Senatul francez a votat ieri pentru Legea celor 3 lovituri, dupa ce cu o zi inainte camera inferioara sustinuse legea cu 296 voturi pentru si 233 importiva.
Practic noua lege (text adoptat aici) va crea o autoritate “independenta", care atunci cind primeste o notificare ca cineva face file-sharing cu opere protejate de drept de autor va primit 2 avertismente, iar la a 3-a sesizare va fi deconectat de la Internet.
Despre cit de stupida e legea am mai scris.
DAR…
1. Legea a fost trimisa la Consiliul Constitutional francez, pe baza unei plingeri forumulate de deputatii socialisti. Aceasta ar putea considera legea neconstitutionala, si atunci ea va trebui modificata.
2. Legea poate intra in conflict cu directivele europene in domeniul telecom, daca ramin in varianta adoptata saptamina trecuta.
3. Solutii realiste incep sa apara. In mai multe discutii cu oameni din domeniul IT sau drepturilor de autor imi exprimam opinia ca singura rezolvare viabila auzita pina acum a problemei p2p va fi o licenta globala si o gestiune colectiva a acesteia. Nu este nici pe departe o solutie lipsita inca de multe semne de intrebare, dar fata de absurditatea legii franceze privind cele 3 lovituri e un pas urias inainte. De altfel istoria ne invata ca asa va fi: Radio-urile FM sau aparetele de video-recording au fost numite si ele “pirati” la vremea lor si au ajuns sa intre intr-o reglementare similara.
Si iata ca un studiu recent comandat de Verzii din Europa (e adevarat, inca o minoritate politica la nivelul EU) si realizat de Institute of European Media Law sustine ca o astfel de solutie e fezabila, dar modificari trebuie aduse legislatiei actuale (studiu in germana).
Un articol de Volker Grassmuck in engleza pune punctul pe i amanuntit si argumentat.
Ideea este o remuneratie fixa (culture flat-rate) pe utilizarea de Internet, care ar permite insa orice schimb necomercial de opere protejate. Exista si aici mai multe variante - una ar fi o exceptie explicita in legea dreptului de autor ce ar permite p2p si o redistribuire catre autori prin societatile de gestiune colectiva. O alta varianta ar fi o solutie voluntara bazata pe consumatorii care platesc direct (de ex. un voucher de 100 USD care sa fie dat catre artistul(ii) pe care ii selecteaza - vezi Dean Baker - nov 2003)
Ideea trebuie rumegata serios la detalii, insa exista extrem de multe voci autorizate din domeniul academic din Vest care sustin stupiditatea prezentului sistem de “lupta impotriva p2p” prin care toti file-sharerii sunt considerati infractori.
Pentru cei interesati sa citeasca argumentele juridice, dar si de alta natura stiintifica pentru propunerea de mai sus, recomand pe linga linkurile de mai sus:
Neil Netanel, Professor at the University of Texas School of Law - Impose a Noncommercial Use Levy to Allow Free P2P File-Swapping and Remixing
William Fisher, Director of the Berkman Center for Internet & Society of Harvard Law School - “Promises to Keep” (cartea o gasiti si la Biblioteca de Drept& ITC)
Bernt Hugenholtz, Lucie Guibault & Sjoerd van Geffen, The Future of Levies in a Digital Environment, IvIR, University Amsterdam,
Jacques Attali - final report (comisie propusa chiar de Presedintele Sarkozy)
NEXA, the Center for Internet & Society at the Politechnic of Torino - Position Paper on File-Sharing and Extended Collective Licensing
Electronic Frontier Foundation (EFF)- Voluntary Collective Licensing of Music File Sharing
In fine pentru cei ce nu au chef de o lectura obositoare, articolul lui Volker sumarizeaza extrem de bine intreaga poveste. Am facut aceasta lunga prezentare pentru ca solutia care va fi adoptata la nivel european/mondial se va aplica si la noi.
S-auzim de bine !