Drept & Internet - noutati si opinii

Am scris pe blog din 2004 despre directiva privind pastrarea datelor de trafic ale operatorilor de comunicatii (de pe vremea cind era un proiect neclar pina cind a devenit directiva 2006/24/EC).

Am sustinut inca de pe atunci ca problema asta se rezolva la Bruxelles. Altfel spus din momentul in care o directiva este adoptata, statele membre ale UE sunt obligate sa o implementeze. Decizia Curtii Consitutionale din Romania referitoare la legea romana a datelor de trafic nu schimba situatia. Cita vreme o directiva este in vigoare, ea trebuie sa fie implementata de Romania.

E la fel de adevarat ca decizia curtii constitutionale romanesti nu lasa prea mult optiuni in aplicarea directvei. Mai direct spus: Nu se poate implementa directiva! De altfel si reprezentanta Ministerului Justitiei din Romania a explicat cam acelasi lucru la seminarul public de pe 3 Decembrie 2010.

Aceasta decizie (dar si cea din Germania - alte 2 cazuri sunt pe rol in Ungaria si Cehia) pune si Comisia Europeana intr-o situatie complexa si dificila.

Evaluarea directivei pare un moment excelent de a determina Comisia sa isi recunoasca greseala si de a anula directiva (ori a o face macar voluntara). Din pacate Comisarul Malstrom a adoptat o decizia exact contrara. In speech-ul de anul trecut , ea a spus ca directiva trebuie sa ramina in vigoare si ca statele membre care nu o adopta vor fi actionate la Curtea Europeana de Justitie !

Din fericire, in afara de Comisarul respectiv, vor fi si altii comisari care vor trebuie sa fie de acord cu aceasta opinie. Mai mult Consiliul European si Parlamentul au si ele un cuvint de spus.

Exista o activitate concertata a societatii civile din diverse state membre pentru a explica problemele legate de drepturile omului ale directivei. (Pentru detalii vezi prezentarea de la Congresul CCC de anul trecut ori inregistrarea video - sau un articol face o prezentare pe scurt a discutiei.)

Avind in vedere pozitia speciala a Romaniei in acest caz (singura tara din UE unde Curtea Constitutionala a respins pe fond legea de implementare a directivei) am zis ca nu trebuie sa stam deoparte. Am propus prin APTI si cu sprijinul altor asociatii o scrisoare deschisa catre autoritatile europene in care le cerem anularea directivei, ca unica solutie logica la situatia actuala.

Daca sunteti implicat intr-o organizatie non-guvernamentala si doriti sa sustineti aceasta initiativa, apelul e deschis pina pe 25 Ianuarie (dupa care o trimitem catre institutii competente).

Mi s-ar parea jenant sa avem in mina o decizie clara a Curtii Constitutionale care sa fie rasturnata prin manevre politice europene.

Update 26.01.2011 : Varianta finala a scrisorii a fost publicata la http://www.apti.ro/pastrare-date-trafic.pdf

Acum ca s-a mai domolit povestea legata de Wikileaks si Assange vroiam doar sa punctez doua aspecte care mi se pare interesante de a fi notate (si de a invata ceva din ele) referitor la caz. (si evident legate de subiectul blogului)

1. Cazul Wikileaks ar fi fost imposibil (sau mult mai mic) daca toate datele alea nu ar fi fost reunite in aceiasi aceeasi baza de date de autoritatile americane. Aceasta este atit o lectie de securitate, cit si de protectie a datelor cu caracter personal. (daca sunt date personale implicate).

Din pacate Romania pare ca refuza in mod sistematic lectia - daca ne uitam la balbaiala eRomania de anul asta (in care s-a vorbit de o baza unica de date), de proiectul Ministerului Sanatatii cu un card bazat pe o baza de date unica sau la povestea cu votul electronic unde vorbim de accesul la o baza de date unica de CNP-uri.

Principiile de securitate zic ca nu trebuie sa pui toate ouale in acelasi cos. Principiile de protectie a datelor cu caracter personal spun ca trebuie reglementat strict cine are acces la date, in ce masura si la ce date. Niciodata la toate.

Cazul Wikileaks (ca si altele) ne da aceasta lectie - nu fa o baza de date cu sute de mii de documente confidentiale la care au acces zeci de mii de persoane. Este cea mai buna metoda de protectie.

