Drept & Internet - noutati si opinii

La insemnarea mea trecuta legata de e-government si proiectul eRomania Cosmin a lasat un comentariu extrem de util:

Ce putem face? Daca nu putem face nimic atunci nici n-are rost sa ne mai batem capul cu statul. Daca putem face ceva hai sa facem si macar proiectele din 2020 sa mearga in directia buna.

Si Cosmin are extrem de mare dreptate. Toate lumea a sarit in capul MCSI, la comunicatul anterior, dar oare a existat o pozitie clar exprimata la ce nu e bine in actualul proiect ?

Asa ca am inceput sa ma gindesc ce putem face si, personal, am ajuns la 2 concluzii:

1. Ca trebuie sa avem o pozitie coerenta si publica pe problemele care ne dor la proiectul actual. Plinsul pe bloguri sau pe forumuri nu ajuta. Revolta intr-un comentariu se uita repede. Dar o scrisoare publica semnata de (sa speram) citi mai multi cetateni, firme sau organizatii trebuie sa i se dea un raspuns oficial.
Cu ajutorul colegilor din APTI, celor de pe lista de discutii TIC-Lobby, baietilor de la ceata (care au la dispozitie o excelenta unealta de colaborare) si a altor persoane care au comentat si corectat documentul, a iesit un Manifest pentru un proiect deschis eRomania. (copiat si mai jos)
Un document in care incercam sa gasim niste principii comune referitor la ce se poate face mai bine in proiectul eRomania, in special pe partea de deschidere, transparenta si accesibil pentru toti.

2. Ca trebuie sa avem cit mai multa discutie publica pe tema asta.. Manifestul propus nu a acoperit toate temele ridicate de diversi interlocutori: de la probleme conceptuale ale utilitatii diverselor parti pina la securitate sau privacy - toate acestea excedeau scopului initial al documentului. Dar propunerile si sugestiile exista.
Tocmai de aceea singura propunere pe care o avem in document este sa se discute - ca discutia este organizata de un trust de presa, un ONG Ministerul, Guvernul, Presedintia sau Parlamentul - lucrul este mai putin important.
Important este ca noua sa ne pese de cei 500 de milioane de euro din banii publici pentru a participa la un astfel de eveniment si a incerca sa gasim cele mai bune solutii pentru niste servicii reale electronic guvern-cetatean.
De fapt, am reusit sa scoatem manifestul intr-o zi speciala pentru concepte libere: Ziua Eliberarii Documentelor, in care mai multe persoane din Romania au aratat (in stilul si cu mijloacele lor) ca le pasa de faptul ca unele institutii guvernamentale publica documente in formate pe care nu le poti citi in mod liber.

Nu stiu daca si cum va reusi acest manifest sa schimbe ceva. Dar stiu ca merita si trebuie sa incerci. Pentru ca daca nu incerci, cu siguranta nu se va schimba nimic.

De aceea va propun manifestul de mai jos. Si daca dumneavoastra considerati ca ceea ce spunem acolo merita sustinut, va rog sa il si semnati.
Pentru a semna acest document, vă rugăm trimiteţi la
semnatura at apti.ro, datele dumneavoastra si adeziunea pentru acest document. Vezi mai multe detalii la finalul acestei insemnari

Read more »

(articol publicat pe site-ul Societatea pentru Justitie - SoJust)

Acum aproape un an (Mai 2009) se lansa cu mare tam-tam portalul romanesc de jurisprudenta – Jurindex.

90000 de hotariri judecatoresti vedeau lumina zilei in numai 2 luni, scoase din intunericul dosarelor in lumina deschiderii Internetului.

Evenimentul de lansare a beneficiat de o tona de laude nemarginite catre „fratele Neacsu” din partea tuturor autoritatilor prezente la eveniment. ICCJ, MJ, CSM si alte acronime reprezentate cu emfaza au aruncat cu cuvinte frumoase, laudind un program informatic si promitind sustinerea proiectului pe viitor – astfel incat TOATE hotaririle judecatoaresti sa fie publicate.
In partea a doua a intalnirii, cind acronimele au plecat, la o masa rotunda s-au discutat aspectele practice si s-a putut interveni direct. Atunci le-am spus ca proiectul este doar 5% din ceea ce poate fi fara un motor de cautare eficient (am propus si unele solutii) si ca toate laudele din prima parte sunt inutile fara aceasta dezvoltare.

