Aceasta este un articol publicat in revista Marketwatch din decembrie 2006

Convergenta este cuvantul cheie in noile reglementari din Europa. Dupa ce termenii de telefonie mobila, fixa si furnizare de Internet s-au reunit in cel de comunicatii electronice, iar cei legati de serviicile disponibile pe Internet au fuzionat in termenul de servicii ale societatii informationale, iata ca vine randul televiziunii sa intre in discutiile din Uniunea Europeana, transformandu-se in servicii media audiovizuale.

Comisia Europeana propune noi reguli privind continutul audiovizual pe web

Astfel, dupa ce a supravegheat piata televiziunii si a urmarit dezvoltarile tehnologice din domeniu, Comisia Europeana s-a decis sa ia taurul de coarne si sa propuna o modificare si actualizare a principalului act normativ european din domeniu - Directiva " Televiziunea fara frontiere " din 1989. Propunerea a fost facuta prin Comisarul European pentru Societatea Informationala si Media - Viviane Reding.

Schimbarile propuse, facute publice pentru prima oara la finalul anului 2005, privesc mai multe aspecte legate atat de televiziunea clasica, dar si de noile posibilitati de transmitere a serviciilor de tip TV. Ne vom referi in acest articol doar la modificarile care privesc aceste noi domenii, dar este bine sa precizam ca scopul principal al modificarilor este crearea unui cadru de reglementare unic pentru serviciile de tip TV, indiferent de tehnologia folosita pentru transmisia lor. In acest context, Comisia doreste sa inlocuiasca regulile destul de diverse din statele UE cu un corpus de reglementari minime la nivelul Uniunii si care sa vizeze in special protectia minorilor, impotriva incitarilor la ura rasiala si publicitatii neleale.

Noua propunere de directiva - numita acum " Directiva privind serviciile media audiovizuale" (Audiovisual Media Services Directive) - aduce o noutate absoluta prin realizarea unei distinctii intre "servicii liniare" (de exemplu transmisia TV clasica sau prin Internet ori telefoane mobile - care "impinge" continutul catre spectatori) si "servicii ne-lineare"(cum ar fi filmele sau stirile on-demand pe care spectatorul le "trage" dintr-o retea). Regulile de azi, intr-o forma modernizata, care privesc televiziunea s-ar aplica primei categorii. In schimb, doar un set minimal de principii s-ar aplica in al doilea caz. Comisia Europeana considera ca noul cadru legislativ nu va afecta corespondenta privata, versiunile electronice ale publicatiilor si siteurile web care nu au ca scop principal sa transmita informatie video sau audio.

Criticile aduse proiectului de directiva

Dezbaterea asupra proiectului a durat aproape pe intreg parcursul anului 2006 si inca nu este incheiata. Dar cand vine vorba de reglementarea continutului de pe Internet, lucrurile se complica foarte mult, astfel incat noul proiect a fost primit cu critici acerbe atat de media traditionala, cat si de furnizorii de tehnologie sau chiar reprezentantii noii media. Acestia sustin ca noile reglementari vor cadea in scurt timp in desuetudine datorita rapidei dezvoltari de noi tehnologii, iar aceasta distinctie intre servicii lineare si ne-lineare va avea mai degraba rolul de a impiedica inovatiile in domeniu.

Una dintre cele mai importante voci impotriva noii abordari este Tessa Jowel, reprezentanta autoritatii de reglementare din Marea Britanie Ofcom, care a considerat textul propus drept inacceptabil si foarte birocractic. Ea a considerat ca auto-reglementarea este mult mai eficienta in acest domeniu si ca directiva europeana privind comertul electronic acopera deja continutul pe Internet.

Doamna Reading a aparat proiectul propus, aratand ca regulile vor fi aplicate doar continutului comercial si ca scopul principal al noilor reglementari este doar protectia minorilor, nefiind impotriva libertatii de exprimare.

Mai multi experti media din Europa si-au reunit opiniile intr-un document facut public pe data de 15 Iunie 2006 sub titlul " Declaratia de la Budapesta privind Libertatea Internetului " si care identifica multiple probleme ale propunerii Comisiei. Declaratia considera ca propunerea actual[ ar impune o reglementare prematura si inutila unui domeniu in permanenta schimbare, din cauza dezvoltarilor tehnologice. Prin aceasta, efectul imediat ar fi o restrangere a libertatii de exprimare si a libertatii de informare prin Internet.