Mai multe despre subiect gasiti scris de Prof. Ross Anderson de la Univ Cambridge atit pe blogul lor, cit si in NY Times.

2. Reactia actorilor privati (EveryDNS, Amazon, Paypal, Visa, Mastercard, Bank of America) in relatia cu Wikileaks este ingrijoratoare pentru ca nu se bazeaza pe o decizie judecatoareasca, ci pe presiuni politice.

Cum naiba ramine cu prezumtia de nevinovatie in cazul asta ? De ce nu exista nicio decizia a unei instante din lume in cazul publicarii documentelor pe Wikileaks (care ar putea fi ilegala, evident), dar exista reactii prompte ale celor care “au fost rugati” sa ii lase din brate ?

Nu vorbim doar de o decizie unica si exceptionala, ci de o tendinta la fel de ingrijoratoare. Pentru ca o gasim atit in subiectul “aplicarii legii dreptului de autor” pe Internet - vezi ACTA, in blocarea site-urilor ilegale, dar care nu pot fi date jos de pe Internet (vezi initiativa UE, vezi lege Franta) dar si in subiectul neutralitatii internetului.

Subiectul este mai bine punctat de Joe McNamee in ultimul articol din EDRi-gram.

Citeva stiri legate de comertul online:

1. Impreuna cu Andrei si Liviu (dar mai ales ei au muncit la asta)am lansat noul chestionar pentru un studiu de comert electronic 2010, disponibil pina pe 15 Ianuarie 2011. (cel din 2008 poate fi inca descarcat online)

Daca va tenteaza unul din premiile care deja ajung la aproape 10 000 de RON (si sunt in crestere) sau doar vreti sa dati o mina de ajutor la realizare unei imagini a comertului online din Romania, puteti accesa http://www.studiucomertelectronic.ro/

2. O decizie a Curtii Europene de Justitie de luna trecuta (C‑137/08 - VB Pénzügyi Lízing Zrt. vs Ferenc Schneider) (in romana aici) are o concluzie interesanta:

Instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13 și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.

Adicatelea daca avem de a face cu un contract de comert electronic, s-ar putea ca instanta competenta care e trecuta in contractul cu un consumator sa nu fie de fapt cea competenta, iar instanta are obligatia sa se pronunta asupra acestui aspect din oficiu.

Asta are o insemnatate deosebita in special in cazul tranzactiilor cross-border (unde se aplica Regulamentul Roma I in UE). In cazul acesta practic orice magazin de comert electronic (ce sunt in mare parte afaceri mici) este descurajat in a vinde in afara Romaniei.

De asemenea, ar putea avea o insemnatate importanta si la nivel national, daca o astfel de clauza ar putea fi considerata abuziva in interpretarea date de art 3(1)din Directiva 93/13/CE.

Articolul 3
(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Cu toate ca decizia nu se refera in mod expres la comertul la distanta, aceasta se poate aplica fiind un caz in care avem de a face cu un contract de adeziune.

Opinia mea este ca, in aceasta situatie, ar trebui sa se ia in considerare in principal daca un magazin online a facut tot ce-i sta in putina pentru rezolvarea alternativa a disputelor, in special prin punerea la indemina consumatorului a unor astfel de metode usor de apelat. Altfel, o interpretarea mult prea dura a acestei decizii, ar insemna ca in toate cazurile instanta competenta ar fi cea de la sediul consumatorului, ceea ce ar pune intr-un dezavantaj evident comertul online.

3. In fine, un alt caz de la Curtea European de Justitie unde decizia se va lua anul urmator (l’Oreal vs eBay - C-324/09) va fi probabil o alta decizie importanta pentru raspunderea pe Internet, mergind pe cazul Louis Vouitton vs Google de anul trecut. Cazul se refera la plasarea de anunturi de produse contrafacute pe eBay si rolul jucat de eBay ca gazduitor.

Daca e sa ne luam dupa Opinia Avocatului General se pare ca se merge pe o cale similara, dar raspunderea intermediarului ar putea sa fie retinuta pentru blocarea in viitor a unor astfel de anunturi.