Din pacate, am avut dreptate si chiar e mai rau decit mi-am putut inchipuit atunci. Pentru ca e in continuare, intuneric. Mama adoptiva a proiectului, CSM-ul, a preferat solutia perfecta sa se scape de problema – nu a dat bani proiectului. (in schimb s-au gasit 200 k de euro contributie la un proiect de 800 k – pe o tema similara de “studiere” a problemei))

In prima sedinta a Plenului CSM din 2010, Dan Lupascu propune un motor de cautare pentru Jurindex. Dupa aceea din nou pauza.

Pe un server improvizat de aproape un an, fara absolut niciun fel de promovare (nici in rindul judecatorilor, nici al justitiabilor sau specialistilor in drept) portalul ajunge la un uimitor (in conditiile lipsei promovarii), dar infim (in conditiile Internetului romanesc) 6-7 000 de vizitatori unici pe luna.

Azi avem acelasi Jurindex ca in Mai 2009. Un site neactualizat de aproape un an e un site aproape mort.

Acelasi lucru (in termeni diplomatici) il noteaza si recentul raport al Comisiei Europene cu privire la situatia jusitiei in Romania.
“Deși Înalta Curte de Casație și Justiție publică în continuare textul integral și rezumatele unei selecții de decizii pe site-ul său internet, precum și buletinele trimestriale ale casației, iar alte instanțe publică anumite decizii, în intervalul cuprins între vara anului 2009 și luna ianuarie 2010, pe portalul internet național (Jurindex) nu au mai fost adăugate alte decizii judecătorești”

Azi avem, iar pe agenda publica, cazuri in care unii judecatori sunt acuzati fatis de influentarea actului de justitie. Ce solutie mai buna de aparare este transparenta deciziilor date? Atunci cind toata lumea poate sa vada ce a decis un judecator intr-un caz si de ce. Atunci cind poti, dupa numele judecatorului, sa vezi solutii similare din spete similare.

Ce solutii mai bune poti sa ai pentru unificarea jurisprudentei, decit un portal deschis in care judecatorul de la Vinju Mare poate sa gaseasca deschis argumentarea in cazurile de conflict intre marci si cuvinte cheie in motoarele de cautare, la fel cum gaseste jurisprudenta CEJ ?

Dar in practica avem un portal de jurisprudenta aproape mort, insa din plin scandaluri la TV cu judecatori cea mai inalta instanta a Romaniei care par niste yesmen cu Domnul „Acum vorbesc ca sa intelegeti dumneavoastra.”

Panem et circenses.

(Da, am un interes direct si nedisimulat legat de accebilitatea jurisprudentei – vreau sa caut si sa public pe legi-internet.ro toate hotaririe judecatoresti legate de Internet din Romania. Acum nu pot pentru ca desi deciziile sunt publice, accesul e blocat. Tehnic)

Azi am vazut ca a aparut raportul pe 2009 al Autoritatii Nationale pentru Protectia Datelor cu Caracter Personal cu citeva informatii interesante.

1. Anul trecut o fost investigata o societate comerciala romana care ofera servicii de tip street-view (minastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i ?), la sesizarea unei alte autoritati din spatiul UE. (sic!)
Constatari:” Din cercetarea site-ului s-a constatat că nu au fost înceţoşate toate imaginile care conţin date cu caracter personal (de exemplu, fizionomiile persoanelor). În acelaşi timp, nu s-a asigurat o informare corespunzătoare a persoanelor vizate,” + amenda. (pag 27).Plingerea la instanta a fost pierduta de site. (vezi pagina 41)

2. Amenzi pentru spam (am mai scris despre asta) - s-au dat anul trecut atit pentru spam prin sms (m-spam), cit si pentru email (pentru ca nu exista metode de desubscriere - pag 14)

3. Interesant si cazul in care o institutie privata cerea amprentele angajatilor pentru pontaj (sa nu lucreze mai mult, desigur), avind in acelasi timp si “supraveghere video, carduri de acces, condică privind accesul în incintă + agent de pază".
Concluzie: “Autoritatea de supraveghere a dispus încetarea prelucrării datelor biometrice ale angajaţilor şi ştergerea tuturor datele biometrice deja colectate şi stocate.” (pagina 28)

4. CNP-ul pe facturi (un subiect pe care am mai scris si am cerut si lamuriri suplimentare catre Autoritate) - practica este aceiasi (chiar si pentru alte domenii care nu erau legate de comert electronic):

“În ceea ce priveşte înscrierea codului numeric personal pe facturi, această operaţiune, pentru care nu s-a putut face dovada existenţei unei prevederi legale sau a obţinerii consimţământului expres al persoanelor vizate” (pag 25)

Din pacate cea mai importanta informatie este legate de crunta sub-finantare a acestei autoritati (dar mai sunt si altele). In conditiile in care nu sunt dati bani pentru plata salariilor sau pentru a face si investigatii in afara Bucurestiului (cap VII , pag 49 si urmatoarele), aplicarea legilor din domeniul protectiei datelor personale ramine doar o bifa pe hartie in viziunea actualilor guvernanti, care (continua) sa nu inteleaga absolut nimic despre acest domeniu.

