Drept & Internet - noutati si opinii

La insemnarea mea trecuta legata de e-government si proiectul eRomania Cosmin a lasat un comentariu extrem de util:

Ce putem face? Daca nu putem face nimic atunci nici n-are rost sa ne mai batem capul cu statul. Daca putem face ceva hai sa facem si macar proiectele din 2020 sa mearga in directia buna.

Si Cosmin are extrem de mare dreptate. Toate lumea a sarit in capul MCSI, la comunicatul anterior, dar oare a existat o pozitie clar exprimata la ce nu e bine in actualul proiect ?

Asa ca am inceput sa ma gindesc ce putem face si, personal, am ajuns la 2 concluzii:

1. Ca trebuie sa avem o pozitie coerenta si publica pe problemele care ne dor la proiectul actual. Plinsul pe bloguri sau pe forumuri nu ajuta. Revolta intr-un comentariu se uita repede. Dar o scrisoare publica semnata de (sa speram) citi mai multi cetateni, firme sau organizatii trebuie sa i se dea un raspuns oficial.
Cu ajutorul colegilor din APTI, celor de pe lista de discutii TIC-Lobby, baietilor de la ceata (care au la dispozitie o excelenta unealta de colaborare) si a altor persoane care au comentat si corectat documentul, a iesit un Manifest pentru un proiect deschis eRomania. (copiat si mai jos)
Un document in care incercam sa gasim niste principii comune referitor la ce se poate face mai bine in proiectul eRomania, in special pe partea de deschidere, transparenta si accesibil pentru toti.

2. Ca trebuie sa avem cit mai multa discutie publica pe tema asta.. Manifestul propus nu a acoperit toate temele ridicate de diversi interlocutori: de la probleme conceptuale ale utilitatii diverselor parti pina la securitate sau privacy - toate acestea excedeau scopului initial al documentului. Dar propunerile si sugestiile exista.
Tocmai de aceea singura propunere pe care o avem in document este sa se discute - ca discutia este organizata de un trust de presa, un ONG Ministerul, Guvernul, Presedintia sau Parlamentul - lucrul este mai putin important.
Important este ca noua sa ne pese de cei 500 de milioane de euro din banii publici pentru a participa la un astfel de eveniment si a incerca sa gasim cele mai bune solutii pentru niste servicii reale electronic guvern-cetatean.
De fapt, am reusit sa scoatem manifestul intr-o zi speciala pentru concepte libere: Ziua Eliberarii Documentelor, in care mai multe persoane din Romania au aratat (in stilul si cu mijloacele lor) ca le pasa de faptul ca unele institutii guvernamentale publica documente in formate pe care nu le poti citi in mod liber.

Nu stiu daca si cum va reusi acest manifest sa schimbe ceva. Dar stiu ca merita si trebuie sa incerci. Pentru ca daca nu incerci, cu siguranta nu se va schimba nimic.

De aceea va propun manifestul de mai jos. Si daca dumneavoastra considerati ca ceea ce spunem acolo merita sustinut, va rog sa il si semnati.
Pentru a semna acest document, vă rugăm trimiteţi la
semnatura at apti.ro, datele dumneavoastra si adeziunea pentru acest document. Vezi mai multe detalii la finalul acestei insemnari

Read more »

(articol publicat pe site-ul Societatea pentru Justitie - SoJust)

Acum aproape un an (Mai 2009) se lansa cu mare tam-tam portalul romanesc de jurisprudenta – Jurindex.

90000 de hotariri judecatoresti vedeau lumina zilei in numai 2 luni, scoase din intunericul dosarelor in lumina deschiderii Internetului.

Evenimentul de lansare a beneficiat de o tona de laude nemarginite catre „fratele Neacsu” din partea tuturor autoritatilor prezente la eveniment. ICCJ, MJ, CSM si alte acronime reprezentate cu emfaza au aruncat cu cuvinte frumoase, laudind un program informatic si promitind sustinerea proiectului pe viitor – astfel incat TOATE hotaririle judecatoaresti sa fie publicate.
In partea a doua a intalnirii, cind acronimele au plecat, la o masa rotunda s-au discutat aspectele practice si s-a putut interveni direct. Atunci le-am spus ca proiectul este doar 5% din ceea ce poate fi fara un motor de cautare eficient (am propus si unele solutii) si ca toate laudele din prima parte sunt inutile fara aceasta dezvoltare.