There is ‘actual knowledge’ of illegal activity or information or ‘awareness’ of facts or circumstances within the meaning of Article 14(1) of Directive 2000/31 where the operator of the electronic marketplace has knowledge that goods have been advertised, offered for sale and sold on its website in infringement of a registered trade mark, and that infringements of that registered trade mark are likely to continue regarding the same or similar goods by the same user of the website.
(…)
Where the services of an intermediary such as an operator of a website have been used by a third party to infringe a registered trade mark, Article 11 of Directive 2004/48/EC of the European Parliament and of the Council of 29 April 2004 on the enforcement of intellectual property rights requires Member States to ensure that the trade mark proprietor can obtain an effective, dissuasive and proportionate injunction against the intermediary to prevent continuation or repetition of that infringement by that third party. The conditions and procedures relating to such injunctions are defined in national law.

Va fi un caz interesant.. :)

O stire de ieri de pe Hotnews imi atrage atentia: Hunedoara, judetul-cobai pentru votul informatizat. Se vorbeste de un vot electronic, dar de fapt - cum se precizeaza corect in subtitlu este un program-pilot de identificare electronica a persoanelor cu drept de vot.

Sa intelegem un pic diferentele terminolgice:

a) Votul electronic (e-voting) este un sistem in care mergi in fata unei machini electronice pe care nu o pricepi, apesi pe un buton sau touch-screen unde scrie ca ar fi numele candidatului tau preferat, iar masina iti zice ca a contabilizat votul. Despre problemele majore ridicate de un astfel de sistem explicam in 2007. (Mai prozaic si amuzant - vedeti videoclipul asta pe youtube in care Homer Simpson incearca sa-l voteze pe Obama)

b) Contabilizarea electronica a voturilor (e-counting) este un sistem in care votul este clasic, dar contabilizarea acestora se face cu ajutorul unor calculatoare - vezi problemele intalnite in Scotia

Exista si diverse sisteme intre ele - care se bazeaza pe vot pe hartie, dar cu masuri de incriptare a rezultatelor - vezi un video pe TED pe tema asta. (cititi si comentariile pentru critici)

c) sistemul romanesc nu este nici a, nici b, ci un sistem de verificare electronica a identitatii persoanelor inaintea votului, pentru a evita votul dublu. Explicat in articol:

In fiecare sectie, presedintele de sectie va indruma alegatorul catre un operator care va introduce in calculator, prin scanare sau tastare, CNP-ul acestuia, care va fi interogat intr-o baza de date

in principal, aceasta operatiune va scurta timpul in care un votant sta in sectie, pentru ca va da imediat raspuns unde se afla pe lista respectivul votant, daca s-a prezentat la sectia de votare corecta si, cel mai important, daca a mai votat o data

daca se constata existenta unei probleme, se ia legatura cu un operator din call-center, care verifica la randul lui intr-o baza de date care este problema cu acel CNP

Hai sa luam un caz. Tu mergi la vot. Prezinti cartea de identitate unui operator. Baga CNP-ul in calculator si.. surpriza:

Calculatorul zice ca nu ai voie sa votezi !

Se verifica si cu operatorul din call-center, care zice la fel.
Sper ca iti inchipui ca vei fi extrem de frustrat, desi tu nu ai nicio vina.

De ce se poate intampla acest lucru ?

- erori in baza de date. In primul rind numai cind aud ca exista o baza de date unica cu toate datele de contact ale tuturor romanilor, inclusiv CNP, care vrea sa fie si folosita intr-un astfel de sistem mi se pare o eroare. Va dati seama ce naspa ar fi ca ea sa fie corupta sau o copie sa ajunga pe torente ? Ah, uitasem, deja exista una mai veche - 58 MB, ce se plimba pe net, pe dc, pe torenti, pe site-uri. (Sa ne gindim un pic la Wikileaks, daca toate faxurile alea nu erau intr-o singura baza de date, nu era mai bine pt americani ?).

In al doilea rind nu avem nicio informatie despre cum baza de date este realizata, actualizata si cum informatiile de acolo sunt reale sau nu. Pentru ca nu exista absolut nicio informatie publica despre aceasta baza de date, va rog sa va aruncati o privire in UK, unde baza de date cu donatori de organe a Marii Britanii se pare ca avut citeva cazuri in care au aparut donatori cei ce de fapt nu vrusasera sa fie (sau nu pentru organele corecte).
Evident, o mica eroare.

