Domenii: Penal. Infracțiuni privind comerțul electronic: falsificarea instrumentelor de plată; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos. 

    
Pe rol, soluționarea apelurilor penale declarate de inculpații E. E. și G. E. B. împotriva sentinței penale nr. 329 din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr(...) al  T r i b u n a l u l u i   D o l j - Secția Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat E. E. asistat de avocat ales N. H. și apelantul - inculpat G. E. B. asistat de avocat ales B. N. H.-P..

Procedura completă.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, au fost audiați apelanții (declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar), apărătorul angajat al apelantului G. E. B. depune la dosar motive de apel, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat N. H., având cuvântul pentru apelantul - inculpat E. E., a solicitat admiterea apelului inculpatului, desființarea în parte a sentinței și revocarea măsurii arestării preventive  prev.de art.145 Cod pr.penală, arătând că în cauză nu se mai justifică restricționarea libertății de mișcare a inculpaților, față de stadiul procesual. A precizat că nu susține critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, întrucât aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării este de natură să realizeze scopul preventiv educativ al sancțiunii penale.

Avocat B. N. H.-P., având cuvântul pentru apelantul - inculpat G. E. B., a solicitat admiterea apelului în sensul revocării măsurii preventive, achiesând la criticile formulate de coinculpat, prin apărător, precizând totodată că nu susține critica referitor la individualizarea pedepsei.

Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că măsura preventivă este justificată pentru a evita riscul săvârșirii altor infracțiuni, inculpații beneficiind de clemență atât ca urmare a înlocuirii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, cât și prin aplicarea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.

în subsidiar, s-a solicitat admiterea apelurilor și înlocuirea măsurii preventive prev.de art.145 Cod pr.penală, cu obligarea de a nu părăsi țara, conform art.1451 Cod pr.penală.

Având cuvântul, în replică, apărătorii inculpaților au arătat că măsurile de supraveghere dispuse, conform  art.863   alin.1 Cod penal, sunt de natură a asigura prevenirea oricărui risc de comportament infracțional pentru inculpați.
Apelanții inculpați E. E. și G. E. B., având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat admiterea apelurilor, însușindu-și concluziile formulate de apărători.
Dezbaterile fiind încheiate;

 

 

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 329 din 24 iunie 2009 pronunțată în dosarul cu nr(...),  T r i b u n a l u l   D o l j - Secția Penală a dispus, în baza dispozițiilor art. 24  alin. 2 din Legea 365/2002, condamnarea fiecăruia dintre inculpații:- E. E. - fiul lui E. și (...)ia B., născut la data de 23.09.1989, în C, domiciliat în C, str.  (...).(...) E. nr. 9, (...) 13,  .1,  .1, jud. D, fără forme legale în C, str. (...). (...) B., (...) 39,  .1,  .2, jud. D, CNP (...) și  - G. E. B. - fiul lui N. și N., născut la data de 04.09.1986 în C, domiciliat în C, str. (...). (...) E. nr. 15 ,(...) 17,  .1,  .9, jud. D, fără forme legale în C,(...),jud. D, CNP(...) - la câte 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b cod penal.

în baza dispozițiilor art. 20 Cod penal rap. la art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002, au fost condamnați aceeași inculpați la câte 2 ani închisoare.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a - 34 lit. b cod penal, fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b cod penal.
în baza dispozițiilor art. 861 cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților, pentru o perioadă de 5 ani pentru fiecare inculpat, conform dispozițiilor art. 862  cod penal.

în baza dispozițiilor art. 863 cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - se vor prezenta la datele fixate conform programului de supraveghere la Serviciul de probațiune de pe lângă  T r i b u n a l u l   D o l j; - vor anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - vor comunica și vor justifica schimbarea locului de muncă; - vor comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864  cod penal, privind condițiile a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

în baza dispozițiilor art. 88 cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2009 la 12 mai 2009.