Ce se intampla daca cumperi reclama pe AdWords (sau pe orice alt sistem de publicitate contextuala) pe niste cuvinte cheie care sunt marci inregistrate ale concurentei ? Este o incalcare a dreptului la marca sau nu? Este tertul intermediar (in cazul nostru Google) responsabil sau nu pentru aceste eventuale incalcari ?

Acestea sunt intrebarile raspunse astazi de Curtea Europeana de Justitie (CEJ) intr-un caz cheie in domeniul publicitatii conextuale si a raspunderii tertilor, un raspuns binevenit in conditiile multiplicarii proceselor de acest gen. (am mai scris pe chestia asta din 2006, dar si mai recent despre deciziile contradictorii pe aceiasi tema de pe ambele parti ale Atlanticului)

In cazurile C‑236/08 si C‑238/08, CEJ decide ca: (cu italic este argumentarea instantei)
(pentru o informare de presa, vezi comunicatul CEJ)

1. O asemenea corelare intre un cuvint cheie si o marca inregistrata, este o inregistrare a dreptului la marca.

Titularul unei mărci are dreptul să interzică unei persoane care publică anunțuri să facă publicitate, pornind de la un cuvânt‑cheie identic cu marca respectivă, pe care această persoană l‑a selectat fără consimțământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca în cauză, atunci când publicitatea menționată nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terț.


2. Cel care publica anuntul este cel responsabil pentru eventuala incalcare a dreptului la marca

În ceea ce privește utilizarea, în calitate de cuvânt‑cheie, de către cei care publică anunțuri pe internet a semnului identic cu marca altuia în scopul afișării de mesaje publicitare, este evident că această utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizării în scopuri publicitare a mărcii respective de către titularul său, precum și asupra strategiei comerciale a acestuia.

Dacă se dovedește astfel că poate fi angajată răspunderea celui care publică anunțul pe internet, după caz, în temeiul normelor din alte domenii de drept, precum cele privind concurența neloială, nu este mai puțin adevărat că pretinsa utilizare ilicită pe internet a semnelor identice sau similare unor mărci se pretează la o examinare în lumina dreptului mărcilor.

3. Un motor de cautare (sau un alt serviciu de afiliere) poate folosi un cuvint-marca inregistrata pentru a arata anunturi publicitare

Utilizarea unui semn identic cu o marcă a altuia în cadrul unui serviciu de afiliere, precum cel în cauză în acțiunile principale, nu este susceptibilă să aducă atingere funcției de publicitate a mărcii.
Furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt‑cheie un semn identic cu o marcă și organizează afișarea anunțurilor pornind de la acesta nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/104 sau al articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94.

4. Google nu poate fi facut raspunzator fata de actiunile tertilor atita vreme cit are o functie neutra “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”

Articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că norma prevăzută la acest articol se aplică furnizorului unui serviciu de afiliere pe internet atunci când acest furnizor nu a jucat un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al datelor stocate. Dacă acesta nu a jucat un astfel de rol, furnizorul respectiv nu poate fi ținut răspunzător pentru datele pe care le‑a stocat la cererea unei persoane care publică anunțuri, cu excepția cazului în care, luând cunoștință de caracterul ilicit al acestor date sau de activitățile persoanei care publică anunțuri, acesta nu a acționat în mod prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

Aceasta ultima interpretare, extrem de corecta si de bine precizata a art 14 din Directiva privind comertul electronic (in Romania implementata prin legea 356/2002) este probabil chestiunea din cadrul deciziei CEJ care poate sa aiba o aplicare extrem de larga, in interpretarea (din ce in ce mai des intalnita si ras-discutata) a rolului unui furnizor de servicii ai societatii informationale (adica motor de cautare, serviciu de gazduire, portal cu continut generat de utilizatori, etc.) in cadrul activitatilor sale.

CEJ spune negru pe alb, intr-o interpretare care este obligatorie si pentru instantele romanesti:

Daca furnizezi doar un serviciu pe Internet, iar rolul tau este neutru si comportamentul este pur tehnic, automat și pasiv - atunci nu esti responsabil pentru ceea ce fac utilizatorii pe platforma ta. (evident, pina in momentul in care esti notificat)