Sarim peste discutia referitoare la inregistrarea cu î din i si â din a, in care numai eu stiu 2 persoane care aveau numele cu i in buletin si cu a in pasaport, iar atunci cind a pierdut buletinul a trebuit sa dea declaratie la notar ca el este el.

- erori din soft Softul ar trebui sa fie simplu - verifica daca a=a si b=b, nu ? Dar de unde stiu eu ca asta face ?
Pai nu stiu - de fapt avem un soft de care iarasi nu stim nimic, care zice (dar nu a fost verificat de nimeni) daca a=a si b=b.
Adica eu ma incred in soft ca spune adevarul. Traiasca softul minune! Poate il intrebam si cu cine am votat.

Va rog eu sa nu imi ziceti ca exista soft perfect. Exista doar erori de programare nedescoperite.

- erori de comunicatie . Acestea pot fi probabil depasite prin solutii de back-up (se pare deja folosite) sau proceduri in cazul in care niciuna din solutiile de comunicatii nu se poate folosi. (de ex. se face verificarea ulterior).

Deci este clar ca avem de a face cu o noua solutie informatica total netransparenta in care va trebui sa avem incredere ca ne da rezultatele corecte. (Sarim peste faptul ca este neclar daca sistemul a fost adus la cunostinta Autoritatea pt proectia datelor (care e atit de importanta in Romania, incit e data afara in strada) , avind in vedere rolul CNP ca data cu caracter special cf legii 677/2001)

Si ca se ne aducem aminte - la ce ne trebuie toate aceste eforturi si investitii ? A, da - ca sa prevenim votul multiplu, sau mai prozaic zis - turismul electoral.
Dar oare nu era o infractiune ? Oare nu erau vreo 400 de persoane cu dosare penale in 2009 pentru vot multiplu ?
Oare daca este gasit in baza de date ca a mai votat in alta parte, se considera tentativa la aceasta infractiune ?

Ceea ce vreau sa subliniez este ca in realitate in Romania nu avem o problema cu votul multiplu (in cazul asta), nici cu presupusele furtisaguri ale medicilor de familie (in cazul cu cardurile electronice de sanatate) si nici macar cu voturile date de colegii parlamentari unii altora (motiv pentru care un deputat propune votul cu amprenta in Parlament).

Problema noastra este ca nu se respecta legea. Iar autoritatile competente nu fac nimic pentru a-i pedepsi pe cei vinovati si a rezolva cauza problemei. Solutia informatica nu poate niciodata duce la rezolvarea acestei cauze.

In schimb, continuam cu emfaza sa investim in sisteme informatice sofisticate si inchise (pentru ca ce stie cetateanul? , el ar trebui sa aiba incredere in softul comandat de o institutie de stat, ce e cu neincrederea asta!!!) pentru a crede ca rezolvam problemele de incalcare evidenta a legii.

Dar la fel ca si blocarea site-urilor de Internet, este fundamental gresit sa crezi ca orice sistem informatic o sa-ti rezolve problemele de fond de nerespectare a legii. Poate sa le ascunda, sa le descurajeze in anumite circumstante, dar in niciun caz sa le rezolve.

Citeva noutati din ultimele 2 saptamani referitor la subiecte din Drept ITC:

Din Romania

1. Legea jocurilor de noroc online a fost adoptata de catre Parlament. Practic este vorba de legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, in care au fost introduse de Camera Deputatilor noi dispozitii legislative care reglementeaza jocurile de noroc pe Internet. (vezi fisa la Cam Dep, vezi proiect adoptat) Mi se pare o initiativa utila - sa reglementezi si sa taxezi ca atare, in loc sa interzici ceva ce nu prea se poate interzice. Pe de alta parte proiectul trebuie sa fie coerent si usor de implementat. Cei de la Avocatnet au o descriere mai pe larg din care reies niste taxe ok, dar si un posibilitatea acordarii supravegherii in mina unor privati (au, ce business o sa fie asta!), ca si ca statul sa exercite un control tehnic si de monitorizare a sistemelor (asta suna ciudat rau de tot).

