CURTEA DE  A P E L   P I T E í…ž T I

SECí…¢IA PENALÄ”š í…žI PENTRU CAUZE CU MINORI í…žI DE FAMILIE

DECIZIA PENALÄ”š NR. 28/A.

í…žedința publică din 31 martie 2009

 

 

Domenii: Infracțiuni privind comerțul electronic - falsificarea instrumentelor de plată electronică,  deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

 

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul U.  E. N., împotriva sentinței penale nr. 155/F din 8octombrie 2008, pronunțată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a, în dosarul nr(...).

 

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile

 

Procedura este legal îndeplinită.

 

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

 

Curtea, constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 17 martie 2009, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezente decizie, pronunțându-se următoarea soluție.

 

C U R T E A:       

 

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.155/F din 8 octombrie 2008, pronunțată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a, în dosarul nr(...), în  temeiul art.  24  alin. 1  din Legea  nr. 365/2002  privind  comerțul electronic,  cu aplicarea  art. 41  alin.2  Cod penal, a condamnat pe inculpatul U. E. N. , fiul lui  D. și (...), născut  la data de 08.09.1980 în Rm.V, domiciliat în Rm.V,(...),  (...) 38/1,  . A,  . 5, județul V,  CNP (...), cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale,  la pedeapsa  principală  de 5  ani închisoare  și la   pedeapsa   complementară  de  3 ani  a  interzicerii  drepturilor  prevăzute  de  art. 64  lit. a și b  Cod penal,  cu  excepția   dreptului  de a  alege.

           

în temeiul  art. 24  alin.2  din Legea  nr. 365/2002, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală  de 5  ani  închisoare  și la  pedeapsa  complementară  de  3  ani a  interzicerii drepturilor prevăzute de  art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția  dreptului de a alege.

 în temeiul  art. 25  din Legea  nr. 365/2002, a condamnat pe  același inculpat  la pedeapsa de  1 an și 6  luni  închisoare.

 în temeiul  art. 27  alin. 2  din Legea  nr. 365/2002 cu  aplicarea  art. 41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe  inculpat   la  pedeapsa  de  3  ani  închisoare.

în  conformitate  cu  dispozițiile  prevăzute de  art. 33  lit. a și 34  lit. b din Codul penal, a dispus ca inculpatul U. E. N.  să execute  pedeapsa  cea mai grea de  5  ani închisoare  și 3  ani interzicerea  drepturilor  prevăzute  de art. 64  lit. a și b Cod penal, cu excepția  dreptului de a  alege.

A aplicat  inculpatului  dispozițiile  prevăzute de  art. 57 și 71  Cod penal.

în temeiul  art. 88  alin.1  Cod penal, a computat  din durata  pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii  de o  zi (12.09 - 13.09.2006).

în  baza  art. 350  alin.1  Cod procedură penală, a dispus  menținerea  măsurii  arestării preventive a  inculpatului  luată în lipsa  acestuia.

în  baza  art. 118  alin. 1  lit. c Cod  penal, a dispus  confiscarea  specială de la  inculpat  a  bunurilor utilizate  la  comiterea  infracțiunii, aflate  <?xml:namespace prefix = st1 ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" />la Camera de  corpuri  delicte a I.P.J. V:

 - două CD-uri inscripționate „F.” și  „N. T.”;

  -hard disk-ul marca „I.” seria 11S92P6592Z1Z88ZJTELDH capacitate 40 Gb;

 -   carduri  de  plată  cu bandă magnetică;

  -  cartele  de  reîncărcare P.;

- dispozitiv de  citit  și scris carduri N. 206-3HL;

- dispozitiv  de  citit  cardurile inscripționat N.;

- modem E.;

- rolă  de  bandă magnetică;

- memory T.  marca Sony identificat într-un  adaptor  marca T..

 în temeiul  art. 118 alin.1  lit. e  Cod penal, a dispus confiscarea  specială de  la  inculpat a  sumei de 58.180  lei  aflată la Camera de  corpuri delicte a IPJ  V și-l obligă  să o plătească  la  bugetul statului.

A dispus  restituirea  către  inculpat  a  sumei de  5.220  lei  și 1100 Euro, precum  și la  restituirea celorlalte  bunuri  ridicate  de la  inculpat cu ocazia  percheziției  domiciliare, care nu interesează cauza.

