Drept & Internet - noutati si opinii

Senatul francez a votat ieri pentru Legea celor 3 lovituri, dupa ce cu o zi inainte camera inferioara sustinuse legea cu 296 voturi pentru si 233 importiva.
Practic noua lege (text adoptat aici) va crea o autoritate “independenta", care atunci cind primeste o notificare ca cineva face file-sharing cu opere protejate de drept de autor va primit 2 avertismente, iar la a 3-a sesizare va fi deconectat de la Internet.
Despre cit de stupida e legea am mai scris.

DAR…

1. Legea a fost trimisa la Consiliul Constitutional francez, pe baza unei plingeri forumulate de deputatii socialisti. Aceasta ar putea considera legea neconstitutionala, si atunci ea va trebui modificata.

2. Legea poate intra in conflict cu directivele europene in domeniul telecom, daca ramin in varianta adoptata saptamina trecuta.

3. Solutii realiste incep sa apara. In mai multe discutii cu oameni din domeniul IT sau drepturilor de autor imi exprimam opinia ca singura rezolvare viabila auzita pina acum a problemei p2p va fi o licenta globala si o gestiune colectiva a acesteia. Nu este nici pe departe o solutie lipsita inca de multe semne de intrebare, dar fata de absurditatea legii franceze privind cele 3 lovituri e un pas urias inainte. De altfel istoria ne invata ca asa va fi: Radio-urile FM sau aparetele de video-recording au fost numite si ele “pirati” la vremea lor si au ajuns sa intre intr-o reglementare similara.

Si iata ca un studiu recent comandat de Verzii din Europa (e adevarat, inca o minoritate politica la nivelul EU) si realizat de Institute of European Media Law sustine ca o astfel de solutie e fezabila, dar modificari trebuie aduse legislatiei actuale (studiu in germana).

Un articol de Volker Grassmuck in engleza pune punctul pe i amanuntit si argumentat.

Ideea este o remuneratie fixa (culture flat-rate) pe utilizarea de Internet, care ar permite insa orice schimb necomercial de opere protejate. Exista si aici mai multe variante - una ar fi o exceptie explicita in legea dreptului de autor ce ar permite p2p si o redistribuire catre autori prin societatile de gestiune colectiva. O alta varianta ar fi o solutie voluntara bazata pe consumatorii care platesc direct (de ex. un voucher de 100 USD care sa fie dat catre artistul(ii) pe care ii selecteaza - vezi Dean Baker - nov 2003)

Ideea trebuie rumegata serios la detalii, insa exista extrem de multe voci autorizate din domeniul academic din Vest care sustin stupiditatea prezentului sistem de “lupta impotriva p2p” prin care toti file-sharerii sunt considerati infractori.

Pentru cei interesati sa citeasca argumentele juridice, dar si de alta natura stiintifica pentru propunerea de mai sus, recomand pe linga linkurile de mai sus:
Neil Netanel, Professor at the University of Texas School of Law - Impose a Noncommercial Use Levy to Allow Free P2P File-Swapping and Remixing
William Fisher, Director of the Berkman Center for Internet & Society of Harvard Law School - “Promises to Keep” (cartea o gasiti si la Biblioteca de Drept& ITC)
Bernt Hugenholtz, Lucie Guibault & Sjoerd van Geffen, The Future of Levies in a Digital Environment, IvIR, University Amsterdam,
Jacques Attali - final report (comisie propusa chiar de Presedintele Sarkozy)
NEXA, the Center for Internet & Society at the Politechnic of Torino - Position Paper on File-Sharing and Extended Collective Licensing
Electronic Frontier Foundation (EFF)- Voluntary Collective Licensing of Music File Sharing

In fine pentru cei ce nu au chef de o lectura obositoare, articolul lui Volker sumarizeaza extrem de bine intreaga poveste. Am facut aceasta lunga prezentare pentru ca solutia care va fi adoptata la nivel european/mondial se va aplica si la noi.

S-auzim de bine !

In preajma unor proiecte europene care aduc o atingere directa drepturilor civile in mediul digital (cum sunt inclusiv directiva privind pastrarea datelor de trafic - inclusiv voluntar -, problemele legate de RFID si biometrie, sau strip search-ul de la aeroport)iata ca un document adoptat cu larga majoritate de Parlamentul European astazi spune un hotarit NU unui Big Brother digital in Europa.