2. Legea farmaciei interzice vinzarea de medicamente pe Internet - este vorba de fapt de un proiect de ordonanta de urgenta (iara urgenta!!??) initiat de Ministerul Sanatatii pentru modificarea legii farmaciei 266/2008. Conform comunicatului de presa al MS “Va fi interzisă vanzarea pe internet a medicamentelor de către farmaciile comunitare. Măsura urmăreşte realizarea calităţii actului farmaceutic.” Cum proiectul nu este in pagina de transparenta decizionala, ne dam cu parerea in orb. Domeniul este un sensibil in ceea ce priveste vinzarile pe Internetsi sunt reglementari si in alte tari. Pe de alta parte daca pot sa cumpar o aspirina de la orice farmacie fara vreo dovada, nu vad care este rostul pentru care nu o pot cumpara si online. Deci pare o masura exacerbata si inutila.

3. Legea infrastructurii a fost adoptata de Parlament. Pe 16 Noiembrie 2010 Camera Deputatilor a adoptat proiectul de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice (vezi fisa Cam dep)atit de mult impins de operatorii de comunicatii ca fiind principalul obstacol in vederea dezvoltarii retelelor de generatie a treia. (si nu numai)

4. Un pusti din Timisoara se pare ca a spart site-ul Inspectoratului Scolar, motiv pentru care au trebuit sa fie adusi mascatii pentru a-l ridica de acasa. Un exemplu de ce nu trebuie sa intri in alte calculatoare. Legea 161/2003 are niste pedepse destul de mari, iar simpla fapta a baiatului care a scris deja citeva cuvinte pe site duce la un concurs de infractiuni. Evident ca ziarele cele mai citite din Romania - Adevarul si Click - deja au publicat poze ale minorului. Scandal sa fie, sa avem si noi tiraj (trafic)…

Si din Uniunea Europeana:

5. Un summit pe problema neutralitatii Internetului de la Bruxelles ne arata ca nu va exista o solutie legislativa pentru aceasta chestiune. Comisia Europeana pare a adopta solutia “stai sa vedem”. Adica nimic. Nici majoritatea parlamentarilor (inclusiv dna Valean) nu pare a sustine o atitudine pro-activa. Deci vom vedea in curind Internetul transformat in “Pachete", exact cum este la cablu astazi. Ah, nu in curind - deja Orange are oferta la liber. O astfel de atitudine nu face decit sa sustina interesele marilor site-uri si operatori si sa excluda pe cei mici. Unde sta adevarata putere a Internetului. In diversitatea opiniilor si libertatea de exprimare nelimitata.

6. Redeventa pentru copia privata se aplica doar persoanelor fizice. O decizie a Curtii Europene de Justitie in cazul Padawan vs SGAE explica de ce acele taxe care se aplica pe orice CD, DVD, etc. si care ajung la organismele de gestiune colectiva trebui colectate doar de la persoana fizice si nu si de la cele juridice. Din cite stiu eu, nici in Romania nu exista aceasta diferentiere. (sau cel putin nu se vedea in pret.

7. La inceputul lui noiembrie comisarul european Kroes a avut un discurs extrem de dur, dar elocvent cu privire la situatia drepturilor de autor in era digitala. For 200 years, copyright has proved a powerful way to remunerate our artists and to build our creative industries. But copyright is not an end in itself. Copyright exists to ensure that artists will continue to create. Yet we see more and more often that it is not respected. In some sectors, the levels of piracy demand that we ask ourselves what are we doing wrong. We must ensure that copyright serves as a building block, not a stumbling block. Look at the situation of those trying to digitise cultural works. Europeana, the online portal of libraries, museums and archives in Europe, is one key example. What a digital wonder this is: a single access point for cultural treasures that would otherwise be difficult to access, hidden or even forgotten. Will this 12 million-strong collection of books, pictures, maps, music pieces and videos stall because copyright gets in the way? I hope not.

Dupa insemnarea de data trecuta, am zis sa merg si la dezbaterea publica organizata de MS. Iata ce cred:

1. Proiectul

Partea buna e ca am mai inteles parti din proiect: Deci cardul este facut nu pentru beneficiul asiguratilor (care oricum au acces la toate serviciile medicale), ci pentru supravegherea si identificarea medicilor de familie care triseaza sistemul.Adica am gasit criminalii pentru care sistemul de sanatate nu merge: medicii de familie, care fac consultatii fara sa fie pacientii acolo si astfel impovareaza bugetul sarac.

