Drept & Internet - noutati si opinii

Intr-o vara superpolitizata, va rog sa imi permiteti sa vin cu o chestiune practica: va recomand 3 evenimente strict profesionale, legate de domeniul dreptului tehnologiei informatiei din Romania - la care o sa si particip - din august si septembrie 2012:

1. Scoala de vara pe criminalitatea informatica, Sighisoara, 19-26 August 2012. Un eveniment facut de ELSA Iasi, unde eu i-am ajutat putin la conturarea programului academic. Cum s-au retras citiva studenti de anul 1, mai sunt citeva locuri libere pe ultima suta de metri, daca exista studenti interesati de o saptamana de discutii despre criminalitate informatica si… fun. :)

2. Conferinta CONSENT - Perceptions, Privacy and Permissions: the role of consent in on-line services , Cluj, 6-7 Septembrie 2012 Un eveniment in limba engleza, la un nivel academic inalt, cu citiva invitati de marca. Din cite stiu eu este prima data cind vine la o conferinta in Romania cineva de la Electronic Frontier Foundation (EFF). Keynote speakeri: Renate Weber, membru al Comitetului LIBE din Parlamentul European, Rainey Reitman, Activism Director la Electronic Frontier Foundation sau Prof. Eric Goldman de la Universitatea Santa Clara, SUA. Programul academic preliminar al evenimentului este disponibil public.

3. Scoala de vara de la Gala Premiilor Ecommerce- devine deja un eveniment traditional pentru cei interesati de zona de comert electronic. Datele exacte de la sfarsitul lui august - inceputul lui septembrie si conditiile se anunta zilele urmatoare. (dupa cum ne-a declarat in exclusivitate Andrei Radu Dar va zic eu un inside info: va fi la munte! :) ) Asa ca perioada de inscrieri va fi din scurt, deci fiti pregatiti… (o sa actualizez in zilele urmatoare cind primesc confirmarea sau puteti urmari Gpecro pe Twitter)

Va avea loc intre 5-10 Septembrie 2012 la Moeciu de Jos, Bran. Inscrierile se fac pina pe 31 august 2012 si sunt preturi de early booking pina pe 6 august! Inscrieri pe site-ul Gpec.

In rest, o vara linistita si ignorati trolii politici!

Si ca un fel de continuare la insemnarea trecuta despre phishing Cristi Driga atrage atentia asupra unei fraze halucinante dintr-o decizie a Tribunalului Bucuresti gasita prin Jurindex:

“Nu în ultimul rând, toate încercările instanţei de a găsi un specialist IT care să efectueze expertiza au eşuat, deşi, în baza rolului activ, Tribunalul a efectuat nenumărate demersuri în acest sens.” - [citat dintr-o decizie civila data de Tribunalul Bucuresti, sectia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, 2008]

In acest caz neputinta gasirii unui expert a dus la casarea hotararii de catre Curtea de Apel:

Într-adevăr, se constată greşită şi efectuată cu încălcarea regulilor procedurale, măsura primei instanţe, care a încuviinţat proba cu expertiza IT, asupra căreia a revenit ulterior, motivând fie că nu a găsit un specialist IT, (…)
Or, motivul inexistenţei unui specialist IT nu poate fi valabil şi rezonabil invocat, în măsura în care instanţa nu dispune de o listă a experţilor specializaţi în această materie, ea având obligaţia de a se adresa biroului local de expertize tehnico-judiciare pentru a se i se transmite o astfel de listă, respectiv de a apela, în aplicarea prevederilor exprese ale art. 201 alin. 3 C. pr. civ., la personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv care îşi vor exprima punctul de vedere în camera de consiliu.

Sublinierea ne apartine pentru ca este important ca aceasta dispozitie sa fie aplicata de instante cit mai des, in special in domeniile de nisa, si mai ales in contextul unui sistem inchis de experti tehnici judiciari.

Sigur ca in domeniul penal (de care vorbeam ieri) documentatia tehnico-stiintifica se face de catre expertii tehnici ai SRI, MAI sau MJ. Doar ca si inculpatul are dreptul la o expertiza independenta, ca parte a dreptului sau la aparare, iar CEDO a decis in mod constant ca ignorarea acestui drept este contrara asigurarii unui proces echitabil.