în baza dispozițiilor art. 350 alin. 1 cod pr. penală și art. 145 alin. 1 cod pr. Penală, s-a menținut măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea C.

în baza dispozițiilor art. 118 lit. f cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a 29 de card-uri contrafăcute, precum și restituirea către inculpatul G. E.  B. a două bilete  de avion.

A fost obligat fiecare dintre cei doi inculpați la plata a câte 500 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă  T r i b u n a l u l   D o l j au fost trimiși în judecată - în stare de arest - E. E. și G. E. B., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. 2 din Legea 365/2002 aflată în concurs cu infracțiunea prev. de art. 20 cod penal rap. la art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002.
în fapt, s-a constatat că în noaptea de 24/25.03.2009, organele de poliție aflate în serviciul de patrule pe raza orașului F, l-au depistat pe inculpatul G. E. B. în timp ce încerca să efectueze operațiunea de extragere numerar cu ajutorul unui card contrafăcut, de la bancomatul B.R.D. situat pe Bulevardul S.. în această împrejurare, inculpatul G. E. B. a indicat autoturismul marca VW Golf cu nr. (...) parcat în apropiere, cu care efectuase deplasarea din municipiul C, autoturism în care au fost identificați inculpatul E. E. și martorele I. E. și D. J. D..

 Cu ocazia cercetărilor, în autoturismul respectiv au mai fost găsite ascunse 3 pachete de țigări și alte 29 de card-uri contrafăcute.

Inculpații au recunoscut în timpul urmăririi penale că au folosit cardurile găsite asupra lor la mai multe bancomate aparținând diferitelor unități bancare de pe raza municipiului C și a orașelor B, S și F, însă nu au reușit să retragă nici o sumă de bani, cei doi inculpați menținându-și declarațiile și în fața instanței.

Instanța de fond a constatat că faptele inculpaților - astfel cum au fost descrise mai sus - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. 2, art. 27 alin .1 din Legea nr. 365/2002, iar vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită cu recunoașterile inculpaților, coroborate cu declarațiile celor două martore și conținutul proceselor - verbale de percheziție și de depistare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 cod penal, împrejurările în care au fost săvârșite faptele și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Astfel, s-a avut în vedere că faptele săvârșite de cei doi inculpați prezintă un pericol social relativ ridicat - determinat pe de o parte de legiuitor,  prin limitele de pedeapsă stabilite pentru fiecare infracțiune, iar pe de altă parte, de împrejurările în care inculpații au săvârșit faptele și perseverența acestora, în sensul că s-au deplasat cu autoturismul în mai multe orașe din țară, având asupra lor mai multe card-uri contrafăcute.

Relativ la persoana fiecărui inculpat, s-a avut în vedere că aceștia sunt tineri, la primul conflict cu legea penală și au avut o atitudine procesuală sinceră și de regret, iar conform concluziilor referatelor de evaluare întocmite în speță, șansele lor de reintegrare în societate sunt medii, cu posibilități de creștere datorită sprijinului pe care familia îl acordă fiecăruia și atitudinii pozitive la momentul actual, față de implicarea lor în alegerea unui stil de viață responsabil.

Astfel, prima instanță a apreciat că stabilirea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpați, cu aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b cod penal pentru pedepsele rezultante și în final cu suspendarea executării sub supraveghere, în condițiile în care inculpații au fost arestați preventiv o perioadă de 4 luni, care s-a considerat a fi suficientă  pentru contribuirea la procesul lor de reeducare și reintegrare.

însă, s-a apreciat de instanța de fond că, pentru a se putea asigura îndeplinirea scopului general și special al prevenției sociale, este necesară o perioadă de supraveghere a comportamentului și evoluției inculpaților, prin impunerea respectării obligațiilor prev. de art. 863 cod penal și stabilirea termenului de încercare conform art. 862 cod penal.