Din pacate, am avut dreptate si chiar e mai rau decit mi-am putut inchipuit atunci. Pentru ca e in continuare, intuneric. Mama adoptiva a proiectului, CSM-ul, a preferat solutia perfecta sa se scape de problema – nu a dat bani proiectului. (in schimb s-au gasit 200 k de euro contributie la un proiect de 800 k – pe o tema similara de “studiere” a problemei))

In prima sedinta a Plenului CSM din 2010, Dan Lupascu propune un motor de cautare pentru Jurindex. Dupa aceea din nou pauza.

Pe un server improvizat de aproape un an, fara absolut niciun fel de promovare (nici in rindul judecatorilor, nici al justitiabilor sau specialistilor in drept) portalul ajunge la un uimitor (in conditiile lipsei promovarii), dar infim (in conditiile Internetului romanesc) 6-7 000 de vizitatori unici pe luna.

Azi avem acelasi Jurindex ca in Mai 2009. Un site neactualizat de aproape un an e un site aproape mort.

Acelasi lucru (in termeni diplomatici) il noteaza si recentul raport al Comisiei Europene cu privire la situatia jusitiei in Romania.
“Deși Înalta Curte de Casație și Justiție publică în continuare textul integral și rezumatele unei selecții de decizii pe site-ul său internet, precum și buletinele trimestriale ale casației, iar alte instanțe publică anumite decizii, în intervalul cuprins între vara anului 2009 și luna ianuarie 2010, pe portalul internet național (Jurindex) nu au mai fost adăugate alte decizii judecătorești”

Azi avem, iar pe agenda publica, cazuri in care unii judecatori sunt acuzati fatis de influentarea actului de justitie. Ce solutie mai buna de aparare este transparenta deciziilor date? Atunci cind toata lumea poate sa vada ce a decis un judecator intr-un caz si de ce. Atunci cind poti, dupa numele judecatorului, sa vezi solutii similare din spete similare.

Ce solutii mai bune poti sa ai pentru unificarea jurisprudentei, decit un portal deschis in care judecatorul de la Vinju Mare poate sa gaseasca deschis argumentarea in cazurile de conflict intre marci si cuvinte cheie in motoarele de cautare, la fel cum gaseste jurisprudenta CEJ ?

Dar in practica avem un portal de jurisprudenta aproape mort, insa din plin scandaluri la TV cu judecatori cea mai inalta instanta a Romaniei care par niste yesmen cu Domnul „Acum vorbesc ca sa intelegeti dumneavoastra.”

Panem et circenses.

(Da, am un interes direct si nedisimulat legat de accebilitatea jurisprudentei – vreau sa caut si sa public pe legi-internet.ro toate hotaririe judecatoresti legate de Internet din Romania. Acum nu pot pentru ca desi deciziile sunt publice, accesul e blocat. Tehnic)

Azi am vazut ca a aparut raportul pe 2009 al Autoritatii Nationale pentru Protectia Datelor cu Caracter Personal cu citeva informatii interesante.

1. Anul trecut o fost investigata o societate comerciala romana care ofera servicii de tip street-view (minastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i ?), la sesizarea unei alte autoritati din spatiul UE. (sic!)
Constatari:” Din cercetarea site-ului s-a constatat că nu au fost înceţoşate toate imaginile care conţin date cu caracter personal (de exemplu, fizionomiile persoanelor). În acelaşi timp, nu s-a asigurat o informare corespunzătoare a persoanelor vizate,” + amenda. (pag 27).Plingerea la instanta a fost pierduta de site. (vezi pagina 41)

2. Amenzi pentru spam (am mai scris despre asta) - s-au dat anul trecut atit pentru spam prin sms (m-spam), cit si pentru email (pentru ca nu exista metode de desubscriere - pag 14)