In rest, principiile mentionate anul trecut ramin la fel de necesare in conditiile in care (inca) NU avem experti in domeniul IT recunoscuti de instantele romanesti:

1. Libertatea deplina a instantei de a decide cu privire la acceptarea unui expert. Ministerului Justitiei nu trebuie sa fie implicat in procesul de selectare a expertilor si nu are competenta de a decide pentru instante cine poate fi considerat expert sau nu.
2. Expertul este un martor stiintific, care poate fi solicitat ocazional de catre instanta. Expertul poate sa fie un cadru universitar, specialist in domeniul sau de activitate, cercetator stiintific, etc. si nu este o profesie privata in sine.

Imi e mila de avocatii care merg in instanta cu un proces in care le trebuie un expert IT. Si de judecatori.

Pentru detalii vezi:
Reforma expertizelor judiciare - Propuneri noi care bat pasul pe loc
Experti judiciari Tehnologia Informatiei - avem specialisti, dar nu ii recunoastem

Cind am fost in SUA si discutam cu un avocat de la EFF, primul lucru care m-a intrebat de Romania este cum aveti atitia “carderi". In preajma referendumului ref la bulgari si romani din Elvetia de acum vreo 2 ani, toata lumea ii stia pe romani de ciorditori de carduri. Acum citeva luni, vorbind cu un alt avocat din Olanda, imi explica cum “phiserii” au invadat tarile de jos si sunt o pacoste pentru toata ei. (intre timp mi-a relatat ca au ajuns si hotii de fier vechi care au scos din functiune citeva trenuri de mare viteza, luind nu stiu ce bucati de fier de pe sine).

Deci phishingul este adevaratul brand de tara al Romaniei. Nu a fost niciodata frunza verde, nu Bute si nici macar Mutu. Phishingul! Ciorditori pe Internet. (atentie, astia nu sunt hackeri!)

Cum sa-l imbunatatim?
Pai sa nu facem nimic mai mult decit facem acum. Phishing-ul (sau in general inselatoriile pe Internet) par a fi una dintre mai prospere afaceri pe Internet din Romania (si nici nu platesti taxe).

Modelul de business e relativ simplu, creduli gasesti cit e lumea intreaga, faci ceva bani, te ridica politia frumos cu mascati (deci traiesti ca-n filme, frate!), stai citeva luni in inchisoare pina cind iti dau drumul (ca doar nu te pot tine ani pina cind se fac tot felul de expertize sau ii citeaza pe aia din straintate), iei 2-3-4 ani (poate cu suspendare, daca ai un avocat mai descurcareti) si dupa ce iesi o iei de la capat, invatind cum sa folosesti mai bine “sagetile” (adica oamenii pusi sa ridice banii in locul tau), sa folosesti programe de ascundere a urmelor sau sa faci infractiunile in 3 state, ca se se incurce autoritatile de aplicare a legii intre ei cu privire la competente.

“Afacerile” devin din ce in ce mai profesioniste si mai organizate, cum se anunta din comunicatele Politiei inca din 2009.

Ultima mare actiune a DIICOT (117 perchizitii si 50 de persoane retinute) par a fi tintita catre o retea de baieti cam prosti , care se faceau fraude in stilul anilor 2000. (adica licitatii fara sa aibe bunul, nu phishing) - de fapt, personal nici nu stiu daca termenul de criminalitate informatica este un corect in cazul asta.

Din pacate, comunicatele DIICOT (uneori pline de emfaza, alteori de inteles - cine crede ca sa faci 117 perchizitii simultane e usor…) par a intra intr-un tipar cu care deja te obisnuiesti. O data la 2 luni se primeste un comunicat prin care afli ca o alta “retea a fost destructurata", pe care presa (aia care a ramas) il preia integral dupa ce schimba titlul cu unul cit mai bombastic posibil.

Ce (nu) se vede dincolo de comunicatele DIICOT

Cum deja am mai zis si in trecut, ne uitam prea mult la efecte si deloc la cauzele fenomenului. Discutam despre numarul de anchetati, dar nu si despre de ce fac asta. Nu avem studii sociologice si/sau psihologice care sa ne explice de ce avem de-a face cu un fenomen la nivel national. Nu stim de ce Rm. Valcea e mai tare decit Zalaul in cazuri de phising… Nu avem nicio strategie de educare cu privire la Internet. Incercam sa rezolvam problemele aparute punctual si nu global. Daca Romania nu va incerca sa faca nimic serios dpdv sistematic cu privire la fenomen, in sine, cazurile de phishing se vor inmulti si complica. Poate va fi si cazul ca Politia (in special in conditiile scaderii salarilor) si Procuratura sa nu le mai faca fata.