Recomandarea Parlamentului privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet(aici in versiunea draft, inca nu a aparut versunea finala pe site-ul lor), chiar daca nu are valoarea juridica a unui document obligatoriu pentru statele membre, are meritul de a arata care este pozitie PE in unele probleme-cheie pe care Comisia le discuta sau le inainteaza Parlamentului. Nu putem sari cu vederea faptul ca unul dintre co-raportori la aceasta recomandare a fost si unul din parlamentarii romani - N.V. Popa. (si imi pare bine ca macar citiva au lucrat si in politici ITC - cum ar fi si Adina Valean la raportul pentru reducerea valorii SMS si acces la Internet in roaming)

Citeva citate din Recomandare cu citeva comentarii:

- să îndemne statele membre să răspundă unei societăți din ce în ce mai conștiente de importanța informației și să asigure o mai mare transparență a procesului decizional, oferind cetățenilor un acces mai larg la informațiile stocate de guverne pentru a le permite să beneficieze de informațiile respective; să aplice același principiu în cazul propriilor sale informații; (chestiune deja prezenta in discutie la PE printr-un Regulament obligatoriu pt statele membre)

(k) să acționeze în vederea adoptării directivei referitoare la măsurile penale care vizează aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, în baza unei evaluări care să țină seama de recentele cercetări în domeniul inovării, a măsurii în care acest demers este considerat necesar și proporțional, interzicând totodată, în acest sens, controlul și supravegherea sistematică a tuturor activităților desfășurate de utilizatorii internetului și asigurându-se că pedepsele sunt proporționale cu încălcările comise; în acest context, să respecte, de asemenea, libertatea de exprimare și asociere a utilizatorilor individuali și să combată incitarea la încălcări, pe cale electronică, ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv unele restricții de acces excesive, impuse de înșiși titularii drepturilor de proprietate intelectuală; (adica mai lasati-ne cu noua teorie cu 3 lovituri si pirateria e o crima)

(l) să garanteze faptul că exprimarea unor convingeri politice controversate pe internet nu face obiectul unei urmăriri penale;

(m) să se asigure că nu există legi sau practici care să limiteze sau să incrimineze dreptul jurnaliștilor și al mass-mediei de a colecta și de a difuza informații în scop jurnalistic; (se aude la codul civil ?

(n) (…)să țină cont, în mod adecvat, de importanța anonimatului, a pseudonimelor și a controlului fluxurilor de informație pentru viața privată, precum și de faptul că utilizatorilor ar trebui ar trebui să li se ofere mijloacele pentru a o proteja în mod eficient și ar trebui să fie educați cu privire la aceste mijloace, de exemplu prin diversele tehnologii disponibile de consolidare a protecției vieții private (PET);

(o) să se asigure că statele membre care interceptează și monitorizează traficul de date, indiferent că este vorba despre propriii cetățeni sau despre traficul de date din afara granițelor, respectă cu strictețe condițiile și garanțiile prevăzute de lege atunci când întreprind aceste acțiuni; solicită statelor membre să se asigure că controalele de la distanță, în cazul în care sunt prevăzute de legislația națională, se efectuează în baza unui mandat de percheziție emis de autoritățile judiciare competente; să constate că procedurile simplificate de efectuare a controalelor de la distanță sunt considerate inacceptabile, spre deosebire de controalele directe, deoarece aduc atingere principiilor statului de drept și dreptului la viață privată; (aici e vorba atit de implementarea directivei privind pastrarea datelor, cit si de legea FRA din Suedia

(q) să îndemne statelor membre să identifice toate entitățile care utilizează supravegherea online și să întocmească raport anual privind supravegherea online, garantând legalitatea, proporționalitatea și transparența; (abia astept… :-)

(v) să invite statele membre să garanteze faptul că libertatea de exprimare nu este supusă unor restricții arbitrare provenind din sfera publică și/sau privată și să evite toate măsurile legislative sau administrative care ar putea induce o „stare de teamă” referitoare la toate aspectele legate de libertatea de exprimare;

(x) să atragă atenția asupra faptului că dezvoltarea „internetului obiectelor” și utilizarea sistemelor de identificare prin frecventa radio (RFID) nu ar trebui să se facă în detrimentul protecției datelor și drepturilor cetățenilor; (a.k.a pasapoarte si documente de identitate biometrice)