3. Interesant si cazul in care o institutie privata cerea amprentele angajatilor pentru pontaj (sa nu lucreze mai mult, desigur), avind in acelasi timp si “supraveghere video, carduri de acces, condică privind accesul în incintă + agent de pază".
Concluzie: “Autoritatea de supraveghere a dispus încetarea prelucrării datelor biometrice ale angajaţilor şi ştergerea tuturor datele biometrice deja colectate şi stocate.” (pagina 28)

4. CNP-ul pe facturi (un subiect pe care am mai scris si am cerut si lamuriri suplimentare catre Autoritate) - practica este aceiasi (chiar si pentru alte domenii care nu erau legate de comert electronic):

“În ceea ce priveşte înscrierea codului numeric personal pe facturi, această operaţiune, pentru care nu s-a putut face dovada existenţei unei prevederi legale sau a obţinerii consimţământului expres al persoanelor vizate” (pag 25)

Din pacate cea mai importanta informatie este legate de crunta sub-finantare a acestei autoritati (dar mai sunt si altele). In conditiile in care nu sunt dati bani pentru plata salariilor sau pentru a face si investigatii in afara Bucurestiului (cap VII , pag 49 si urmatoarele), aplicarea legilor din domeniul protectiei datelor personale ramine doar o bifa pe hartie in viziunea actualilor guvernanti, care (continua) sa nu inteleaga absolut nimic despre acest domeniu.

Ce se intampla daca cumperi reclama pe AdWords (sau pe orice alt sistem de publicitate contextuala) pe niste cuvinte cheie care sunt marci inregistrate ale concurentei ? Este o incalcare a dreptului la marca sau nu? Este tertul intermediar (in cazul nostru Google) responsabil sau nu pentru aceste eventuale incalcari ?

Acestea sunt intrebarile raspunse astazi de Curtea Europeana de Justitie (CEJ) intr-un caz cheie in domeniul publicitatii conextuale si a raspunderii tertilor, un raspuns binevenit in conditiile multiplicarii proceselor de acest gen. (am mai scris pe chestia asta din 2006, dar si mai recent despre deciziile contradictorii pe aceiasi tema de pe ambele parti ale Atlanticului)

In cazurile C‑236/08 si C‑238/08, CEJ decide ca: (cu italic este argumentarea instantei)
(pentru o informare de presa, vezi comunicatul CEJ)

1. O asemenea corelare intre un cuvint cheie si o marca inregistrata, este o inregistrare a dreptului la marca.

Titularul unei mărci are dreptul să interzică unei persoane care publică anunțuri să facă publicitate, pornind de la un cuvânt‑cheie identic cu marca respectivă, pe care această persoană l‑a selectat fără consimțământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca în cauză, atunci când publicitatea menționată nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terț.


2. Cel care publica anuntul este cel responsabil pentru eventuala incalcare a dreptului la marca

În ceea ce privește utilizarea, în calitate de cuvânt‑cheie, de către cei care publică anunțuri pe internet a semnului identic cu marca altuia în scopul afișării de mesaje publicitare, este evident că această utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizării în scopuri publicitare a mărcii respective de către titularul său, precum și asupra strategiei comerciale a acestuia.

Dacă se dovedește astfel că poate fi angajată răspunderea celui care publică anunțul pe internet, după caz, în temeiul normelor din alte domenii de drept, precum cele privind concurența neloială, nu este mai puțin adevărat că pretinsa utilizare ilicită pe internet a semnelor identice sau similare unor mărci se pretează la o examinare în lumina dreptului mărcilor.

3. Un motor de cautare (sau un alt serviciu de afiliere) poate folosi un cuvint-marca inregistrata pentru a arata anunturi publicitare

Utilizarea unui semn identic cu o marcă a altuia în cadrul unui serviciu de afiliere, precum cel în cauză în acțiunile principale, nu este susceptibilă să aducă atingere funcției de publicitate a mărcii.
Furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt‑cheie un semn identic cu o marcă și organizează afișarea anunțurilor pornind de la acesta nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/104 sau al articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94.