 A dispus  anularea  celor 5 carduri și 3  cartele P.  falsificate de  inculpat.

 în temeiul  art.191  alin.1  Cod procedură penală, a obligat  pe  inculpat  să plătească statului  suma  de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de  4 iulie 2006, polițiștii  judiciari din cadrul Serviciului de  Combatere a  D. Organizate V,  s-au sesizat din oficiu cu privire  la faptul că  învinuitul E. D. F.  din comuna  E.-N., județul V, prin  Serviciul  de  D. rapid  E.  a  primit  un colet  expediat  de cetățeanul australian  E. O.  din Sydnei,  colet  care  conține  echipamente de  falsificare  a  instrumentelor  de  plată  electronică,  respectiv  un  dispozitiv  de  scris și citit  carduri bancare, tip N. 206, un card  tip Blanc  prevăzut  cu  bandă magnetică  și un CD de  instalare a  softului  pentru  utilizarea  aparatului N. 206.

 învinuitul E. D. F., a  declarat  că  la  solicitarea  inculpatului U. E. N.,  fost  coleg la  un liceu de  informatică, a  comandat  prin internet  aceste  echipamente.  Astfel,  în urmă cu  circa  2  ani, la  solicitarea  inculpatului, învinuitul a  comandat de  trei  ori  prin internet echipamente  electronice ( aparate WT și N. 206  etc.)  fiind  răsplătit  de  către  acesta „  cu câte un suc în oraș”  sau  cu  piese  electronice (  filele 58-59  vol. I).

Cu  ocazia  percheziției  locuinței  inculpatului, din 12  septembrie 2006, la  domiciliul acestuia  au  fost  descoperite  și ridicate  următoarele obiecte:  un  dispozitiv N. 206 utilizat  la  contrafacerea  instrumentelor de  plată  electronică, 13  instrumente  de  acest gen falsificate,  un alt  dispozitiv  de  citire a  cardurilor, o rolă  începută  de  bandă  magnetică pe  care inculpatul  o aplica  pe carduri, iar  ulterior  scria pe  bandă datele   din cărțile  de  credit, un laptop   precum și un modem E.   prin intermediul căruia  inculpatul se  conecta  la  internet, două memory-stick-uri, 40 CD-uri, o cameră și o casetă  video, 63.400  lei și 1100 Euro,  sume  a  căror  proveniență  licită   nu a  putut  fi  justificată, cerere  de  furnizare a  serviciilor  informatice, precum și facturi  fiscale  emise  de  Compania E.   pe  numele  de  í…¢. N.  din  județul N etc.

E.  informatică  autorizată de  judecător, asupra  hard-discului marca „I.”,  precum și a  mai  multor CD-uri aparținând  inculpatului,   relevă  faptul că   s-au  descoperit   două  fișiere  cu  denumirea „ E.-urile  mele” (nn. Bank J. O.)  a  căror  analiză  atestă  existența  unor  date  potrivit  cărora  inculpatul  ținea  o  evidență  computerizată a  tipurilor  de  operațiuni  prevăzute  de  art. 1  pct. 10  din Legea  nr. 365/2002,  respectiv  transfer  de  fonduri  și retragere de  numerar pe  care  le  efectua  în mod  fraudulos   și a  sumelor  obținute  din aceste  operațiuni ( vol.II).

 Din  transcrierea  acestui  fișier, a   rezultat, spre  exemplificare,  că   de  la  Banca N.  G.  din Statele  Unite  ale  Americii, bancă  al  cărui  număr  de  identificare (codul E.) este (...),  inculpatul a  retras  suma  de  51 200 lei  de  la unul   sau mai  multe B.-uri   din  B.

Tot  percheziția  informatică a  hard-disck-ului a  evidențiat  existența  unui  fișier  în memoria  calculatorului  cu  denumirea „E.”   care  conține 20  date  complete  de  securizare   și de  identificare ale  unor  instrumente de  plată electronică  emise  de  bănci din străinătate, dar și o  evidență a  retragerilor  de  numerar  din B.-uri , efectuate  de  inculpat.

