Domenii: Penal - infracțiuni privind comerțul electronic. Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

 

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata N. N. M. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 21 ianuarie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j, pronunțată în dosar nr(...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata asistată de apărător ales, avocat E. J. B. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind partea vătămată U. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 17 aprilie 2008 un înscris de către partea vătămată U. T., solicitând judecarea cauzei în lipsa sa. De asemenea, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 17 aprilie 2008, motive de recurs de către inculpată  prin apărător ales, avocat J. B..

Curtea procedează, în temeiul art. 38514 alin. 11 C.pr.pen., la audierea inculpatei N. N. M., declarația acesteia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

 Apărătoarea aleasă a inculpatei N. N. M. solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 16/A/2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpată, din art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. în art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, fiind vorba de o singură infracțiune și apoi să se dispună achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen., deoarece fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

în subsidiar, în situația în care se va menține soluția instanței de fond, solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să se suspende executarea pedepselor accesorii atrase de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii.

Apreciază că este vorba de o infracțiune simplă. A existat într-adevăr o pluralitate de acte de executare săvârșite la diferite intervale de timp, însă trebuie să fie fost făcute la intervale mai mari de timp. Inculpata a efectuat retrageri de la bancomate situate în același cartier în aproximativ o J de oră. Actele de executare se succed la intervale scurte de timp, astfel că nu poate fi vorba de o infracțiune săvârșită în formă continuată. Susține că s-a produs o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei, întrucât există o contradicție evidentă între ceea ce rețin instanțele cu privire la împrejurările în care fapta a fost comisă și consecințele pe care aceasta le-a avut și ceea ce atestă dosarul prin actele sale.

S-a reținut ca și stare de fapt că în data de 28 noiembrie 2006, inculpata N. N. M., fiind singură în biroul comun a luat cardul colegei sale U. T. și codul pin al cardului și în drum spre casă a sustras numerar de pe card de la mai multe bancomate, în total suma de 7650 lei. A sustras acești bani, însă nu i-a cheltuit. Când partea vătămată a observat că i-a dispărut cardul, inculpata i-a spus ce s-a întâmplat și și-a cerut scuze. A restituit suma în totalitate în două săptămâni. Inculpata și partea vătămată lucrau însă într-o unitate militară. Aflându-se la conducerea unități că s-a produs un asemenea incident, s-a procedat la luarea unor declarații de la inculpată și de la partea vătămată. Partea vătămată a arătat în declarația dată că va formula plângere doar dacă inculpata nu-i va restitui banii. Persoana de la care a sustras banii inculpata nu a procedat la formularea unei plângeri și, deși a plecat de la locul de muncă prin acordul părților, totuși unitatea militară a procedat la sesizarea organelor de cercetare penală. Față de modalitatea de desfășurare a faptei, precum și raportat la aspectul că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei în fața întregului colectiv, iar partea vătămată nu a dorit tragerea la răspundere penală a inculpatei, apreciază că fapta săvârșită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpata nu are antecedente penale, a avut o conduită bună pe parcursul procedului penal, a sustras 76 milioane lei, însă nu i-a cheltuit pe toți. Nu a vrut să fure această sumă de bani. Consideră că inculpata trebuie să beneficieze de dispozițiile art. 181 C.pen. Solicită, în principal, admiterea recursului, cu consecința achitării inculpatului, iar în subsidiar să se dispună suspendarea pedepsei accesorii, în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.

Reprezentanta  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c consideră că încadrarea juridică dată faptei este corectă și apreciază că recursul declarat de inculpată este nefondat. S-a reținut comiterea infracțiunii de către inculpată în formă continuată, pentru că după ce a sustras acel card a efectuat mai multe retrageri așa cum rezultă din adresa depusă la dosar de către Banca Transilvania. Apreciază că încadrarea juridică dată faptei este corectă, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată. Inculpata după ce a sustras prima sumă de bani a persistat în activitatea infracțională, respectiv în sustragerea sumelor de bani. Critica adusă de apărătoarea inculpatei că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni de asemenea este fondată, pentru că fapta este foarte gravă. Din declarația martorei S. M. de la fila 23 din dosarul instanței de fond rezultă că părții vătămate i-a decedat tatăl, moment în care a aflat partea vătămată că i-a dispărut cardul, întrucât avea nevoie de bani. Partea vătămată a rămas fără bani datorită unui coleg de serviciu în care a avut încredere. Inculpata a comis această infracțiune în dauna unei colege de serviciu, astfel încât apreciază că fapte este gravă și prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Susține că instanța de fond a dat dovadă de multă clemență, aplicându-i pedeapsa de o lună închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile în care pedeapsa maximă este de 12 ani închisoare.

