Ar fi trebuit să vă spun vreo doua vorbe despre Prism sau Tempora, dar poate lăsăm să se mai liniștească apele (mai ales, asa cum bine zice John Naughton din pacate scandalul nu va avea un ecou deosebit in randul populatiei, care va inghiti si galusca asta).
Asa ca mai bine va zic de doua cazuri interesante.
1. Primul este la Curtea Europeana de Justitie si il priveste pe Google impotriva Autoritatea de Protectia Datelor din Spania, Iata situația de fapt:
La începutul anului 1998, un ziar cu difuzare largă în Spania a publicat în ediţia sa tipărită două anunţuri cu privire la o licitaţie de imobile asociată unei proceduri de executare silită având legătură cu o datorie la asigurările sociale. O persoană era menţionată drept proprietar al acelor imobile. Ulterior, editorul a publicat online o versiune electronică a ziarului menționat.
În noiembrie 2009, persoana menționată l-a contactat pe editorul ziarului afirmând că, la introducerea numelor şi a prenumelui său în motorul de căutare Google, apare trimiterea la paginile cotidianului care conţin anunţurile respective. Aceasta susţinea că procedura de executare silită fusese complet soluţionată de mai mulţi ani şi era lipsită de relevanţă în prezent. Editorul a răspuns că nu putea proceda la ştergerea datelor sale, întrucât publicarea se realizase la cererea Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania.
În februarie 2010, persoana respectivă a contactat Google Spania şi a solicitat ca la introducerea numelor şi a prenumelui său în motorul de căutare Google linkurile către ziarul respectiv să nu mai apară în rezultatele căutării. Google Spania a transmis solicitarea către Google Inc., cu sediul social în California, Statele Unite, considerând că aceasta din urmă era societatea care furniza serviciul de căutare pe internet.
Ulterior, persoana menționată a formulat o reclamaţie la Agencia Española de Protección de Datos (Agenția spaniolă pentru protecția datelor, denumită în continuare „AEPD”) împotriva editorului și Google. Directorul AEPD a pronunţat la 30 iulie 2010 o decizie prin care a admis reclamaţia formulată împotriva Google Spania şi Google Inc., pe care le-a obligat să adopte măsurile necesare pentru a scoate datele din indexul lor şi pentru a face imposibil accesul ulterior la aceste date. Reclamaţia formulată împotriva editorului a fost însă respinsă deoarece publicarea datelor în presă fusese justificată din punct de vedere juridic. Google Spania şi Google Inc. au formulat două acţiuni la Audiencia Nacional (Înalta Curte de Justiție, Spania), prin care au solicitat anularea deciziei AEPD. În acest context, instanța spaniolă a adresat Curții mai multe întrebări preliminare.
Cazul inca nu s-a decis, dar a fost publicata opinia Avocatului general (care nu este obligatorie pt Curte) si care raspunde, zic eu foarte pertinent, la 2 chestiuni destul de complicate:
- Ii este aplicabila legislatia nationala a unui stat lui Google Inc.? Raspunsul pe scurt este: DA, atita vreme cit face afaceri in acel stat
“legislația națională privind protecția datelor se aplică furnizorului de motor de căutare atunci când înfiinţează într-un stat membru un birou sau o filială, care este destinată promovării şi vânzării spaţiului publicitar de pe pagina motorului de căutare și a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat.” - Este Google responsabil de continutul paginilor indexate care apar in cautarile sale? (am largit un pic spectrul). Raspunsul scurt este NU.
o autoritate naţională pentru protecţia datelor nu poate solicita unui furnizor de servicii de motor de căutare să retragă o informaţie din indexul său, cu excepţia cazurilor în care acest prestator de servicii nu a respectat codurile de excludere sau nu a respectat solicitarea site-ului web cu privire la actualizarea memoriei cache.
2. Al doilea caz vine de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si priveste accesul la informatiile publice in cazul supravegherii electronice in cazul Youth Initiative for Human Rights v. Serbia. Intrebarea adresata catre SRI-ul din Serbia a fost - cite persoane au fost supravegheate electronic de catre serviciile secrete sirbesti in 2005. Serviciile secrete nu au putut sa dea un raspuns, in ciuda unei decizii favorabile a unei instante.
CEDO a decis sa avem de a face cu o incalcare a art 10 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, considerind ca “libertatea de a primi informatii” contine dreptul de acces la informatii.
Mi se par insa mult mai pline de substanta opiniile suplimentare din partea a doi judecatori ai curtii (text original in engleza, sublinierile imi apartin)
1. In the world of the Internet the difference between journalists and other members of the public is rapidly disappearing. There can be no robust democracy without transparency, which should be served and used by all citizens.
2. The case raises the issue of the positive obligations of the State, which arise in respect of the accessibility of data controlled by Government. The authorities are responsible for storing such information and loss of data cannot be an excuse, as the domestic authorities erroneously claimed in the present case. The difference between the State’s negative and positive obligations is difficult to determine in the context of access to information. Given the complexity of modern data management the simple lack of a prohibition of access may not suffice for the effective enjoyment of the right to information.
3. Without prejudice to the specific circumstances of the Leander case, to grant the citizen more restricted access to important information that concerns him or her and is generated or is used by the authorities than to the general public on public information may seem illogical, at least in certain circumstances. An artificial distinction between public data and data of personal interest may even hamper access to public information. Of course, access to information under Article 10 must respect, in particular, informational self-determination and the considerations referred to in Klass and Others v. Germany (6 September 1978, § 81, Series A no. 28).