Raspunsul la intrbarea din titlu: daca a scris naspa despre mine in pagina de web pot sa-l dau in judecata in Romania, unde e domiciliul meu. :D

Cam asa ma gindesc eu ca ar trebui sa sune un titlu bombastic care sa relateze o hotarire extrem de interesanta de ieri a Curtii Europene de Justitie (CEJ) referitor la instanta competenta in cazuri de raspundere civila delictuala pentru atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate prin publicarea de informatii pe Internet.

Explicatia nejuridica: Adica se apuca vreunul sa te faca cu ou si cu otet in blogurile Financial Times pe tine, mare mahar de Simleul Silvaniei. (…sper ca realizati ca este un exemplu tras de par in mod intentionat…) Adinc lovit in orgoliul propriu te decizi sa-i dai in judecata pentru ofensa adusa imaginii tale. Unde? Ei bine, poti sa te duci linistit la judecatoria din Simleu si sa incepi procesul secolului al Judecatoriei locale. Si sa le ceri 1 milion de lire daune. :p

Mai glumim noi, dar decizia este extrem de interesanta din citeva puncte de vedere. Pe de o parte, este clar ca scopul acestei reglementari este protectia suplimentara a drepturilor personalitatii. Altfel, te-ar fi trimis la Londra unde te costa avocatul cit o masina la prima mina.

Pe de alta parte, obligatia poate crea niste procese extrem de dure pentru orice publicatie online care prin 3 procese in 3 colturi ale Europei este scoasa din business in mod rapid.

Poate insemna ca Mihaela Radulescu o sa-l dea in judecata pe Zoso la Monaco sau ca Enrique Iglesias da in judecata Can-Can-ul in Madrid (sau pe unde o sta in Spania).

Citeva precizari utile inainte de a trece la citeva citate din decizie si intreg comunicatul de presa al CEJ:

• decizia se refera doar la clarificarea conflictului de competenta intre state membre ale UE
• avem o speta pe drepturile personalitatii si raspundere civila delictuale, deci pe alte cazuri s-ar putea sa fie altfel
• vorbim de un caz in care nu exista un contract intre parti, dar merita sa mentionam ca daca ar fi (Chiar si pe net cu Google Irlanda, Paypay Luxembourg etc.), atunci ar putea sa fie competenta tot instanta din Simleu, daca eu sunt un consumator - vezi Regulamentul Roma I.

Deci ce zice instanta europeana:

(…)postarea unor informații pe un site internet se distinge de difuzarea teritorială a unui suport de comunicare, precum un imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esența sa, ubicuitatea informațiilor menționate. Acestea pot fi consultate instantaneu de un număr nedeterminat de utilizatori de internet pretutindeni în lume, independent de orice intenție a editorului acestora privind consultarea lor în afara statului membru în care este stabilit și în afara controlului său.
(…)
Dificultățile punerii în aplicare, în contextul internetului, a criteriului menționat al materializării prejudiciului contrastează cu gravitatea prejudiciului care poate fi suferit de titularul unui drept referitor la personalitate care constată că informații care aduc atingere dreptului menționat sunt disponibile în orice punct al planetei.

(…)victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza o instanță pentru tot prejudiciul suferit în funcție de locul materializării prejudiciului cauzat în Uniunea Europeană prin încălcarea menționată. Dat fiind că impactul unei informații postate asupra drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane poate fi apreciat cel mai bine de instanța de la locul unde pretinsa victimă își are centrul intereselor, atribuirea de competență acestei instanțe corespunde obiectivului unei bune administrări a justiției, amintit la punctul 40 din prezenta hotărâre. Locul unde persoana își are centrul intereselor corespunde în general domiciliului său.

(…) Competența instanței de la locul unde pretinsa victimă își are centrul intereselor este conformă obiectivului previzibilității normelor de competență și în ceea ce privește pârâtul, dat fiind că, în momentul postării unei informații prejudiciabile, autorul informației respective este în măsură să cunoască centrele de interese ale persoanelor care fac obiectul acesteia. Prin urmare, trebuie să se considere că criteriul centrului de interese permite atât reclamantului să identifice cu ușurință instanța pe care o poate sesiza, cât și pârâtului să prevadă în mod rezonabil instanța în fața căreia poate fi acționat în justiție

Si mai jos comunicatul de presa al CEJ.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 115/11
Luxemburg, 25 octombrie 2011
Presă și informare

Hotărârea în cauzele conexate C-509/09 și C-161/10
eDate Advertising GmbH/X și
Olivier Martinez și Robert Martinez/MGN Limited

Persoanele ale căror drepturi referitoare la personalitate au fost încălcate prin intermediul internetului pot sesiza instanțele din statul membru în care au reședința pentru întregul prejudiciu suferit
Cu toate acestea, administratorul unui site internet care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind comerțul electronic nu poate fi supus, în acest stat, unor cerințe mai stricte decât cele prevăzute de dreptul statului membru de stabilire