4. Google nu poate fi facut raspunzator fata de actiunile tertilor atita vreme cit are o functie neutra “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”

Articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că norma prevăzută la acest articol se aplică furnizorului unui serviciu de afiliere pe internet atunci când acest furnizor nu a jucat un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al datelor stocate. Dacă acesta nu a jucat un astfel de rol, furnizorul respectiv nu poate fi ținut răspunzător pentru datele pe care le‑a stocat la cererea unei persoane care publică anunțuri, cu excepția cazului în care, luând cunoștință de caracterul ilicit al acestor date sau de activitățile persoanei care publică anunțuri, acesta nu a acționat în mod prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

Aceasta ultima interpretare, extrem de corecta si de bine precizata a art 14 din Directiva privind comertul electronic (in Romania implementata prin legea 356/2002) este probabil chestiunea din cadrul deciziei CEJ care poate sa aiba o aplicare extrem de larga, in interpretarea (din ce in ce mai des intalnita si ras-discutata) a rolului unui furnizor de servicii ai societatii informationale (adica motor de cautare, serviciu de gazduire, portal cu continut generat de utilizatori, etc.) in cadrul activitatilor sale.

CEJ spune negru pe alb, intr-o interpretare care este obligatorie si pentru instantele romanesti:

Daca furnizezi doar un serviciu pe Internet, iar rolul tau este neutru si comportamentul este pur tehnic, automat și pasiv - atunci nu esti responsabil pentru ceea ce fac utilizatorii pe platforma ta. (evident, pina in momentul in care esti notificat)

(aceasta insemnare ar fi un fel de follow-up la insemnarea din 2008 ref la Muzica pe Internet)

A. Background
(daca cunoasteti chestiunile legate de distribuirea legala a muzicii pe Internet, puteti sari direct la Fondul chestiunii)

A face o afacere legala cu muzica pe Internet nu e deloc usor. Asta pentru ca, pe linga oferta ilegala existenta pe Internet, trebuie sa intelegi o lege a drepturilor de autor complicata si, uneori, extrem de interpretabila.
Practic trebuie sa ai clare urmatoarele puncte:

1. In primul rind trebuie sa te intelegi cu persoana care are toate drepturile de autor asupra operei muzicale pe care vrei sa folosesti.

Partea proasta a problemei este ca e vorba de mai multe drepturi distincte si concurente(toate prevazute de legea drepturilor de autor si a drepturilor conexe): al compozitorului, al textierului, al aranjorului, al interpretului si al producatorului de fonograme (aka casa de discuri).

Partea buna a problemei este ca, de obicei, cam toate aceste drepturi sunt cedate catre casa de discuri, care deci poate sa negocieze cu un eventual antreprenor ce vrea sa faca un site de download legal (de exemplu).

2. In al doilea rind, exista niste taxe (se numesc de fapt remuneratii, dar am hotarit astazi dimineatza ca nu imi place cuvintul asta :) ) care sunt platite catre organismele de gestiune colectiva (detaliez putin mai jos) pentru comunicarea publica a operelor (sunt stabilite de legea drepturilor de autor cf art 123^1 - e la fel in toate statele din Uniunea Europeana).

Acesta taxe se stabilesc ca urmare a unor negocieri intre aceste organisme de gestiune colectiva si reprezentantii utilizatorilor (in sensul legii 8/1996, adica de business-uri sau asociatii ale lor care le reprezinta interesele) care trebuie sa rezulte in niste metodologii. Daca partile nu se inteleg, se trece la un (soi de) arbitraj facut de terti independenti (nu de ORDA). Practic, in domeniul asta al comunicarii pe Internet, avem:

a) Negocieri cu UCMR-ADA, care reprezinta compozitorii (si despre asta am mai detaliat in 2008 cind negociam)
(care vor inlocui metodologia actuala, stabilita in 2005)

b)Negocieri cu CREDIDAM (care reprezinta interpretii) si cu UPFR (care reprezinta casele de discuri) - in acest caz nu exista deocamdata nicio metodologie.

Daca in cazul a) nu s-a ajuns la nicio intelegere si s-a ajuns in arbitraj (si despre asta vorbesc mai jos) in cazul b) se pare ca negocierile au avansat si (din ce am inteles de la cei care participa, pentru ca noi nu participam prin APTI)se pare ca se va ajunge la un acord si pe cale de consecinta la o metodologie. Bravo lor !

