In Romania exista legea semnaturii electronice in vigoare din 2001 (1) . Exista chiar si niste norme tehnice (2) care au rostul de a detalia aspectele punerii in aplicare. Mai exista si o Autoritate de Reglementare si Supraveghere (http://ars.mcti.ro/) a domeniului care la ora actuala este in cadrul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (www.mcti.ro) . Lista furnizorilor calificati poate fi gasita pe site-ul Autoritatii.
In momentul aparitiei legii si in sustinerea importantei unei asemenea activitati s-au spus o serie intreaga de vorbe mari cum va revolutiona aceasta lege modul in care vom incheia contracte sau participa la comertul electronic.
Haideti mai bine sa ne aruncam o privire mai atenta pe acest act normativ. Luam doar 2 articole pe care o sa le interpretam un pic mai jos :
“Art. 4 pct 2 inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;
Art. 4 pct 3.semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare;
Art. 6 Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.” (3)
Ce poate sa fie un inscris in forma electronica ? Conform definitiei legii data mai sus, eu inteleg ca ar putea fi : un e-mail, un document scris in .doc, .pdf sau orice alt format, o insemnare intr-un forum sau blog ori chiar un mesaj trimis prin Instant Messaging
Ce poate fi o semnatura electronica ? Conform definitiei legii data mai sus, eu inteleg ca ar putea fi : un nume intreg cu toate datele de contact, doar un prenume, niste initiale, o imagine sugestiva sau doar o porecla.
Hai sa luam una din aceasta suita de exemple practice – avem un e-mail la care atasam un prenume . :
„ Draga John,
Vreau sa iti cumpar 2 000 000 de afisari pe site-ul tau in perioada 10 –19 Februarie 2006. Pot sa-ti platesc 200 USD +TVA inainte ca aceasta campanie sa inceapa.
Bogdan „
John – imi raspunde :
„ Ok .Bogdan
Trimite bannerul.
John „
In aceste conditii avem un contract care, atit vreme cit ne recunoastem reciproc acele semnaturi banale ( Bogdan si John ) nu exista nici un fel de problema juridica intre noi. In relatiile comerciale normale, bazate pe principiul bunei credinte, sau in relatiile comerciale in care partenerii se cunosc de o buna bucata de vreme acest contract prin e-mail este suficient, iar el este legal incheiat (asa cum am precizat si mai sus) .
Unii amici imi zic – dar va fi acest contract valabil in instanta ? Eu raspund – de ce nu ? Invoc doar urmatoarele argumente in favoarea mea :
1. Contractul este legea partilor . ( Codul Civil art. 969 (4) ) Atita vreme cit eu si partenerul meu de afaceri am fost de acord sa facem o anumita activitate – contractul este doar un document care ne descrie drepturile si obligatiile si care consfinteste decizia noastra (5). Instanta nu are dreptul de pune intrebari daca l-am incheiat pe e-mail, prin fax sau scrijelit pe o bucata de lemn (6)
2. art 46 Cod Comercial - Art. 46. - Obligatiile comerciale si liberatiunile se probeazã:
- Cu acte autentice;
- Cu acte sub semnãturã privatã;
- Cu facturi acceptate;
- Prin corespondentã;
- Prin telegrame;
- Cu registrele pãrtilor;
- Cu martori, de câte ori autoritatea judecãtoreascã ar crede cã trebuie sã admitã proba testimonialã, si aceasta chiar în cazurile prevãzute de art. 1191 din Codul civil.
Ca atare contractul si implicit obligatiile ce deriva din ele pot fi dovedite prin corespondenta ( chiar si electronica) purtata intre partile contractante
Sigur intrebarea care se poate pune este ce se intimpla daca John nu mai recunoaste semnatura mea in instanta sau faptul ca acel e-mail a venit de la mine ? Atunci avem intr-adevar o problema. Am putea cere o expertiza tehnica de specialitate dar este greu de stabilit daca aceasta va putea spune ca - indubitabil - acel mesaj a venit de la John.