Regulamentul privind competența judiciară1 prevede că persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, în principiu, în fața instanțelor acestui stat membru. Cu toate acestea, în materie delictuală și cvasidelictuală, o persoană poate fi acționată în justiție și într-un alt stat membru, în fața instanțelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă. Astfel, în cazul unei calomnieri prin intermediul unui articol de presă scrisă difuzat în mai multe state membre, victima are două posibilități de introducere a unei acțiuni în despăgubire împotriva editorului. Pe de o parte, ea poate sesiza instanțele statului de la locul de stabilire a editorului, care sunt competente să se pronunțe asupra reparației tuturor prejudiciilor cauzate de calomniere. Pe de altă parte, ea poate să se adreseze instanțelor din fiecare stat membru în care a fost difuzată publicația și în care pretinde că ar fi suferit o atingere adusă reputației sale (locul materializării prejudiciului). Totuși, în acest din urmă caz, instanțele naționale nu sunt competente să se pronunțe decât asupra prejudiciului cauzat în statul de care aparțin.
Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) și Tribunal de grande instance de Paris (Franța) au solicitat Curții de Justiție să precizeze în ce măsură aceste principii se aplică și în cazul încălcării drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor informații postate pe un site internet.

Situația de fapt din cauza C-509/09

În anul 1993, X, domiciliat în Germania, a fost condamnat de o instanță germană, împreună cu fratele său, la pedeapsa cu închisoarea pe viață, pentru uciderea unui actor cunoscut. În luna ianuarie 2008, X a fost liberat condiționat.

Societatea eDate Advertising, cu sediul în Austria, administrează un portal, având adresa „www.rainbow.at”, unde a publicat informații cu privire la acțiunile pe care X și fratele său le formulaseră împotriva condamnării lor. Deși eDate Advertising a retras informația contestată de pe site-ul său internet, X a solicitat instanțelor germane obligarea societății austriece ca, în informațiile care îl privesc referitoare la fapta comisă, să nu îi mai menționeze numele complet. eDate Advertising a contestat competența internațională a instanțelor germane de soluționare a acestui litigiu, întrucât consideră că nu poate fi chemată în judecată decât în fața instanțelor austriece.

Situația de fapt din cauza C-161/10

La 3 februarie 2008, un text redactat în engleză și intitulat „Kylie Minogue, din nou împreună cu Olivier Martinez” a apărut pe site-ul internet al cotidianului britanic Sunday Mirror, cu detalii
referitoare la întâlnirea dintre cântăreața australiană și actorul francez. Acesta din urmă și tatăl său, Robert Martinez, se plâng de atingerile aduse vieții lor private și dreptului la propria imagine a
lui Olivier Martinez și au formulat, în Franța, o acțiune în justiție împotriva societății britanice MGN, editorul cotidianului Sunday Mirror. Aceasta, asemănător societății eDate Advertising, contestă
competența internațională a instanței sesizate întrucât consideră că nu există o legătură suficientă între postarea din Regatul Unit și pretinsul prejudiciu suferit pe teritoriul francez. Or, numai o
asemenea legătură ar putea stabili competența instanțelor franceze de a se pronunța asupra faptelor prejudiciabile care au legătură cu postarea contestată.

Hotărârea Curții

În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea constată că postarea unor informații pe internet se distinge de difuzarea teritorială a unui suport de comunicare imprimat, prin faptul că acestea pot fi consultate instantaneu de un număr nedeterminat de utilizatori de internet pretutindeni în lume. Astfel, pe de o parte, difuzarea universală poate crește gravitatea încălcărilor drepturilor referitoare la personalitate și, pe de altă parte, poate să facă extrem de dificilă identificarea locurilor materializării prejudiciilor cauzate de aceste încălcări. În aceste împrejurări, - dat fiind că impactul unei informații postate pe internet asupra drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane poate fi apreciat cel mai bine de instanța de la locul unde victima își are centrul intereselor – Curtea desemnează această din urmă instanță ca fiind competentă să se pronunțe cu privire la întregul prejudiciu cauzat pe teritoriul Uniunii Europene. În acest context, Curtea precizează că locul unde persoana își are centrul intereselor corespunde, în general, domiciliului său.

Cu toate acestea, Curtea subliniază că, în locul unei acțiuni în răspundere pentru întregul prejudiciu, victima poate totuși să sesizeze instanțele din fiecare stat membru pe teritoriul căruia informația postată este sau a fost accesibilă. În acest caz, asemănător prejudiciilor cauzate printr-un imprimat, aceste instanțe sunt competente să se pronunțe numai asupra prejudiciului cauzat pe teritoriul statului de care aparțin. De asemenea, persoana prejudiciată poate sesiza, pentru întregul prejudiciu suferit, instanțele din statul membru al locului de stabilire a editorului informațiilor postate.

În sfârșit, interpetând Directiva privind comerțul electronic2, Curtea statuează că principiul liberei prestări a serviciilor se opune, în principiu, ca furnizorul unui serviciu din comerțul electronic să fie supus în statul membru gazdă unor cerințe mai stricte decât cele prevăzute de dreptul statului membru de stabilire a furnizorului respectiv.