B. Fondul chestiunii

Dupa cum amineam mai sus in negocierea cu UCMR, s-a intrat in arbitraj.

Partea buna este ca toti reprezentantii utilizatorilor care au platit taxa de arbitraj (ANISP, Orange si APTI) au convenit asupra unei propuneri comune de metodologie, care propune (pe scurt) o taxa fixa de 8% si o impartire simpla a tipurilor de utilizare in 2 categorii (una in care doar asculti muzica si una in care o descarci pe propriul calculator).

Partea mai putin buna este ca propunerea UCMR este similara cu cea deja auzita pe piata: procente de 12%, dar nu mai putin de o suma fixa (care poate fi de 1350 de RON/luna, daca ai intre 100-200k VU (pe un site de streaming)sau 0.45Ron/download), dar si definitii vagi a ceea ce inseamna utilizator in sensul respectivei metodologii.

In intalnirea de ieri a arbitrajului, am incercat sa prezint de ce propunerea actuala este fundamentata gresit si care sunt ofertele actuale legale de muzica online pe Internet.

Aveti mai jos prezentarea embedded de pe Slideshare (daca va foloseste cumva, vreodata, puteti s-o refolositi). Multumesc celor ce le-am cerut parerea si mi-au trimis opiniile lor.

C. Concluzii si Intrebare

Arbitrajul se apropie de final si, daca nu se intampla iarasi ceva spectaculos, vom avea o noua metodologie in cam 2-3 saptamini.

De fapt, pina marti trebuie sa prezint concluziile noastre si care, probabil, se vor axa pe urmatoarele idei (ca si opiniile din prezentare)(nu cred ca e o problema sa le postez dinainte, nu vin cu nimic nou absolut):

a. Avem nevoie de o metodologie simpla, usor de inteles si aplicat. Doar cu o taxa procentuala Prezentarea arata diversitatea modelelor de business legal cu muzica pe Internet. A impune o taxa fixa (chiar si una minima) va face numai deservicii (dovedita de taxa per download din metodologia veche)in sensul imposibilitatii aplicarii anumitor modele de business deja prezentate.

b. Avem nevoie de o metodologie care sa spuna clar cui i se aplica. Propunerea UCMR este extrem de vaga in acest sens, astfel incit doar un simplu embed (de opera muzicala) pe un site poate fi transforma site-ului intr-un utilizator al metodologiei si, pe cale de consecinta, obligat la plata unor sume de bani. Propunerea utilizatorilor defineste Utilizatorul in corelatie cu legea 365/2002 privind comertul electronic si prevede ca doar cei ce gazduiesc aceste opere muzicale sunt cei care trebuie sa plateasca banii.

c. Artistii care au toate drepturile de autor si conexe asupra operelor lor sa poata puna muzica lor in mod gratuit pe Internet, daca asta vor. Este ilogic si imposibil de explicat cum daca ai toate drepturile asupra unei opere, esti obligat la niste taxe fata de un tert pentru ca faci ce vrei tu cu ea.
De fapt, oricum cei care vor sa scape de prevederea asta vor merge in continuare pe myspace si pe alte site-uri din afara.

Cam asta ar fi pe scurt (si oricum am scris prea mult).

Intrebarea este evidenta cred: care sunt alte argumente utile pentru o metodologie care sa permita atit obtinerea unor venituri pentru compozitori (pentru ca e dreptul lor), cit si realizarea unor afaceri cu muzica in spatiul .ro ?

(Nu am scris insemnarea pentru a afla ca “propunerea UCMR sucks” si nici ca oricum toata lumea poate sa ia un site in .com si sa puna un privacy whois ca sa ascunda tara de origine. Asta le stiu la fel de bine, ca si voi. Dar acum avem o situatia data si ideea este de a incerca sa gasim cele mai bune argumente.
Dupa ce avem decizia, o sa comentez mai mult pe ea (gasesc eu o virgula care sa nu imi placa :> ), pe linga si o sa-mi fac autocritica de rigoare.

Update - 31.03.2010: Ca urmare si a acestui mesaj am lansat Manifestul pentru un proiect deschis eRomania. Cititi si semnati.