Solutia propusa: un contact smart card pe care obligatoriu il au toti cetatenii si pe care este o semnatura digitala. In momentul in care mergi la medicul de familie, vei fi obligat sa-ti pui cardul (probabil intr-un device) la fel ca si medicul de familie, si deci astfel sistemul informatic va sti sigur ca tu ai fost acolo. Astfel Casa de Asigurari nu mai este inselata si are mai multi bani. Astfel, estimeaza ei, vor reduce numai din servicii medicale si numai in primul an 400 de milioane de euro.

2. Critica

Problema lipsei banilor in sistemul de asigurari este reala si este corecta. Doar ca solutia este utopica. In primul rind nu cred ca problema este la medicii de familie. (parere subiectiva, n-am cum s-o demonstrez ca nu-s in sistem).

Apoi sistemul cu cardul obligatoriu pleaca de la 2 prezumtii false IMHO:
- una ca toata lumea o sa aiba card (lucru profund contestat in intalnirea de astazi in special de cei cu convingeri religioase si de cei care considera ca dreptul la optiune trebuie sa fie respectat.)

- al doilea ca persoana va putea tot timpul cardul cu ea (ca sa isi indeplineasca functia de informare in cazul unui accident) ca si (mai ales) in momentul in care vine la doctorul de familie.

Daca prima se poate impune prin lege, la a doua n-ai ce sa faci. Este la mintea cocosului ca eu imi pot lasa cardul la medicul meu de familie si el poate sa ponteze de cite ori doreste. Deci n-am rezolvat nimic. Daca cardul nu este obligatoriu, criteriul 2 e si mai usor de driblat.

In plus, a crea un sistem de carduri obligatorii cu date personale sensible pe dispozitive electronice este o solutie care ridica probleme uriase de costuri, viata privata si securitate (deja prezentate) pentru a rezolva potential o problema care nu asa trebuie rezolvata.

3. Licitatia cu bucluc

Toata problema de mai sus ar fi doar o divergenta de opinii in dezbatere, daca nu cumva - inainte sa se dea noul OUG - am descoperi ca Imprimeria Nationala deja a lansat pe e-licitatie.ro anuntul de participare numarul 110528/03.11.2010 (sistemul de la elicitatie nu permite link intern, gasiti o copie a paginii mai jos) prin care isi cauta un furnizor de semiconductori de tip cip cu contact pentru smart carduri pentru cardurile de sanatate.

Pret: 28 milioane EUR + TVA
Bucati: 20 milioane

Asta ne spune 2 chestii:
1. Ca decizia este teoretic luata, iar consultarile asta sunt praf in ochi cita vreme anuntul de licitatie este postat inainte proiectului de OUG pe site.
2. Ca pretul nu va fi 2 euro, cita vreme doar circuitul integrat costa mai mult. Oricum pretul intregului sistem informatic nu a putut fi estimat la intalnire si nici sursele de finantare.

4. Licitatie cu dedicatie ?

Scriam acum citeva luni in articolul Informatizarea: panaceul secolului XXI?

Ba mai mult, sistemul de licitaţii electronice poate fi folosit în continuare şi doar „băieţii deştepţi“ să cîştige. Caietele de sarcini sînt făcute pentru ca doar o anume firmă să poate răspundă la criteriile dorite. De obicei, cea care „a ajutat“ autoritatea contractantă să întocmească acel caiet de sarcini. Şi unde poate fi mai uşor acest lucru decît în Tehnologia Informaţiei?

Licitatia asta pare a fi din aceasta categorie. Asta daca ne uitam la contestatia facuta de o firma concurenta (o gasiti tot pe e-licitatie.ro) care scrie negru pe alb:

a) Cerinta nr. 2 si 7 din specificatie tehnica, respectiv platforma Java encodata in memoria ROM a chipului in confirmitate cu IAS-ECC1.0.1 care indica o anumita specificatie tehnica franceza si un standard francez care nu poate fi accesat public si favorizeaza din start anumiti furnizori, maxim 3 firme, toate franceze impiedicind accesul altor furnizori.
(…)
c) Cerinta nr. 4 din specificatia tehnica: livrare in pachete PCM1.1; aceasta este proprietatea NXP si inseamna din nou o trimitere la un anumit furnizor de cipuri(…)

Evdent, ca aceasta sunt doar niste erori umane si nimanui nu i-ar trece prin cap sa spuna ca acest contract pare a fi destinat unei anumite firmei.

