Dupa o absenta (motivata de.. ICANN - daca va intereseaza am scris mai multe pe site-ul APTI) revin cu o speta romaneasca interesanta si inedita din domeniul dreptului de autor si modul cum se aplica pe Internet.
Cum inca majoritatea hotaririlor nu sunt disponibile public trebuie sa ii multumesc public av. George Lipanescu si uneia din parti pentru ca mi-a permis preluarea integrala a spetei si pe site-ul legi-internet.ro. Cum datele personale nu sunt relevante, ci speta (si mai ales argumentarea) in cauza - datele care puteau sa o identifice au fost anonimizate.
Inainte de a discuta pe fond, nu pot sa nu evidentiez 2 stiri extrem de importante pe forma - si anume cind vom putea avea acces liber pe Internet la toate deciziile instantelor.
Prima stire este ca proiectul Jurindex (deja sustinut oficial si de CSM) va pune pe Internet pina pe la sfarsitul lunii aprilie 2009 toate hotaririle Curtilor de Apel in regim de acces liber si gratuit. Este un pas FUNDAMENTAL in liberalizarea accesului la spete si in a permit oricui (inclusiv mie criticul de serviciu in domeniul asta de nisa) sa aiba acces la informatie. (care nota bene nu este protejata de drept de autor)
A doua stire mult prea usor trecuta cu vederea este decizia celor din Cluj ca revista Studia Iurisprudentia sa fie accesibila integral pe Internet in mod gratuit. (necesita inregistrare, dar aceasta este gratuita) Nu stiu daca decizia vine ca urmare a crizei sau ca urmare a deschiderii fata de miscarea Open access in domeniul revistelor de drept (vezi Open Access to Legal Scholarship), dar este o initiativa SALUTARA.
Revenind la speta prezentata si discutind pe fond, speta prezinta unul din cazurile intalnite des pe netul romanesc - cind cineva ia o poza de pe un site si o foloseste intr-un articol. Va invit sa cititi intreaga argumentatie, eu completind-o mai jos cu citeva comentarii personale.
Aspectele pozitive:
a) Instanta dovedeste o buna si novatoare intelegere a legii dreptului de autor in legatura cu Internetul. Astfel ea noteaza ca o astfel de utilizare se poate incadra intr-un din limitarile prevazute de lege - si anume art 33 lit f. “reproducerea (…) distribuirea sau comunicarea cãtre public a imaginii unei opere de arhitecturã, artã plasticã, fotograficã sau artã aplicatã, amplasatã permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicãri si dacã este utilizatã în scopuri comerciale.”
Sigur ca in speta de fapt nu este vorba doar de o imagine a operei de arta fotografica, ci de o copie sau ma bine zis de o copie mai mica (dar nu un thumbnail), insa instanta retine corect ca imaginea respectiva nu facea scopul principal ar articolului, iar in conditiile in care ea a fost folosita cu indicarea sursei originale, aceasta s-ar incadra in bunele uzante.
(Daca va intereseaza si discutia limitelor dreptului de autor intr-un regim comparativ cu sistemul anglo-american de copyright, va recomand articolul Oanei Benta din Studia Iurisprudentia)
b) Folosirea argumentelor legate de bune practici pe Internet dovedeste ca are importanta si practica rezultata din afacerile pe Internet si care nu este inclusa in vreun act normativ. Acest lucru este extrem de important de avut in vedere (chiar daca nu ca argument principal) avind in vedere stilul de act-cadru cu notiuni tehnologic neutre pe care il au toate dispozitiile din legile din domeniul tehnologiei informatiei. De asemenea instanta include aici si importanta unui document de tip “Termeni si conditii de utilizare", ceea ce dovedeste ca a-l lua cu copy&paste dintr-o parte in alta nu este intotdeauna o decizie inteleapta.
Aspecte criticabile:
a) Argumentul, de ne-utilizare a unor mijloace tehnice de protectie sau a lipsei unei interziceri explicite prin Termeni si Conditii sa preia o fotografie, pentru a sustine ca o asemenea utilizare este in conformitate cu legea dreptului de autor este exagerat si incorect. Vrem, nu vrem - legea protejeaza orice opera de creatie intelectuala prin efectul legii fara ca autorul sa faca ceva pentru protectia ei. Orice interpretarea contrara ar fi contrara principiilor de baza a protectiei prin dreptul de autor.
b) Instanta pare a nu fi inteles extrem de corect protectia sui-generis a bazelor de date. Citind legea romana poti fi usor indus in eroare cu privire la obiectul protectiei, dar directiva pe care a copiat-o e mult mai clara:
“In accordance with this Directive, databases which, by reason of the selection or arrangement of their contents, constitute the author’s own intellectual creation shall be protected as such by copyright. No other criteria shall be applied to determine their eligibility for that protection.”
Astfel protectia vizeaza doar baza de date in sine, si doar daca selectia sau aranjamentul continutului este o creatie intelectuala. Ori, sa fim seriosi - un blog o fi o baza de date in sens matematic sau informatic, dar nu are nici o selectie sau aranjament care sa fie o chestiune spectaculoasa sau de creatie intelectuala, ci este vorba doar de o ordine cronologica inversa. Deci un blog - in opinia mea - nu poate fi protejat prin dispozitiile privind dreptul sui-generis pentru bazele de date. (Personal, nici nu inteleg de ce cei care au deschis actiunea au ales motivarea asta ca cea principala, cind aveau argumentatii mult mai bune pe dreptul de autor).
Concluzie
Cred insa ca motivarea instantei pe fond este buna. Daca am alerga la instante de fiecare data cind o poza ar aparea in alt articol pe net, am fi sufocati de justitie si am si sufoca-o. In plus, in conditiile spetei cind se pusese un link catre poza, le lasase un comentariu sub poza (ca dom’le vezi ca am pus-o si la mine), iar ulterior partea care a preluat poza a fost de acord sa o stearga, a intenta si o actiune in instanta inseamna ca nu urmaresti doar protectia dreptului tau, ci altceva.
Mai prozaic spus: Da un mail ferm, dar politicos si incearca sa te intelegi cu cel care a preluat opera ta inainte de a da fuga la instanta. Si fi rezonabil in ce ceri si cum ceri.