Pe de alta parte - putem intreba - ce sanse sunt ca John sa incerce sa imi traga teapa ( in acest mod ) ? Putem considera ca imi pot permite riscul acesta ? sau am suficienta incredere in el ca nu imi va face asa ceva ? Raspunsul la aceste intrebari depinde de situatia practica in cauza. Hai sa transpunem insa situatia asta in lumea bazata pe hirtie. In cite contracte vi s-a intimplat sa auziti ca o persoana s-a contestat semnatura aceea ? Cred ca sunt sub 0.1% si sunt cazuri in care reaua-credinta a unei parti este evidenta.
Dar se vedem totusi ce se poate face pentru a elimina si acest posibil neajuns :
a) Imi criptez mesajul cu un soft special - de ex. PGP. Pot sa si il semnez electronic cu acelasi program. Stabilesc cu partenerul meu de afaceri ca amindoi vom folosi PGP pentru a semna si cripta mesajele. Daca se ajunge in situatia in care unul dintre noi tagaduieste ca acel mesaj a venit de la el o posibila expertiza de specialitate ar putea dovedi contrariul. Chiar daca acel soft nu este in mod specific recunoscut de o autoritate romaneasca
b) Apelez la ceea ce legea romanesca a semnaturii electronice numeste “semnatura electronica extinsa “ . Adica merg la unul din furnizorii de certificate calificate ( ii gasiti la http://ars.mcti.ro/ ) si ne cumparam o certifcat de semnatura electronica extinsa. Folosind-o aceasta va avea aceeasi valoare ca si semnatura noastra pe hirtie ( si poate chiar si mai mult as zice eu - dar asta e alta poveste ) - in fata oricarei terte persoane, fiind practic imposibil de demonstrat in fata unei instante ca mesajul nu a venit de la mine.
Care ar putea fi concluzia acestui articol ?
In primul faptul ca se foloseste semnatura electronica ( cea simpla si nu cea extinsa ) pe scara larga in Romania. Uneori chiar produce si efecte juridice.
Al doilea lucru ca ar trebui sa avem in vedere semnatura electronica extinsa nu chiar pentru toate operatiunile pe care le facem, ci numai pentru cele a caror securitate este foarte importanta. Personal vad o utilizare pe scara larga mai degraba in domeniile bancar, B2B pentru tranzactii de mare valoare sau pentru tranzactii cu statul roman. (G2B sau B2G, vezi de ex e-licitatie.ro ). Sigur aici poate ne intrebam atunci cum se face ca nu poti sa intri pe e-licitatie.ro daca nu ai o “anume” semnatura electronica si nu doar “ o semnatura electronica extinsa” emisa de unul dintre furnizorii acreditati conform legii romane. Dar intrebari vor exista intotdeauna … :-) Iar posibilul raspuns ar depasi scopul acestui articol
Bogdan Manolea
www.legi-internet.ro
(1) Legea semnaturii electronice - 455 / 2001 poate fi citita la http://www.legi-internet.ro/lgsemel.htm
(2) Norme tehnice si metodologice din 13 decembrie 2001 pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica ce pot fi citite la http://www.legi-internet.ro/normesemel.htm
(3) Observati similitudinea cu articolul 1176 din Codul Civil - “ Art. 1176. Actul sub semnãturã privatã, recunoscut de acela cãrui se opune, sau privit, dupã lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, între acei care l-au subscris si între cei care reprezintã drepturile lor.”
(4)Codul civil Art. 969. “Conventiile legal fãcute au putere de lege între pãrtile contractante.”
(5) Recomand, indiferent de valoarea contractului, sa fie intotdeauna scris un contract – pe hirtie sau electronic e mai putin important – dar cu oamenii , in practica, “mai uita “ .. un document scris este important.
(6) Exista o exceptie importanta – atunci cind legea cere o anumita formalitate la incheierea acelui contract judecatorul are dreptul sa se pronunte asupra acestui aspect. Ex. Contractele ce privesc transferul de proprietate cu privire la imobile TREBUIE incheiate in fata notarului, etc..
Articol publicat si pe Opinii Juridice