Banc
- Unde vrei, puisor, sa lucrezi cind te faci mare ?
- In criminalitatea organizata!
- Ce frumos!!! Dar la stat sau la privat ?

Pedepsele reale in astfel de cazuri sunt de maxim 2-4 ani inchisoare Degeaba ne arunca in fata in comunicatul de presa pedepse de “pina la 20 de ani". Nu conteaza ca sunt tot felul de agravante, cum ar fi constituirea in grup infractional. Daca ne uitam la cazurile de criminalitate informatica din 2010 pe acest domeniu (preluate de pe Jurindex si publicate pe legi-internet.ro) observam ca pedeapsa acordata in astfel de cazuri este intre 2 si 4 ani de inchisoare.
Nu vreau sa judec daca e rau sau e bine, daca e un caz special sau nu - e vorba de o constatar.

Prejudiciile de 20 de milioane de dolari sunt praf in ochi. In momentul care gasesti doar approx 100 k euro la perchizitii, orice cititor inteligent o sa-si dea seama ca e ceva in neregula cu suma asta. De fapt, suma este formata din prejudiciul efectiv (cit au furat) si prejudiciul moral (adica cit costa increderea pierduta in eBay si Craiglist). Daca prima este usor de cuantificat (dar nu este publica), cea de-a doua poate fi ridicata din vorbe la sume astronomice. Oricum tot din cazurile de criminalitate informatica din 2010 pe acest domeniu observam ca de fapt niciodata prejudiciile acordate nu se ridica nici macar pe departe la aceste sume exorbitante.

In faza de judecata putini vin sa-si ceara paguba O parte din problemele care fac ca aceste procese sa dureze extrem de mult (pe linga durata expertizelor si contra-expertizelor, domeniul inca criptic pentru multi judecatori, etc.) este si faptul ca pagubitul este din alta tara, ceea ce duce la durate impresionante pentru citarea acestora sau depunerea plingerilor lor. Nu este mai putin adevarat ca in multe cazuri bancile sau Visa sau chiar inculpatii in sine nu mai depun eforturi pentru recuperarea prejudiciului (in multe din cazuri fiind rambursat de asigurari).

Eu, unul, n-am intalnit pina acum un caz care sa urmareasca atent ce s-a intamplat de la comunicatul DIICOT pina la sentinta finala si irevocabila a unei instante. (se poate ce s-a intamplat si dupa aceea, adica cit a stat de fapt in inchisoare).

Marturisesc ca inca nu am abordat subiectul asta in detaliu. Dar am intrat in legatura cu un specialist in Moldova pe subiectul criminalitatii informatice si a dreptului noilor tehnologii, dnul Dumitru Purici, care s-a aratat incintat sa scrie pe un blog pe legi-internet.ro.

Asa ca iacata-l in functiune la adresa
http://legi-internet.ro/blogs/index.php?blog=5 sub titlul Tehnologiile informationale si criminalitatea informatica in Republica Moldova

Puteti sa va abonati prin RSS direct la el pentru a urmari noutati din Rep. Moldova si nu numai.

Deja puteti citi despre o retea de “hackeri” moldoveni retinuti in SUA si de care autoritatile moldovene nu stiu nimic, despre investigatii asuora unor atacuri informatice asupra site-urilor din R. Moldova sau cuantumul tariful de reglementare stabilit de autoritatea din domeniul comunicatiilor din Moldova.

Deci spor la scris Dumitru ! :)

Un comunicat recent al DIICOT ne prezinta un caz al unei persoane care a spart o casuta de email a unei alte persoane din SUA, dupa care s-a gindit ca ar fi bine s-o si santajeze putin. Asa ca, dupa ce persoana vatamata a depus plingere, DIICOT + FBI l-au prins pe tipul ce-si retragea de la Western Union una din transele de bani primite la santaj. N-ar trebui sa fie un caz prea spectaculos, dar merita mentionat cel putin din citeva puncte de vedere (unul colateral):

• E important ca DIICOT prezinta astfel de cazuri. Asa cum am prezentat personal si la conferinta de criminalitate informatica de la Tg. Jiu de astfel de cazuri de “spargere a contului de email” aud din ce in ce mai des (mai ales pentru yahoo) si nu prea s-au vazut actiuni publice ale Politiei, dar pe de alta parte este adevarat ca nici multe cazuri nu sunt raportate. (Un dracusor :> imi sopteste ca poate ca acest caz s-a rezolvat mai repede cu o arestare pentru ca persoana vatamata era din SUA sau ca l-au prins pe om cu mina pe bani. Piei drace!)