MCSI a anuntat ca Strategia Nationala eRomania a fost adoptata de guvern. Practic 500 de milioane de euro vor fi cheltuite in perioada 2010-2013 de Guvern pe (probabil) mai multe proiecte (eu stiam de 2 dintre ele care string cf informatiilor initiale vreo 23 de milioane de euro) Piticu si Sutu comenteaza doar pe baza unuia dintre ele (probabil eRomania 2) si pornesc de la premisa ca toti cei 500 de milioane sunt doar pentru acesta (ceea ce este incorect, acest contract deja a fost cistigat de Omnilogic pe e-licitatie.ro si suma este cunoscuta - aprox 12 milioane de euro)

Mai jos opiniile mele:

E-governmentul meu

Acum 3 saptamani am fost invitat la un eveniment regional de e-government in Serbia. Si recunoasteam ca anul trecut, de fapt nu am avut nicio interactiune electronica cu autoritatilor romanesti. (nu vorbim aici de trimis emailuri). E-governmentul meu s-a redus la niste forumulare pe care esti obligat sa le printezi si sa le scrii cu pixul.

Si sunt din cei care fac tranzactii zilnic pe Internet (acum o jumate de ora am luat un bilet de avion online din 3 clikuri) dar trebuie sa imi planific 2 zile sa imi platesc taxele.

Acum 4 saptamani am depus o cerere de finantare la Comisia Europeana, completind un simplu PDF editabil si apoi am apasat pe butonul final din PDF pentru a transmite informatia catre finantatori. Atit. Fara Semnatura electronica. Fara Copie dupa Buletin.

Concluzia ar fi ca nevoie de proiecte si de banii astia pentru o mai buna interactiune cetatean-guvern in Romania.

eRomania mea

Am eRomania mea de care sunt fericit. Doar ca ea apartine sectorului privat, si nu a celui public. Gasesc tot ce vreau sa cumpar online, am informatiile de care am nevoie in domeniul juridic, gasesc legislatia de care am nevoie sa ma informez si daca vreau sa ma distrez ascult muzica online sau citesc despre cine sunt istro-romanii.

Din partea sectorului public, uneori informatiile sunt cu adevarat utile, dar de cele mai multe ori lipsesc cu desavirsire. Dau doar 2 exemple pozitive (pe care eu le folosesc):
1.Pagina web a ANCOM e tot ce va puteti dori daca va intereseaza reglementarea domeniului comunicatiilor electronice: foarte bune categorisirea, actualizari, documente in discutie publica, etc. (doar cautarea mai scartiie).

2. Sectiunea de urmarire a procesului legislativ la Camera Deputatilor este extrem de utila si bine actualizata. Extrem de utila pentru cine este interesat de subiect.

Noua eRomanie

Desi de principiu proiectul eRomania pare ok, are doua probleme majore care distrug toata ideea:
- reinventeaza roata
- creeaza alte proiect inchis care (pe alocuri) par sa concureze cu initiative ale sectorului privat.

Sa luam 2 exemple concrete:
a. Obiectivul: Acces la informaţii legislative (Informaţiile legislative sunt armonizate, structurate şi puse la dispoziţie electronic, gratis, de către autorităţi.)

Exista deja cel putin 4 baze de date legislative construite din bani publici (Camera Deputatilor, Ministerul Justitiei, Consiliul Legislative + Monitorul Oficial) din care primele 3 sunt deja disponibile pe Internet. De ce trebuie sa facem inca una ?

Nu mai calculez diversele site-uri si softuri private care pun la dispozitie in mod gratuit legislatia, inclusiv gratuit in format plain text.

b. Obiectivul: Portalul cu informaţii despre localităţile din România

Cu onor respect va anunt ca exista o gramada serioasa de romani (si nu numai) care au pus mina si au facut, fara sa primeasca vreun ban de la stat, un portal nu numai accesibil gratuit, dar care poate fi si modificat si dat mai departe in mod deschis.

Tot portalul asta, Wikipedia in romana, are deja Sectiuni specializate pe Judetele Romaniei, un wikiproiect numit Orasele Romaniei si enorm de infromatii deja pe aceiasi tema.