 De  asemenea, în același  context, percheziția informatică  a  mai descoperit  aproximativ 1000  de  date de  identificare  și de  securizare ale  unor  instrumente de  plată  electronică,  emise  de  bănci din străinătate.   în  posesia  acestor  date, de  regulă, se  intră  prin  lansarea  unor  atacuri  informatice  gen „spam”  și pe  baza  metodei  denumită „phising”  sau „ pharming”. în spațiul  virtual al  comunicațiilor  informatice, virulența  și  multitudinea   atacurilor  de  acest  gen, însoțite  de   credulitatea  excesivă a  unor  utilizatori  ai internetului, au  drept  consecință  prejudicierea  a  numeroase  victime  de  pe  întreg mapamondul.

 Atât  raportul de  constatare  tehnico-științifică   întocmit  de  Institutul  de  Tehnologii  B.  B,  cât  și  expertiza  judiciară  informatică  efectuată  de  expert -inginer  S. G   concluzionează că  dispozitivul N. 206  este  funcționabil,  că  din cele  13  carduri   găsite  și  ridicate  din domiciliul inculpatului, 5  carduri  magnetice  sunt  funcționale , putând  fi  citite   cu  ajutorul  unei  interfețe  standard  și  conțin   date   de  securizare  și de  identificare   ale  unor  cărți de  credit   emise  de  bănci  din străinătate.

De  asemenea,   s-a  stabilit  că   dispozitivele  (aparatele N. 206   și  marca N.   au  fost  cu  siguranță  destinate   realizării de  operații  asupra  cardurilor  magnetice , cu   precizarea  că ultimul  dispozitiv  permite  doar  citirea  tuturor  celor  trei piste  ale cardurilor  magnetice, în timp ce  primul  dispozitiv  permite  în plus ștergerea , copierea  sau înscrierea  cardurilor  magnetice.

Faptele  inculpatului de  a  falsifica  instrumente  de  plată  electronică,  cu  sunt  cardurile, de  a  deține  astfel de  instrumente  falsificate  și de  a  retrage  sume de  bani în numerar cu ajutorul acestora, în mod  repetat, întrunesc  elementele  constitutive  ale infracțiunii  prevăzute  de  art. 24  alin.1  din Legea nr. 365/2002  privind  comerțul electronic,  cu  aplicarea  art.  41  alin.2  Cod penal   și ale infracțiunii prevăzute de  art. 24  alin. 2 din aceeași lege.

 Fapta  inculpatului  de  a  deține echipamente  electronice , inclusiv  hardware  sau  software  , apte  să  citească și să memoreze  date  din cărțile  de  credit,  în scopul obținerii acestor  date,  care  permit  retragerea  sumelor  de  bani  din cărțile  de  credit , întrunește  elementele  constitutive   ale  infracțiunii  prevăzute  în art. 25  din Legea  nr. 365/2002,  referitoare  la   deținerea  de  echipamente   în vederea  falsificării  instrumentelor  de  plată electronică.

Fapta  inculpatului de a  efectua  una  dintre  operațiunile  prevăzute  la  art. 1  pct. 10  din aceeași  lege,  respectiv  transferuri de  fonduri, altele  decât  cele  ordonate   și  executate  de  către  instituții financiare,   retrageri de  numerar,  precum și   încărcarea  și  descărcarea  unui  instrument  de  monedă  electronică , prin utilizarea  neautorizată a  oricăror date de  identificare, în  mod  repetat, întrunește   elementele  constitutive  ale  infracțiunii   prevăzute  de  art.  27   alin.2  din legea  nr. 365/2002 referitoare  la   efectuarea  de  operațiuni  financiare  în  mod  fraudulos.

Vinovăția  inculpatului  este  pe  deplin dovedită,  fiind  confirmată de   probele  administrate, respectiv  procesul-verbal de  sesizare  din oficiu, proesele-verbale  de  percheziție  domiciliară, procesele-verbale  de  percheziții informatice împreună cu raportul F. și  cu  suportul magnetic  pe  care a  fost  copiat, raportul de  constatare  tehnico-științifică întocmit  de  Institutul pentru Tehnologii B.  B ,  expertiza  judiciară  informatică  efectuată de  inginer  S.  G  declarația  martorului E. N., declarația  învinuitului E. D.- F.,   adresa  S. SA,  precum și  cu mijloacele  materiale de  probă  aflate  la  camera  de  corpuri delicte a IPJ  V , respectiv   dispozitiv  de   citit  și de  scris  carduri  denumit  N. 206 ,  alt  dispozitiv  prin care  se  citesc cardurile, inclusiv  cele  bancare, laptop, modem E.,  13  instrumente  de  plată  electronică  falsificate,  rolă de  bandă  magnetică.