In fond, ce ne doare pe noi? Nu-i asa ca-i amuzanta Romania stimati cititori? :)

Pacientul auzi pasii pe coridor si isi dadu seama ca era doctorul. Intredeschise ochiul drept cu speranta. Poate in fine avea sa-i aduca antibioticul mult necesar. Febra nu mai scazuse de 4 saptamani. Doctorul se apropie incet si ii baga un disc Blu-Ray in mina. Pacientul fu suprins si deschise si celalalt ochi:
- Ce sa fac cu asta, domnu’ doctor ?
- Nu stiu, spune doctorul, inca nu exista cititoarele, dar avem ordin de la Minister ca fiecare pacient sa aiba unul. Apropo, aveti 2 euro ?

Evident, aberez. Ministrul Sanatatii nu ne propune vreun disc Blu-Ray obligatoriu, ci un card cu un cip. In rest conditiile sunt acelasi: nu ai unde sa-l folosesti, costa 2 euro, este obligatoriu pentru toata lumea si pare inutil.

Cum poti sa pui pe piata un card inainte sa apara sistemul informatic care sa-l citeasca este greu de imaginat. Nu insa si in Romania. Presiunea pacientilor care ies in strada nu sa ceara medicamente sau ca doctorii sa fie platiti mai bine, ci un card de sanatate si-a spus cuvinutul si Ministerul a cedat.

Inainte sa trec la cele 3 motive principale pentru care proiectul actuale pare sa fie inclus in categoria celor mai proaste idei, sa vedem ce face o tara mai saraca decit Romania.

Germania e o tara cu 72 de milioane de oameni ce ar fi trebuit sa aiba un card electronic de sanatate. Un document sigur care ar fi obligatoriu de folosit cind vezi un doctor, cumperi un medicament sau mergi la o clinica. Din 2006 cind a fost pornit proiectul, s-a ajuns doar la citeva implementari pilot, iar in ianuarie 2010 proiectul a fost oprit de noul Guvern. Deja costase 1,7 miliarde de euro, iar problemele de securitate si confidentialitate nu au fost rezolvate.

Romania o ia invers. Intai scoatem o Ordonanta de Urgent ca arde tara, facem cardurile care ar trebui sa apara in a doua jumatate a unul urmator si apoi facem sistemul informatic care o sa le proceseze. Si, evident, totul o sa mearga ca uns. Ce daca avem proverbe cu boii inaintea carului ? La IT nu se aplica.

Sa revenim la cele 3 argumente:

1. Germania a cheltuit 1.7 miliarde de euro pentru un astfel de sistem informatic. Care nu merge. Romania e mai desteapta - 2 euro de bucata - sa plateasca boborul: 20 x 2= 40 de milioane de euro.
Pentru niste carduri care nu ai unde sa le folosesti. Restul nu stim cit costa si ca nu avem bani acum.

Si pentru ce? Conform declaratiilor:
“Cardul de sănătate nu va afecta cu nimic nici numărul şi nici calitatea serviciilor de sănătate.”
“Pacienţii nu vor beneficia de mai multe sau mai puţine acte medicale în funcţie de venit sau de vechime.”

Deci trebuie ACUM sa facem niste carduri inutile sau ar fi util intai sa crestem calitatea serviciilor de sanatate? Oricine a fost sau a avut pe cineva in spital stie foarte bine cum trebuie sa te duci tu sa cumperi orice medicament. Si atunci avem nevoie de carduri?
Asta e problema principala? Nu doctorii care pleaca in strainatate pe capete?

2. Romania este o tara in care 62% din cetateni nu au accesat niciodata Internetul (Eurostat 2009). In care jumatate din populatie sta in zonele rurale. Si in consecinta nivelul de utilizare a oricarui echipament tehnic este realtiv scazut. In momentul in care discutam despre votul electronic sau orice alta tehnologie care sa fie folosita de TOTI cetatenii, tehnologia trebuie sa stie sa fie folosita de 100% de catre destinatari. Propun sa intrebam pe strada ce e aia “donator de organe". Ce se intampla daca iti uiti cardul acasa?