în concluzie, față de fapta comisă, persoana inculpatei, modalitatea de comitere a faptei apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică și solicită menținerea acesteia.

Recursul declarat de inculpată este admisibil doar sub aspectul suspendării pedepsei accesorii în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.

Apărătoarea aleasă a inculpatei N. N. M., având cuvântul în replică, arată că inculpata nu avea de unde să știe că tatăl părții vătămate va deceda. Când a aflat acest aspect a înapoiat de îndată banii. Apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse, ci este suficientă aplicarea art. 181 C.pen.

Inculpata N. N. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și achiesează la concluziile apărătoarei sale.  

 

 

 Asupra recursului penal de față,

 în baza lucrărilor dosarului, constată că   J u d e c ă t o r i a   C l u j-N prin sentința penală nr.1047 din 30 octombrie 2007, a condamnat pe inculpata N. N. M., fiica lui B. și N., născută la 23.03.1968, CNP (...) pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 C.pen. și art.74-76 C.pen. la pedeapsa de 1 lună închisoare. în temeiul art.81 C.pen.a fost  suspendată condiționat, pedeapsa aplicată ..

 Conform art.82 C.pen.s-a fixat termenul de încercare de 2 ani, care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen total de încercare de 2 ani și o lună.

 S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

 S-a constatat recuperat prejudiciul.

 în temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen.inculpata a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

 Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

 în anul 2006 inculpata lucra ca personal civil angajat la UM 02216 din municipiul C-N, comandamentul armatei fiind situat pe(...). Inculpata îndeplinea funcția de contabil în compartimentul control financiar preventiv. La data de 28.11.2006 partea vătămată U. T. a lipsit din birou, participând la un examen de evaluare. Profitând de lipsa părții vătămate, inculpata i-a sustras din poșeta cardul bancar și biletul pe care avea memorat codul PIN, efectuînd în aceeași zi mai multe ridicări în numerar de la bancomate din municipiul C-N, cauzând un prejudiciu de 7.650 lei. La data de 4.12.2006 după ce partea vătămată i-a spus inculpatei ca va anunța poliția despre dispariția cardului bancar, inculpata i-a comunicat că ea este persoana care i l-a sustras, ca îi pare rău de cele întâmplate, că a avut mare nevoie de bani pentru probleme familiale și nu s-a putut abține, obligându-se să îi restituie toți banii.

 Fapta inculpatei a ajuns la cunoștința conducerii Corpului de armata care   i-a desfăcut contractul de muncă și a sesizat organele de poliție.

 Având în vedere că inculpata a procedat la ridicarea de numerar de la mai multe bancomate, instanța în timpul cercetării judecătorești a schimbat încadrarea juridică, reținând și disp.art.41 alin.2 C.pen. ce reglementează infracțiunea săvârșită în forma continuată.

 Fapta inculpatei de a  folosi fără drept cardul bancar al părții vătămate, card eliberat de Banca Transilvania întrunește elementele constitutive prev.de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002.

 Instanța a reținut vinovăția inculpatei și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 C.pen. a condamnat-o pentru infracțiunea săvârșită la pedeapsa de 1 lună închisoare.

 La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante facultative prev.de art.74, 76 C.pen.ținând seama de atitudinea sinceră a inculpatei, de stăruința depusă de aceasta pentru recuperarea prejudiciului,de lipsa antecedentelor penale și de faptul că a  suferit și sancțiunea dministrativă, desfăcându-i-se contractul de muncă.

 Instanța a apreciat ca scopul prevenției generale și speciale poate fi atins și dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție, astfel că a făcut aplicarea art.81 C.pen. și a dispus suspendarea condiționată.

 Conform art.82 alin.2 C.pen. instanța a fixat termenul de încercare de 2 ani care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate.

 Potrivit art.83 C.pen.instanța a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezultă din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în  perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea în regim de detenție atât a pedepsei stabilite în prezenta cauză cât și a pedepsei ce se va hotărî pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se execută separat.

 împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpata N. N. M. prin care a solicitat achitarea sa în baza art.181 C.pen.apreciind că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, apel respins ca nefondat prin decizia penală 16 din 21 ianuarie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j.

 Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpata N. N. M., solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.27 alin.1 din Legea 365/2002 cu art.41, 42 C.pen.în forma simplă prev.de art.27 alin.1 din Legea 365/2002 fără a se reține forma continuată apreciind că se impune achitarea sa în baza art.181 C.pen. rap.la art.10 lit.b1 și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

 în subsidiar, apărătorul ales al inculpatei a solicitat ca în baza art.71 alin.5 C.pen.să se suspende și executarea pedepselor accesorii, măsură asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.

 Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

 Instanțele de fond au administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia au reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatei, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică aplicându-i o sancțiune legală și temeinică.

 Dispozițiile art.63 alin.3 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține, sau de organul care le-a administrat.

 Dând sens și dispozițiilor art.3 din  C o d u l   d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

 Cum potrivit art.64 C.proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

 Pe de altă parte, declarația inculpatei dată în faza judecății poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, ceea ce  este cazul în speță, declarațiile acesteia din fața instanțelor de fond coroborându-se perfect cu declarațiile date în faza de urmărire penală, prin care recunoaște comiterea faptei.

 în legătură cu primul motiv de recurs vizând schimbarea încadrării juridice, curtea reține că în speță, se impune reținerea infracțiunii în formă continuată deoarece acțiunile inculpatei de însușire a banilor de pe card, subsecvente consumării infracțiunii de furt, prezintă fiecare în parte, elementele constitutive prevăzute în art.27 alin.1 din Legea 365/2002 fiind vorba de acte materiale comise în baza unei unice rezoluții infracționale, inculpata prevăzând de la început în linii generale întreaga activitate infracțională ce urma să se desfășoare apoi în detaliu, în ansamblul ei. 

 Așa fiind, concluzia la care au ajuns instanțele de fond, a fost aceea că urmare administrării tuturor probelor, s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, aceea prev.de art.27 alin.1 din Legea 365/2002 cu art.41, 42 C.pen.

 Verificând probele existente în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea dată, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.

 Așa fiind, primul motiv de recurs se va respinge, fapta inculpatei constituind infracțiune și fiind prevăzută de legea penală.

 Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.

 Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.

 De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
 în speță, fapta inculpatei nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 C.pen.
 Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.

 Or, din probe rezultă că inculpata profitând de relațiile de încredere existente între ea și partea vătămată, victima lăsându-și poșeta pe masa de birou, cele două fiind colege, i-a sustras din poșetă cardul de salarii, însușindu-și prin furt suma de 76.000.000 lei,(lei vechi) pe care până în prezent a restituit-o.

 Ceea ce este important, este că retragerile numerar de la bancomate le-a săvârșit în cursul aceleiași zile, în formă continuată, suma cu care a prejudiciat-o pe partea civilă fiind consistentă.

 Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpata a dat dovadă de sinceritate, a recuperat integral prejudiciul cauzat victimei, însă doar la o anumită durată în timp de la data săvârșirii faptei, și a dat dovadă de sinceritate oarecum constrânsă de împrejurări, în sensul că partea vătămată având un deces în familie și având nevoie de bani era evident că va utiliza cardul de salarii, condiții în care descoperirea faptei era mai mult decât evidentă.

 Din copia fișei de cazier, rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.

 Așa fiind, față de modul concret în care s-a derulat activitatea infracțională, valoarea prejudiciului, atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, curtea apreciază că fapta prezintă un grad sporit de pericol social și nu se impune achitarea sa în baza art.181 C.pen.

 în privința solicitării de a se suspenda executarea pedepselor accesorii curtea apreciază că nu se impune a se efectua această operație juridică întrucât prevederile art.71 alin.5 C.pen.sunt clare și fără echivoc, în sensul că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă de drept și executarea pedepselor accesorii. 

 Pentru motivele ce preced,  recursul inculpatei se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.

 Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.inculpata va plăti statului 100 lei cheltuieli judiciare.

 

 

 Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N. N. M. domiciliată în comuna G.,(...), împotriva deciziei penale nr.16/A din 21 ianuarie 2008 a  T r i b u n a l u l u i   C l u j.

 Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

 Definitivă.

 Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.