(z) să încurajeze includerea principiilor fundamentale ale „Cartei drepturilor pe internet” („Internet Bill of Rights”) în procesul de cercetare și în elaborarea instrumentelor și a aplicațiilor legate de internet, precum și promovarea principiului „vieții private din concepție”, potrivit căruia cerința protejării vieții private și a datelor să fie introdusă în ciclul de viață al noilor evoluții tehnologice cât mai devreme cu putință, asigurând cetățenilor un mediu ușor de utilizat;

Dupa ce mi-am prins urechile uitindu-ma peste legislatia privind garantiile si incercind sa inteleg cine ce si cum - am ajuns la concluzia ca exista 3 tipuri de asa-zise garantii pe care un consumator le are in momentul in care cumpara un produs:

a) raspunderea legala pentru pentru lipsa de conformitate (uneori numita si garantie - e in lege, deci nu trebuie pusa pe hartie). Asta inseamna ca in conformitate cu legea, daca un client observa ca produsul cumparat nu este la fel cu ce a fost informat la magazin, sau in publicitate sau in manualul de utilizare, atunci poate sa duca produsul inapoi, iar comerciantul are obligatia (acum in termen de 15 zile lucratoare) sa il aduca la conformitate (reparare sau inlocuire in functie de ce zice clientul) - fara plata. In afara de asta clientul poate cere si bani inapoi. (evident nu concomitent cu repararea sau inlocuirea)

In primele 6 luni de la cumparare, consumatorul nu trebuie sa dovedeasca neconformitatea, se considera ca a existat la data cumpararii. Pentru perioada de la 6 luni la 2 ani, lipsa conformitatii va trebui dovedita de consumator.
Temei juridic: Art 5-14 legea 449/2003, republicata 2008 si modificata deja prin OUG 174/2008
Termenul de 15 zile introdus de OUG 174/2008 se refera la acest aspect.

b) Raspunderea legala pentru vicii ascunse - art 1352 Cod Civil (vanzatorul raspunde pentru viciile ascunse ale produselor livrate cumparatorului, indiferent de buna sau reaua–credinta a vanzatorului) Se poate face actiune in 6 luni de la data descoperirii viciului.
Viciul este ascuns, atunci cind nu putea fi descoperit de catre cumparator la o verificare normala.
Exista deja ceva doctrina in domeniu, asa ca nu are rost sa ma detaliez, doar sa amintesc ca trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului si trebuie ca viciul sa fie grav.
Este interesant ca dispozitiile legale din acest domeniu sunt supletive, deci ele pot fi modificate prin contract. Sunt curios daca un contract de adeziune ar putea sa deroge de la aceste dispozitii, dar asta e deja alta poveste.
Temei juridic - art 1352 si urm Cod Civil

c) Garantia comerciala, care nu este obligatorie si e bine definita in lege ca un “angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta”. Asta e documentul care il da magazinul.
Dar daca vanzatorul sau comerciantul declara in materialele puse la dispozitie ca DVD-ul vindut va functiona 5 ani, atunci are si o obligatie legala de garantie in acest sens.

Temei juridic: Art 19-22 legea 449/2003, republicata 2008 si modificata deja prin OUG 174/2008

Deci eu producator sau vinzator de electronice, ca sa te atrag pe tine client, iti zic ca produsul functioneaza 5 ani: daca in termenul prevazut in aceasta garantie DVD- writerul pe care eu ti-l vind se strica, eu ti-l iau inapoi si ti-l repar. (sau inlocuiesc).

Doua chestiuni importante, zic eu, cu privire la garantia comerciala:

- ea nu este obligatorie sa fie data in scris de catre comerciant, dar daca clientul o cere - trebuie sa il trimita - cum zice legea “garantia va fi oferita in scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil si accesibil acestuia. ” Suport durabil inseamna si pe email. Majoritatea magazinlor sau producatorilor o trimit o data cu produsul.

- o chestie importanta si deseori uitata e alin 1 al art 20 ce zice “(1) Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita. ” Aici - in mod logic- legiuitorul s-a referit la garantia legala pentru conformitate si pentru viciile ascunse (a+b) - deci garantia comerciala trebuie sa contina o fraza prin care ii anunta pe clienti ca aceasta garantie nu le afecteaza drepturile de la a+b

Mi se pare extrem de confuza situatia si sper ca am reusit sa o destelenesc putin. Sper ca am inteles-o corect - corecturi si sugestii sunt binevenite.