De ce doreste oare onor Guvernul Romaniei sa faca un proiect “concurent” cu proiectului unor cetateni romani ? De ce vrea sa dea niste bani pe ceva ce exista in mare masura gratis ? De ce nu isi ajuta cetatenii aia idealisti cara fara sa astepte banii de la guvern deja au demonstrat ca pot pune informatie utila ?

De ce nu se cheltuiesc acest bani pentru punerea in domeniul digital a resurselor culturale romanesti care trebuie digitizate ?

eRomania inchisa

Ceea ce ma deranjeaza insa extrem de rau este ca toata aceasta informatie va fi inchisa. Protejata prin drepturi de autor, astfel incit va trebui sa ceri acordul guvernului ca sa faci ceva cu ea. Dincolo de problema de substanta (de ce face Guvernul Romaniei ceva cu banii mei, dar ma impiedica sa o folosesc in mod deschis ?), este o problema practica - ce se va intampla cu portalele dupa 2013 ? Mai bagam inca zeci de milioane de euro ca s-o pastram actualizata sau o lasam in paragina ? Pentru ca asta se intampla - uitati-va la faimosul efrauda.ro

eMareaBritanie sau eData

O scurta privire asupra a ceea ce fac alta state ne dezvaluie niste idei geniale si gratis de imprumutat:

De exemplu in Marea Britanie, s-au primit niste sfaturi de Tim Berners Lee (daca nu stiti cine e, puneti mina pe Istoria Internetului) care le-a zis englejilor

- In loc sa faceti voi proiectele, dati toate datele publice la liber, pe Internet. Si apoi intrebati oamenii, programatorii, investitorii cum pot sa le foloseasca mai bine, mai repede, mai util ?
Proiectul Data.gov.uk lasa posibilitatea utilizatorilor Internetului sa creeze cele mai bune metode si aplicatii de utilizare a acelor date.

Arhiva Federala Germana, in loc sa zica ca tot ce e sub stapinirea lor sunt bunuri nationale si trebuie pastrate de public, au donat peste 100 000 de poze catre Wikipedia Germania.

Hai sa ne oprim aici ! :-)
(dar nu inainte sa amintesc si ca cei de la FreshGoodMinimal.ro au lansat Buzz.RO! 2010 [+_+] Compilation prima compilatie de muzica electronica romaneasca licentiata prin Creative Commons. Bravo !)

Un caz decis in saptamina asta de Curtea Europeana de Justitie (Comisia vs. Germania, C-518/07, publicat pe 9 Martie 2010) creeaza o interesanta jurisprudenta in domeniul independentei autoritatilor publice care sunt doar independente doar pe hartie.

In speta noastra, Comisia a considerat ca Autoritatile regionale pentru protectia datelor create in Germania, fiind subordonate prin legile de organizare unor institutii statale, nu indeplinesc conditiile de “independenta deplina” asa cum se cere prin Directiva 95.

CEJ decide astfel ca aceste Autoritati din domeniul datelor peronale (clasificate ca si “gardieni ai drepturilor și libertăților fundamentale") trebuie să beneficieze de o independență care să le permită să își exercite atribuțiile fără vreo influență exterioară. (s.n.) Această independență exclude nu numai orice influență exercitată de către organismele supravegheate, ci și orice ingerință și orice altă influență exterioară, indiferent dacă aceasta este directă sau indirectă, care ar putea să pună în discuție îndeplinirea de către autoritățile menționate a sarcinii acestora care constă în stabilirea unui echilibru just între protecția dreptului la viață privată și libera circulație a datelor cu caracter personal.

Sigur ca acest caz va fi relevant in primul rind in domeniul autoritatilor din acest domeniu. In subsidiar, este bine de observat insa ca independenta unei autoritati este ceruta si in alta domenii. Cum ar fi cel al domeniului comunicatiilor electronice, unde onor tara noastra se chinuie din 2002, sa faca o autoritate independenta.