întrucât, printre bunurile ridicate de la domiciliul inculpatului G. E. B. se află și două bilete de avion - bunuri ce nu au nici o legătură cu faptele săvârșite de inculpați - s-a apreciat că se impune restituirea acestora.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel - în termen lega

l - inculpații E. E. și G. E. B., invocând critici de netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că există suficiente garanții privitor la resocializarea inculpaților; de asemenea, s-a arătat că limitarea libertății de circulație îi împiedică să își desfășoare activitatea la locul de muncă.

Ambii apelanți inculpați au precizat că nu susțin critici referitoare la individualizarea pedepselor aplicate.

Curtea, analizând apelul promovat reține:

Măsurile preventive, astfel cum sunt reglementate în art.136 Cod pr.penală, coroborat cu art.145 Cod pr.penală și art.350 Cod pr.penală, pot fi dispuse în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, scopul acestora fiind asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

în cazul particular al măsurii preventive a obligării de a nu păsări localitatea, prev.de art.145 Cod pr.penală, legiuitorul nu a stabilit condiții limitative concretizate în intervale fixe, respectiv 30 de zile, precum în situația măsurii arestării preventive, în  cazul luării sau menținerii acestei măsuri în cursul judecății, ci doar a prevăzut obligația instanței de judecată de a se pronunța conform art.3001 Cod pr.penală și art.350 alin.1 Cod pr.penală, asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive la înregistrarea dosarului la instanță și respectiv, prin hotărârea prin care dispune asupra fondului cauzei, în sensul luării sau revocării obligării de a nu părăsi localitatea.

în speță, se constată că tribunalul, pronunțând condamnarea inculpaților pentru infracțiuni recunoscute de aceștia și dovedite în raport de întreg probatoriul administrat, în temeiul art.350 alin.1 Cod pr.penală, a dispus și menținerea măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea, măsură care are ca termen limită data rămânerii definitive a hotărârii.

în  acest ultim sens, se reține că prevederile art.350 alin.1 Cod pr.penală, se completează cu dispozițiile art.383 alin.11 Cod pr.penală (privitor la conținutul deciziei instanței de apel), în sensul că atât în hotărârea primei instanțe, cât și în decizia pronunțată de instanța de apel trebuie să se dispună privitor la menținerea sau revocarea măsurii preventive prev.de art.145 Cod pr.penală; pentru instanța de recurs nu a fost prevăzută însă o asemenea obligație, cât timp dispozițiile art.38517 alin.2 Cod pr.penală, trimit numai la prevederile art.382 alin.2 Cod pr.penală - respectiv deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei de detenție,  mențiune obligatorie în conținutul dispozitivului deciziei - , ceea ce permite concluzia că prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (prin care s-a menținut obligarea de a nu părăsi localitatea), măsura preventivă încetează prin efectul legii, fără a fi necesară o dispoziție în acest sens a instanței care a soluționat calea de atac.

De altfel, dată fiind natura măsurilor preventive, existența și efectele juridice ale acestora sunt în mod necesar determinate de existența procesului penal, finalizat prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, situație în care măsura preventivă încetează prin efectul legii, pentru a deveni executorie pedeapsa aplicată prin hotărârea respectivă, intrată în putere de lucru judecat.

în speță, prima instanță a procedat la condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și l an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării principale, conform art.861 Cod penal, menținând totodată și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru care a reținut că subzistă temeiurile prev.de art.145 alin.1 Cod pr.penală, rap.la art.143 Cod pr.penală, tocmai în scopul bunei desfășurări a procesului penal și pentru a da ulterior eficiență măsurilor de supraveghere stabilite conform art.863 Cod penal.

în aceste condiții, prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, criticile apelanților inculpați nefiind fondate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod pșr.penală, vor fi respinse, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod pr.penală.

 

 

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații E. E. și G. E. B. împotriva sentinței penale nr. 329 din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr(...) al  T r i b u n a l u l u i   D o l j - Secția Penală.

Obligă apelanții la plata a câte 30 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 12 O. 2009.