Declaratia sublineaza faptul ca, in pofida discutiilor numeroase pe aceasta tema, este inca neclar ce tip de media ar fi clasificata ca ne-lineara. Noile platforme de gazduire video ca YouTube sau Google Video nu pot fi clar integrate intr-o categorie sau alta. Mai mult, multi critici sustin ca blogurile, jocurile video online sau siteurile personale cu bannere si alte forme de publicitate ar trebui sa se supuna obligatiilor directivei, de vreme ce nu sunt strict ne-comerciale.

Adoptarea proiectului de Comisia de cultura a Parlamentului european

O versiune modificata a proiectului initial a fost agreata atat de Consiliul Ministrilor de Cultura din UE, dar si de Comisia specializata a Parlamentului European. Noul proiect aduce o modificare importanta serviciilor aflate in vizorul directivei - aplicandu-se doar la transmisiile pe Internet ale marilor televiziuni si neincluzand site-urile cu videoclipuri.

O alta modificare importanta o reprezinta consacrarea mai stricta a principiului statului de origine, care da dreptul autoritatilor de reglementare dintr-o anumita tara sa stabileasca si sa implementeze regulile pentru toti furnizorii aflati pe acel teritoriu. Directiva prevede insa si ca statele pot impune reguli mai stricte decat directiva, dar si un mecanism care ar permite statutului de destinatie al programelor transmise sa ia masuri importriva unui furnizor dintr-un alt stat.

Aceasta ultima modificare este inca criticata, considerandu-se, intr-o recenta masa rotunda organizata de Reprezentantul pentru Libertatea Media al OSCE, ca principiul statului de origine ar trebui garantat pentru serviciile ne-lineare, fara exceptii. Singurele derogari ar trebui sa fie cele recunoscute de practica Curtii Europene de Justitie. O decizie contrara ar stabili doar obstacole pentru libera circulatie a informatiei si incertitudini juridice pentru furnizori.

( Actualizare - intre timp proiectul a trecut de prima citire in Parlamentul European pe 13 Decembrie. Puteti citi si o opinie interesanta despre stadiul actual si noile provocari.)

Pasii urmatori

Proiectul actual este insa departe de a fi incheiat, el urmand a fi discutat si in alte foruri europene inainte de o decizie finala. Adoptarea propunerii de Comisia de Cultura ar putea fi realizata in decembrie acest an, iar un acord politic in Consiliu ar putea avea loc in prima parte a lui 2007. O a doua citire a proiectului in Paralamentul European ar putea avea loc abia in a doua parte a lui 2007.

Remarcam, in acest sens, participarea tacuta a reprezentantilor Romaniei, - pana acum - pe marginea acestui proiect si lipsa unei dezbateri publice in Romania pe aceasta tema. Consideram ca este pacat sa aflam iarasi de o directiva obligatorie a fi implementata in dreptul intern in momentul in care din 1 ianuarie 2007 Romania este membra a Uniunii Europene si are dreptul de a-si spune apasat opinia in toate problemele discutate la nivelul Uniunii.
(remarcam insa ca pe situl CNA se gaseste nu textul propus, ci cel al versiunii promovate in 1997)

Alte situatii - video pe Internet

Ar fi poate interesant de mentionat ca subiectul video pe Internet incepe sa fie discutat si interpretat in moduri diferite. Astfel, ne aflam in plin proces al Organizatiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuala (OMPI) de a se definitiva un nou tratat care ar crea un nou drept pentru furnizorii de programe video (online sau offline) asupra continutului furnizat, chiar daca creatorul este un tert. Aceasta ar putea duce la situatia in care creatorul continutului nu mai poate avea control asupra unei opere pentru care are insa drepturile de autor. Discutiile pe aceasta tema, extrem de controversate, se vor relua in ianuarie 2007.

Un caz recent din Italia ridica noi semne de intrebare si asupra interpretarii prezentelor reguli. Un videoclip pus pe YouTube de niste tineri care au agresat un alt tanar cu dizabilitati creeaza mare valva in Peninsula. Procuratura italiana incepe o investigatie penala in acest caz, considerand Google (noul proprietar al lui YouTube) ca un webmaster ce ar fi trebuit sa fie atent la ce posteaza altii ca sa nu incalce legea. Se pare insa ca procurorii au uitat (sau nu!) ca YouTube este mai mult un gazduitor si nu are o obligatie de verificare activa a continutului, conform directivei privind comertul electronic.