• Max (e-crime.ro), de unde de fapt am furat preluat informatia, comenteaza asupra incadrarii faptei, in speta asupra alin 3 din art 42 - adica acces fara drept prin incalcarea normelor de securitate.
  
  Presupunand ca si in cazul instrumentat de DIICOT datele de acces la contul de posta electronica au fost cunoscute dinainte de inculpat, atunci nu se poate retine in sarcina acestuia art. 42 alin 3 din Legea 161/2003 pentru simplul motiv ca masurile de securitate asociate serverului de mesaje nu au fost incalcate. Ramane insa infractiunea de acces fara drept la un sistem informatic, in scopul obtinerii de date informatice, prev. de art. 42 alin 2 din Legea 161/2003.

  Adicatelea mai pe sleau zis - daca a aflat username-ul si parola nu inseamna ca a incalcat norma de securitate. (mai pe larg despre chestiune intr-un articol mai vechi tot de Max din Revista de Drept Penal). Dar oricum are deja vreo 3 infractiuni in concurs, din care cea mai mare cu pedepse de la 3 la 12 ani.

• Cazul aduce insa la lumina si problema cooperarii organelor de aplicare a legii cu sectorul privat. Daca inculpatul nu ar fi inceput santajul, ar fi fost el asa usor de prins, doar pe baza informatiilor digitale ? Avind in vedere ca 4.8 milioane de romani au cont la Yahoo! Mail si ca alte citeva milioane au la Gmail, exista vreun acord de cooperare cu aceste servicii ? Cred ca raspunsul este negativ si nu numai pentru serviciile de email din strainatate, ci si pentru cele din Romania (habar n-am care sunt cele mai folosite, dar or fi unele).

  In lipsa unui asemenea acord de colaborare, care sa-ti poata permita macar conservarea datelor informatice pina obtii autorizatia competenta, datele se pot sterge sau pierde extrem de repede. Pentru ca pe caile tratatelor mutuale, lucrurile pot dura luni, daca nu si ani.

  Dar si daca se merge pe calea prea directa poate fi o problema. Intr-un caz din Belgia din 2009, Politia si Procuratura au cerut direct Yahoo date cu privire la niste adrese de email care erau implicate intr-un caz de frauda online. Yahoo a refuzat, iar prima instanta i-a condamnat chiar la plata de 10 000 euro/zi de intarziere in cazul in care nu dau datele. Doar ca Yahoo a cistigat recent in apel dovedind ca nu este subiect al legii belgiene, neavind un sediu sau pastrind date in Belgia - deci nu este obligata sa transmita date persoanale ale utilizatorilor sai catre autoritatile belgiene (decizia e aici in original in flamanda)

Oricum ar fi, ideea principala care trebuie sa fie retinuta este ca “spargerea unui cont de email” este o infractiune. Care de cele mai multe ori se incadreaza nu la unul, ci in mai multe articole ale legii 161 care nu are pedepse chiar mici. Si dupa cum ne arata DIICOT, chiar sunt prinsi fapuitorii.

PS1: Nu pot sa inteleg absurditatea unui articol din Adevarul (care cica vrea sa iasa pe bani cu continut platit) care nu a inteles din tot cazul decit ca pe tip il chema Gigi si ca tipa avea o orientare sexuala anume. (??) Ce legatura are asta cu subiectul ? O dovada crasa de incompetenta, ca si alegerea imaginii cu care s-a impopotzonat articolul.

PS2: Putin off-topic Am dat si pe Twitter, dar mi se pare ca acest caz este mult sub-mediatizat, asa ca il mentionezi si aici - 100 de milioane de pagini de pe Facebook au ajuns pe torrente.
Ieri m-a intrebat cineva pe blog de ce nu suntpe Facebook - daca va uitati la prima parte a acestui infograf, raspunsul este simplu: N-am incredere in ei si ce fac cu datele mele personale.