Cum business-ul online e in floare si toate lumea inregistreaza domenii si lanseaza noi site-uri, se vede o problema din ce in ce mai mare referitoare la conflictul cu marcile inregistrate. Desi e bine sa inregistrezi o marca inainte de a-ti lansa afacerea, stiu prea bine ca in practica nu se intampla asa.

Dar pentru a evita o gramada de probleme ulterioare, se poate face o cautare ref. la ce marci inregistrate sunt protejate in Romania (si in afara), pentru a evita conflictul cu una din ele.

Problema este un picut mai complicata, pentru ca vorbim de cautarea in 3 baze de date (explic mai jos de ce). Inainte de aceasta sa intelegem ca o marca nu ofera protectie pentru toate produsele si serviciile, ci doar pentru cele care au fost desemnate la inregistrare (exista o clasificare de la Nisa - varianta 9 care imparte toate produsele si serviciile in 45 de clase. Vezi si o versiune mult mai detaliata in engleza.) Este bine sa identificati intai in ce categorie de produse si/sau servicii va intereseaza sa vedeti daca exista o marca inregistrata:

1. Baza de date cu marci depuse la nivel national a OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si marci) cuprinde practic toate marcile depuse pe cale nationala (inclusiv cele pentru care doar s-a realizat depozitul, dar marca nu a fost inca acordata - deci pot fi si contestate in cadrul procedurilor din fata OSIM). Desi baza de date are un caracter experimental, rezultatele sunt destul de bune si coerente.

2. Baza de date cu marci comunitare realizata de Oficiul pentru Armonizarea Pietei Interne cuprinde marcile protejate la nivelul Uniunii Europene (si deci care sunt protejate si in Romania). Baza de date este extrem de bine intretinuta si relevanta. Sistemul permite si depunerea unui marci comunitare online (inclusiv in limba romana). De fapt acelasi lucru este valabil si pentru design-ul comunitar.

3. Baza de date cu marci protejate international conform Sistemului de la Madrid realizata de Organizatia Mondiala de Protectie a Proprietatii Intelectuale (OMPI). Baza de date are toate inregistrarile de marci internationale facute prin sistemul de la Madrid si care sunt in vigoare sau au expirat in ultimele 6 luni. Actualizata zilnic.
Daca va intereseaza ce marci sunt protejate in Romania, aici trebuie sa scrieti la “designated contracting parties” sintagma RO (cind am facut eu cautarea am gasit 127 853 rezultate).

Deci e important de inteles ca doar o simpla cautare in baza de date a OSIM poate sa fie insuficienta. De asemenea, daca vreti sa inregistrati o marca care ar putea fi similara cu alta (nu cautati doar identitatea de termeni, ceea ce in cazul unui depozit s-ar putea sa nu fie suficient), e bine sa faceti si o cercetare documentara mai complexa (se poate face la OSIM sau de catre un consilier in proprietate industriala ori un avocat specializat). Bazele de date in care se face cautarea sunt aceleasi.

Sper sa va fie de folos.

Dupa ce cazul Cioaca a facut cunoscuta infractiunea de acces fara drept la casuta de posta electronica (ca l-a dat OTV-ul in draci), iata ca e bine sa studiem problema detasat, degajat si stiintific.

Daca intre a accesa un cont pe email sau pe un client de mail, este pentru cei mai multi doar o diferenta de citeva clickuri, din punct de vedere juridic accesarea unui casuta de posta electronca fara drept e mult mai complexa decit pare la prima vedere si greu de inteles pentru unii juristi sau tehnicieni.

Maxim Dobrinoiu a fost de acord sa public in site un articol publicat si in Revista de Drept Penal nr. 3 Anul XV Iulie - Septembrie intitulat Accesul la poşta electronică a unei persoane. Posibile încadrări juridice în România.

Iata un scurt fragment, dar va recomand citirea intregului articol daca va intereseaza subiectul (daca aveti cunostiinte tehnice sau juridice suficiente puteti sari peste anumite pasaje)

2.1.1 Accesul la poşta electronică se face printr-un client de email neprotejat prin măsuri de securitate. În aceste condiţii, încadrarea va fi doar violarea secretului corespondenţei (potrivit art. 195 alin 1 C.pen).

2.1.2 Accesul la poşta electronică se face printr-un client de email protejat, iar făptuitorul acţionează pentru înlăturarea măsurilor de securitate. Şi în acest caz, singura încadrare juridică posibilă este violarea secretului corespondenţei (potrivit art. 195 alin 1 C.pen).