 Apărarea  inculpatului  care , în principal, a  solicitat  pronunțarea  unei soluții de  achitare în temeiul art. 11  pct. 2  lit. a  raportat la  art. 10 lit. d  Cod procedură penală, întrucât   dispozitivele  electronice  găsite   și ridicate  din domiciliul său  nu  erau destinate  în scopul desfășurării  activității infracționale informatice,  că printr-o încheiere   a  Curții de   A P E L   P I T E í…ž T I  dată în faza urmăririi penale,  s-a  statuat  irevocabil  că nu  există date  și indicii temeinice  privind  vinovăția  sa ,  că  sumele  de  bani  găsite  și  ridicate din domiciliul  aparțin părinților săi  care  începuseră  construcția  unei case  și  solicitaseră un credit ,  este  irelevantă  și  subiectivă  și  nu  poate  fi luată în  considerare,  întrucât  nu  există  temeiuri  pentru achitarea  sa  în sensul celor  solicitate.

  în subsidiar, în situația   reținerii vinovăției  sale, inculpatul a  solicitat   să  fie  condamnat  la o pedeapsă  individualizată  corect,  potrivit  dispozițiilor legale.

 Probele  administrate în cauză  atestă în mod  cert  faptul că  inculpatul  a  achiziționat   echipamente  de  citire  și memorare,  componente  electronice  și un  calculator   în memoria  căruia  au  fost  stocate  numere de identificare   a  circa  1000  cărți de  credit,  introduse  cu  ajutorul echipamentelor,  iar  expertiza  echipamentelor   a  relevat că acestea  erau apte  să   citească și să memoreze  date din cărți de  credit.

Din  adresa  emisă de  S. SA  rezultă că în perioada 8  mai - 8 iulie  2006, numai cu  cinci  instrumente  de  plată  electronică, contrafăcute de  către  inculpat, au  fost efectuate  21  de  retrageri  de  numerar   din diferite  B.-uri  situate  pe  raza  municipiului Rm.V,  suma  totală  retrasă fiind  de  6980  lei, la  care  se  adaugă   sumele  retrase  de   la  mai  multe  B.-uri  din  B   în  cuantum de  51200 lei.

Referitor  la  sumele  de  bani ridicate  din domiciliul inculpatului,   rezultă că  într-adevăr  părinții  inculpatului, la  19  mai 2006  au  contractat   de  la  BCR  un credit   bancar  de 22.000  lei, iar   tatăl  acestuia   fiind  disponibilizat  la  15  mai 2003, a  beneficiat  de 8880   venituri  de  completare .

Cu  privire  la  aceste  sume  de  bani, însă, inculpatul, în declarația   dată  în  dosarul nr(...)   a  învederat  faptul că banii ridicați cu ocazia  percheziției  provin  dintr-un împrumut  acordat de  un prieten de  al său , pe  nume  N.,  din C  cu  care  intenționa  să își  cumpere  un apartament  sau  o garsonieră, deoarece  locuiește  cu părinții, iar acest împrumut a  fost de  circa 250.000.000  lei.  A  mai susținut  că   părinții  lui  ar  fi  contractat  un împrumut  la  o bancă, însă nu știe  exact ce  sumă și când  au făcut împrumutul, pentru  finalizarea  unei  case în construcție  din localitatea  T..

 Probele  sus-menționate, infirmă această  apărare a  inculpatului.

Soluția  pronunțată de  Curtea  de   A P E L   P I T E í…ž T I, ca  instanță de  recurs , în faza  de  urmărire penală, când   s-a  respins  propunerea  luării măsurii arestării preventive față de  inculpat și înlocuirea  cu   măsura  de  a  nu părăsi  localitatea,  este  de  asemenea irelevantă, întrucât aspectele  privind  vinovăția , în   faza  procesuală  a  urmăririi penale , nu  pot  fi  examinate  de  instanța  de  recurs . Aceste aspecte   sunt  atributul instanței ce  judecă  fondul cauzei  care, pe  baza  probelor  administrate,  stabilește  vinovăția  sau nevinovăția  inculpatului.