La inceputul saptamanii trecute am participat la un interesant eveniment in domeniul criminalitatii informatice, organizat la Tg Jiu de Tribunalul Gorj si Curtea de Apel Craiova. Imi permit citeva note in legatura cu acesta (atit profesionale, cit si personale)

1. In primul rind , nu pot sa nu remarc excelenta organizare a evenimentului realizata de presedintele Tribunalului Gorj Florin Encescu. Aflat deja la al doilea an, evenimentul de criminalitate informatica promite si sper ca in viitor sa fie si mai agresiv in promovare si participare si din afara Olteniei.

2. Max (e-crime.ro) a avut o prezentare legata de un subiect interpretabil, bazindu-se pe un recent comunicat al DIICOT care anunta investigarea a 50 de persoane, din care una a vindut iar restul au folosit programe de acces fara drept la alte sisteme informatice.
De aici - o discutie mai larga despre art 46 din legea 161/2003 si de fapt ce inseamna un dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul sãvârsirii uneia dintre infractiunile prevãzute la art. 42-45;

In practica putem ajunge la interpretari ciudate. Pentru ca un acces la un sistem informatic poate fi “fara drept” printr-o utilizare, si nu doar prin conceperea programului. Altfel spus, acelasi software poti sa-l folosesti ” cu drept” (instalat pe calculatorul tau pentru a-ti supraveghea copii, pe calculatorul angajatilor - daca sunt informati adecvat) si “fara drept” (sa-ti spionezi rudele, prietenii sau angajatii).
Dar daca doar utilizarea poate sa faca diferenta intre o utilizare cu drept sau fara drept, atunci cum poti sa stabilesti daca conceperea, vinzarea sau punerea la dispozitie a unui astfel de dispozitiv incalca legea ?
Una din variante (si probabil cea luata in calcul in cazul respectiv) este modul in care vinzatorul isi face reclama.
O a doua varianta (si pe care o sustin, fara a o exclude pe prima) este sa luam in calcul mai degraba scopul pentru care programul ar fi creat. Astfel atita vreme cit poate exista o utilizare legala a programului, atunci conceperea sau vinzarea acestuia ar trebui sa fie considerata legala. In cazul in care programul ar putea fi folosit doar un scop ilegal, atunci incadrarea in art 46 este fara dubiu.

Oricum, nu este o incadrare simpla. Ar trebui sa mai citim si alte opinii. O interpretare interesanta este data de raportul explicativ al Conventiei Europene privind Criminalitatea Informatica.

The drafters debated at length whether the devices should be restricted to those which are designed exclusively or specifically for committing offences, thereby excluding dual-use devices. This was considered to be too narrow. It could lead to insurmountable difficulties of proof in criminal proceedings, rendering the provision practically inapplicable or only applicable in rare instances. The alternative to include all devices even if they are legally produced and distributed, was also rejected. Only the subjective element of the intent of committing a computer offence would then be decisive for imposing a punishment, an approach which in the area of money counterfeiting also has not been adopted. As a reasonable compromise the Convention restricts its scope to cases where the devices are objectively designed, or adapted, primarily for the purpose of committing an offence. This alone will usually exclude dual-use devices.

3. Prezentarea lui Stefan de la Kaspersky Lab Romania a pus in discutie un subiect mai putin vazut - modul cum este construita o retea de botneti si de unde se obtin banii in aceasta “afacere” extrem de lucrativa. Si mai interesant (dar corect) este faptul ca prinderea unui botmaster nu asigura si rezolvarea problemelor, cita vreme toate calculatoarele infectate (bots) ramin infectate - si deci oricind pot fi refolosite ulterior de (noul) botmaster.

Dar ceea ce a fost suprinzator este modul cum aceasta chestiune a fost rezolvata intr-un caz specific din Olanda, cind politia olandeza a folosit pentru a dezinfecta calculatoarele infectate - chiar virusul in sine - afisind pe calculatoarele infectate un anunt ca au probleme si le-a oferit si o solutie.

4. Prezentarea lui Virgil Spiridon de la Directiei pentru combaterea criminalitatii informatice a inceput prin re-afirmarea unui adevar, care merita a fi subliniat: In Romania, criminalitatea informatica (si era vorba in special de cazurile de phishing) este o criminalitate organizata. Desi am mai scris despre acelasi lucru si in trecut, cred ca e important sa vedem si dincolo de acesta informatie. Si anume: care sunt cauzele pentru care avem de face cu acest fapt ?
Tot sistemul judiciar incearca sa rezolve efectele, dar oare nu depistarea si tratarea cauzelor este de fapt solutia pe termen mediu?