3. Actul normativ al Ministerului Santatii incalca toate principiile colectarii datelor cu caracter personal. Pe linga ca sunt date personale speciale si deci ar trebui - teoretic- o mai mare atentie la cum sunt colectate si procesate.
Exista o baza de date centralizata cu datele de pe carduri?
Cine are acces la date ? La ce date ?
Cui trebuie aratat cardul ? Cine poate citi datele de pe card si cine de pe cip?
Cum imi pot exercita drept de acces la propriile date ?
Care sunt masurile de securitate luate in acest sistem informatic ? Cine il auditeaza ?
etc, etc.
Fata de acest proiect, ultima propunere a Ministerului de Interne referitoare la cardurile electronice de identitate este un parfum. Acolo macar am aflat ca pentru 1000 de carti de identitate falsificate, trebuie ca Romania sa investeasca XY milioane de euro pentru siguranta noastra.

Dar aici? S-a pus macar intrebarea daca este nevoie de un cip, sau nu este mai simplu si mai ieftin ca sa fie scrise toate datele pe card ? Daca datele sunt disponibile oricarui cadru medical caruia ii dau cardul, nu e mai bine sa poata sa le citeasca instant ?

APADOR-CH si alte organizatii (de exemplu FOR) au cerut o dezbaterea publica. Ministerul Sanatatii inca nu a catadicsit sa raspunda public. a anuntat astazi dupa-masa o dezbatere publica pe tema proiectului de lege pentru joi, 18 Noiembrie, ora 14 00.

In schimb propunem un alt sistem informatic care va rezolva problemele de santatate ale Romaniei. Un alt panaceu.

Nota perso: Uimitor pentru mine cum proiectele astea imbeciloide ale guvernului ma fac sa ma transform dintr-un sustinator al tehnologiei, intr-un critic vehement al modului dobitocesc cum sunt implementate.

La intalnirea de la Bran a GPEC-ului, Edi Tecsan de la GamesLine.ro m-a intrebat in ce conditii pot sa scrie langa un produs sau mai multe produse “Lichidare de stoc” daca ei chiar vor sa scape de stocul ala. Cum atunci am zis ca nu stiu, am zis ca este bine sa verificam problema. Si daca tot o facem, sa o dam public.

Raspunsul il gasim in categoria de vinzari cu pret redus - definita in art 16 din Ordonanta Guvernului 99/2000 (modificata de mai multe ori - vezi atasat versiunea azi in vigoare).

Desi termenul de lichidare de stoc nu apare ca atare, vedem ca termenul de lichidare exista intr-un din tipurile de vanzare cu pret redus in sintagma vinzare de lichidare definita pe larg in art 18:

Potrivit prezentei ordonanțe, prin vânzare de lichidare se înțelege orice vânzare precedată sau însoțită de publicitate și anunțată sub denumirea de „lichidare“ (s.n.) și care, printr-o reducere de prețuri, are ca efect vânzarea accelerată a totalității sau numai a unei părți din stocul de produse dintr-o structură de vânzare cu amănuntul, în una dintre următoarele situații:

Si sunt mentionate 8 situatii legate in cea mai mare parte legata de inchiderea activitatii pentru definitiva sau pentru o perioada mai lunga de timp, iar in art 19 conditiile in care se face cu anunt la Primarie si bla bla - vezi OG mai jos pentru detalii.

Deci care va sa zica inteleg eu - nu poti folosi termenul de “lichidare de stoc” daca nu-ti lichidezi tot stocul de pe magazin si esti in una din conditiile expres prevazute in art 18.

Doar ca la noi se pare ca putini respecta aceasta regula.

Totusi pentru cei ce vor sa o respecte ar putea sa existe solutii.

Una ar fi incadrarea in alta categorie de vinzare cu pret redus - solduri (care sunt limitate la anumite perioade), vinzari promotionale, vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute, etc. si realizarea/utilizarea unor tag-uri sau categorii speciale cu cuvintele cheie care sa atraga consumatorul pentru a intelege ca sunt produse cu un pret redus, dar in acelasi timp sa nu incalci legea.

Care lege pare a avea o limita impusa asupra cuvintului “lichidare” (sau solduri). Ca atare puteti sa faceti publicitate sub denumiri sinonime de “Asasinare de stoc", “Suprimare de stoc” sau “Stocul asta trebuie sa plece !” :-D

Dar daca vreti sa vindeti cu pret redus tot trebuie sa va incadrati intr-una din categoriile mentionate la art 16 si sa respectati conditiile unei oferte leale, si nu inselatoare.