. 17 din prezentului tratat se va aplica și persoanelor extrădabile potrivit tratatelor anterioare.

    (4) în ceea ce privește procedurile de extrădare în cazul cărora cererile de extrădare au fost primite de către statul solicitat, dar nu au fost supuse instanțelor înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat, statul solicitant, după intrarea în vigoare a prezentului tratat, poate modifica sau completa cererea de extrădare în măsura în care este necesar pentru ca aceasta să fie supusă instanțelor statului solicitat, potrivit prezentului tratat.

    (5) Oricare dintre state poate denunța prezentul tratat, în orice moment, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică, și încetarea își va produce efectele la 6 luni de la data primirii notificării.

    Drept care subsemnații, deplin împuterniciți, am semnat prezentul tratat.

 

    Semnat la București, în două exemplare, astăzi, 10 septembrie 2007, în limbile română și engleză, ambele texte fiind egal autentice.

 

                              Pentru România,

                         Tudor-Alexandru Chiuariu,

                            ministrul justiției

 

                    Pentru Statele Unite ale Americii,

                           Nicholas F. Taubman,

                ambasadorul extraordinar și plenipotențiar

                 al Statelor Unite ale Americii în România

 

                              ---------------