2.2 Accesul la poşta electronică are loc prin intermediul facilităţii de WEBMAIL, prin accesarea la distanţă a Serverului de Mail, respectiv a unui sistem informatic în accepţiunea Legii 161/2003.

2.2.1 Făptuitorul reuşeşte autentificarea în Serverul de Mail prin introducerea corectă a numelui de cont (identificatorului) şi parolei. În acest caz, încadrarea corectă este acces ilegal la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice (art. 42 alin 2) şi violarea secretului corespondenţei (at. 195 alin 1 C.pen), în concurs ideal.

2.2.2 Făptuitorul reuşeşte autentificarea în Serverul de Mail prin înlăturarea sau forţarea măsurilor de securitate. În acest caz, încadrarea corectă este acces ilegal la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate (art. 42 alin 3) şi violarea secretului corespondenţei (art. 195 alin 1 C.pen), în concurs ideal.

In alta ordine de idei e bine sa notam si ca s-a publicat legislatia secundara in domeniul facturarii in format electronic (Decizia ANC 888/2008 privind procedura de verificare si omologare a sistemelor informatice destinate operaþiunilor de emitere a facturilor în formã electronicã), iar cea din domeniul marcarii temporale pare si ea pe teava - Decizia ANC nr. 896/2008 privind normele tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. 451/2004 privind marca temporală.

Impreuna cu Andrei, Claudiu si Liviu sunt implicat in realizarea unui studiu privind dezvoltare comertului electronic in Romania comandat de autoritatea in domeniu (acum Autoritatea Nationala in Comunicatii).

Studiul se va baza pe doua chestionare dedicate:

1. Consumatorilor - chestionarul este public de ceva vreme si a fost promovat atit cu sprijinul imens al magazinelor online (Jos palaria! Multumim!), care ofera premii in valoare de peste 30 000 de RON pentri cei ce completeaza chestionarul (durata medie 15 min), cit si cu sprijinul altor parteneri.

2. Proprietarilor de site-uri de comert electronic.
Am mentionat in mod expres aceasta denumire, pentru ca definitia include orice site care vinde produse si servicii online.
Sa fiu precis de la inceput: Cred ca este important pentru cei care sunt implicati in domeniu sa foloseasca metodele puse la dispozitie pentru a-si exprima opinia, daca ii intereseaza dezvoltarea comertului electronic.

Dincolo de faptul ca sunt un sustinator al implicarii active a celor interesati in dezbaterile legate de reglementare, trebuie sa recunosc ca din discutiile de pina acum cu diverse persoane in domeniu atitudinea oscileaza intre “Oricum fac ce vor ei” si “Mai bine sa ne lase in pace". Si nimeni nu spune ca nu ar fi ok, daca acestea ar fi exprimate public in metodele puse la dispozitie. (Dar daca nimeni nu zice nimic ajungem la proiecte cu exemple clare de supra-reglementare cum ar fi Pl-x nr. 519/2008
Propunere legislativă privind protecţia consumatorilor care achiziţionează produse prin intermediul internetului)

Si cum am scris in trecut despre explicarea legislatiei privind comertul electronic si am primit numeroase intrebari (de la magazine online)cu privire la de fapt ce inseamna ele sau cum se aplica sau ca de fapt ele nu sunt corecte, cred ca e important sa discutam aceste chestiuni in momentul potrivit si la locul portivit. Altfel, putem sa ne strigam nemultumirea pe forumuri sau in petitii online, ca acolo va ramine.

Deci ii invit pe cei ce sunt implicati in vinzarea de produse si servicii pe Internet sa isi consume vreo 20-25 de minute din timpul lor pentru completarea unui chestionar care, credem noi, poate sa duca, indirect evident, la dezvoltarea comertului electronic in Romania.

Cum este vorba de un public dedicat pentru acest din urma chestionar, accesul se face doar pe baza de invitatie pe care o puteti obtine de la liviu.taloi at siteaudit.ro, trimitand principalele date de contact (ale dumneavoastra si ale magazinului) pentru a fi inscris in baza de date si apoi a vi se trimite un email de invitatie.

Uniunea Europeana a adoptat in iulie acest an o carte verde a drepturilor de autor in economia cunoasterii ca un document intial pentru dezbaterea referitoare la rolul dreptului de autor in diseminarea cunostintelor din cercetare, stiinta si educatie.