De  precizat   că   prin ordonanța  nr. 122/D/P/2006   din 12  septembrie 2006, procurorul a  dispus  reținerea  inculpatului pe o perioadă de  24  de ore, însă  propunerea arestării preventive  a  inculpatului  a  fost 

respinsă  de  judecători  care  au apreciat că inculpatul poate  fi  cercetat  și  judecat în  stare  de  libertate,luându-se  măsura  obligării de a  nu părăsi localitatea numai că  inculpatul nerespectând obligațiile  prevăzute de  art. 145 prin încheierea  nr. 151  din 8 noiembrie 2006,  T r i b u n a l u l     V â l c e a  a  dispus  arestarea  preventivă a inculpatului pe o perioadă de  29  de  zile,  mandatul de  arestare nefiind  executat  deoarece  inculpatul a  dispărut, sustrăgându-se   de  la   urmărirea  penală și cercetarea  judecătorească.

Ca  atare, în baza  textelor  incriminatoare  sus-menționate, tribunalul a  dispus  condamnarea  inculpatului  la o pedeapsă  privativă de  libertate, orientată spre  jumătatea limitelor prevăzute  de  acestea.

 La  individualizarea  judiciară a  pedepsei, tribunalul a ținut  seama   de  dispozițiile  art.52  și 72  din Codul penal, pericolul social concret al infracțiunilor, gravitatea  faptelor  săvârșite, datele ce  caracterizează  persoana infractorului,  conduita  bună  înainte  de  săvârșirea  infracțiunilor , dar  și  atitudinea  infractorului după  săvârșirea  infracțiunilor, rezultând  din neprezentarea sa  în fata  autorității,  comportarea  nesinceră  în cursul procesului.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul U. E. N. care a criticat-o pentru  nelegalitate și netemeinicie.

Se susține de către inculpat că, potrivit dispozițiilor art.228 și urm. Cod procedură penală, împotriva sa nu s-a început urmărirea penală pentru nici una dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată  și apoi condamnat, sentința apelată fiind, astfel,  lovită de nulitate  absolută.

în continuarea acestei opinii, se arată că dispozițiile art.238 Cod procedură penală care reglementează extinderea cercetării penale nu sunt aplicabile dacă urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.

Al doilea motiv de apel vizează individualizarea  judiciară a pedepsei.

în acest sens, reducerea pedepsei la care a fost condamnat este justificată de lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului dar și de împrejurarea că, la data săvârșirii faptei,  inculpatul era student.

Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.371 Cod procedură penală,  curtea constată caracterul fondat al apelului, dar nu  pentru criticile aduse de inculpat.

Primul motiv de apel este nefondat.

Astfel, procurorul, fie că supraveghează urmărirea  penală, fie că o efectuează personal, poate să dispună orice act procedural necesar în desfășurarea urmăririi penale.

în cazul în care procurorul efectuează urmărirea penală  proprie, dispune, prin ordonanță, din oficiu,  extinderea cercetărilor penale atunci când constată existența uneia dintre situațiile enumerate în art.238 Cod procedură penală.

Dacă s-ar împărtăși opinia inculpatului, ar însemna că, niciodată procurorul , în absența unei propuneri  din partea organului de cercetare penală,  să nu poată dispune extinderea cercetărilor și,  pe cale de consecință, nici  să pună în mișcare acțiunea penală sau trimiterea în judecată.

Dispozițiile art.238 Cod procedură penală reglementează cadrul juridic  în limitele căruia, după începerea  urmăririi penale, se continuă procesul penal în ipoteza în care există date cu privire la  participarea și a unei alte persoane la săvârșirea acelei fapte.

Pornind de la ideea avansată de acest text de lege,  a obligativității formulării de către organul  de cercetare penală a propunerii pentru extinderea  cercetării penale, ar fi exagerată concluzia că dispozițiile art.238 Cod procedură penală se aplică numai în cazul în care procurorul supraveghează cercetarea  penală și nu atunci când urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror.

Curtea  mai reține că primul motiv de apel se referă la nulitatea absolută a sentinței, însă dispozițiile art.197 al.2 Cod  procedură penală au fost analizate anterior prin  decizia penală nr.66/R/29.01.2008 pronunțată de Curtea de  A p e l     P i t e ș t i.

Prin acea hotărâre, a fost admis recursul declarat de  Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   V â l c e a, a fost casată, în întregime,  sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

în considerentele deciziei, s-a arătat că hotărârea  primei instanțe prin care s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul U.  E. N., pentru refacerea urmăririi penale este nelegală.

Aceasta, deoarece,  și față de inculpatul U. a fost începută urmărirea penală, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu și, o dată  începută urmărirea penală, procurorul putea dispune extinderea cercetărilor, apoi punerea în mișcare a acțiunii penale.