5. (sau PS off-topic) Daca ajungeti pe linga Tg Jiu, nu ratati la doar 10 km distanta Muzeul Arhitecturii Populare Gorjene de la Curtisoara. Puteti vedea cea mai mare cula din Oltenia si alte case tipice taranesti din zona, inclusiv unele care au apartinut lui Gh. Tatarascu. Un muzeu al satului poate mai putin cunoscut, dar care merita sa fie vizitat. Doar 2 lei intrarea (la propriu), si un ghid excelent. (chiar din zona)

Eu zic ca da ! :) Si vreau sa va conving nu cu spada, ci cu argumente, asa ca va invit la o dezbatere In Real Life, organizata de Asociatia Romana de Dezbatere, Oratorie si Retorica:

“Dau noile media mai multa putere cetatenilor intr-o democratie?” e prima motiune, asupra careia se vor pronunta Bogdan Manolea, Varujan Pambuccian si Ovidiu Nahoi (moderator). Se intampla marti 1 iunie la SNSPA, str Povernei nr 9, sala 111, de la ora 18.00.

Asupra subiectului se emit ipoteze peste tot in lume. Este tratat si in prima serie de debate online din Academia de Dezbateri, dar si in editia din aceasta luna a revistei Foreign Policy Romania, in care sunt puse sub lupa fiecare din miturile: “twitter va submina dictatorii, internetul responsabilizeaza guvernele/mareste participarea politica/ne apropie mai mult".

Formatul pe care il propunem este unul consacrat in alte spatii culturale din lume: alaturi de un debate care deschide intalnirea si care provoaca participantii la dezbatere, vom utiliza un sistem de aparate individuale de vot electronic prin care audienta poate sa isi exprime optiunile pentru ideile vehiculate.

Pentru cei care sunt interesati de cam care sunt punctele de sustinere, pot citi unele din interesantele argumente deja expuse in cadrul Academiei de Dezbateri.

Si daca tot vorbim de evenimente, pe 21 iunie se anunta o conferinta profesionala la Tg Jiu pe teme de criminalitate informatica cu cei care se ocupa de domeniu. Inca nu este gata Agenda, asa ca nu am mai multe detalii, dar daca va intereseaza sa participati si lucrati in domeniu, ma puteti contacta pe email si eventual va trimit mai multe detalii cind le am.

Mai jos si afisul original al dezbaterii de maine:

Read more »

ENISA (European Network and Information Security Agency) tocmai a publicat astazi un raport despre situatia la nivelul bunelor practici si strategiilor in domeniul securitatii informatiei la nivelul tuturor tarilor UE.

In afara de introducere, Raportul cu privire la situatia din Romania este destul de sec si arid, limitindu-se la descrierea institutiilor si a legilor, dar fara a comenta modul cum (sau daca) sunt implementate.

Raportul noteaza fara comentarii ca multe informatii nu sunt publice sau nu exista (protocoale intre autoritati, cooperare intre actori pentru prevenirea spam si malware, raportarea publica a incidentelor de securitate, participare la initiative europene sau mondiale sau eficienta intalnirilor organizate).

Desi nu cunosc data ultimei actualizare a raportului (dar presupun ca este ianuarie 2010 dupa cum scrie in dreapta sus pe prima pagina), din pacate este plin de erori factuale importante:

- cica legea comertului electronic ” also establishes who can start an eBusiness registered in Romania and how.” Poate aflu si eu cum se poate incepe in ebusiness din Romania prin lege aia

- ANCOM nu mai are atributii in domeniul securitatii informatiei sau pe legea 365/2002 (de altfel daca folosesc noua denumire ar fi trebuit sa stie asta)

- faptul ca site-ul e-frauda.ro nu mai este functional de o buna bucata de vreme

- “one example of cooperation is the website of the Romanian Association for Technology and Internet which forwards complaints via its website to the Romanian telecom regulator.” Informatie este pur si simplu falsa. Lucrul asta nu s-a intamplat niciodata, pentru ca nu aveam autoritatea sa o facem, si nici macar nimeni nu ne-a intrebat vreodata despre acest aspect
etc.

De aceea parerea mea la nivel general este ca raportul este facut doar pe chestii teoretice si ii lipsesc cu desavirsire informatiile practice din Romania anului 2010.