Nicolaie Constantinescu a facut o treaba excelenta traducind documentul in limba romana si punindu-l in mod direct la indemina tuturor celor interesati.

Cartea verde este extrem de important si pentru ca puncteaza o serie de 26 de intrebari la care Comisia Europeana asteapta comentarii publice pina pe 30 Noiembrie. Mai multe detalii gasiti pe site-ul Kosson.
Din punctul meu de vedere intrebarile de mai jos sunt cele mai interesante, pe urmatoarele criterii :

a) Intrebari care pot aduce o largire a listei de exceptii, si chiar la drepturi ale utilizatorului fata de opere.
O abordare în baza unei liste de excepţii, care nu sunt obligatorii, este potrivită în contextul evoluţiei tehnologiilor Internet şi a aşteptărilor cu un accent economic şi social
pronunţat ?
Ar trebui ca o anumită categorie de excepţii să fi obligatorii pentru a asigura o mai mare certitudine legală şi o mai mare protecţie pentru beneficiarii excepţiilor ?

b) Cele care aduc operele din comunitatea stiintifica si de cercetare mai aproape de conceptul de Open access, raspindit deja in practica.
Comunitatea ştiinţifică şi de cercetare ar trebui să intre într-o schemă de licenţiere cu editorii pentru a mări accesul la opere în scopul educaţiei sau al cercetării ? Există exemple de scheme de licenţiere de succes care permit utilizarea online a lucrărilor în scop educativ şi al cercetării ?
Trebuie ca excepţia pentru educaţie şi cercetare să fie clarificată astfel ca să ia în considerare şi formele moderne de educaţie la distanţă ?
Trebuie să existe o clarificare asupra faptului că excepţiile privind educaţia şi cercetarea nu acoperă doar materialele utilizate la clasă sau în instituţiile de educaţie, fiind pobibilă şi utilizarea acasă pentru studiu ?

c) Stabilirea unor reguli mai laxe dpdv al dreptului de autor in ceea ce priveste continutul generat de utilizatori.
Ar trebui să existe reguli mai precise privind în ce acţiuni se poate angaja sau nu utilizatorul atunci când face uz de materialele protejate prin drepturile de autor ? Dezbatere
Ar trebui introdusă în Directivă o excepţie pentru conţinutul creat de utilizatori ?

Dar acestea sunt doar niste intrebari, iar daca doriti sa dati si niste raspunsuri va recomand wiki-ul de pe kosson cu intrebarile.

In alta ordine de idei Sorin ne indica noua biblioteca digitala Europeana ce va fi deschisa din Noiembrie 2008 , dar in care inca exista un singur partener din Romania - Institutul de Memorie Culturală.(care are si blog de evenimente)
Pentru putina istorie privind proiectul europeana.eu si opinii recomand insemnarea lui Dan Matei.

Pentru cei care sunt bloggeri si au ajuns pina la finalul acestei insemnari, ii rog sa nu uite de RoBloggersSurvey2008 deschis pina pe 23 Septembrie 2008.

Liviu imi atrage atentia asupra unui caz in care un magazin de comert electronic a afisat un pret mai mic la un produs la care s-a facut comanda iar ulterior magazinul a refuzat sa onoreze comanda respectiva, invocind o eroare asupra pretului.
Cazul nu este nici primul si nici ultimul si vad ca apare tot mai des - si multe dintre magazine incearca sa refuze aceste comenzi.

Opinia mea (pe scurt - mai jos vine argumentatia) este ca magazinele trebuie sa onoreze comenzile primite si acceptate, chiar daca a fost afisat un pret gresit. Exista si o exceptie - pretul derizoriu.

1. Regula - magazinul plateste

Trebuie sa intelegem intai ca si o simpla pagina web cu un pret la un produs este o oferta comerciala clara. Iar clickul facut de client si apasarea butonului Plaseaza comanda e o acceptare a ofertei. Deci un contract. (vezi articolul mai vechi pentru argumentarea juridica) Deci contractul trebuie onorat la pretul din oferta.
Orice conditii contrare acestei norme imperative a legii sunt nule.

a) Se poate schimba pretul ?