De altfel, dupa a 3-a bulibaseala pe tema asta in 7 ani, Comisia Europeana s-a plictisit si a deschis procedura de infringement impotriva Romaniei pentru ca “nu are o autoritatea independenta”

14 luni mai tarziu problema inca nu e rezolvata. O (noua) propunere de modificare a statului acesti autoritati (de fapt este vorba de o lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii) EFECTIV zace din aprilie 2009, spre disperarea MCSI, in Senatul Romaniei. Nu, nu este dezbatuta cumva intr-o comisie, nu (pare) a avea probleme deosebite - dar a reusit recordul sa fie inscrisa de 18 ori pe ordinea de zi a Plenului Senatului, dar niciodata adoptata. (cel putin pina le 8 Martie, unde informatiile se opresc - site-ul Senatului nu permite un link intern catre fisa proiectului, deci cautati dupa L135/2009).

Pentru ca tot m-am referit la Curtea Europeana de Justitie, decizia de ieri 11 Martie in cazul C-522/08 (vezi comunicat de presa) a primit mai multa atentie (pentru ca a avut un comunicat de presa in romana, usor de dat cu copy&paste), desi din punctul meu de vedere este cu mult mai putin importanta, singurul element este reiterarea practicii curtii ca Directiva privind practicile comerciale neloiale trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în afara anumitor excepții și fără a ține seama de împrejurările specifice din cazul respectiv, interzice orice ofertă comună pe care un vânzător o face unui consumator.

PS Off topic - Pentru ca sunt inca multe stiri sau studii care le consider interesante, dar nu am timp sa le divaghez in blog, mi-am facut un cont de twitter unde sper sa le pot indica celor interesati de subiectele de Drept&IT.

Vad ca cei de la Autoritatea pentru Protectia Datelor din Romania au din ce in ce mai multa treaba cu Internet-ul:

- Max comenta de mai mult pe blog referitor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Imobiliare, care contine date personale, inclusiv CNP, numele angajatorului sau a conturilor bancare. Un raspuns recent primit de la Autoritate si publicat de Max pe site-ul sau e-crime.ro releva ca exista o recomandare din 2008 catre MJ pe aceasta problema si ca va fi facuta o investigatie in acest sens (tocmai pentru ca se pare ca recomandare nu a fost urmata). Continui sa cred ca toata recomandarile Autoritatii ar trebui facute publice pe site-ul lor. (s-ar scapa de multe probleme astfel)

- Un al blogger - aghiuta - s-a plictisit de spam-ul de la rol.ro, asa ca le-a facut o sesizare la Autoritate, care l-au anuntat ca inainte de plingerea catre ei, trebuie sa ceara direct acelasi lucru operatorului de date personale (adica site-ului). Totusi, au demarat un control, tocmai pentru ca se pare ca sunt mai multe plingeri in acelasi sens.

Alte stiri care mi-au sarit in ochi azi-dimineata (toate legate de crminalitate informatica):

- Trei spanioli au fost retinuti dupa ce se pare ca infectasera 13 milioane de calculatoare pe care le foloseau in activitati de DoS. Dar chiar mai mult, pentru ca se pare ca aveau date personale de la peste 800 000 de utilizatori.
Astea sunt din categoria cazuri complicate, dar se pare ca erau sub urmarire de ceva vreme…

- In Romania DIICOT Iasi a reusit sa opreasca un alt grup infractional care se ocupa cu ce se ocupa romanii - jocul cu bancomatele. Ceea ce mi se pare cel mai periculos este dimensiunea transnationala a activitatii:
Gruparea a acţionat în perioada 2009 – martie 2010, atât în ţară, pe raza judeţelor Iaşi, Vaslui, Galaţi, Brăila şi a Municipiului Bucureşti, cât şi în străinătate în Noua Zeelandă, Republica Moldova, Italia, Marea Britanie şi Spania.

- Tot un roman (se pare) si tot legat de carduri. (via Hotnews) In SUA un tip, investigat tot pentru skimming, care a fost retinut de Secret Service a inghitit un flash drive ce e era in posesia sa.
Adio probe (daca acidul gastric e suficient de puternic), bine ai venit infractiune de obstructionarea justitiei ! :-)

Masura pare ingenioasa, dar cred ca trebuie sa se antreneze din tara. Propun trecerea memory strick-urilor in supermarketurile romanesti din categoria electronice in categoria Alimente - sectiunea PopCorn :D