în raport de aceasta, invocarea aceleiași nelegalități echivalează cu analizarea ab inițio  a problemei de drept care a fost tranșată anterior, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia mai înainte  precizată.

Prin casarea sentinței pronunțată în primul  ciclu procesual, s-a apreciat că este legală sesizarea primei instanțe cu judecarea cauzei, prin rechizitoriu.

Motivul de apel care  vizează individualizarea  judiciară a pedepsei este nefondat.

Prima instanță a reținut corect situația  de fapt,  în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate, în sensul săvârșirii de către inculpat a trei infracțiuni privind comerțul electronic, fiind întrunite elementele constitutive  ale infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu  aplic.art.41  alin.2 Cod penal, art.24 alin.2, art.25, art.27 alin.2 din aceeași lege cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Această operațiune judiciară a fost realizată în raport de criteriile  prevăzute de disp.art.72 Cod penal în acord cu dispozițiile art.52 Cod penal.

O eventuală reducere a pedepsei aplicate echivalează cu ignorarea  gravității infracțiunilor  săvârșite de inculpat și a dispozițiilor art.52 Cod penal.

Scopul pedepsei trebuie să fie atât cel al prevenției generale, dar și cel al  prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat.

Prin aplicarea unei pedepse reduse nu se  poate atinge scopul prevenției generale în sensul preîntâmpinării săvârșirii  de infracțiuni și de către  alte persoane și nici reeducarea  inculpatului.

Cu ocazia  individualizării judiciare a pedepsei realizată de prima instanță, a fost valorificată lipsa antecedentelor penale.

Vârsta inculpatului și faptul că la data săvârșirii infracțiunii era student nu constituie, în sine,  argumente suficiente pentru a se proceda la reducerea pedepsei. Forma continuată a unora din infracțiunile  săvârșite este un alt motiv în raport de care nu se justifică reducerea pedepselor aplicate.

Singura critică ce poate fi adusă hotărârii  primei instanțe vizează interzicerea tuturor  drepturilor prevăzute de  dispozițiile art.64 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a pronunțat în sensul interzicerii exercitării drepturilor ce nu au legătură cu  infracțiunea săvârșită de inculpat.

în caz contrar, se pune problema încălcării dreptului la viața privată, prevăzut de art.8 din Convenție, fiind sancționată această ingerință prin hotărârile pronunțate.

Așadar, interzicerea drepturilor  părintești, a dreptului de a fi tutore,  echivalează cu o ingerință în viața privată și de familie  a inculpatului și,  totodată, o încălcare a Convenției.

Este nelegală și interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, întrucât infracțiunile nu au fost săvârșite de inculpat în exercitarea vreunei profesii  sau într-o activitate  de  natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor.

Așadar, drepturile a căror exercitare va fi interzisă sunt cele prevăzute de  art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.

Aceasta, deoarece, prin tranzacțiile frauduloase  și cauzarea de pagube titularilor cărților de credit falsificate, inculpatul a dovedit  pe deplin lipsa de considerație față de semenii săi,  dorința sa de a-i înșela și de  a le produce prejudicii, fiind astfel nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții electorale publice și de a ocupa o funcție  implicând  exercițiul autorității de stat.

Pentru acest motiv de nelegalitate, prin prisma celor ce preced, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul  declarat de inculpatul U.  E. N., va fi desființată, în parte sentința apelată, în sensul că, în baza art. 71 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

                        Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.

                        Se va menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, în lipsa acestuia.

                        Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

                       

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

îN NUMELE LEGII

D E C  I D E

 

                        Admite apelul declarat de inculpatul U.  E. N., împotriva sentinței penale nr. 155/F din 08 octombrie 2008, pronunțată de  T r i b u n a l u l   V â l c e a, în dosarul nr(...).

                        Desființează, în parte sentința apelată, în sensul că, în baza art. 71 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

                        Menține în rest dispozițiile sentinței.

                        Menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, în lipsa acestuia.

                        Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

                        Cu recurs.

                        Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009, la Curtea de  A P E L   P I T E í…ž T I - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

 

                         M.G.S.                        R.E.í…ž.D.

                                                                                                        Grefier,

Red.R.E.í…ž.D.

Tehn.R.P.

Jud.fond:E. N.                                                                           

3 ex.