Evident ca fiind vorba de un contract, partile au dreptul sa modifice orice element al contractului. Deci daca magazinul ajunge la un compromis cu cumparatorul, atunci sa le fie de bine amindurora.
Dar magazinul nu poate impune o schimbare a contractului. Acest lucru este clar atit din punctul de vedere al teoriei generale a contractelor, si este intarita de dispozitiile pentru protectia consumatorului - OG 21/1992 privind protectia consumatorului Art 10

Art. 10. - Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
…
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului stabilit iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.

b. Dar daca acea comanda nu este confirmata ?

Legea romana cere ca orice comanda de pe site sa fie confirmata (art 9 alin 3 si 4) - explicate in articolul asta
Dar daca acel comerciant nu a trimis inca un email (sau alta metoda echivalenta) de confirmare si a descoperit eroarea si il notifica pe client ca nu se poate realiza contractul?
Din punctul meu de vedere, confirmarea acceptarii ofertei (care este o obligatie a comerciantului !) nu duce la anularea sau neincheierea contractului, ci doar la imposibilitatea probarii lui. (adica instrumentum probationis - suportul material care ar dovedi existenta acordului de vointa).
Mai prozaic explicat - exista contract, dar e aproape imposibil sa-l dovedesti.

2. Exceptia - pretul derizoriu (sau clientului i se prezuma reaua credinta)

Exceptia de la situatia de mai sus ne-o da art. 1303 Cod civil:

Art. 1303. Pretul vânzãrii trebuie sã fie serios si determinat de pãrti.

In doctrina (vezi F Deak, Tratat de drept civil) se explica ce inseamna pret serios ” adica sa nu fie derizoriu(infi,), atit de disproportionat in raport de valoarea lucrului.vindut incat sa nu existe pret, sa nu poate constitui obiectul obligatiei cumparatorului (…) Seriozitatea fiind o chestiune de fapt este lasata la aprecierea instantei.”

Si totusi, cum putem face diferenta intre un pret mic si unul derizoriu ?

Desi e clar ca nu exista nici o regula clara juridica (si nici nu trebuie sa fie), cred ca scopul acestei reglementari este de a nu lasa unii cumparatori de rea-intentie sa profite de greseli evidente. In cazul comertului electronic, cind preturile sunt niste intrari intr-o baza de date de cele mai multe ori neverificate de om, problema se pune mai acut.

Din punctul meu de vedere, un pret mic poate insemna si 50% sau mai putin din alt pret care il afiseaza alt magazin. Poate fi vorba de o oferta, de o lichidare de stoc, de un produs care trebuie sa fie vindut ca apare unul nou, etc.
In conditiile in care pretul afisat este de 10% sau mai mic decit un pret normal al acelui produs este clar un pret derizoriu, iar clientul nu poate beneficia de aceasta eroare, pretul fiind neserios, iar contractul de vinzare-cumparare nul.
Exemplul dat de Liviu, cu un laptop la un pret de 8 RON este relevant pentru un exemplu de pret derizoriu.

Opinia mea se bazeaza si pe comentarille si jurisprudenta franceza (vezi caz in care pretul era serios chiar daca era nu era 100 000 de Franci, ci 460 000
De altfel uitindu-ma pe un FAQ al Ministerului Francez de Interne si opinia Forum de Droit de L’internet remarca ca suntem pe aceeasi lungime de unda. (adica Am dreptate !:p), sistemul francez fiind practic identic cu cel romanesc - Atentie in dreptul anglo-saxon e exact invers in aceasta problema a erorii pretului!

Zice Forumul (trad. mea):

“Jurisprudenta a refuzat, in maniera constanta, sa anuleze vinzarea in cazul unei simple erori asupr avalorii unui produs. Tribunalele considera de fapt, in maniera restrictiva, ca o asemenea nulitatea nu ar putea fi retinuta decit daca eroarea de afisare face sa apara un pret derizoriu, astfel incat consumatorul nu poate sa pretinda ca acel pret chiar reflecta valoarea reala a bunului.”

« De manière constante, la jurisprudence refuse d’annuler la vente en cas de simple erreur sur la valeur d’un produit. Les tribunaux considèrent en effet, de manière restrictive, qu’une telle nullité ne pourra être retenue que si l’erreur d’affichage fait apparaître un prix dérisoire tel que le consommateur ne peut prétendre avoir pris ce prix pour la valeur réelle du bien ».

Oricum daca nu va intelegeti cu magazinul exista doar optiunea - instanta sau ANPC (daca sunteti consumator). Aici e poate vine interesanta discutia despre un mod alternativ de rezolvare a disputelor. Dar deja asta e alta poveste.